Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-01-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.78/2014
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: S. I. M.
Judecător: A. B.
Judecător: A. P.
Grefier: T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații D. A., I. P. și P. E. împotriva sentinței penale nr. 104/2013 din 22.01.2013 pronunțate de Judecătoria D. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 20 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 104/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, au fost condamnați inculpații:
- D. A. A., fiul lui M.-I. și C.-A., născut la data de 08.08.1991 în D., jud. Hunedoara, domiciliat în D., ., jud. Hunedoara, f.f.l. în D., ., jud. Hunedoara, cetățenia română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, frizer la . D., fără antecedente penale, CNP_, la.
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
- I. P., fiul lui P. și F., născut la data de 10.09.1975 în Băița, jud. Hunedoara, domiciliat în comuna Băița, ., nr. 22, jud. Hunedoara, cetățenia română, studii medii, necăsătorit, fără copii minori, agent comercial la ., fără antecedente penale, CNP_,
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
Au fost privați inculpații de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b C.p., în condițiile art. 71 C.p.
În baza art. 81, 82 și 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul D. A. A. și de 4 ani pentru inculpatul I. P..
S-au pus în vedere inculpaților prev. art. 83 și 84 C.p.
S-a reținut în sarcina părții vătămate și civile P. E. un procent de culpă de 10 %, iar, în sarcina inculpaților D. A. A. și I. P. câte un procent de 45 % fiecare, în producerea evenimentului rutier.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați și stocarea acestor probe în SNDGJ.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b, art. 15 și art. 346 C.p.p. rap. la art. 999 C.civ. și art. 5 din Legea nr. 287/2009 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, a fost obligat inculpatul I. P. și inculpatul D. P. A. la plata sumei de 1644,02 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. Județean de Urgență D..
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență D. privind obligarea inculpaților la plata sumei de 922,66 lei.
S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă pentru inculpatul I. P. a . G. SA și pentru inculpatul D. A. A. a . R. SA București.
S-a constatat că între partea civilă P. E. și asigurătorul de răspundere civilă a inculpatului D. A. A., respectiv . R. SA București a intervenit actul intitulat Contract de Tranzacție, din data de 25.10.2011 privind suma de 64.800 lei, precum și stingerea oricăror obligații a față de partea civilă.
S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiile civile formulate de către partea civilă P. E. față de inculpații I. P. și D. A. A..
S-a respins ca nefondată solicitarea părții civile P. E. de obligare a inculpaților la plata unei rente lunare.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 500 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. din 01.10.2010 în dosar nr. 2850/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. A.-A. și I. P. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului ( f. 9 – 11 dosar u.p.), schița locului accidentului ( f. 12 dosar u.p.); planșa foto ( f. 14-31 dosar u.p.), certificat medico-legal ( f. 35 – 36 dosar u.p.), declarații parte vătămată P. E. ( f. 37-38, 401 dosar u.p.), raport de expertiză tehnică auto ( f. 45-82 dosar u.p.), buletin de analiză toxicologică alcoolemie ( f. 88-89 dosar u.p.), declarații martor M. V. F. ( f. 96 – 98 dosar u.p.), constatare medico-legală ( f. 100 dosar u.p.), declarații martor T. F. D. ( f. 101-105 dosar u.p.), poliță asigurare răspundere civilă auto ( f. 114-115 dosar u.p.), autorizație de circulație provizorie ( f. 116 dosar u.p.), proces-verbal de constatare stare tehnică vehicule ( f. 117 – 118 dosar u.p.), declarații inculpat D. A. A. ( f. 147-152 dosar u.p.), declarații inculpat I. P. ( f. 154-157 dosar u.p.), dar și din cursul judecății:
- constituire de parte civilă, filele 53,54 dos.;
- declarație inculpați, filele 55,56 dos.;
- acte medicale ale părții civile, filele 62-79 dos.,
- raport de expertiză medico-legală, filele 116-117;
- declarații martori, filele 118,119,120, 156, 157, 158 dos.
- note de ședință asigurător G. România, filele 127-138;
- contract de tranzacție, filele 154-155 dos.;
- raport de expertiză criminalistică, filele 307-327 dos.
instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 24.08.2009, orele 19,42, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Hunedoara – Serviciul Rutier, Biroul Accidente, au fost sesizate că pe . D., la intersecția cu . loc un accident rutier soldat cu victime.
Deplasându-se la fața locului, organele de cercetare penală au constatat prezența autoturismelor implicate în accident, autoturismul marca Opel Corsa, nr. de înmatriculare HD –_, care se afla răsturnat pe scuarul ce desparte sensurile de mers, orientat cu fața spre cetate și autoutilitara marca Opel Vivaro, nr. de înmatriculare_, care se afla proiectată într-un stâlp de la marginea benzii I a sensului de mers D.-A. ( f. 9 – 11 dosar u.p.).
La locul accidentului au fost identificați conducătorii celor două vehicule în persoana numiților D. A. A. (conducătorul autoturismului Opel Corsa ) și I. P. (conducătorul autoutilitarei Opel Vivaro).
Celor doi conducători auto implicați în accident le-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind zero în cazul ambilor (f. 88 și 89 dosar u.p.).
În autoutilitara marca Opel Vivaro circulau în calitate de pasageri numiții P. E., M. V. F. și T. F.-D..
Urmare a producerii accidentului a rezultat vătămarea corporală a tuturor ocupanților autoutilitarei, după cum urmează: P. E. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 130 – 135 zile de îngrijiri medicale ( f. 35 și 36 dosar u.p.), M. V.-F. a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale ( f. 100 dosar u.p.), iar T. F.-D. nu și-a procurat certificat medico-legal ( f. 109-110 dosar u.p.).
Din actele de urmărire penală au rezultat, în fapt, următoarele: în momentele premergătoare producerii accidentului, inculpatul D. A. A., care tocmai împlinise vârsta majoratului, obținând cu o săptămână în urmă permisul de conducere pentru categoria B (f. 113 dosar u.p.), conducea autoturismul marca Opel Corsa, nr. de înmatriculare HD –_ pe .. D., cu intenția de a se încadra pe Calea Zarandului, pe direcția de mers D.-A.. După ce a trecut de indicatorul Stop amplasat la intersecția celor două străzi a străbătut sensul de mers A.-D. al șoselei de centură, oprindu-se în scuarul separator al celor două direcții de mers, iar apoi încadrându-se pe banda II a sensului D.-A..
Din partea dreaptă se apropia autoutilitara Opel Vivaro, nr. de înmatriculare_, condusă de inculpatul I. P., care de asemenea circula pe direcția D.-A., tot pe banda II.
Pe respectivul sector de drum viteza maximă admisă este de 70 km/h.
Întrucât anterior pătrunderii în intersecția cu . P. conducea cu aproximativ 130-140 km/h, așadar aproape dublul limitei maxime admise – a se vedea declarația martorului T. F.-D. ( f. 103 verso dosar u.p.) – nu a mai putut frâna suficient pentru a evita impactul, care s-a produs la aproximativ 5,5 m în plan longitudinal față de capătul scuarului care separă cele două sensuri de circulație, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit ( f. 82 dosar u.p.)
Urmare a impactului dintre vehicule a rezultat avarierea ambelor și rănirea celor trei pasageri.
Culpa în producerea accidentului, potrivit Parchetului de pe lângă Judecătoria D., aparține ambilor conducători auto.
Ca urmare a accidentului de trafic rutier partea vătămată P. E. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 130-135 zile de îngrijiri medicale ( filele 35-36 dos u.p.)
În faza de urmărire penală, în urma probelor administrate s-a considerat că accidentul s-a produs din culpa ambilor conducători auto, astfel, inculpatul D. A.-A. a pătruns pe sensul de mers D.-A. fără o asigurare corespunzătoare, nereușind să aprecieze viteza cu care se apropia autoutilitara, încălcând prevederile art. 35 alin. 1, 54 alin. 1 și 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep.; iar inculpatul I. P., în momentele premergătoare producerii accidentului a circulat cu o viteză mult peste limita legală, aproximativ 130-140 km/h, încălcând prevederile art. 48, din aceeași ordonanță de urgență; a transportat în autoutilitară un nr. de 3 pasageri, deși vehiculul era prevăzut doar cu 2 locuri, încălcând prevederile art. 148 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep., și a circulat pe banda a II a sensului de mers, în condițiile în care drumul era liber, încălcând prevederile art. 41 alin. 1, art. 42 din OUG 195/2002 rep. și ale art. 101 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep.
Instanța a reținut faptul că starea de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței nu s-a modificat în cursul judecății.
Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cea de judecată, instanța a dedus, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, că acestea au fost săvârșite sub forma culpei simple, ca urmare a nerespectării unor norme stabilite explicit de către autorități în scopul prevenirii unor urmări dăunătoare pentru circulație, în condițiile art. 19 alin. 2 lit. b C.p.
În drept, fapta inculpatului D. A. – A., care la data de 24.08.2009, orele 19,42, a condus autoturismul marca Opel Corsa, nr. de înmatriculare HD –_ dinspre . Zarandului, pătrunzând pe sensul de mers D.-A. fără o asigurare corespunzătoare și neacordând prioritate de trecere autospecialei Opel Vivaro, nr. de înmatriculare_, încălcând prevederile art. 35 alin. 1, 54 alin. 1 și 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. și contribuind în acest mod la producerea accidentului soldat cu vătămarea numitei P. E., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 130-135 zile de îngrijiri medicale, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
Fapta inculpatului I. P., care în momentele premergătoare producerii accidentului a condus autoutilitara marca Opel Vivaro, nr. de înmatriculare_, pe . municipiul D., cu o viteză de 130 – 134 km/h, pe banda a II-a a sensului de mers D.-A. deși banda I era liberă, având alături alți trei pasageri în condițiile în care autoturismul mai era prevăzut cu încă două locuri, încălcând prevederile art. 41 alin. 1, art. 42 și 48 din OUG nr. 195/2002 rep., precum și art. 101 și art. 148 pct. 2 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 rep., contribuind la rândul său la producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a numitei P. E., care a suferit leziunile descrise mai sus, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, inculpații nu au recunoscut comiterea faptei, susținând că nu sunt de acord cu reținerea culpei comune.(filele 55,56 dos.).
Fapta comisă de inculpați s-a apreciat că este probată cu mijloacele de probă menționate, astfel că s-a reținut fără nici un dubiu vinovăția acestora.
În acest sens, instanța a menționat faptul că expertiza criminalistică efectuată de către Laboratorul Interjudețean Cluj lămurește și întărește pe deplin starea de fapt reținută în rechizitoriu. (filele 307-327 dos.).
Astfel, în expertiza menționată s-a reținut culpa inculpatului D. A.-A. care nu s-a asigurat în efectuarea manevrei de viraj, precum și culpa inculpatului I. P. constând în conducerea autoutilitarei cu o viteză superioară limitei admise pe acel segment de drum, aspecte similare cu cele reținute în actul de sesizare.
Ceea ce aduce în plus expertiza criminalistică, față de actul de sesizare este faptul că se analizează dacă există sau nu legătură de cauzalitate între numărul maxim de locuri prevăzut de autoutilitara condusă de către inculpatul I. P. și vătămările părții vătămare P. E., concluzionându-se că nu este o astfel de legătură cauzală, precum și faptul că, prin nepurtarea centurii de siguranță, partea vătămată a condus la creșterea consecințelor impactului.
Raportat la cele anterior menționate, la schița locului accidentului și raportul de expertiză tehnico-auto, precum și la declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut în sarcina părții vătămate și civile P. E. un procent de culpă de 10 %, iar în sarcina inculpaților D. A. A. și I. P. câte un procent de 45 % fiecare, în producerea evenimentului rutier.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a constatat că aceasta s-a realizat corect prin actul de inculpare.
Pentru considerentele arătate, instanța a pronunțat o soluție de condamnare a inculpaților, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 2 C.p.p.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere prev. art. 72 C.p., respectiv: lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpaților din cursul urmăririi penale și a judecății, prezentarea la chemările organelor judiciare, precum și aspectele care conturează gravitatea faptei și pericolul social pe care-l reprezintă, alături de celelalte elemente referitoare la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește împrejurările care atenuează răspunderea penală, instanța a avut în vedere faptul că ambii inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt la prima abatere în sfera infracțională, s-au prezentat la chemările organelor judiciare în cursul urmării penale și a instanței și nu au îngreunat mersul cercetărilor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. A.-A., instanța a reținut faptul că a încercat să ajungă la o înțelegere cu partea civilă, în ceea ce privește pretențiile celei din urmă și că, cu ajutorul societății de asigurare . R. SA București, s-a decontat părții civile suma de 64.800 lei și s-a încheiat tranzacția din data de 25.10.2011, potrivit căreia se sting orice obligații generate de evenimentul rutier între partea civilă, asiguratul D. A.-A. și firma de asigurare . R. SA București. ( fila 154-155 dos.)
Astfel, inculpații au fost condamnați astfel:
D. A. A., la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
I. P., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
În temeiul art. 71 C.p., art. 20 alin. 2 din Constituția României și art. 1 din CEDO s-au interzis inculpaților drepturile civile prev. de art. 64 alin. 1 teza II și lit. b C.p., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la terminarea executării pedepsei, a grațierii totale sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Având în vedere persoana inculpaților, astfel cum s-a motivat anterior, precum și prev. art. 52 C.p., referitoare la scopul pedepsei, raportat și la gravitatea faptei comise, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și în situația suspendării condiționate a executării acesteia, conform art. 81 C.p.
În acest sens, având în vedere prevederile art. 81, 82 și 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, precum și a pedepselor accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul D. A. A. și de 4 ani pentru inculpatul I. P. .
În conformitate cu disp. art. 83 și 84 C.p. s-a atras atenția inculpaților asupra revocării beneficiului suspendării condiționate în situația săvârșirii unei noi infracțiuni, în perioada termenului de încercare.
Având în vedere prevederile Legii nr. 76/2008, referitoare la prelevarea probelor biologice de sânge în situația comiterii unui anumit gen de infracțiuni, printre care și cea în speță, în baza art. 7 din legea menționată s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați și stocarea acestor probe în SNDGJ.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că S. de Urgență D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 922,66 lei reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare și tratament a numitului M. V. F., precum și cu suma de 1644,02 lei reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare și tratament a părții civile P. E..
În legătură cu constituirea de parte civilă a Spitalului de Urgență D. în sumă de 922,66 lei reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare și tratament a numitului M. V. F., instanța a constatat că această persoană nu are calitatea de parte vătămată ori civilă în cauza de față, ci de martor, astfel că această constituire a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a Spitalului de Urgență D. reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare și tratament aferente îngrijirii părții civile P. E., raportat la actele și lucrările cauzei, instanța i-a obligat pe inculpații I. P. și D. A. A. la plata sumei solicitate, în baza art. 14 alin. 3 C.p.p. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată .
Partea vătămată P. E. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând: suma de_ lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, tratamentul medical și ambulatoriu, intervențiile chirurgicale suferite, alimentația suplimentară și venitul nerealizat; suma de 150.000 lei, reprezentând daune morale și 800 lei rentă lunară, reprezentând diferență venit ca urmare a diminuării capacității de muncă cu un procent de circa 50%.( fila 53-54 dos.).
Potrivit art. 14 alin. 3 C.p.p. și art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Pornind de la textul articolelor menționate, instanța a admis parțial constituirea de parte civilă formulată de partea civilă P. E., reținând și procentul de culpă de 10% al acesteia, în producerea consecințelor impactului din evenimentul rutier.
Astfel, s-a reținut faptul că între partea civilă P. E. și asigurătorul de răspundere civilă a inculpatului D. A. A., respectiv . R. SA București a intervenit actul intitulat Contract de Tranzacție, din data de 25.10.2011 privind suma de 64.800 lei, precum și stingerea oricăror obligații a Asigurătorului și a Asiguratului față de partea civilă, în sensul că partea civilă menționează expres că suma, arătată mai sus, reprezintă despăgubirea integrală cuvenită pentru daunele materiale și morale, specificând:„ renunț la orice pretenție prezentă și/sau viitoare față de Asigurător, Asigurat și persoana vinovată de producerea accidentului, în dosarul penal nr._, considerând stinse orice obligații ale acestuia cu privire la daunele produse în urma evenimentului rutier din data de 24.08.2009” și că: „declar în mod expres că nu mă voi constitui parte civilă în procesul penal având ca obiect vătămarea corporală rezultată în urma evenimentului rutier din data de 24.08.2009 și nu voi formula în instanță nici o acțiune civilă în pretenții ca urmare a aceluiași eveniment din dosarul penal_ .”
De asemenea, în fața instanței partea civilă, prin apărător a arătat că din suma trecută în tranzacție, suma de 53.000 lei, reprezintă daune morale și suma de 11.000 lei reprezintă daune materiale.
Având în vedere tranzacția arătată în care este specificată poziția concretă a părții vătămate și civile, s-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de către partea civilă.
În legătură cu renta lunară solicitată de către partea civilă, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât, din expertiza medico-legală efectuată rezultă că partea civilă nu se încadrează în grad de invaliditate și are capacitatea de muncă păstrată, cu o incapacitate adaptivă de 30%.
S-a constatat faptul că . G. SA și . R. SA BUCUREȘTI au calitate de asigurător în cauză.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal inculpații D. A. A., I. P. și partea civilă P. E..
Partea civilă P. E. a solicitat obligarea și a inculpatului I. P. la plata despăgubirilor civile în sumă de 64.800 lei, în raport cu culpa acestuia în producerea accidentului. A solicitat, de asemenea, obligarea ambilor inculpați la plata sumei de 800 lei cu titlu de rentă lunară, întrucât capacitatea de muncă a acesteia s-a diminuat.
În concluziile scrise și în fața instanței de recurs prin apărător, partea civilă a invocat greșita reținere a procentului de culpă în sarcina sa, arătând faptul că ocupa locul din dreapta șoferului I. P., iar mașina a fost presată pe latura unde victima se afla, astfel că, indiferent dacă ar fi existat sau nu centura de siguranță, compresia autovehiculului ar fi determinat aceleași consecințe pentru victimă. S-a mai invocat faptul că instanța de fond a făcut o confuzie între inculpați și asiguratorii acestora și a aplicat un tratament juridic diferit inculpaților, aplicându-le pedepse diferențiate, la același procent de culpă.
Inculpatul D. A. A. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c CPP, apreciind că îi revine exclusiv inculpatului I. P. culpa în producerea accidentului, iar în subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal și înlocuirea răspunderii penale, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prev. de art. 91 CP. S-a invocat faptul că apariția stării de pericol a fost posibilă numai ca urmare a vitezei extrem de mari (130 – 140 km./oră), aproape dublul limitei legale maxime, cu care conducea inculpatul I. P., fapt care, raportat la spațiu și timp, a redus foarte mult reacțiile normale ale inculpatului I. în condițiile de trafic. S-a criticat, de asemenea, faptul că instanța de fond nu a ținut seama de eforturile inculpatului recurent de a ajunge la o înțelegere pe latură civilă cu partea civilă P. E..
În subsidiar, s-a solicitat să se constate existența unei culpa minore a inculpatului D. A. A. în angrenajul faptelor vătămătoare.
Inculpatul I. P. a solicitat prin apărător ales achitarea sa în baza art. 10 lit. e CPP rap. la art. 47 CP, privind cazul fortuit. S-a invocat faptul că inculpatul I. P. circula pe drumul cu prioritate, iar inculpatul D. este cel care nu a acordat prioritate autovehiculului condus de Inculpatul I.. S-a mai susținut că inculpatul I. circula cu o viteză de 82 km./oră, iar până la viteza de 87 km./oră, se putea evita producerea accidentului, astfel că nu există legătură de cauzalitate între viteza de deplasare a inculpatului și accidentul produs.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, cu referire la dispozițiile art. 385/6 alin. 3 CPP, Curtea constată că recursul inculpatului I. P. este fondat, iar recursurile inculpatului D. A. A. și al părții civile P. E. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1. Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține ca esențiale în aprecierea asupra vinovăției în producerea evenimentului rutier, următoarele mijloace de probă:
Din procesul – verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție imediat după producerea evenimentului rutier și planșele cu fotografii judiciare, rezultă că impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe banda a doua de circulație, pe sensul de mers D. – A., unde s-au identificat cioburile și bucățile de sticlă spartă din geamurile autoturismului Opel. Nu s-a făcut mențiunea avariilor pe care le-au prezentat cele două autoturisme implicate în accident. Nu s-au identificat urme de frânare.
În declarațiile sale din faza de urmărire penală (fila 147 - 152) și la instanța de fond (fila 55), inculpatul D. A. A. a arătat că anterior manevrei de a vira la stânga pe sensul de mers D. – A., s-a asigurat și a văzut autovehiculul condus de inculpatul I. P. rulând pe banda 1 a direcției de mers, la o distanță apreciată ca fiind de 150 m.. Inculpatul D. susține că a parcurs cam 15 - 20 m pe banda a 2-a a sensului de mers D. – A. și apoi a fost lovit din spate de autovehiculul condus de inculpatul I., tot pe banda a 2-a de circulație.
În declarația sa din faza de urmărire penală (fila 166 – 167) și la instanța de fond (fila 56), inculpatul I. P. a susținut că autoturismul condus de inculpatul D. s-a oprit în partea stângă a scuarului, apoi i-a ieșit brusc în față și că acesta a rulat pe banda a doua aproximativ 3-5 metri, înaintea impactului. Inculpatul I. a afirmat că a condus premergător impactului, pe banda a doua de circulație, cu o viteză de circa 70 km./oră.
Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit în faza de urmărire penală de expertul M. C., s-au stabilit următoarele:
- inculpatul D. a neglijat obligația acordării priorității de trecere autovehiculului condus de inculpatul I., iar acesta din urmă nu a întreprins din timp nici o manevră de evitare a impactului, odată ce a observat că inculpatul D. se angajase în deplasare pe banda sa de circulație, în aceeași direcție de mers. Nu se poate specifica dacă inculpatul I. a acționat sistemul de frânare.
- s-a apreciat că impactul dintre cele două autovehicule s-a produs la o distanță de circa 5,50 m. față de capătul scuarului care separă cele două sensuri de circulație
- s-a apreciat că viteza probabilă a autoturismului condus de inculpatul D. a fost premergător impactului de aprox. 15 km/oră, iar viteza inițială a autoutilitarei conduse de inculpatul I. a fost în mod cert mai mare de 70 km/oră.
- spațiul de la care cei doi conducători auto puteau să se observe reciproc pe distanța câmpului de vizibilitate era mai mare de 100 m.
- dacă inculpatul I. ar fi circulat cu o viteză de 70 km/oră, ar fi putut evita impactul cu autoturismul condus de inculpatul D., prin frânare. Inculpatul D. ar fi putut evita impactul, dacă se asigura în mod corespunzător și ceda prioritatea de trecere autovehiculului condus de inculpatul I..
Prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în faza de judecată la fond de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (fila 308 – 326), s-au stabilit următoarele:
- interpretând criminalistic urmele descoperite la locul faptei, s-a ajuns la concluzia certă că impactul dintre autovehicule a avut loc pe banda a doua a sensului de mers D. – A., la circa 6 m. față de limita scuarului median dintre cele două sensuri de circulație.
- prin metoda reconstrucției computerizate a accidentului, s-a stabilit că vitezele probabile de deplasare a autovehiculelor din momentul impactului au fost de 24 km./oră (cu toleranță de 1 km/oră) pentru autoturismul condus de inculpatul D. și 82 km./oră (cu toleranță de 3 km/oră) pentru autoturismul condus de inculpatul I..
- studiul posibilității de a evita impactul a luat în calcul pentru ambii inculpați vitezele anterior menționate, concluzionându-se că inculpatul I. putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării stării de pericol iminent, respectiv putea opri autovehiculul până în locul impactului. S-a apreciat, astfel, că a existat o reacție întârziată din partea inculpatului I.. În ipoteza în care inculpatul I. nu ar fi avut o reacție întârziată în luarea măsurilor de evitare, câtă vreme nu a putut evita producerea accidentului, s-a calculat că acesta s-ar fi deplasat inițial cu viteza de 129,6 km./oră.
- s-a stabilit că evenimentul putea fi evitat de către inculpatul I. dacă acesta ar fi circulat cu viteza de 87 km./oră, viteză care i-ar fi permis oprirea în interiorul distanței de 82 m, spațiul minim necesar pentru luarea măsurilor de evitare.
- s-a apreciat, cu probabilitate, că victima P. E. putea diminua consecințele impactului, în ce privește vătămarea sa, dacă ar fi avut cuplată centura de siguranță.
- s-a apreciat că nerespectarea numărului maxim al locurilor prevăzut prin construcție pentru autovehiculul condus de inculpatul I. nu se află în legătură de cauzalitate cu vătămările victimei P. E..
Toate aceste mijloace de probă îndreptățesc Curtea să considere că în ceea ce privește procentul de culpă reținut în producerea evenimentului rutier, instanța de fond a raționat întemeiat.
S-a apreciat existența unei culpe concurente a inculpaților, în procent de 45% fiecare, alături de un procent minoritar de culpă al părții civile P. E., de 10%, pentru nepurtarea centurii de siguranță.
În sarcina inculpatului D. A. A., Curtea reține ca factor cauzal determinant în producerea evenimentului rutier și, implicit, în vătămarea părții civile, încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. 1, 54 alin. 1 și 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată:
Art. 35 - (1) Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Art. 54 - (1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Art. 57. (2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
În sarcina inculpatului I. P., Curtea reține ca factor cauzal determinant în producerea evenimentului rutier și, implicit, în vătămarea părții civile, încălcarea dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 republicată:
Art. 48 - Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În interpretarea conferită de teoria echivalenței condițiilor în analiza cauzalității în dreptul penal, excluzând ipotetic acțiunea neconformă a celor doi inculpați și a părții civile descrise mai sus, se ajunge la concluzia că rezultatul vătămător nu s-ar fi produs.
Ca atare, acțiunea lor neconformă, materializată în încălcările reglementărilor privind circulația pe drumurile publice la care s-a făcut anterior referire, au constituit condițiile necesare fără de care rezultatul vătămător nu s-ar fi produs, reprezentând astfel singurele cauze ale producerii acestuia.
Curtea apreciază că nu există legătură cauzală între pretinsa încălcare de către inculpatul I. P. a dispozițiilor art. 41 alin. 1, art. 42 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 101 și art. 148 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată (privind obligația de deplasare pe prima bandă de circulație și obligația de a nu transporta mai multe persoane decât numărul de locuri stabilit în certificatul de înmatriculare), așa cum s-a reținut în actul de inculpare.
Ca atare, Curtea apreciază ca legal reținută vinovăția celor doi inculpați recurenți, în modalitatea reținută de instanța de fond, însă doar cu referire la încălcările normelor legale anterior invocate.
2. În ce privește individualizarea pedepselor aplicate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o diferențiere între cei doi inculpați la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, ținând seama de faptul că inculpatul D. ar fi încercat să ajungă la o înțelegere cu partea civilă, încheind o tranzacție prin intermediul societății de asigurare . R. SA.
Curtea constată că din eroare, instanța de fond a reținut că . R. SA. ar fi fost asigurator pentru inculpatul D. A. A., în loc de inculpatul I. P..
Se impune a se constata calitatea de asigurător de răspundere civilă auto a următoarelor societăți de asigurare:
- . R. SA, pentru inculpatul I. P.;
- . G. SA, pentru inculpatul D. A. A..
Această îndreptare e de natură să influențeze soluția și în ce privește cuantumul pedepsei închisorii aplicate.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei avute în vedere de instanța de fond, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului D. A. A., respectiv 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP, a fost just individualizată, atât cuantumul în sine, cât și dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei fiind apte să servească la împlinirea dublului scop al pedepsei, educativ și represiv.
Pentru egalitate de tratament juridic între inculpați, raportat la procente egale de culpă în producerea evenimentului rutier și în cauzarea vătămărilor părții civile, Curtea apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului I. P., la același cuantum de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP, în aceleași condiții de suspendare condiționată a executării pedepsei.
Pentru argumentele expuse, vizând reținerea culpei și justa individualizare a pedepselor aplicate, ținând seama de contribuția fiecărui inculpat la producerea rezultatului vătămător, Curtea apreciază ca nefondată solicitarea inculpaților recurenți din motivele de recurs, de achitare a lor, respectiv de încetare a procesului penal.
3. În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că în 25.10.2011, între . R. SA și partea civilă P. E. a intervenit o tranzacție pentru suma de 64.800 lei.
În conținutul acestei tranzacții (art. III.3.), partea civilă P. E. a declarat că “suma de 64.800 lei reprezintă despăgubirea integrală cuvenită pentru daunele materiale și morale și renunț la orice pretenții prezente și / sau viitoare față de asigurator, asigurat și persoana vinovată de producerea accidentului din dosarul procesual_ deschis pe rolul Judecătoriei D., considerând stinse orice obligații ale acestora cu privire la daunele produse în urma evenimentului rutier din data de 24.08.2009”.
Curtea apreciază că această manifestare de voință, exprimată în prezența apărătorului ales al părții civile recurente, este neechivocă, astfel că ea constituie o renunțare la orice alte pretenții civile față de inculpați. În aceste condiții, este inacceptabilă solicitarea părții civile, pe calea prezentului recurs, la acordarea de daune materiale suplimentare.
Ca atare, Curtea apreciază că în mod justificat, instanța de fond a respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă față de inculpați.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul I. P. împotriva sentinței penale nr. 104/22.01.2013, pronunțate de Judecătoria D. în dosar nr._, pe care o va casa doar sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului I. P. și a modului de constatare a calității de asigurător și, rejudecând în aceste limite:
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului I. P. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menținând dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu reducerea corespunzătoare a termenului de încercare de la 4 ani la 3 ani.
Va constata calitatea de asigurător de răspundere civilă auto a următoarelor societăți de asigurare:
- . R. SA, pentru inculpatul I. P.;
- . G. SA, pentru inculpatul D. A. A..
Va lua act că între . R. SA și partea civilă P. E. a intervenit o tranzacție pentru suma de 64.800 lei.
Va menține, în rest, dispozițiile sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Va respinge ca neîntemeiate recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de către partea civilă P. E. și de către inculpatul D. A. A..
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală:
- Va obliga pe partea civilă P. E. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs;
- Va obliga pe inculpatul D. A. A. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Va acorda apărătorului din oficiu al inculpaților în recurs, av. P. E., onorariile parțiale în sumă de câte 75 lei pentru fiecare inculpat, în total 150 lei, care se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul I. P. împotriva sentinței penale nr. 104/22.01.2013, pronunțate de Judecătoria D. în dosar nr._, pe care o casează doar sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului I. P. și a modului de constatare a calității de asigurător și, rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului I. P. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menținând dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu reducerea corespunzătoare a termenului de încercare de la 4 ani la 3 ani.
Constată calitatea de asigurător de răspundere civilă auto a următoarelor societăți de asigurare:
- . R. SA, pentru inculpatul I. P.;
- . G. SA, pentru inculpatul D. A. A..
Ia act că între . R. SA și partea civilă P. E. a intervenit o tranzacție pentru suma de 64.800 lei.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca neîntemeiate recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de către partea civilă P. E. și de către inculpatul D. A. A..
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală:
- obligă pe partea civilă P. E. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs;
- obligă pe inculpatul D. A. A. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Acordă apărătorului din oficiu al inculpaților în recurs, av. P. E., onorariile parțiale în sumă de câte 75 lei pentru fiecare inculpat, în total 150 lei, care se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. B. A. P.
GREFIER
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT /2 ex/13.03.2014
J.F. N. D. P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 66/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
