Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 32/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 32/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 32/2012

0osar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 32/A/2012

Ședința nepublică de la 25 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. F. F.

Judecător M. A. M.

Grefier A. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel alba – I. reprezentat de

procuror A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. S., partea civilă G. N. și inculpatul S. H. D. împotriva sentinței penale nr. 95/01 august 2012 pronunțată de T. S..

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 23.10.2012 și care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 95/10.08.2012 pronunțată de T. S. – Secția penală în dosarul nr._ s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. H. D. și de procuror din infracțiunea de omor calificat prev. de baza art. 174 alineat 1, combinat cu articolul 175 alineatul 1, litera i C.p., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p. în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alineat 1 C. p. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p..

În baza art. 174 alineat 1 C.p., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p. și cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b C.p. și art.76 lit. c C.p., a fost condamnat inculpatul S. H. D. fiul lui H.-I. și M.-E., născut la 26.10.1994 în S., jud. S., cetățean român, studii 9 clase, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, elev, cu domiciliul în Cisnădie, ., jud. S., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Tg. M.,

- la o pedeapsă de 4 ani și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor .

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul S. H. D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 C.p. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 118 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S. H. D. a cuțitului de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, înregistrat ca și corp delict la poziția nr. 60/2012.

Instanța a reținut o culpă de 80% inculpatului la săvârșirea infracțiunii și a diminuat despăgubirile și cheltuielile de judecată la care a fost obligat, după cum urmează:

În baza art. 14, 346 C.p.p. raportat la art.1349, 1372,1434 C. civ . a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul S. H. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., domiciliată în Cisnădie, ., jud. S., să plătească către partea civilă G. N., domiciliată în Cisnădie, ., jud. S., atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentantă a minorelor G. M. și G. V., următoarele despăgubiri:

- plata unor prestații periodice în cuantum de 107,2 lei către G. M. și de 107,2 lei către G. V., începând cu data de 23.04.2012 și până la majoratul fiecăreia;

- la plata sumei totale de 70.400 lei cu titlu de daune morale către părțile civile G. N., G. M. și G. V., acordând fiecăreia câte 23.466 lei;

- la plata sumei de 5760 lei, cu titlu de daune materiale către G. N..

În baza art. 313 din Legea 95/2006 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata sumei de 486,41 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.

În baza art. 313 din Legea 95/2006 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. de Ambulanță S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E. la plata sumei de 343 lei reprezentând cheltuieli ocazionate îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., după eliberarea din penitenciar.

În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. E. M. să plătească statului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 320 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În baza art. 193 C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E. să plătească părții civile G. M. cheltuieli parțiale de judecată, în valoare de 1200 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul S. H. D. și fiica victimei G. M., minora G. M., sunt prieteni din vara anului 2011, relație care a evoluat în timp în ciuda opoziției părinților minorei, care i-au interzis categoric acesteia să continue relația cu minorul inculpat; pe de o parte pentru faptul că, provenea dintr-o familie destrămată, mama plecată în Spania și acesta aflat în grija bunicii materne, a scăpat de sub control (absențe și nota scăzută la purtare la școală, consum de etnobotanice, recunoscut ca atare în comunitatea orașului Cisnădie și organizator de petreceri), iar pe de altă parte, pentru rolul nefericit și influența negativă pe care îl avea în viața minorei, pe care o determina să absenteze de la cursuri și meditații, precum și pentru faptul că aceasta și-a început viața intimă, cu inculpatul. Pentru aceste motive, în repetate rânduri victima G. M. a încercat să o determine pe fiica sa să întrerupă orice relație de prietenie cu inculpatul S. H. D., amenințând-o chiar că o va scoate din casă în caz contrar, ori amenințându-l pe inculpat pentru a stopa prietenia cu fiica sa, ajungând până la exercitarea de violențe asupra acestuia, așa cum s-a întâmplat în decembrie 2011, cu prilejul vizitei de C. (a se vede declarația inculpatului și a prietenului său, martorul F. L. D. – fila 84 d.u.p.; fila 103 dos. instanță)

Dorința victimei și a soției sale, comunicată în mai multe rânduri inculpatului și fiicei lor, nu a fost respectată de cei doi tineri care, în pofida interdicției, au continuat să se întâlnească, atitudine care a tensionat relații dintre inculpat și părinții minorei.

Pe acest fond, în data de 23 aprilie 2012, orele 14.00, din dorința de a-și împiedica fiica să ia legătura cu prietenul ei, victima G. M. s-a deplasat la sediul liceului în care învăța aceasta, și unde a aflat că minora a lipsit de la ultima oră de curs și a ieșit în oraș. În jurul orei 13.00 bănuind că era în locuința inculpatului, a apelat-o telefonic și i-a comunicat că se va deplasa acolo, ca să o ia și să o ducă acasă.

Ca să evite întâlnirea cu victima, de comun acord, inculpatul și minora G. M. au hotărât să părăsească imobilul prin spatele curții, hotărâre pe care nu au putut să o finalizeze, întrucât au găsit poarta încuiată, motiv pentru care inculpatul a revenit în locuința sa, ca să ia cheia, iar fiica victimei s-a ascuns după o grămadă de cărămizi, existentă în curtea imobilului.

În jurul orelor 14,20 victima G. M. a ajuns în curtea imobilului locuit de inculpat, și conform susținerilor acestuia, a intrat în locuință adresându-i injurii și având asupra sa un tub de plastic.

Cum inculpatul a negat prezența prietenei sale în bucătărie, între el și victimă s-a produs o altercație, care a degenerat rapid și pe parcursul căreia, inculpatul pretinde că a fost lovit de victimă cu tubul de plastic peste umăr, situație în care a reacționat și el violent, în sensul că a lovit victima, în zona toracelui, cu un cuțit de bucătărie, a cărui lamă avea lungimea de 18,5 cm.

În urma primei lovituri de cuțit primite, victima a ieșit din bucătărie, însoțită de inculpat care ținea, de mâner cuțitul înfipt în corpul acesteia; în curte victima a căzut peste inculpat și striga că a fost tăiată, strigăt pe care l-au auzit martorii Palko E. și Pătrut I.. Inculpatul i-a aplicat alte două lovituri, cu același obiect vulnerant, violențe care au vizat zona abdomenului și toracelui. Inculpatul a susținut că loviturile i le-a aplicat acestuia în timp ce victima era căzută peste el în curte, împrejurare pe care instanța a reținut-o ca atare, întrucât se coroborează și cu declarația martorei Palko E..

Deși rănită, victima a reușit să iasă în stradă, urmată la scurt timp de inculpat, care i-a aruncat cheile autoturismului (chei care i-au căzut acesteia în locul în care s-a desfășurat altercația).

După comiterea actelor de violență asupra lui G. M., inculpatul s-a deplasat în locul în care era ascunsă fiica victimei, pe care a scos-o din curtea imobilului, prin poarta din spatele gospodăriei și a revenit apoi în locuință.

Actele de violență exercitate de inculpat asupra victimei și țipetele de ajutor ale acesteia, nu au fost percepute de fiica victimei, aflată în apropierea locului altercației, conform propriei declarații ( filele 55-57 dosar).

Violențele la care a fost supusă victima s-au soldat cu producerea unor plăgi înjunghiate toraco-abdominale stângi, cu lezarea splinei, plămânului stâng și aortei toracice, leziuni traumatice grave, în urma cărora a fost spitalizat și în pofida tratamentului adecvat aplicat cu oportunitate, organismul acestuia nu a răspuns pozitiv, iar în noaptea de 23/24 aprilie 2012, a decedat.

Autopsia efectuată victimei a conchis că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu violențele exercitate de inculpat asupra ei, datorită șocului hemoragic consecutiv unor plăgi toraco-abdominale cu lezare de organe interne, leziuni traumatice produse prin loviri repetate cu corp tăietor-înțepător, care pot data din 23 aprilie 2012.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în locuința inculpatului a fost găsit și ridicat și un tub de plastic, în lungime de 88 cm., cu diametrul de 2,3 cm, grosimea peretelui tubului de 0,3 cm. și având o greutate de 0,250 kg, obiect cu care inculpatul a susținut că victima l-a lovit în umăr.

În stradă, după consumarea actelor de agresiune, în jurul victimei, s-au adunat mai mute persoane, care au aflat despre fapta inculpatului.

Instanța a reținut că fapta inculpatului S. H. D. care, în data de 23 aprilie 2012, în jurul orelor 14,20, pe fondul unei puternice tulburări provocate de apariția victimei în bucătăria sa, a loviturii primite cu un tub de plastic la nivelul umărului și a injuriilor aduse de G. M., a luat un cuțit de pe masă și i-a aplicat acestuia trei lovituri repetate și de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, soldate cu producerea unor plăgi toracice și abdominale penetrante, cu lezare de organe interne, în urma cărora victima a decedat după câteva ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. 1 C.p cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 99 C.p.

Au fost reținute dispozițiile art. 73 lit. b C.p., instanța apreciind că fapta a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări și emoții, determinată de atitudinea provocatoare a victimei, care a intrat în locuința inculpatului înjurându-l și amenințându-l și chiar aplicându-i la nivelul umărului, o lovitură cu tubul de plastic ce îl avea asupra sa.

Instanța a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată însă pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1 combinat cu ar. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicare art. 99 și urm. C.p. apreciindu-se că fapta de omor a fost săvârșită în „loc public”.

Referitor la această încadrare juridică, instanța a considerat că se impune – așa cum și procurorul de ședință a solicitat – schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C.p.p., din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 combinat cu ar. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., pentru următoarele considerente: acțiunile agresive ale inculpatului S. H. D. care au condus la decesul victimei au avut loc în locuință ( o lovitură de cuțit) și în curtea imobilului locuit de către inculpat ( celelalte două), imobil în care se află patru apartamente, așa cum se poate vedea și în planșele foto de la dosar ( fila 13 d.u.p.) și așa cum a rezultat și din depozițiile martorilor și ale inculpatului. Accesul în curtea comună se face prin intermediul unei porți din lemn închisă, iar în partea opusă se află o altă locuință cea a martorei C. E. ( planșa foto nr. 9, fila 15 d.u.p.) accesul spre grădină realizându-se printr-o altă ușă de acces încuiată. În această curte dau geamurile apartamentelor locuite de inculpat și de cele două martore enunțate Palko E. D. și C. E..

Locul unde s-a fost comis omorul, a fost deci bucătăria apartamentului și curtea imobilului, loc care, prin natură sau destinație nu este totdeauna accesibil publicului, în sensul art. 152 lit. a C.p.

S-a arătat că nu sunt întrunite nici condițiile art. 152 lit. b C.p., întrucât nu au fost de față, două sau mai multe persoane – fiica victimei susținând că nu a văzut sau auzit ceva legat de infracțiunea comisă de inculpat ( în acest sens se va vedea practica Î.C.C.J. atașată la fila 167 dosar) și nici cerințele art. 152 lit. c C.p., care se referă la situația când fapta a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, dar cu intenția inculpatului ca fapta să fie auzită; ori instanța a constatat că nici o astfel de ipoteză nu s-a dovedit în dosar; este evident că nici cazul prevăzut la lit. d a art. 152 C.p. nu este realizat, întrucât inculpatul nu a săvârșit fapta „într-o adunare sau reuniune”.

Din aceste motive, tribunalul a reținut că încadrarea juridică a faptei de uciderea a victimei în loc public, din rechizitoriu, este greșită și în consecință, în absența vreunei cauze de agravare a omorului, conform art. 152 lit. a-d C.p. a reținut că fapta inculpatului S. H. D., constituie infracțiunea de omor, prev. de arat. 174 alin. 1 C.p. și nu cea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i C.p.

Au fost respinse cererile de reținere la încadrarea juridică a faptei a dispozițiilor art. 73 lit. a C.p. ( depășirea limitelor legitimei apărări) și nu a fost primită nici apărarea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 44C.p., privind legitima apărare.

Pentru reținerea dispozițiilor arat. 44 al.2 C.p. este necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori din probele dosarului instanța a arătat că nu se poate conchide că atacul victimei, având asupra sa un tub de plastic ( de 88 centimetri, de circa 250 grame și o grosime de 0,3 centimetri) ar fi putut atenta la viața inculpatului, iar lipsa gravității pericolului, nu poate legitima nici intervenția de o duritate extremă așa cum a fost cea exercitată de inculpat asupra victimei; s-a reținut că inculpatul a luat un cuțit și a ripostat prin aplicare a trei lovituri de cuțit care au condus la decesul victimei, datorită zonelor anatomice vizate în mod deliberat. Ori odată dezarmată victima de tubul de plastic, inculpatul nu s-a mai aflat în fața unui pericol imediat care îi periclita viața, raportul de forțe schimbându-se, iar în situația nou creată, atacul nu mai prezenta pericol pentru inculpat.

Nu este întrunită nici cerința alin. 2¹al art. 44 C.p., întrucât inculpatul nu a lovit victima cu cuțitul pentru a respinge pătrunderea în locuința sa, acest moment fiind depășit de mult, ori este prezumat a fi în legitimă apărare, doar cel care comite fapta pentru a ,,respinge o astfel de pătrundere” prin efracție, violență, viclenie ori prin alte mijloace în locuința sa, ceea ce nu este cazul în speță, loviturile cu cuțitul derulându-se după ce victima se afla în locuință și după ce l-a tras pe inculpat în curte. Faptul că victima a căzut peste inculpat și acesta, a tras cuțitul din corpul victimei și a continuat să mai aplice încă alte două lovituri de cuțit (văzute și de martora Palko E. D. pe geamul locuinței); a determinat instanța să înlăture ca nesusținută de probe și nereală apărarea inculpatului în sensul că acesta ar fi fost în legitimă apărare; subsecvent căderii lor, inculpatul a continuat să aplice lovituri de cuțit acestuia, deși victima era neînarmată în acel moment.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 73 lit. a C.p. (depășirea limitelor legitimei apărări) întrucât există vădită disproporție între atac și ripostă, iar lovitura cu tubul de plastic (și dacă ea este reală) nu poate justifica agresivitatea și riposta inculpatului care a luat un cuțit (care nu se afla pe masă atunci când a ieșit cu minora din casă) și-a aprins o țigară și l-a așteptat pe G. M. să ajungă în curte, și în bucătărie, iar după ce conflictul a escaladat, l-a lovit cu cuțitul în zone vitale și în mod repetat. De altfel, ura dintre cei doi era acerbă, așa cum a rezultat din depozițiile de martori și ale părții civile, G. M..

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a reținut că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive și anume cerința ca fapta să fi fost săvârșită ,,în public”.

Infracțiunea de omor s-a produs în curtea imobilului inculpatului și s-a arătat de ce, în opinia instanței, acest loc nu constituie ,,loc public” în sensul art. 152 C.p., astfel că în absența comiterii în public a faptei de omor, nu este realizată nici infracțiunea prevăzută de art. 321 al.1 C.p. situație față de care s-a pronunțat achitarea inculpatului de sub acuzarea săvârșirii acestei fapte, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p.

Constatând că vinovăția inculpatului este dovedită în baza art. 174 alineat 1 C.p., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p. și cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b C.p. și art.76 lit. c C.p., instanța a aplicat inculpatului S. H. D. o pedeapsă de 4 ani și 11 luni închisoare, pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere criteriile generale și speciale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 52 C.p. și art. 72 C.p., vârsta inculpatului, precum și persoana acestuia: stilul său de viață, caracterizat prin consum de alcool și etnobotanice, tendința de minimalizare a implicării în activități constructive (școală sau sprijin al bunicii în treburi gospodărești), carențele socio-educative dobândite urmarea mediului familial dezorganizat, rezultatele slabe de la școală și notele scăzute la purtare, absenteismul perspectivelor de reintegrare, atitudinea sa improprie față de valorile sociale ( a se vedea referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune din cadrul Tribunalului S. - fila 65 dosar, care se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză).

În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul S. H. D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 C.p. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.p.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C. penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2012 la zi.

Instanța a reținut o culpă de 80% inculpatului la săvârșirea infracțiunii și ai diminuat despăgubirile și cheltuielile de judecată la care acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E..

Instanța a admis în parte, în conformitate cu gradul de culpă reținut, acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență S. și în consecință, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata sumei de 486,41 lei ( fila 34 dosar) reprezentând 80% din prejudiciul material creat și care reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.

De asemenea, a admis în parte și acțiunea civilă formulată de S. de Ambulanță S. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E. la plata sumei de 343 lei reprezentând 80% din cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei ( fila 35 dosar).

În cea ce privește acțiunea civilă formulată de soția victimei G. N., atât în nume propriu cât și ca reprezentant al minorelor, instanța a reținut că acțiunea este în parte admisibilă și conform art. 14, 346 C.p.p. raportat la art.1349, 1372,1434 C. civ . l-a obligat pe inculpatul S. H. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata daunelor morale, a prestației periodice în favoarea celor două minore și a daunelor materiale dovedite cu înscrisuri și martorii audiați.

Astfel, în ceea ce privește plata unei prestații periodice, instanța a avut în vedere că victima nu era încadrată în muncă la data survenirii decesului, astfel că minorele nu pot beneficia de pensie de urmaș, situație față de care, instanța a luat în calcul la stabilirea prestației de întreținere, venitul minim pe economie, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1225/2011 (M.O.922/2011) la suma de 804 RON. Instanța a stabilit la 1/3 obligația de întreținere (268 lei) și a redus-o cu gradul de culpă (80%), adică 214 lei și l-a obligat pe inculpatul S. H. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata unor prestații periodice de către 107,2 lei către fiecare dintre cele două minore G. M. și G. V..

S-a reținut că prejudiciul moral suferit de către soția și cele două fiice minore ale victimei este unul real, efectiv și cuantificabil la suma de 88.000 lei solicitată de către partea civilă G. N.; elocvente sunt susținerile martorilor propuși de partea civilă precum și declarația lui G. N. care la cuvântul în fond, atunci când au arătat că toate trei sunt profund afectate de acest eveniment nefericit, că urmează să plece din Cisnădie pentru că în comunitate sunt privite negativ, că în prezent sunt șocate de dispariția soțului, respectiv a tatălui minorelor, că ambele fiice sunt foarte traumatizate și că acesteia îi este foarte greu să crească singură cele două fete.

Suma de 88.000 lei cu care s-a constituit parte civilă este justificată în opinia instanței și a fost diminuată conform gradului de culpă a victimei, urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata sumei totale de 70.400 lei cu titlu de daune morale, câte 23.466 lei către fiecare dintre cele trei părți civile: G. N., G. M. și G. V..

Privitor la despăgubirile materialele solicitate, instanța a constatat că înscrisurile de la filele 58, 59, 55, 66, 60, 61, 62 dosar, precum și cele reieșite din declarațiile martorilor: P. B. M., B. F. și S. M. (filele 107- 109 dos), confirmă că partea civilă a cheltuit cu parastasele, pomenile și monumentul ridicat, suma totală de 7200 lei, care a fost solicitată; această sumă a fost diminuată cu gradul de culpă, iar inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata sumei de 5760 lei către G. N..

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., după eliberarea din penitenciar.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul legal, P. de pe lângă T. S., partea civilă G. N. și inculpatul S. H. D., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

P. apelul formulat, P. de pe lângă T. S. a susținut că în mod greșit instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b C.pen., în condițiile în care probele administrate nu justifică aplicarea acesteia.

În expunerea motivelor de apel, s-a arătat că în cauză materialul probator nu dovedește existența unui act provocator al victimei, care să întrunească cerințele prev. de art. 73 lit. b C.pen., și implicit, în lipsa acestuia, o stare de puternică tulburare sau emoție care să justifice riposta exagerată și disproporționată a inculpatului.

S-a argumentat că motivarea instanței, în sensul că fapta a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, determinată de atitudinea provocatoare a victimei, care a intrat în locuința inculpatului, înjurându-l, amenințându-l și chiar lovindu-l cu un tub de plastic la nivelul umărului, este lipsită de orice suport probator, fiind bazată exclusiv pe susținerile inculpatului.

Apelantul a arătat că, și în situația în care susținerile inculpatului ar fi reale, o analiză atentă a modului și condițiilor concrete în care s-au desfășurat evenimentele în acea zi nu poate conduce la concluzia comiterii faptei în stare de provocare, conform art. 73 lit. b C.pen. În acest sens s-a invocat faptul că relațiile dintre inculpat și victimă erau cunoscute ca fiind tensionate, între aceștia existând și anterior stări conflictuale, determinate de opoziția clară a victimei și a soției sale față de relația apropiată dintre inculpat și fiica lor minoră. În după-amiaza incidentului, inculpatul știa că victima urma să ajungă la locuința sa, având în mod cert posibilitatea de a evita orice întâlnire cu victima, având în vedere că ușa din spate a fost deschisă în final de vecina sa, C. E.. Din depoziția acesteia a rezultat că inculpatul i-a spus că acele chei de la poarta din spate sunt la bunica sa, iar aceasta este plecată în oraș, deci în mod cert inculpatul știa că nu avea să găsească cheile în locuință, nu acesta fiind motivul pentru care s-a întors, după ce a lăsat-o pe fiica victimei ascunsă după o stivă de cărămizi.

S-a mai arătat că deși inculpatul a susținut că îi era frică de victimă, după ce s-a întors în locuință a lăsat ușa larg deschisă, nu s-a grăbit deloc, ci a căutat chibrituri pentru a-și aprinde o țigară. Nici chiar atunci când a auzit victima urcând scările, nu a închis ușa locuinței, deși se afla în apropierea ei.

S-a susținut că și în lipsa acestor elemente de fapt, chiar admițând că victima a intrat peste inculpat în casă și l-a lovit cu tubul de plastic, s-a demonstrat că inculpatul a acționat în mod deliberat, dincolo de orice act provocator care să fi fost atât de puternic încât să producă o tulburare sau emoție, care să justifice o replică vădit și exagerat agresivă, de intensitatea celei exercitate asupra victimei.

Mai mult, s-a susținut că între pretinsul act provocator și urmările faptelor comise de inculpat există o disproporție vădită, acesta acționând deosebit de violent și complet nejustificat.

S-a mai arătat că starea de puternică tulburare sub imperiul căreia se susține că inculpatul ar fi acționat este îndoielnică și prin prisma atitudinii adoptate de acesta ulterior comiterii faptei, când a luat cuțitul și tubul de plastic și le-a dus în casă, a aruncat cheile victimei în stradă și a condus-o apoi pe fiica victimei pe un traseu lateral, așteptând apoi sosirea organelor de poliție.

S-a făcut referire și la declarația martorului Ș. P., concluzionându-se că în mod eronat prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, dând o apreciere greșită probelor administrate.

În consecință, s-a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute, majorarea pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile acordate părților civile.

P. apelul formulat, partea civilă G. N. a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, susținând că în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b C.pen., întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul era calm, a așteptat întâlnirea cu victima, iar obiectul pe care îl avea victima asupra sa nu putea produce inculpatului o asemenea temere care să îi justifice reacția violentă.

S-a solicitat înlăturarea acestei circumstanțe, cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului și a acordării integrale a despăgubirilor civile; cu cheltuieli judiciare.

P. apelul formulat, inculpatul S. H. D. a solicitat în principal adoptarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pr.pen. cu referire la art. 44 C.pen., ca urmare a reținerii legitimei apărări.

A susținut inculpatul că incidentul s-a derulat inițial în locuința sa, victima intrând peste el, riposta având loc în contextul în care a fost amenințat și agresat anterior, în repetate rânduri, de către victimă, aspect confirmat și de martorul D. – agent de poliție.

Starea de temere a fost determinată de situația concretă, neputându-i-se reproșa faptul că nu a fugit din propria casă, în care se simțea în siguranță.

A susținut inculpatul că nu a intenționat să suprime viața victimei, a dorit doar ca acesta să părăsească locuința, prima lovitură de cuțit a fost aplicată ca o reacție de apărare, iar următoarele au fost aplicate în condițiile în care se lupta cu victima pentru cuțit.

A invocat vârsta sa fragedă, de 17 ani, starea sa psihică, precum și durata scurtă a incidentului.

În subsidiar, s-a solicitat reținerea scuzei provocării și aplicarea unei pedepse cu executare la locul de muncă, având în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune, din care rezultă că prezintă perspective reale de reintegrare.

În probațiune, inculpatul a depus la dosar înscrisuri, respectiv ofertă de muncă formulată de .(fila 38); actele de înregistrare ale firmei(filele 3940); sentința penală nr. 133/2010 a Tribunalului S.; minuta deciziei penale nr. 74/A/2010 a Curții de Apel A. I.(fila 44); minuta deciziei nr. 612/17.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție(fila 45).

Inculpatul apelant S. H. D. a uzat de dreptul la tăcere, arătând că nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de apel.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 al. 2 C.pr.pen., Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă T. S., partea civilă G. N. și inculpatul S. H. D. sunt nefondate.

Prima instanță a interpretat judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.

A rezultat că în data de 23.04.2012, în jurul orei 14,00, inculpatul S. H. D. a aplicat victimei G. M., tatăl prietenei sale, trei lovituri de cuțit în zona toracică și abdominală, cauzându-i leziuni grave, în urma cărora victima a decedat câteva ore mai târziu, la spital.

Deși inculpatul a susținut că a comis fapta în legitimă apărare, conform art. 44 C.pen., Curtea consideră că apărările sale nu se confirmă, iar starea de fapt relevată de probele dosarului nu justifică reținerea legitimei apărări în favoarea acestuia.

Potrivit art. 44 C.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Inculpatul a invocat constant faptul că este prezumat în legitimă apărare, deoarece victima a pătruns în locuința sa, înarmat cu o țeavă de plastic, aplicându-i o lovitură cu aceasta la nivelul umărului, în contextul relevat riposta sa fiind legitimă.

Curtea constată însă că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 44 al. 3 C.pen., întrucât, deși atât în actul de sesizare, cât și în hotărârea primei instanțe s-a reținut că prima etapă a incidentului s-a derulat în locuința inculpatului, nu s-au adus nici o dovadă în sensul că pătrunderea victimei în locuință a avut loc prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, astfel cum impune textul legal.

Dimpotrivă, probele administrate, inclusiv declarațiile inculpatului, relevă că victima a intrat în locuință, ușa fiind deschisă, după care a urmat altercația dintre cei doi, continuată în curtea interioară a imobilului.

Mai mult, inculpatul fusese avertizat în prealabil despre deplasarea victimei spre locuința lui, în vederea luării minorei G. M., întrucât victima discutase la telefon cu fiica sa, iar inculpatul fusese anunțat de martorul A. O. despre faptul că victima își căuta fiica.

În acest sens, Curtea face trimitere atât la declarațiile părții vătămate minore G. M., dar și la declarațiile date de inculpat(filele 106-107 dosar urmărire penală).

În aceste condiții, nu se poate considera că pătrunderea victimei în locuința inculpatului minor a avut loc într-una din modalitățile reglementate de lege, respectiv prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, pentru ca starea de legitimă apărare să fie prezumată în favoarea inculpatului, conform art. 44 al. 3 C.pen.

În cauză nu sunt întrunite nici celelalte condiții prev. de art. 44 C.pen., atacul victimei nefiind de natură să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Chiar dacă susținerile inculpatului, în sensul că prima etapă a incidentului a avut loc în locuință, unde victima a pătruns având în mână un tub de plastic cu care i-a aplicat o lovitură, au fost reținute ca atare inclusiv în actul de sesizare a instanței, pretinsul atac al victimei nu a avut o asemenea gravitate care să justifice riposta violentă a inculpatului.

Mai mult, considerând că atacul victimei ar întruni celelalte condiții prev. de art. 44 C.pen., în sensul că a fost material, direct și imediat, apărarea inculpatului nu întrunește cerințele legale, fiind vădit disproporționată față de gravitatea atacului și nefiind necesară pentru înlăturarea acestuia.

Astfel, pătrunderea victimei în locuință, în modalitatea arătată mai sus, având asupra sa un tub de plastic(în lungime de 88,3 cm, cu diametrul de 2,5 cm și greutatea de 250 g – fila 52 dosar urmărire penală), precum și aplicarea unei singure lovituri inculpatului, nu justifică reacția violentă a acestuia, respectiv lovirea repetată a victimei cu cuțitul, în zone vitale.

Nu în ultimul rând, așa cum rezultă din probele administrate(declarația martorei Palko E. D. coroborată cu declarația inculpatului), a doua etapă a incidentului s-a desfășurat în curte, în condițiile în care nu mai exista un atac în curs de desfășurare, întrucât victima era dezarmată de țeava de plastic și rănită, însă inculpatul a aplicat încă două lovituri cu același cuțit.

În contextul stării de fapt relevate, Curtea consideră că apărările inculpatului nu pot fi primite, nefiind justificată reținerea legitimei apărări în favoarea acestuia.

Nu se poate considera nici că inculpatul, datorită tulburării sau temerii create de atitudinea victimei, a depășit limitele legitimei apărări(situație în care se poate accepta o disproporție între atac și apărare), întrucât, așa cum s-a arătat anterior, nu sunt întrunite toate cerințe referitoare la atacul victimei, acesta nefiind de natură să pună în pericol grav persoana inculpatului.

Teama cauzată de o posibilă corecție fizică, starea conflictuală existentă anterior între părți, împrejurarea că inculpatul a mai fost agresat anterior de victimă, care nu era de acord cu relația dintre fiica sa și inculpat(martorii F. L. D. și D. M.), pătrunderea victimei în imobilul inculpatului, reprezintă însă elemente care justifică reținerea stării de provocare în favoarea inculpatului, aspect constatat just de către instanța de fond.

În acest sens, criticile expuse de P. de pe lângă T. S. și de partea civilă G. N. nu pot fi primite, neimpunându-se înlăturarea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b C.pen., cu consecința majorării pedepsei și a despăgubirilor civile stabilite de prima instanță.

Astfel, potrivit art. 73 lit. b C.pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Întreaga conduită a victimei, atât cea anterioară, cât și cea adoptată în momentul desfășurării incidentului, starea tensionată, conflictuală dintre părți, agresarea inculpatului în propria locuință, diferența de forță fizică și de vârstă, constituie elemente care justifică apărările inculpatului, în sensul că a comis fapta în stare de puternică tulburare sau emoție.

A existat un act de violență al victimei, iar pătrunderea în locuința unei alte persoane, minore, reprezintă o acțiune ilicită gravă, astfel că și sub acest aspect condițiile prev. de art. 73 lit. b C.pen. sunt îndeplinite.

Nu se poate ignora nici vârsta inculpatului, care influențează capacitatea acestuia de reacție la o situație conflictuală, iar declarațiile părții vătămate minore G. M., care a susținut că atât anterior, cât și ulterior incidentului inculpatul era calm, nu pot fi acceptate ca atare, în condițiile în care partea vătămată are o poziție subiectivă în cauză, iar declarațiile sale date pe parcursul procesului au suferit unele modificări.

În sensul arătat, exemplificăm faptul că în prima declarație dată, partea vătămată a relatat că inculpatul i-a spus că l-ar fi lovit pe tatăl său cu un cuțit(filele 72-73 dosar urmărire penală), pentru ca ulterior să afirme că inculpatul i-ar fi spus că nu s-a întâmplat nimic, iar mama sa a fost cea care a anunțat-o că victima a fost înjunghiată de inculpat(fila 71 dosar urmărire penală).

În atare situație, Curtea apreciază că declarațiile părții vătămate G. M. nu pot servi drept fundament probator pentru înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului.

Împrejurarea că, după ce a aflat că victima se va deplasa la domiciliul său, inculpatul a încercat să iasă din imobil prin spate, împreună cu partea vătămată minoră, însă nu a avut cheie, motiv pentru care s-a întors în locuință, unde a căutat să își aprindă o țigară, nu poate fi interpretată, în opinia Curții, în sensul susținut de apelanții P. de pe lângă T. S. și G. N., respectiv că inculpatul ar fi așteptat victima.

În speță nu s-a probat că ar fi existat și altă ușă prin care inculpatul ar fi avut posibilitatea să iasă din locuință fără a se întâlni cu victima, aceasta în condițiile în care partea vătămată G. M. rămăsese în curtea interioară, ascunsă după o stivă de cărămizi, așteptând ca inculpatul să vină cu cheia tocmai pentru a evita întâlnirea cu tatăl ei.

Așadar, pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că toate circumstanțele relevate în motivele de apel ale Parchetului de pe lângă T. S., susținute și de apelanta parte civilă G. N., nu pot fi reținute drept argumente pentru înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b C.pen. reținute în favoarea inculpatului, criticile expuse fiind nefondate.

Referitor la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că prima instanță a dat eficiență, în mod corespunzător, criteriilor generale de individualizare reglementate de art. 72 C.pen., inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă cu închisoarea înspre cuantumul maxim prevăzut de lege, rezultat din aplicarea dispozițiilor art. 109 C.pen. și ale art. 73 lit. b rap. la art. 76 C.pen.

Raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite de inculpat, la urmarea produsă – decesul unei persoane, la conduita anterioară a inculpatului, astfel cum a fost relevată de actele dosarului și de referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. S. – consumarea de etnobotanice, sancționarea contravențională, lipsa supravegherii suficiente din partea unui adult, încălcarea repetată a regulilor impuse de adulți, absenteism școlar, carențele socio-educative, Curtea apreciază că o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52 C.pen.

Referitor la solicitarea de aplicare a prevederilor art. 86 ind. 7 C.pen., respectiv executarea pedepsei la locul de muncă, Curtea apreciază că inculpatul nu prezintă garanții că simpla pronunțare a soluției de condamnare, fără executarea efectivă a pedepsei, ar determina o reorientare a atitudinii sale înspre respectarea valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Natura și gravitatea infracțiunii comise, consecințele iremediabile produse, precum și comportamentul anterior al inculpatului, nu justifică acordarea acestui beneficiu, executarea pedepsei în condițiile reglementate de art. 86 ind. 7 C.pen., chiar și cu impunerea măsurilor de supraveghere reglementate de art. 86 ind. 8 al. 3 rap. la art. 86 ind. 3 C.pen., fiind insuficientă.

În consecință, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost comisă fapta și la circumstanțele personale ale inculpatului, aceasta fiind de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art. 52 C.pen., Curtea apreciază nefondate criticile aduse de inculpatul apelant sentinței atacate.

Față de toate considerentele expuse, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă T. S., partea civilă G. N. și inculpatul S. H. D., menținând sentința penală nr. 95/10.08.2012 pronunțată de T. S. – Secția penală în dosarul nr._ .

În baza art. 383 al. 2 C.pr.pen. rap. la art. 88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 23.04.2012 până la data de 25.10.2012.

În baza art. 383 al. 1 ind. 1 rap. la art. 350 C.pr.pen. Curtea va menține starea de arest a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, cu atât mai mult cu cât împotriva inculpatului a fost adoptată o soluție de condamnare pentru fapta care a determinat arestarea, soluție menținută prin prezenta decizie, ceea ce, în accepțiunea art. 5 lit. a CEDO, constituie un temei legal pentru privarea de libertate.

În baza art. 192 al. 2 C.pr.pen. Curtea va obliga partea civilă și inculpatul, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata sumei de 150 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă T. S., partea civilă G. N. și inculpatul S. H. D. împotriva sentinței penale nr. 95/10.08.2012 pronunțată de T. S. – Secția penală în dosarul nr._ .

În baza art. 383 al. 2 C.pr.pen. rap. la art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 23.04.2012 până la data de 25.10.2012.

În baza art. 383 al. 1 ind. 1 rap. la art. 350 C.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă partea civilă și inculpatul, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. E., la plata sumei de 150 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă G. N. și partea responsabilă civilmente S. M. E. și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. F. F. M. A. M.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored. M.F.

2ex/15.11.2012

j.f.C.P.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 182/2012. Curtea...		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr. 26/1996. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 32/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA