Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1205/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 1205/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.1205/2012
Ședința publică de la 13 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător A. B.
Grefier T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de inculpatul M. N. I., partea vătămată S. V., partea responsabilă civilmente . C. și partea civilă R. A. E. împotriva sentinței penale nr.79/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5.11.2012, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr. 79/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr._ /2000 s-a dispus condamnarea inculpatului M. N. I., fiul lui N. și I., născut la data de 20 iulie 1976 în S. județul A., cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în A. I., .. 26, ., la:
-2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin.2 Cod penal.
-1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev și ped de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
-1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev și ped de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
-10 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev și ped de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
-6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev și ped de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal.
În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate de 2 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni închisoare, executând în total pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 din același Cod.
În baza art. 86 indice 1 și 86 indice 2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare.
În baza art. 86 indice 3 Cod penal s-a atras atenția inculpatului că pe perioada termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere .
- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 indice 4 Cod pr. civ.
În baza art. 14 lit. b și 346 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea civilmente responsabilă . C., la plata următoarelor despăgubiri civile:
-340 lei către partea civilă S. municipal Orăștie.
-7149,23 lei către partea civilă S. Județean de Urgență S. M.
-8622 lei cu titlu daune materiale efective către partea civilă S. V., domiciliat în S. M., .. 14, județul S. M..
-100.000 lei către partea civilă S. V. cu titlu de daune morale.
-25.000 lei către partea civilă R. A. E., domiciliată în S. M., .. 14, județul S. M..
S-a constatat calitatea de asigurător în cauză a .>
În baza art. 193 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă la 1510 lei cheltuieli judiciare către părțile civile S. V. și R. A. E..
În baza art. 191 Cod pr pen a fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 21.08.2009 inculpatul M. N. I. conducea autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții civilmente responsabile . C. unde era angajat, pe DN 7, pe banda de circulație a direcției de mers Orăștie - S..
În jurul orei 13,35 se apropia de km 357 +850, iar în același timp în zona respectivă, se deplasa cu o viteză foarte redusă autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de partea vătămată S. V., acesta intenționând să se înscrie pe DJ 705, spre orașul Geoagiu, printr-un viraj la stânga.
În autoturism se mai afla pe scaunul din dreapta șoferului soția sa victima S. E. E..
La un moment dat, potrivit declarației acestuia, inculpatul s-a aplecat între scaune pentru a lua o sticlă de apă căzută, împrejurare în care a pierdut controlul autovehiculului.
Acesta a părăsit cu roțile din dreapta partea carosabilă a sensului său de circulație, intrând cu acestea pe acostament și în șanțul din partea dreaptă a drumului.
Inculpatul a încercat să redreseze mașina luând un viraj brusc stânga însă aceasta a intrat în balans, deplasându-se în acest fel spre banda de preselecție spre Geoagiu și intrând în coliziune cu autoturismul L. cu nr. de înmatriculare_, care a fost împins în banda de circulație S.-D..
În aceste condiții s-a produs un al doilea impact, între autoturismul Dacia L. și autoturismul Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare EL-738 –CW, condus de cetățeanul polonez R. O., autoturism în care sa aflau ca pasagere soția și fiica acestuia.
Concluziile raportului de expertiză tehnică-auto și a răspunsului la obiecțiunile făcute au fost în sensul că vinovat în exclusivitate de producerea accidentului se face inculpatul care a părăsit sensul său de mers, a intrat pe banda de preselecție a șoselei și a provocat coliziunea autovehiculelor.
Acesta ar fi putut evita producerea acestui accident de trafic rutier „dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului public, fără a intra pe acostamentul și șanțul care îl mărginesc sau dacă ar fi reușit să restabilească și să mențină direcția autoutilitarei Iveco în așa fel încât aceasta să nu intre pe banda de stocaj”
În urma accidentului a rezultat decesul victimei S. E. E., pasagera din partea dreaptă-față din autoturismul Dacia L., precum și rănirea următoarelor părți vătămate:
1.S. V., care a avut nevoie de 120-140 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor.
2.O. R. R., cetățean polonez, care a avut nevoie de 75-80 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
3.O. M. M., cetățean polonez, care a avut nevoie de 35-40 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
4.O. A. W., cetățean polonez, care a avut nevoie de 12-13 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului, recunoscută de acesta și pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză întrunește pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin 2 Cod penal, a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal și a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin 1 și 3 Cod penal.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social al faptei și al făptuitorului, lipsa antecedentelor penale dar și consecințele deosebit de grave ale faptelor sale materializate în decesul unei persoane și rănirea mai mult sau mai puțin gravă a altor patru, refuzul declarat al inculpatului de a contribui la dezdăunarea părților vătămate, astfel încât s-a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei este necesară aplicarea unei pedepse, orientate peste minimul ei special, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că, părțile vătămate,.cetățeni polonezi, audiați prin comisie rogatorie au declarat că nu au pretenții civile de la inculpat întrucât au fost despăgubiți de societățile de asigurare.
În cea ce privește daunele materiale efective solicitate de partea civilă S. V., instanța a arătat că la dosarul cauzei s-au depus acte (fila 141,142), care dovedesc împrejurarea că acesta s-a aflat în concediu medical pe perioada septembrie 2009 - mai 2010, iar diferența între indemnizație de concediu medical și salariul pe care l-ar fi încasat dacă ar fi lucrat este de 8622 lei.
Referitor la celelalte daune efective solicitate, s-a reținut că partea civilă nu a produs nici o dovadă că ar fi făcut cheltuieli cu îngrijiri medicale prezente sau viitoare și nici în legătură cu eventualul prejudiciu reprezentat de diferența dintre veniturile pe care le-a avut și cele pe care le va realiza până la data încetării activității.
În legătură cu daunele morale solicitate, instanța a constatat că partea civilă a suferit un însemnat prejudiciu moral, cauzat de inculpat, atât datorită accidentării sale grave cât și încetării tragice din viață a soției sale, în împrejurările mai sus amintite.
În aceste condiții s-a considerat că suma de 100.000 lei, la care au fost obligați în solidar inculpatul și partea civilmente responsabilă, reprezintă o justă dezdăunare a părții civile.
În cea ce privește despăgubirile civile solicitate de partea civilă R. A. E., instanța a constatat că și aceasta a suferit un prejudiciu moral prin dispariția tragică a mamei sale cât și accidentarea gravă a tatălui său cât și prin starea sa prezentă de semi invaliditate.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs în termenul legal partea civilă R. A. E., partea civilă S. V., partea responsabilă civilmente . și inculpatul M. N. I..
Părțile civile R. A. E. și S. V.le nu și-au motivat calea de atac formulată.
După dezbateri, care au avut loc la 5. noiembrie 2012, la data de 13 noiembrie 2012 partea civilă S. V. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale și morale, în sensul acordării integrale a sumelor solicitate cu acest titlu la instanța de fond.
Prin recursul formulat, partea responsabilă civilmente . a solicitat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea extinderii procesului penal cu privire la cetățeanul polonez conducător al autoturismului Ford implicat în accidentul rutier.
În motivarea recursului, s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă indicii cu privire la vinovăția conducătorului autoturismului Ford, respectiv declarația martorului M. L. conform căreia autoutilitara Iveco a avut mai întâi o deplasare sinuoasă, părăsind partea carosabilă și rulând prin șanț circa 150 de m, apoi a revenit pe partea carosabilă unde a intrat în balans și s-a răsturnat, rulând târâș pe banda de preselecție spre Geoagiu, apoi s-a produs impactul cu autoturismul L.. În opinia recurentei, comportamentul suspect al autoutilitarei Iveco trebuia să fie observat de conducătorul autoturismului marca Ford, care se deplasa din sens opus și care trebuia să conducă preventiv și să respecte regulile de circulație, respectiv dispozițiile art.48 din O.U.G. nr.195/2002.Acesta rula cu o viteză de 73 km/h la o distanță de 80 m de intersecție.
S-a mai arătat că se impunea stabilirea, cu sprijinul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, configurația drumului la data producerii accidentului, precum și solicitarea de la medicul legist a unui punct de vedere cu privire la leziunile care au produs decesul numitei S. E..
Inculpatul M. N. I. a solicitat prin recursul său casarea sentinței penale atacate numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și rejudecând:
- a se reduce cuantumul pedepsei spre minimul special prevăzut de lege;
- a se înlătura sporul de pedeapsă aplicat;
- a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În motivarea căii de atac formulate s-a arătat că instanța de fond a procedat la o greșită individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, nefiind respectate dispozițiilor art.72 Cod penal. Astfel, deși în considerentele sentinței s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut cele reținute în sarcina sa și că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minim, i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni.
S-a mai arătat că, sporul de pedeapsă se impune a fi înlăturat deoarece contravine dispozițiilor art.34 alin.1 lit.b Cod penal, deoarece aceasta este o facultate prevăzută de lege și nu o obligație a instanței de judecată.
S-a mai arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că inculpatul nu a fost de acord cu plata despăgubirilor deoarece inculpatul, cu ocazia cuvântului pe fond a susținut că este de acord cu despăgubirile însă acestea să le achite asiguratorul.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform art. 385/6 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
În primul rând se observă că, sub aspectul stării de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.
Astfel din ansamblul probele administrate în cauză rezultă că la data de 21.08.2009 inculpatul M. N. I. a condus autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții civilmente responsabile . C. unde era angajat, pe DN 7, pe banda de circulație a direcției de mers Orăștie – S., iar în apropierea km 357 +850, deoarece s-a aplecat între scaune pentru a lua o sticlă de apă căzută, a pierdut controlul autovehiculului și, încercând să redreseze mașina luând un viraj brusc stânga, a intrat în balans, deplasându-se în acest fel spre banda de preselecție spre Geoagiu și intrând în coliziune cu autoturismul L. cu nr. de înmatriculare_, care a fost împins în banda de circulație S.-D. și a lovit autoturismul Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare EL-738 –CW, condus de cetățeanul polonez R. O., autoturism în care sa aflau ca pasagere soția și fiica acestuia.
În urma evenimentului rutier, s-a produs decesul victimei S. E. E., care se afla pe scaunul din dreapta șoferului, în autoturismul L., iar soțul acesteia, partea vătămată S. V., a suferit leziuni care au necesitat un număr de 120-140 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, șoferul și pasagerii din autoturismul marca Ford au suferit leziuni în urma impactului, respectiv partea vătămată O. R. R., a avut nevoie de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, partea vătămată O. M. M., a avut nevoie de 35-40 de zile de îngrijiri medicale și partea vătămată O. A. W. a avut nevoie de 12-13 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente ., prin care aceasta arată că se impunea reținerea culpei în producerea accidentului și a părții vătămate O. R. R., Curtea de Apel constată că este nefondat, probatoriul administrat în cauză fiind complet și stabilind fără dubiu culpa exclusivă a inculpatului M. N. I. atât cu privire la producerea evenimentului rutier, cât și la cauzarea decesului victimei S. E. E. și la vătămarea corporală a celor trei părți vătămate aflate în autoturismul marca Ford.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cursul judecății, completat cu răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate de partea responsabilă civilmente, s-a stabilit dinamica accidentului de circulație din 21.08.2009, expertul menționând următoarele,
- indicatoarele rutiere instalate în zona respectivă, care limitau viteza la
70 km/h și respectiv 50 km/h nu au relevanță pentru cazul în speță, în condițiile în care potrivit art.66 alin.6 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată
- restricția de viteză era până la colțul intersecției, pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentul, această restricție nemaioperând;
- momentul părăsirii carosabilului de către auto Iveco, cu roțile din dreapta, nu a constituit pentru ceilalți doi conducători auto nici un pericol potențial și niciun pericol iminent
- starea de pericol iminent pentru numitul O. R. R. s-a
declanșat în momentul în care autoutilitara Iveco a pătruns pe banda de stocaj pentru virajul la stânga și a lovit autoturismul Dacia L.
- traiectoria parcursă de autoturismul Dacia L., în urma primului
impact, urma să o intersecteze în mod ireversibil pe cea a autoturismului Ford, acesta fiind momentul din care O. R. trebuia și putea să ia măsurile de evitare
- timpul de care a dispus acesta pentru luarea măsurilor de evitare este la
nivelul timpului întârzierilor involuntare, ceea ce semnifică, potrivit practicii de expertiză tehnică auto, că evenimentul nu poate fi evitat de conducătorul auto pus în pericol, deoarece starea de pericol iminent s-a declanșat nu numai în interiorul spațiului de siguranță al acestuia, ci chiar la limita celui corespunzător întârzierilor involuntare la frânare
- inculpatul M. este cel care putea preveni producerea accidentului, dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului public, fără a intra pe acostamentul și șanțul care îl mărginesc sau dacă ar fi reușit să stabilească și să se mențină direcția autoutilitarei în așa fel încât aceasta să nu intre pe banda de stocaj
Prin declarația dată la data de 21 septembrie 2010, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul M. N. I. a arătat că a apreciat greșit distanța față de șanț, roțile din spate intrând parțial în șanțul respectiv, a tras brusc de volan stânga iar autoturismul a intrat în balans, nu a mai putut controla autoutilitara și a intrat pe contrasens.
În ceea ce privește declarația martorului M. L., aceasta nu atestă, cum invocă partea responsabilă civilmente, faptul că șoferul autoturismului Ford ar fi putut evita impactul, ci arată doar că autoutilitara condusă de inculpat se deplasa sinuos, după care a părăsit partea carosabilă, după care a rulat în șanț .
Or, expertul a stabilit, argumentând, faptul că momentul relatat de martor,
respectiv părăsirea carosabilului de către auto Iveco, cu roțile din dreapta, nu a constituit pentru ceilalți doi conducători auto nici un pericol potențial și niciun pericol iminent.
Curtea de Apel constată așadar, că, din coroborarea materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de expertul M. Cata, declarațiile părților vătămate și ale martorilor B. A. C., M. L. și N. V., cu actele medico-legale efectuate în cauză, rezultă fără dubiu culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier din 21.08.2009.
Articolele 178 alin.2, 184 alin.1 și 3 și 184 alin. 2 și 4 Cod penal prevăd ca cerință esențială pentru ca fapta incriminată să constituie infracțiunea de ucidere din culpă și respectiv vătămare corporală din culpă, ca fapta să fie urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei asemenea activități.
Or, față de starea de fapt reținută mai sus, fundamentată pe probatoriul administrat în cauză, Curtea de Apel constată că inculpatul este vinovat de producerea accidentului rutier, întrucât prin modul cum s-a deplasat cu autoutilitara în traficul rutier, nerespectând dispozițiile art.35 și ale art.41 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 a provocat evenimentul rutier, cu consecințele acestuia reținute anterior.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpat, Curtea de Apel constată că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, art.184 alin.1,3 Cod penal și art. 184 alin.2,4 Cod penal, iar pedepsele stabilite și pedeapsa rezultantă aplicată acestuia au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.penal și menită a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev.de art.52 C.pen.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de aplicare a unei pedepse constând în minimul special, și înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că la individualizarea și proporționalizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, modalității de săvârșire, circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Curtea de Apel, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate inculpatului consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea acestora și nici reținerea de circumstanțe atenuante, raportat la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, la gradul de pericol social al acestora și la împrejurările de comitere,precum și la urmarea produsă - decesul unei persoane și cauzarea de leziuni altor 4 persoane -.
Împrejurările referitoare la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea adoptată față de faptele comise au fost avute în vedere de instanță la stabilirea pedepselor și au justificat aprecierea în sensul că pedeapsa rezultantă aplicată acestuia își poate atinge scopul și prin neexecutare, constituind un avertisment pentru inculpat, care nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Curtea de Apel constată totodată că sporul de 6 luni închisoare corespunde scopului pedepsei astfel cum este prevăzut acesta de art.52 C.penal, acest spor reprezentând un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se vor executa ca urmare a contopirii, o compensare a absorbției și a neexecutării succesive de către inculpat și a pedepselor mai puțin grave ca întindere sau natură, spor care reprezintă echivalentul pericolului social concret pe care îl constituie inculpatul în raport cu toate faptele penale comise, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare este justificată de starea de fapt și de considerentele expuse mai sus.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că în mod corect Judecătoria, având în vedere adeverința depusă la fila 142 din vol.I al instanței, emisă de S.C.Locaterm S.A., a acordat către partea civilă S. V. suma de 8622 lei reprezentând diferența între indemnizația de concediu medical și salariul pe care l-ar fi încasat dacă ar fi lucrat, respingând în rest, ca nedovedite, pretențiile formulate de acest.
Astfel, se constată că partea civilă, deși a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 117.450 lei reprezentând diferența de venit din iunie 2010 până la vârsta de pensionare, respectiv până la 65 de ani, la plata integrală a cheltuielilor cu serviciul medical asigurat necesar în urma accidentului rutier produs și a cheltuielilor medicale viitoare în legătură cu traumatismele suferite, nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în legătură cu accidentul produs la 21 septembrie 2009, nu a depus la dosar decât certificate de concediu medical, bilete de ieșire din spital și scrisori medicale, înscrisuri care nu dovedesc însă cuantumul prejudiciului material suferit de partea civilă.
De altfel, nici partea civilă nu a indicat, referitor la solicitarea de plată a cheltuielilor cu serviciul medical și a cheltuielilor medicale viitoare, în ce constau efectiv aceste despăgubiri și care este suma pe care o solicită.
Referitor la cererea de acordare a sumei de 117.450 lei constând în diferența de venit din iunie 2010 până la vârsta de pensionare, respectiv până la 65 de ani, Curtea constată că nici cu privire la acest capăt de cerere partea civilă nu a dovedit cele pretinse, respectiv că în prezent diferența dintre venitul lunar realizat anterior accidentului și venitul lunar actual ar fi de 1450 lei.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor morale, Curtea reține că, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale nu se probează, ci se stabilește pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În cauza de față este de necontestat că prin fapta inculpatului și rezultatul produs de aceasta-moartea victimei - s-au produs soțului și fiicei victimei grave suferințe morale iremediabile,cu repercusiuni asupra stării psihice a acestora, însă sumele stabilite de instanța de apel cu titlu de daune morale sunt exagerate.
Totodată, leziunile corporale cauzate părții civile S. V. prin accidentul provocat de inculpat justifică acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale, însă suma de_ lei solicitată de aceasta este exagerată.
Având în vedere faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei, instanța apreciază că stabilirea în favoarea părții civile S. V. a cuantumului daunelor morale la suma de_ lei este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu trauma produsă, atât raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate, cât și la pierderea suferită ca urmare a decesului soției, nejustificându-se acordarea unor sume mai mari.
În ceea ce o privește pe partea civilă R. A. E.- fiica victimei S. E. E., Curtea de Apel apreciază că, raportat la criteriile amintite și la consecințele negative cauzate părții civile, având în vedere suferințele provocate de modul în care a intervenit decesului victimei cât și cele ulterioare, determinate de dispariția mamei, se justifică majorarea cuantumului daunelor morale și acordarea către aceasta a sumei de_ lei cu acest titlu.
Pentru aceste motive și având în vedere dispozițiile art.385 ind.15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul formulat de partea civilă R. A. E. împotriva sentinței penale nr.79/12.07.2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr._ /2012, va fi casată în parte această sentință numai sub aspectul daunelor morale acordate părții civile recurente R. A. E. și rejudecând în aceste limite:
Se vor majora daunele morale acordate părții civile R. A. E. de la suma de 25.000 lei la suma de 50.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul M. N. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente . C..
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Pentru considerente arătate și având în vedere dispozițiile art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile formulate de partea responsabilă civilmente ., partea civilă S. V. și inculpatul M. N. I. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 (2) Codul de procedură penală vor fi obligați recurenții inculpat, parte civilă S. V. și partea responsabilă civilmente . C. să plătească statului suma de câte 85 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de partea civilă R. A. E. împotriva sentinței penale nr. 79/12.07.2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr._ /2012, pe care o casează în parte numai sub aspectul daunelor morale acordate părții civile recurente R. A. E. și rejudecând în aceste limite:
Majorează daunele morale acordate părții civile R. A. E. de la suma de 25.000 lei la suma de 50.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul M. N. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente . C..
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de partea responsabilă civilmente ., partea civilă S. V. și inculpatul M. N. I. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă recurenții inculpat, parte civilă S. V. și partea responsabilă civilmente . C. să plătească statului suma de câte 85 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Acordă onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 50 lei, care va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. I. P. E. B. A. B.
GREFIER
T. C.
Red. PA
Dact.CT 2 ex/29.11.2012
J.F. F. N.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1177/2012.... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
