Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 629/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-11-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 629/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: A. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații P. C. și T. A. împotriva încheierii penale din data de 24.11.2014 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 14.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul contestator P. C., aflat în stare de arest preventiv în P. T.-M., personal și asistat de avocat F. A., apărător desemnat din oficiu și inculpatul contestator T. A., aflat în stare de arest preventiv în P. A., personal și asistat de avocat D. L., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorii părților și reprezentanta Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. A., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator P. C. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Precizează că inculpatul este minor, a recunoscut faptele, nu are antecedente penale și nu se mai impune privarea de libertate.
Avocat D. L., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator T. A. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Arată atitudinea pozitivă a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată. Arată că s-a apreciat raportat la împrejurările comiterii faptelor, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive mai subzistă și în prezent.
Inculpatul contestator P. C. având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și dorește să fie acasă lângă familia sa.
Inculpatul contestator T. A. având ultimul cuvânt, arată că dorește să meargă acasă, să muncească și să-i dea banii părții vătămate.
Deliberând a supra contestației de față,
C.
Constată:
Prin încheierea penală din data de 24.11.2014, pronunțată de pronunțată de T. S. în dosarul nr._ 14, s-au dispus, între altele, următoarele:
În baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art. 208 alin. 4 C.proc.pen., a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpaților T. A. și P. C.-C..
Au fost respinse cererile formulate de inculpații P. C. C. și T. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a constatat următoarele:
La data de 06.10.2014 s-a înregistrat la tribunal rechizitoriul emis în dosarul penal nr. 514/85/P/2014 de către P. de pe lângă T. S., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:
- P. C. C., fiul lui A. și Firuța, născut la 04.01.1997 în Mediaș, jud. S., domiciliat în Mediaș, ., ., CNP_ -pentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal și art.232 Cod penal și a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 și art.113 alin.3 și urm. Cod penal;
- T. A., fiul lui A. și Firuța, născut la 07.08.1990 în loc. S., jud. A., domiciliat în mun. Mediaș, ., ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_ - pentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal și art.232 Cod penal și complicitate la tentativă de omor prevăzută de art.48 Cod penal cu referire la art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 și art.77 lit.d Cod penal
Conform înscrisurilor existente la dosar, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la T. S. nr. 51/CC din data de 12.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 226, art.223 alin. 1 lit. a și alin.2 C.pr.pen. raportat la art.202 alin.1,3 și 4 lit.e C.pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului T. A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12 septembrie 2014 și până la data de 11 octombrie 2014 inclusiv.
În baza art. 226, art.223 alin. 1 lit. a și alin.2 C.pr.pen. raportat la art.202 alin.1,3 și 4 lit.e și art.243, art.244 C.pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului P. C. - C., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12 septembrie 2014 și până la data de 11 octombrie 2014 inclusiv.
Au fost respinse cererile de luare a măsurii arestului la domiciliu și respectiv controlul judiciar formulate de inculpați, prin apărători.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că probele administrate până la acel moment al urmăririi penale (declarațiile martorilor Radna A. L., F. M. R., D. N., T. Firuța și A. D., declarațiile inculpaților T. A. și P. C. C., procesul-verbal de cercetare a locului faptei, Raportul de constatare medico-legală nr.456/II/a/50 din 11.09.2014 al Serviciului de Medicină Legală Județean S. și actele de investigație efectuate de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului) conduc la suspiciunea mai mult decât rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptei reținute în sarcina lor în propunerea de arestare preventivă.
S-a avut în vedere cu ocazia stabilirii măsurii preventive scopul măsurilor preventive, așa cum sunt ele prevăzute la art. 202 Cod procedură penală.
În plus, s-a menționat faptul că infracțiunea cercetată este de o gravitate extremă, fiind infracțiune contra vieții persoanei. În acest context, s-a apreciat că în ciuda faptului că inculpații sunt tineri, unul dinte aceștia având vârsta de 17 ani, se impune plasarea acestora în detenție provizorie. S-a menționat de asemenea și rezonanța negativă a acestor fapte în rândul comunității, rezonanță care a fost apreciată ca fiind deosebită.
Soluția a fost menținută prin decizia penală nr. 552/16.09.2014 a Curții de A. A. I., urmare a respingerii ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpați T. A. și P. C. C..
La data de 08.10.2014 judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei a constatat în baza art. 348 al. 2 C.p.p. rap. la art. 207 al. 4,6 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații T. A. și P. C. C., menținând această măsură.
Încheierea penală din data de 08.10.2014 a rămas definitivă prin necontestare.
Măsura arestării preventive luată față de inculpații T. A. și P. C. C. a fost verificată și la data de 31.10.2014, fiind menținută.
Încheierea penală din data de 31.10.2014 a rămas definitivă prin necontestare.
La data de 03.11.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 514/P/2014 emis de P. de pe lângă T. S. precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauza înregistrată sub dosar nr._ 14 și fiind acordat primul termen de judecată pe fondul cauzei la data de 24.11.2014.
Conform art. 362 alin.2 C.p.p. în cauzele în care față de inculpați s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.p.p..
Verificând măsura preventivă dispuse în cauză față de inculpații P. C. C. și T. A., prima instanță, având în vedere cele reținute în încheierea prin care s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, a apreciat că această măsură este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Referitor la temeiurile care au stat la baza arestării preventive a celor doi inculpați, acesta au fost cel prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. a, alin.2 C.pr.pen., respectiv faptul că inculpații au fugit ori s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată ori au făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte, precum și faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții persoanei, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, s-a constatat că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Gravitatea deosebită a infracțiunilor deduse judecății demonstrează o periculozitate socială sporită, riscul reiterării comportamentului anterior fiind încă actual. În acest sens, din fișele de cazier ale inculpaților, se constată de către prima instanță că ambii au fost anterior amendați administrativ, fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În ceea ce privește impactul social al faptelor în societate se apreciază că a fost ridicat. La aprecierea temeiniciei cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpaților, respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public.
Cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie avută în vedere gravitatea sporită a faptelor reținute în sarcina acestora, aptă să producă un impact deosebit asupra opiniei publice și percepției privind siguranța publică, rezultatul socialmente periculos produs, circumstanțele prezumate de comitere a faptei, dar și atitudinea inculpaților, toate acestea impunând menținerea măsurii arestului preventiv.
Persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpați a unei infracțiuni de o gravitate deosebită ce a adus atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de lege, viața, reprezintă la acest moment al procedurilor, motive suficiente care impun și justifică menținerea măsurii arestării preventive, a mai reținut prima instanță.
Referitor la „protejarea ordinii publice” s-a pronunțat și C. Europeană a Drepturilor Omului ( cauza Letellier contra Franței), care a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură a justifica detenția preventivă, iar infracțiunile prezumate a fi fost comise de inculpat, reprezintă astfel de fapte.
La acest moment procesual, situat la aproximativ două luni de zile de la data la care s-a dispus arestarea preventivă inițială, prima instanță a arătat că nu poate desprinde concluzii favorabile inculpaților, nici cu privire la termenul nerezonabil al arestării preventive astfel cum acesta este conturat în practica CEDO.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor, faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații caracterizându-se în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. procedură penală.
Presupusa modalitate de comitere a faptelor, natura și gravitatea acestora, impun în opinia primei instanțe menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Din modul de săvârșire a presupuselor fapte rezultă un pericol social ridicat pentru ordinea publică, ce poate fi înlăturat, la acest moment procesual, numai prin privarea de libertate specifică arestării preventive, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pe care le exige art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, cererea inculpaților formulată prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu este considerată de către prima instanță ca nefiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse acestora și nu poate asigura realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Apărările inculpaților nu pot fi reținute ca prevalând în fața dezideratului de bună desfășurare a procesului penal și de necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, faptele precum cele în discuție necesitând o reacție fermă din partea autorităților care, în caz contrar, ar putea crea în rândul opiniei publice o stare de indignare și de neliniște, legată de temerea că organele statului nu sunt în măsură să-și îndeplinească menirea de protecție socială.
Chiar dacă la momentul actual inculpații au o atitudine de recunoaștere a învinuirii aduse, temeiurile arestării se mențin, măsura preventivă justificându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, a conchis prima instanță.
În consecință, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării inculpaților în cursul urmăririi penale sunt fundamentate și continuă să existe și în prezent, în temeiul art. 362 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 208 alin. 4 C.proc.pen. prima instanță a amenținut măsura arestării preventive luată față de inculpații P. C. C. și T. A. și a respins cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri au formulat, în termen, contestație inculpații, solicitând a se desființa încheierea și, în principal, a se dispune revocarea arestării preventive iar în subsidiar, a se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Susținerile inculpaților, relevate personal și prin apărători din oficiu, în favoarea admiterii contestației au fost, pe larg, consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate la acest punct al considerentelor.
Procurorul de ședință și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestațiilor cu motivarea, de asemenea consemnată în partea introductivă a deciziei.
Analizând încheierea tribunalului prin prisma motivelor invocate în prezentele contestații, curtea reține următoarele:
Prima instanță a realizat o temeinică analiză a măsurilor preventive luate față de inculpații contestatori și a dat o justă și pertinentă aplicare dispozițiilor art. 208 alin. 3 cu referire la art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurilor se mențin.
Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea în judecată se menține și la acest moment procesual, astfel cum rezultă din analiza declarațiilor inculpaților, ale martorilor și din analiza actelor de constatare medico legală.
Infracțiunile în discuție, astfel cum au fost încadrate prin rechizitoriu, omor în formă tentată, prev. de art. 188 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și furt în forma tentată, prev. de art. 228 cu rap. la art. 229 alin. 2 lit. b din noul Cod penal, sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 20 de ani.
Din modul de săvârșire a presupuselor fapte, în special prin exercitarea unei lovituri de o violență extremă asupra victimei, într-o zonă vitală, cap, rezultă un pericol social ridicat pentru ordinea publică, ce poate fi înlăturat, la acest moment procesual, numai prin privarea de libertate specifică arestării preventive a inculpaților, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pe care le exige art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, o altă măsură preventivă nefiind aptă să asigure prezervarea siguranței publice.
Aceeași măsură a arestării preventive este necesară și pentru a împiedica o eventuală sustragere a inculpaților de la procedurile ce se desfășoară împotriva lor, ei înșiși declarând că după săvârșirea faptelor au fugit de acasă, fiind prinși la o săptămână de la data faptelor, arestarea preventivă inițială fiind întemeiată și pe dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. a din noul Cod de procedură penală.
Chiar dacă inculpatul P. C. C. a fost minor la data comiterii presupuselor fapte (04.09.2014), urmând a împlini vârsta de 18 ani la data de 04.01.2015, C. apreciază că măsura arestării preventive se impune și față de acesta cu atât mai mult cu cât el este cel asupra căruia planează suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la omor cu forma de participație a autoratului.
Prima instanță a apreciat, de asemenea, just și că, la acest moment procesual, situat la puțin peste două luni de zile de la arestarea preventivă inițială, nu se pot desprinde concluzii favorabile inculpaților cu privire la termenul nerezonabil al arestării preventive astfel cum acesta este conturat în practica CEDO.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că arestarea preventivă a inculpaților corespunde cel mai bine scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală și că este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea respectivelor scopuri mai sus arătate, proporționalitate și necesitate prevăzute de alin. 3 din același articol de lege, C., văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații T. A. și P. C. C. împotriva încheierii penale din data de 24.11.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, C. îi va obliga pe fiecare dintre inculpații contestatori să plătească statului câte de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura contestației, din care sumele de câte 100 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu, stabilite potrivit art. 5 lit. d din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații T. A. și P. C. C. împotriva încheierii penale din data de 24.11.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații contestatori să plătească statului câte de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura contestației, din care sumele de câte 100 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu, care se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2014.
Președinte,Grefier,
A.-D. B. D. M. H.
ADB/DMH
28.11.2014, 2 ex.
Judecător de primă instanță: R. T.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 838/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 3/2015. Curtea de... → |
|---|
