Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 3/A/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Judecător M. E. C.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror-A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul M.-M. D.-N. împotriva sentinței penale nr. 20/31.01.2014 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ /2013.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 decembrie 2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 20/31.01/2014 pronunțată de T. H. în dosar penal nr._ /2013, inculpatul M. M. D. N. a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a, b și c” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit.”b” din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. a) C.pen..
În baza art. 83 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 691/2006 a Judecătoriei D., care se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a, b și c” C.pen. în cond. art. 65 C.pen..
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a, b și c” C.pen. în cond. art. 71 C.pen..
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 194.005 lei către partea civilă Statul român prin M. Finanțelor P., Agenția Națională de A. Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, la care se calculează penalități până la momentul plății efective, respingând în rest pretențiile.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din data de 13.09.2012.
În baza art.2, art.4 și art.6 alin.1 lit. a) din OUG.nr.75/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a acesteia se va comunica Ministerului Finanțelor P. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. H. pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005 la rămânerea definitivă a prezentei sentințe o copie a dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
În baza art. 189, 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut următoarele:
I. Starea de fapt și mijloacele de probă pe care aceasta se fundamentează:
La data de 24.04.2009 inculpatul M. M. D. N. a devenit asociat unic al . D., societate înregistrată la ERC H. la data de 24.03.2005. până la momentul când inculpatul a devenit asociat unic, societatea a avut ca asociați și/sau administratori pe S. M., D. Lumința M., G. C. A. și G. M..(f.218-225 u.p.). După ce inculpatul a devenit asociat unic, administrator al societății devine G. C. A. până la data de 31.03.2011 când a fost deschisă procedura insolvenței față de societate.(f. 228 u.p.)
Direcția Generală a Finanțelor P. a județului H., în vederea efectuării inspecției fiscale, a emis mai multe avize de inspecție prin care societatea . D. era încunoștințată în acest sens. Având în vedere că inspecția fiscală nu a putut fi efectuată întrucât notificările adresate societății au fost returnate de poștă, s-a efectuat un control încrucișat în urma căruia s-a constatat că, în perioada 01.07._10, între . D. și . Hațeg, pe de o parte, și . D. și . M. SRL B., pe de altă parte, au existat relații comerciale, fără a se proceda la înregistrarea în contabilitate a facturilor emise.
Astfel, în perioada 01.01._10, . Hațeg a achiziționat de la . D. aparataje electrice (releu, contor, traductor, ampermetru etc.), ultima societate emițând 6 facturi fiscale (f. 184-189) care nu se regăsesc în contabilitatea firmei
În perioada 01.05._10, . M. SRL B. a înregistrat în contabilitate facturi emise de . D. având ca obiect livrarea unor piese de mobilier (mese și scaune din inox) precum și o combină frigorifică, în valoare totală de_ lei din care TVA 4769 lei. ( facturi aflate la filele137-142 u.p.). Cele două societăți au înregistrat în contabilitate facturile emise, valoarea bunurilor fiind achitată furnizorului iar TVA-ul a fost dedus de cele două societăți, însă . nu a înregistrat livrările efectuate în Declarația 394 în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și a TVA.
Inculpatul se apără și declară că avea o calitate pur formală în societate, că aceasta în drept era administrată de G. C. A. iar în fapt de numita S. C., că el a înmânat facturile celor doi menționați anterior, pe lângă alte facturi, însă nu știe dacă au fost înregistrate. Mai declară în fața instanței (f. 21) că a acceptat această situație întrucât el și numita S. C. derulau activități comerciale direct sau indirect (prin mama inculpatului) și avea promisiunea de la aceasta a înființării unei societăți pentru a derula un proiect cu fonduri europene unde el să aibă cotă de participație de 50%, lucru care nu s-a finalizat. despre faptul că inculpatul și martora S. C. se cunoșteau și că aceasta părea implicată în administrarea firmei cunosc și martorii audiați de instanță, S. L. (f. 32), P. Tibi (f.33), Steluță R. M. (f. 181), G. C. (f. 183).
Se apreciază că, chiar dacă se acceptă că martora S. C. era implicată în fapt în conducerea societății, nu poate să-și însușească apărarea inculpatului în condițiile în care, în cunoștință de cauză, și-a asumat o calitate cu obligațiile legale care decurg din ea iar neîndeplinirea acestor obligații atrag răspunderea sa civilă sau penală, după caz.
II. În drept, fapta inculpatului săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constituite ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
III. Individualizarea judiciară a pedepsei:
La stabilirea pedepsei principale, s-a avut în vedere, în condițiile art. 72 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, caracterul continuat al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului care a mai fost cercetat pentru infracțiuni de evaziune fiscală sau infracțiuni la legea cecului fiind sancționat administrativ, fapt care demonstrează că și-a asumat calitatea de asociat în cunoștință de cauză, prejudiciul cauzat în cauză.
Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a, b și c” C.pen., apreciind, în raport cu principiul proporționalității, că o persoană condamnată se face nedemnă de exercitarea unei funcții publice sau autorități de stat. De asemenea, pentru păstrarea încrederii în relațiile comerciale și pentru prevenirea unor infracțiuni de aceeași natură se impune ca inculpatului să-i fie interzis dreptul de a ocupa o funcție ca cea de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat.
Văzând că inculpatul a săvârșita fapta în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.691/2006 a Judecătoriei D., definitivă la 04.10.2007, fapta fiind descoperită în același termen (a se vedea rezoluția de începere a urmăririi penale f. 2 u.p.), și față de disp. art. 83 C.pen., se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării acestei pedepse care se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a, b și c” C.pen. în cond. art. 65 C.pen..
Îi vor fi interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a, b și c” C.pen. în cond. art. 71 C.pen., cu respectarea aceluiași principiu al proporționalității garantat de art. 53 Constituție.
IV. Latura civilă a cauzei:
Ministrul Finanțelor P. – ANAF prin Direcția Genreală a Finnațelor P. a Județului H. a înțeles să participe în proces în calitate de parte civilă conform cererii de constituire de parte civilă depuse la fila 9 din dosar, solicitând obligarea inculpatului M. M. D. N. la plata sumei de 287.862 lei după cum urmează:
- impozit pe profit în sumă de 97.708lei;
- majorări de întârziere aferente în sumă de 9.672 lei
- taxa pe valoarea adăugată în sumă de 164.903 lei;
- majorări de întârziere aferente în sumă de 15.579 lei;
la care se adaugă și obligația de a plăti accesoriile calculate până la data efectuării plății debitelor, reprezentând debite stabilite suplimentar în baza procesului verbal nr._/25.11.2010 și a raportului de inspecție fiscală nr._/25.11.2010 încheiate de DGFP H. – Activitatea de Inspecție Fiscală D. la . D..
Având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză în faza cercetării judecătorești se constată că în situația dată sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale și care atrag incidența dispozițiilor art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1373 Cod civil
Astfel, inculpatul a fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 194.005 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se calculează penalități până la momentul plății efective, celelalte pretenții urmând a fi respinse ca nedovedite.
Raportat la soluția adoptată pe latură civilă în cauză se impune în baza art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1357 C.civ. și art. 1373 și 1382 C.civ, obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 194.005 lei către partea civilă Statul român prin M. Finanțelor P., Agenția Națională de A. Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, la care se calculează penalități până la momentul plății efective, respingând în rest pretențiile.
Va fi menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din data de 13.09.2012 și vor fi efectuate comunicările prev. de art. 2, art.4 și art.6 alin.1 lit. a) din OUG.nr.75/2001, și art.13 din Legea nr.241/2005 la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 410 C.pr.pen. P. de pe lângă T. H. și inculpatul M. M. D. N. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
I. P. de pe lângă T. H., motive expuse în memoriul scris depus la dosar la filele 12-13 și reformulate oral la termenul din 27.11.2014:
●față de probele administrate în apel din care rezultă o diminuare semnificativă a prejudiciului la suma de 10.316 lei și având în vedere achitarea de către inculpat a unei părți semnificative din prejudiciu în cauză este justificată adoptarea unei soluții de achitare în temeiul art. 19 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal cu raportare la art. 18/1 Cod penal anterior și pe cale de consecință, aplicarea unei amenzi administrative.
●referitor la celelalte motive expuse în memoriul scris și anume:
- greșita soluționare a cheltuielilor judiciare prin obligarea doar a inculpatului la plata acestora încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 191 alin. 3 C.pr.pen. anterior (conform căruia partea responsabilă civilmente în măsura în care este obligată în solidar la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat).
- instituției la care se realizează comunicarea unei copii a hotărârii pentru înscrierea în cazierul fiscal rin prisma dispozițiilor a OUG nr. 74/2013.
- netemeinicia pedepsei aplicate,
Parchetul de pe lângă T. H. arată că în raport cu solicitarea principală acestea nu mai put fi susținute, cu atât mai mult cu cât actele dosarului relevă în ce privește primul motiv de pale, că . fost radiată.
II. Inculpatul M. M. D. N., motive expuse în memoriul scris depus la filele 22-24 dosar:
●instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind restituirea cauzei la procuror raportat la plângerea împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală a administratorului G. S. A., soluție dată prin rechizitoriu.
●instanța a pronunțat o soluție nelegală prin depășirea limitelor sesizării de către P. de pe lângă T. H.. În acest sens, din actul de sesizare rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru emiterea unui număr de 6 facturi fiscale în favoarea . Moara SRL și a unui număr de 6 facturi fiscale în favoarea ., fără a le înregistra în contabilitate și a le evidenția în declarațiile lunare date la AFP, în total 12 acte materiale.
Cu toate acestea în expertiza contabilă efectuată în cauză al cărei obiectiv a fost modificat de către instanța de judecată au fost incluse și prinse la calculul prejudiciului un număr de 126 facturi emise de către . către ., diferența de 120 de facturi apărând pentru prima dată în acest dosar în cursul cercetării judecătorești la data de 06.06.2013.
Diferența de 120 facturi nu i-a fost prezentată inculpatului în cursul urmăririi penale acuzarea nefăcând cercetări cu privire la persoana care le-a întocmit, le-a semnat și nu au fost incluse în prezentarea materialului de urmărire penală.
Instanța nu a procedat în raport cu situația nou creată la extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale potrivit dispozițiilor art. 334, 335 C.pr.pen..
●instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 691/2006 a Judecătoriei D., reținând starea de recidivă cu toate că în cauză erau incidente dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal anterior privind intervenția reabilitării, reabilitare constată în dosar penal nr._ a Judecătoriei D..
În procedura de față potrivit dispozițiilor art. 420 alin. 5 C.pr.pen. C. a administrat următoarele mijloace de probă:
- declarația inculpatului care, reiterând aceleași apărări ca și în fața instanței de fond arată că nu a exercitat în drept și nici în fapt funcția de administrator al societății ., aceasta fiind îndeplinita de numitul G. C. A.,care deținea atât documentele contabile cât și controlul asupra mărfii; susține că toate facturile completate de el reflectă operațiuni reale și nu a fost niciodată împuternicit de către firmă să efectueze acte contabile(f 25-26 dos. apel)
- declarațiile martorului S. M., fostul administrator al societății ., CARE SUSȚINE că a cesionat părțile sociale numitului G. C. și că, deși îl cunoaște pe inculpat, nu își amintește de calitatea acestuia în cadrul societății (45-47 dos.apel)
- declarațiile martorului G. C., care arată că rolul său în societate a fost unul formal, ocupându-se de relațiile societății cu administrația financiară,registrul comerțului și alte autorități: susține că pe timpul cât era administrator de drept, a predat actele inculpatului iar acesta păstra legătura cu contabilul care presta acest serviciu în favoarea societății( f50-52 dos.apel)
- declarațiile martorului L. Oltenița, persoana care conducea contabilitatea societății ca angajată a soc. DIAGIO C. SRL și care susține că actele firmei îi erau predate în vederea efectuării operațiunilor contabile de către inculpatul M. M. D., pe care l-a perceput la acel moment ca pe un real administrator al .)
- declarația martorei D. G., care nu relevă aspecte vizând activitatea inculpatul ci confirmă doar împrejurări legate de persoanele cărora a cesionat părțile sociale (f 56dos.apel)
- înscrisuri constând în acte contabile(f.58-79 dos. apel)
- declarația martorului G. C., partener de afaceri al firmei . căreia la negocieri participau în mod activ atât inculpatul cât și numita C. S., inculpatul fiind implicat total în activitatea acesteia(f. 89 dos. apel)
- completarea la raportul de expertiză contabilă judiciară care a evaluat prejudiciul cauzat de către inculpat doar în limita numărului de 12 facturi reținute ca fiind emise conform actului de sesizare al instanței( 6 facturi în favoarea . Și 6 facturi în favoarea .) acesta diminuându-se semnificativ(f 95-97 dos. apel).
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a probelor administrate în fața instanței de apel în raport cu aspectele critice expuse mai sus și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 Cod pr. pen., C. constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale: plângere penală a DGFP H. (filele 21-25); declarațiile inculpatului (filele 47); declarațiile martorilor (filele 8-20); facturile emise de către . filele (47-142; 184-189); procesul verbal de control fiscal al DGFP H. (filele 26-53); „Declarația 394” depusă de către . (fila 195) cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în faza cercetării judecătorești: declarațiile martorilor S. C. (fila 30); C. A. (fila 31), S. L. N. (fila 32), P. Tibi A. (fila 33), S. R. M. (filele 181), L. V. I. (fila 182), G. C. (fila 183); înscrisuri constând în facturi (fila 40-166); declarațiile inculpatului (fila 21).
2. C. arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză în conformitate cu exigențele impuse de art. 63 alin. 2 Cod procedură penală anterior, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal.
3. C. va reține la rândul său sub aspectul bazei factuale că inculpatul M. M. D. N. în calitate de asociat unic al . D. a emis în perioada 01.01.2010 – 30.06.2010 un număr de 6 facturi fiscale în favoarea . Hațeg, iar în perioada 1.05.2010 – 18.05.2010 un număr de 6 facturi fiscale în favoarea . Moara SRL B., fără a dispune și fără a se preocupa de înregistrarea acestor facturi în contabilitatea . și fără a declara aceste operațiuni comerciale la organele fiscale.
4. Jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de inculpat și care se circumscrie infracțiunii prev. de art.-9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
5. Realizând propriul demers analitic în raport cu motivele expuse de către P. de pe lângă T. H. și inculpatul M. M. D. N., prin prisma materialului probator completat în procedura apelului C. reține că hotărârea primei instanțe este susceptibilă de critici pentru următoarele considerente:
5.1. Deși instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, corespunzătoare actului de sesizare al instanței, conform căreia inculpatul a emis un număr de 6 facturi în favoarea . Hațeg și 6 în favoarea . Moara SRL B., în mod nejustificat și excesiv a valorificat concluziile lucrării de expertiză contabilă efectuată în cauză, al cărui obiectiv a fost modificat de către tribunal în sensul includerii și evaluării prejudiciului cauzat prin infracțiune în raport cu un număr de 126 de facturi emise de către . către ., diferența de 120 de facturi fiind adusă în discuție doar pe parcursul cercetării judecătorești.
Procedând în această manieră, instanța fondului fără a pune în discuție extinderea urmăririi penale și pentru alte acte materiale, a reținut automat în sarcina inculpatului săvârșirea unor fapte de manieră penală cu care nu a fost investită prin actul de sesizare al instanței ceea ce a condus la stabilirea unui prejudiciu net superior celui real cauzat prin infracțiune.
În procedura apelului C. a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului cauzat de către inculpatul M.-M. D. N. raportat la cele 6 facturi fiscale emise în favoarea . și cele 6 facturi emise în favoarea . Moara SRL reținute în favoarea instanței, concluziile formulate reflectând o reducere substanțială a acestuia la suma de 10.316 lei (fila 105-107 dosar apel).
De menționat că partea civilă nu a formulat obiecțiuni la completarea raportului de expertiză și răspunsul dat de către expert la filele 105-107 din dosarul de apel.
P. chitanța atașată la dosarul cauzei la fila 121 inculpatul M. M. D. N. a probat recuperarea prejudiciului prin achitarea sumei de 10.316 lei la data de 17.12.2014.
C. arată că pe parcursul procedurilor au intervenit modificări legislative de esență prin . 01.02.2014 a noului Cod penal, noului Cod de procedură penală precum a legilor de punere în aplicare a acestora.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea 155/2013 privind punerea în aplicare a Legii 135/2010, atunci când în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 din Codul penal din 1968 ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea iar instanța dispune achitarea în condițiile Codului de procedură penală.
În aceste circumstanțe, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, împrejurările relevate de probatoriul administrat în cauză, cu referire specială la poziția inculpatului în cadrul firmei și maniera defectuoasă în care a fost consiliat de către alte persoane (aspecte ce nu-i exclud vinovăția), valoarea modică a prejudiciului, precum și efortul depus de către inculpat pentru a-l recupera, C. apreciază că în contextul legislativ actual, în cauză sunt incidente disp. art. 19 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii 135/2010.
Astfel, împrejurările relevate mai sus pot conduce la o concluzie pertinentă în sensul că faptele săvârșite de către inculpat nu ating gradul de gravitate impus de textul de lege prev. de art. 17 Cod penal anterior și că la acest moment aplicarea unei pedepse inculpatului M. M. D. N. ar fi excesivă și lipsită de eficiență.
C. consideră că în situația acestor infracțiuni esențial este ca statul să recupereze prejudiciul cauzat prin infracțiune și inculpatul să conștientizeze i portanța respectării valorilor sociale ocrotite de lege cu referire specială la necesitatea achitării obligațiilor fiscale rezultate din derularea relațiilor comerciale. În cauza de față împrejurarea că inculpatul a achitat întreg prejudiciul precum și aspectele relevate mai sus ținând de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor conving instanța că achitarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 de lei în temeiul art. 91 al. 1 lit. c rap la art. 18/1 al. 3 Cod penal din 1968 corespunde principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament.
5.2. Referitor la motivul de apel invocat de către inculpat în sensul reținerii greșite a vinovăției sale în limitele infracțiunii de evaziune fiscală cu argumentul exercitării faptice a funcției de administrator de către alte persoane și anume numiții G. C. A. administratorul de drept al societății și S. C. acesta urmează a fi înlăturat, ansamblul probator administrat în cauză demonstrând în mod clar și neechivoc faptul că inculpatul s-a implicat activ în relațiile comerciale ale firmei și a emis facturile respective în deplină cunoștință de cauză, chiar dacă a fost consiliat în modul de administrare a afacerii și de către alte persoane.
Relevantă în acest sens este declarația martorului G. C., partener de afaceri al firmei . căreia la negocieri participau în mod activ atât inculpatul cât și numita C. S., inculpatul fiind implicat total în activitatea acesteia(f. 89 dos. apel).
5.3. C. va înlătura și motivul de apel expus la punctul 1 al memoriului inculpatului vizând nepronunțarea instanței de fond asupra solicitării de restituire a cauzei la procuror privind plângerea împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală,un astfel de remediu procesual neregăsindu-se în Codul de procedură penală în vigoare.
Dintr-o altă perspectivă instanța fondului nu era în măsură să dispună decât asupra actului de sesizare cu care a fost învestită, nefiind îndrituită să se pronunțe asupra soluției de scoatere de sub urmărire penală a administratorului G. C. A..
5.4. Raportat la soluția ce urmează a fi adoptată în cauză, conform argumentelor expuse mai sus C. nu va mai analiza aspectele critice invocate de către inculpat referitoare la greșita reținere în sarcina sa a dispozițiilor privind recidiva post executorie precum și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior.
5.5. C. nu va mai analiza nici motivul critic invocat de către parchet vizând greșita soluționare a cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond întrucât chiar dacă jurisdicția inferioară a nesocotit dispozițiile art. 191 alin. 3 C.pr.pen., obligarea solidară a inculpatului și a părții responsabile civilmente . la plata acestora nu mai este posibilă întrucât societatea a fost radiată din registrul comerțului.
6. Față de cele ce preced în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. C. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul M. M. D. N., desființând sentința penală atacată cu consecința celor reținute mai sus și anume:
Achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu art. 41 alin.2 și 37 lit.a C.pen. din 1968 în temeiul art.396 al.1,5 C.pr.pen. raportat la art.19 din Legea 255/2013 și art.5 C.pen.
În temeiul art.91 alin.1 lit.c raportat la art.181 alin.3 C.pen. din 1968 aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei.
Constatarea că prejudiciul cauzat prin infracțiune în cuantum de 10.316 lei a fost integral reparat.
În baza art. 2, art.4 și art. 6 alin.1 lit.a din OG nr.75/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare se va dispune comunicarea unei copii a prezentei hotărâri către M. Finanțelor P. prin Direcția Regională a Finanțelor P. Timișoara.
Obligarea inculpatului la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod pr. pen,. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. H. și inculpatul M. M. D. N. împotriva sentinței penale nr. 20/2013 pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată:
P. reținerea criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive:
În temeiul art.396 al.1,5 C.pr.pen. raportat la art.19 din Legea 255/2013 și art.5 C.pen. achită pe inculpatul M. M. D. N. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu art. 41 alin.2 și 37 lit.a C.pen. din 1968.
În temeiul art.91 alin.1 lit.c raportat la art.181 alin.3 C.pen. din 1968 aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei.
Constată că prejudiciul cauzat prin infracțiune în cuantum de 10.316 lei a fost integral reparat.
În baza art. 2, art.4 și art. 6 alin.1 lit.a din OG nr.75/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare dispune comunicarea unei copii a prezentei hotărâri către M. Finanțelor P. prin Direcția Regională a Finanțelor P. Timișoara.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Suma de 50 lei reprezentând onorariul în cotă procentuală cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08. 01. 2014.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Grefier,
V. C. V.
Red. MEC/04.03.2015
Tehnored. VV 2 ex/20.03.2015
j.f. C. B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
