Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 893/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Față de aceste împrejurări și față de reținerea corectă a instanței că nu există criterii legale de a stabili aceste daune morale, apreciind ca fiind justificate acordarea anumitor sume de bani cu titlu compensatori, reținând că soția cu care locuia victima se bucură de despăgubiri mai mari decât copii care nu au stat zi de zi cu victima, consideră că aceste despăgubiri au fost acordate în mod corect față de starea de fapt.

Referitor la apelul parchetului solicită admiterea acestuia, arătând că și în situația în care există discuții dacă asiguratorul este sau nu parte responsabilă civilmente față de noile modificări ale codului de procedură penală, fundamentul este clar asiguratorul va plăti despăgubirile stabilite de către instanță în baza poliței carte verde pe care o deținea conducătorul auto.

În ceea ce privește apelul inculpatului solicită admiterea acestuia.

Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită respingerea apelului părților civile considerând că instanța de fond a acordat în mod corect daunele morale și materiale.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față

Prin sentința penală nr.88/2014 pronunțată de J. C. în dosar_ s-a dispus, în baza art.396 al.1 și 2 din Codul de procedură penală, raportat la art.5 cod penal condamnarea inculpatului O. G. F. - fiul lui G. și A., născut la data de 20.04.1987 în C. jud. A., cetățean roman, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Alnac sal Roșești nr. 11 jud. A., Cl-AX-_ eliberat de SPCLEP C., CNP_ la:

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 al.1,2 cod penal

S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A fost impusă pentru inculpat și obligația menționată la art. 93 alin 2 lit. b Cod penal, respectiv să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, a câte 2 ore pe zi în cadrul Primăriei .> Potrivit art. 94 alin 1 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să comunice Serviciului de probațiune A. datele menționate la art. 93 alin 1 lit. c – e Cod penal pe durata termenului de supraveghere.

Verificarea modului de îndeplinire a obligației prev. la art. 93 alin 2 lit. b Cod penal a fost încredințată Serviciul de Probațiune A..

S-a dispus ca serviciul de probațiune A. să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației stabilite conform art. 93 alin 3 Cod penal și să sesizeze instanța de executare in situația in care se ivesc unul dintre cazurile menționate la art. 94 alin 4 lit. a - c Cod penal.

Potrivit art. 93 alin 5 Cod penal inculpatului i-a fost impusă obligația de a îndeplini integral obligațiile civile cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, în caz contrar procedându-se la revocarea suspendării și executării pedepsei potrivit art. 96 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 91 alin.4 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce un autoturism pe o durata de 3 ani, pedeapsă care se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.1357 cod civil și art.86 și 397 cod procedură penală au fost admise în parte acțiunile civile și a fost obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă L. I. I. C. P. prin . în solidar să plătească părții civile M. D. suma de 50.000 lei daune morale, părții civile M. M. suma de 1620 lei daune materiale și suma de 40.000 lei daune morale, părții civile D. M. C. suma de 40.000 lei daune morale, părții civile M. A. suma de 2700 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.

În baza art. 7 raportat la art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, și l-a informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul emis la data de 23.12.2013 în dosar nr. 994/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. C. a fost trimis în judecată, în stare de

libertate, inculpatul O. G. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1 alin. 1,2 C.p 1969.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 24.09.2012 inculpatul în timp ce conducea pe un drum de țară nedeschis circulației publice pe raza satului Sohodol . marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare M 8022BB a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat in partea stângă a sensului de mers din accident rezultând decesul victimei M. M., pasager în autoturism

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 10.01.2014 sub dosar nr._ .

Din actele și lucrările de la dosar instanța a reținut următoarele:

La data de 24.09.2012 inculpatul însoțit de partea vătămată M. M. a fost dus la munte unde au lucrat împreună. Seara când s-a întors pe la orele 23.00. inculpatul împreună cu M. M. s-au dus cu autoturismul inculpatului marca Opel Frontera înmatriculat în B. cu nr. M8022BB din locul unde îl lăsaseră Budăiești până în centrul comunei A. unde într-un bar atât el cât și M. M. au consumat 50 ml. coniac. Aceștia au mers în jurul orelor 24,00 până în .-un bar au consumat 50 ml coniac. După aproximativ o oră aceștia au plecat cu autoturismul spre locuința inculpatului unde era cazat și M. M.. Pentru a nu ocoli prin centrul comunei A. inculpatul s-a hotărât să o ia pe un drum care scurta distanța și care pornea din DN 1 R trecând prin satul Sohodol . În timp ce se deplasa pe acel drum datorită întunericului, stării de: oboseală și consumului de alcool, inculpatul a pierdut controlul volanului și a ieșit cu autoturismul în afara drumului în partea stângă a direcției de mers, autoturismul răsturnându-se datorită diferenței de nivel.

În dinamica răsturnării autoturismul a revenit pe roți parcurgând în total o distantă de 72 de metri până în locul unde s-a oprit într-o pădure. Numitul M. M. a fost aruncat afară din autoturism trupul acestuia fiind găsit fără viață la 14 m de drumul pe care se deplasaseră pe traseul parcurs de autoturism după răsturnare, inculpatul a rămas în autoturism, declarând că și-a pierdut cunoștința.

După ce și-a revenit l-a căutat pe M. M. șl l-a găsit decedat pe traseul parcurs de autoturism. Acesta a anunțul organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și au efectuat cercetarea locului faptei.

Din raportul de constatare medico legală 2802/III/167 întocmit de SJML A. rezultă că moartea numitului M. M. este violentă și s-a datorat hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă și baza de craniu, leziunile prezentate de acesta putându-se produce în condițiile unui accident (cădere cu mașina în prăpastie ).

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de constatare medico – legală, declarațiile inculpatului, declarația martorului S. V. .

Din probatoriul administrat rezultă că inculpat se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, aceasta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu există nici o cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal al faptei.

Apărarea inculpatului întemeiată pe existența cazului fortuit a fost înlăturată cu următoarele argumente:

Prin adresa nr.3033/26.09.2012 emisă de către Primăria A. se comunică că drumul de pământ pe care a avut loc accidentul soldat cu decesul victimei nu face parte din categoria drumurilor publice.

Declarațiile martorilor propuși de inculpat audiați în cursul cercetării judecătorești relevă faptul că drumul de pământ era destul de îngust, posibilitatea ca două mașini să treacă în același timp existând doar pe anumite sectoare de drum, surpările de teren fiind pe partea adiacentă suprafeței pe care circulau mașinile efectiv.

Instanța a dat eficiență sporită declarației martorului S. V. dată în faza de urmărire penală, întrucât cu ocazia audierii în fața instanței de judecată acesta nu a prezentat nici un motiv plauzibil pentru care nu a relatat și anterior că drumul ar fi fost surpat pe porțiunea unde a avut loc evenimentul rutier. Declarația dată la acest termen de judecată este în mod evident nesinceră, cel puțin în parte cu privire la aspectul surpării drumului, întrucât pe de o parte acesta a participat la cercetarea la fața locului și nu s-a menționat nicăieri despre acest aspect deosebit de important, iar pe de altă parte aste cunoscut faptul că în situația în care un drum care face legătura între localități prezintă elemente de risc ca cel anterior amintit, oamenii care îl folosesc de regulă înștiințează autoritățile locale și consătenii pentru evitarea producerii unui accident de natura celui care face obiectul prezentului dosar penal.

Planșele fotografice realizate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 10,11,12 dosar u.p) nu surprind nici o surpare de teren a drumului în cauză în zona unde urmele de anvelope părăsesc acostamentul, fiind vizibile doar urme de săpare, acestea datorându-se circulație pe acel drum și de către alte mașini, fapt confirmat de martorii audiați.

Din coroborarea probelor mai sus amintite reiese în mod clar și fără nici un dubiu că inculpatul se face vinovat de moartea victimei întrucât pe de o parte a ales să meargă pe un drum care nu era deschis circulației publice, asumându-și astfel și posibilitatea producerii unor accidente chiar mortale, iar pe de altă parte susținerile inculpatului că drumul s-a surpat sunt combătute de probele administrate în cauză.

Instanța reține că prin atitudinea sa de a circula pe un drum nedeschis circulației, inculpatul este persoana responsabilă de moartea victimei, cauza accidentului fiind neatenția acestuia în momentul deplasării pe acel drum de pământ, raportat la faptul că acesta nu era semnalizat în nici un fel, iar deplasarea s-a făcut pe timpul nopții, posibilitatea de a distinge în ce parte merge drumul fiind mult îngreunată, neputându-se face ușor distincția între drum și partea adiacentă, coroborat cu consumul de băuturi alcoolice care a diminuat reflexele inculpatului și posibilitatea acestuia de a vedea pe unde se deplasează cu mașina.

În ceea ce privește culpa victimei invocată de către inculpat și asigurator instanța a reținut că probele administrate nu converg către o asemenea concluzie, chiar acuzatul declarând în cursul cercetării judecătorești că nu cunoaște dacă aceasta purta sau nu centură de siguranță.

În drept

Fapta inculpatului M. I., care, că la data de 24.09.2012 în timp ce conducea pe un drum de țară nedeschis circulației publice pe raza satului Sohodol . marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare M 8022BB a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat in partea stângă a sensului de mers din accident rezultând decesul victimei M. M., pasager în autoturism întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin.1,2 cod penal.

Având în vedere dispozițiile art.5 cod penal, instanța a apreciat că noua reglementare este mai favorabilă, întrucât pe de o parte potrivit pedepsele accesorii se aplică doar în situația aplicării pedepselor complementare și a aplicării unei pedepse privative de libertate potrivit art.65 al.3 cod penal, iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de noul cod penal instituie un termenul de supraveghere mai mic.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 2 ani închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

În ceea ce privește latura civilă instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 1357 cod civil, referitoare la prejudiciu, fapta, legătură de cauzalitate și vinovăție.

În ceea ce privește daune materiale acestea sunt dovedite prin înscrisurile depus la dosarul de urmărire penală.

În privința daunelor morale neexistând criterii instanța de judecată, le-a stabilit prin raportare la consecințele negative suferite de persoanele vătămate.

Raportat la aceste aspecte instanța a apreciat că sumele de 50.000 lei, acordate soției și câte 40.000 lei acordate copiilor, cu titlu de daune morale reprezentă un echivalent just pentru repararea prejudiciului de natură nepatrimonială suferit de aceștia.

Împotriva acestei soluții au declarat apel P. de pe lângă J. C., inculpatul O. G. F. și părțile civile M. D., M. M. A., D. M. C., M. A..

În apelul său P. a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare, reținerea Codului penal din 1968 ca lege penală mai favorabilă în cauză și înlăturarea obligării în solidar a asigurătorului la plata despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților civile.

Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare susținând că producerea evenimentului rutier a fost determinat de un caz fortuit, surparea drumului astfel că lipsește culpa. În subsidiar a solicitat reținerea Codului penal anterior ca lege penală mai favorabilă.

Părțile civile au criticat soluția instanței de fond susținând că daunele morale au fost acordate într-un cuantum nejustificat de mic astfel că se împune majorarea lor.

Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din codul de procedură penală C. reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit în temeiul probațiunii administrate o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală.

Astfel din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că în data de 25 09 2012 inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare M8022BB pe n drum nedeschis circulației publice a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat. Ca urmare a accidentului pasagerul autoturismului, numitul M. M. și-a pierdut viața.

Apărarea inculpatului în sensul că accidentul a fost determinat de o împrejurare care nu putea fi prevăzută, surparea drumului, astfel că în cauză ar fi incidente dispozițiile art.31 din Codul penal referitoare la cazul fortuit au fost în mod corect înlăturate de instanța de fond.

Nici o probă administrată în cauză nu susține afirmațiile inculpatului în sensul că drumul s-ar fi surpat și în aceste condiții s-ar fi produs răsturnarea autoturismului.

C. relevă însă că și dacă o asemenea ipoteză ar fi reală ea nu ar conduce la incidența cazului fortuit întrucât inculpatul a ales să se deplaseze pe un drum nedeschis circulației publice astfel că, pe un astfel de drum, o eventuală surpare a terasamentului nu ar avea caracterul unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Criticile Parchetului și ale inculpatului legate de modul de apreciere a legii penale mai favorabile sunt întemeiate.

La data săvârșirii ei infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul era incriminată prin dispozițiile art. 178 alin.1 și 2 din Codul penal fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. În reglementarea în vigoare la data soluționării cauzei fapta este prevăzută în dispozițiile art. 192 alin.2 limitele de pedeapsă ale pedepsei principale fiind identice cu cele din reglementarea anterioară.

În ceea ce privește posibilitățile de individualizare judiciară a modalității de executare a pedepsei C. reține că potrivit reglementării anterioare sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Deși termenul de încercare al suspendării condiționate al executării pedepsei poate fi mai mare sub legea veche C. arată că sub aspectul obligațiilor impuse condamnatului pe durata acestuia legea nouă este mai puțin favorabilă.

Dealtfel art. 16 alin.2 din Legea 187/2012 prevede în mod expres că sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive se vor lua cu prioritate în vedere în raport cu durata termenului de încercare pentru determinarea legii penale mai favorabile conform art. 5 din Codul penal.

Față de acestea instanța C. va reține ca temei al condamnării inculpatului dispozițiile Codului penal anterior și va aplica toate instituțiile acestuia.

În ce privesc criticile formulate cu referire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei C. constată că și acestea sunt întemeiate. Daunele morale stabilite în favoarea părților civile sunt prea mici în raport cu prejudiciul încercat prin pierderea soțului, respectiv al tatălui impunându-se majorarea acestora într-un cuantum care să constituie o desdăunare justă și proporțională.

Deasemenea C. constată că în mod nelegal asigurătorul a fost obligat în solidar cu inculpatul la acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii. Răspundea asigurătorului este de natură contractuală și independentă de raportul civil delictual născut între inculpat și părțile civile ca urmare a săvârșii infracțiunii. În aceste condiții nu se poate reține solidaritatea asigurătorului cu a inculpatului în plata despăgubirilor stabilite în favoarea părților civile.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 alin.1 pct. 2 lit. b din Codul de procedură penală C. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. C., inculpatul O. G. F. și părțile civile M. D., M. M. A., D. M. C., M. A. împotriva sentinței penale nr. 88/2014 pronunțate de J. C..

Va desființa sentința penală atacată în ceea ce privește:

- modul de aplicare a legii penale mai favorabile

- cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părților civile

- obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile

și procedând la rejudecare în aceste limite:

Prin reținerea criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive va constata că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este Codul penal din 1968.

I. Va stabili ca temei al condamnării inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare dispozițiile art. 178 alin.1 și 2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și litera b din Codul penal din 1968 în condițiile prev. de art. 71 alin.2 din Codul penal din 1968.

În temeiul art. 81, 82 din Codul penal din 1968 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin.5 din Codul penal din 1968 va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

II. Va majora cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părților civile după cum urmează:

- de la 50.000 lei la 80.000 lei în favoarea părții civile M. D.

- de la 40.000 lei la 50.000 lei în favoarea părții civile M. M. A.

- de la 40.000 lei la 50.000 lei în favoarea părții civile D. M. C.

- de la 40.000 lei la 50.000 lei în favoarea părții civile M. A.

III. Va înlătura obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

Va constata că L. I. I. C. P. B. prin . calitatea de asigurător în cauză.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute.

În temeiul art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive

În numele legii,

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. C., inculpatul O. G. F. și părțile civile M. D., M. M. A., D. M. C., M. A. împotriva sentinței penale nr. 88/2014 pronunțate de J. C..

Desființează sentința penală atacată în ceea ce privește:

- modul de aplicare a legii penale mai favorabile

- cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părților civile

- obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile

și procedând la rejudecare în aceste limite:

Prin reținerea criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive,

Constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este Codul penal din 1968.

I. Stabilește ca temei al condamnării inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare dispozițiile art. 178 alin.1 și 2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și litera b din Codul penal din 1968 în condițiile prev. de art. 71 alin.2 din Codul penal din 1968.

În temeiul art. 81, 82 din Codul penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin.5 din Codul penal din 1968 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

II. Majorează cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părților civile după cum urmează:

- de la 50.000 lei la 80.000 lei în favoarea părții civile M. D.

- de la 40.000 lei la 50.000 lei în favoarea părții civile M. M. A.

- de la 40.000 lei la 50.000 lei în favoarea părții civile D. M. C.

- de la 40.000 lei la 50.000 lei în favoarea părții civile M. A.

III. Înlătură obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

Constată că L. I. I. C. P. B. prin . calitatea de asigurător în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 11 2014.

Președinte, Judecător,

L. C. A. L.

Grefier,

C. B.

Red.AL

Tehnored.AL/2 ex/2.12.2014

Jud.f. A. C.