Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1150/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1150/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2012 în dosarul nr. 1150/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1150/2012
Ședința publică de la 29 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. I. P.
Judecător E. B.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de P. DE PE L. J. A. I. și inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 254/18.06.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. G., personal, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, d-na av. Mancaș E. și intimatul parte vătămată B. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă dorește să dea declarație în cauză, inculpatul – recurent arată că nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză. Învederează instanței că regretă fapta și solicită aplicarea unei pedepse reduse.
La întrebarea instanței părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare aplicarea unei hotărâri legale și temeinice. Se arată că nu se justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, chiar în condițiile reținerii prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, o faptă săvârșită cu violență, în loc public, în timpul nopții, profitând de faptul că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice. Se arată că se impune aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special și în cazul în care se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, durata termenului de încercare se impune a fi majorat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat ul C. G., d-na av. Mancaș E., solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă J. A. I., apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, avându-se în vedere prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală cât și faptul că inculpatul este tânăr și nu are antecedente penale.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat ul C. G., d-na av. Mancaș E., solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului și reducerea cuantumului pedepsei urmare a aplicării art. 74, art.76 Cod penal. Se arată că inculpatul este tânăr, în prezent și-a găsit un loc de muncă și nu prezintă un pericol social pentru ordinea publică. Învederează instanței că fapta a fost întâmplătoare și s-a datorat consumului de băuturi alcoolice.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Intimatul parte vătămată B. G. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor formulate în cauză.
Inculpatul C. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și îi pare rău de cele întâmplate.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr.254/18 iunie 2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ a fost admisă cererea inculpatului de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și s-a dispus condamnarea inculpatului C. G. (CNP_), cetățean român, fiul lui G. și E., născut la data de 23.05.1985 în A. I., jud. A., fără antecedente penale, domiciliat în A. I., . ., jud. A., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.pen.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din data de 20.03.2012 până în data de 13.04.2012
În baza art. 861 – 862 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 4 luni. Pune în vedere inculpatului prevederile art. 864 C.pen.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. instanța a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.;
b) să anunțe, în prealabil, serviciului de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;
d) să comunice serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Instanța a luat act că partea civilă B. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză
În baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat și a fost încunoștiințat inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în noaptea de 19/20.03.2012, în jurul orelor 01,00, într-un loc public, respectiv stația STP Piață A. I., inculpatul C. G. a acostat-o pe partea vătămată B. G., care se afla sub influenta băuturilor alcoolice, împrejurare în care, prin întrebuințarea de acte de violentă ce au constat în aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele ( producându-i leziuni părții vătămate ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr. 642/II/A/15 din 21.03.2012 al SML A., i-a sustras din buzunarul interior al hainei portmoneul în care se aflau, suma de aproximativ 150 lei, cartea de identitate, un card bancar B. Post, un card bancar Raiffeisen Bank, un fragment de hârtie pe care erau menționate codurile PIN ale acestora, autorizația de călătorie, ordinul de serviciu și abonamentul de tren.
După ce a agresat fizic partea vătămată și și-a însușit portmoneul, inculpatul a fugit abandonând victima infracțiunii la locul săvârșirii faptei.
Partea vătămată s-a deplasat la Spitalul Județean Secția Urgențe pentru a primi îngrijiri medicale, și de acolo a sesizat politia.
Inculpatul a fost identificat de către organele de politie în data de 20.03. 2012, cu această ocazie recunoscând fapta comisă și predând portmoneul sustras.
În drept, instanța a reținut definiția infracțiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c C.pen. respectiv: furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, dacă fapta este săvârșită în timpul nopții și într-un loc public sau într-un mijloc de transport.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății raportate la prevederile art. 3201 alin. 7 C.p.pen. de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
La individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut că procesul penal căruia inculpatul a fost nevoit să-i facă față, pronunțarea sentinței și condamnarea sunt suficiente pentru a-l determina pe acesta să înțeleagă gravitatea faptelor sale și să adopte un comportament în spiritul legilor și al normelor de conviețuire socială. De aceea, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 861 C.pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul C. G..
Parchetul de pe lângă J. A. I. a criticat hotărârea atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului .
În motivarea recursului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, raportat la împrejurările de comitere: faptă săvârșită prin violență, în loc public, pe timp de noapte, profitând de faptul că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice. S-a arătat că nu se justifica aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și nici stabilirea cuantumului termenului de încercare la intervalul minim prevăzut de art.86 ind.2 alin.1 Cod penal.
Prin recursul formulat, inculpatul C. G. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului și reducerea cuantumului acesteia, urmare a aplicării art. 74, art.76 Cod penal.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul este tânăr, în prezent și-a găsit un loc de muncă și nu prezintă un pericol social pentru ordinea publică, fapta fiind săvârșită ca urmare a consumului de băuturi alcoolice.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale rezultă că în noaptea de în noaptea de 19/20.03.2012, în jurul orelor 01,00, într-un loc public, respectiv stația STP Piață A. I., inculpatul C. G. a acostat-o pe partea vătămată B. G., care se afla sub influenta băuturilor alcoolice, împrejurare în care, prin întrebuințarea de acte de violentă ce au constat în aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele ( producându-i leziuni părții vătămate ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr. 642/II/A/15 din 21.03.2012 al SML A., i-a sustras din buzunarul interior al hainei portmoneul în care se aflau, suma de aproximativ 150 lei, cartea de identitate, un card bancar B. Post, un card bancar Raiffeisen Bank, un fragment de hârtie pe care erau menționate codurile PIN ale acestora, autorizația de călătorie, ordinul de serviciu și abonamentul de tren.
După ce a agresat fizic partea vătămată și și-a însușit portmoneul, inculpatul a fugit abandonând victima infracțiunii la locul săvârșirii faptei.
Partea vătămată s-a deplasat la Spitalul Județean Secția Urgențe pentru a primi îngrijiri medicale, și de acolo a sesizat politia.
Inculpatul a fost identificat de către organele de politie în data de 20.03. 2012, cu această ocazie recunoscând fapta comisă și predând portmoneul sustras.
Această stare de fapt, reținută în mod corect și de către prima instanță, rezultă din declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorei R. S., cu declarațiile inculpatului, cu procesul-verbal de reconstituire din data de 20.03.2012, cu raportul de constatare medico-legală nr. 642/II/A/15 din 21.03.2012, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu procesul-verbal de conducere în teren.
Totodată, instanța mai are în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă în rechizitoriu, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.penală.
Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului, încadrarea în drept a faptei săvârșite fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.penal.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.72 C.penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Particularizând aceste criterii la prezenta cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în varianta agravată prev.de art. 211, alin. 1, alin.2 lit. b, c, Cod penal este închisoarea de la 5 la 20 de ani iar, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă sunt de 3 ani și 4 luni și 13 ani și 4 luni.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social concret ridicat, raportat la modul și mijloacele de concepere și de comitere a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă - vătămarea unei persoane și cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia.
Pe de altă parte, în ceea ce privește conduita și persoana inculpatului, Curtea de Apel reține că acesta a recunoscut încă de la început fapta reținută în sarcina sa, a reparat integral prejudiciul și nu este cunoscut cu antecedente penale. Aceste împrejurări, fără a putea primi relevanța judiciară a unor circumstanțe atenuante, sunt de natură a influența stabilirea cuantumului pedepselor prin acordarea efectului prevăzut de art. 72 Codul penal, creând convingerea instanței că aplicarea unei pedepse constând în minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită corespunde scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de constrângere și dar și de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
În acest context, este nefondată solicitarea inculpatului de a se dispune reducerea pedepsei aplicate, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea lui procesuală nu justifică reținerea distinctă a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) Cod penal și, pe cale de consecință, nici reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) Cod penal, presupune, pe de o parte lipsa antecedentelor penale, și pe de altă parte dovedirea unor împrejurări personale deosebite cu privire la conduita bună anterioară a inculpatului, aspecte care nu există în cauza de față, iar circumstanța prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. b) Cod penal, constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, inculpatul a abandonat-o pe partea vătămată după săvârșirea faptei, iar pe de altă parte a restituit portmoneul sustras de la aceasta a doua zi, după ce a fost găsit de organele de poliție.
Curtea mai constată că nu se justifică nici aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) Cod penal, în condițiile în care inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 3201 C. procedură penală, iar din actele dosarului nu rezultă altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, decât comportamentul sincer.
Față de toate aceste împrejurări, Curtea de apel consideră că prima instanță a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, cuantumul acesteia de 3 ani și 4 luni închisoare fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.86 ind.1 lit.c C.penal instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Raportat la aceste dispoziții și la împrejurările cauzei, Curtea de apel constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, iar termenul de încercare, stabilit la 5 ani și 4 luni este suficient pentru a se realiza îndreptarea acestuia
La rândul său, instanța de recurs, în baza propriei aprecieri asupra îndeplinirii condiției prevăzute de art.86 ind.1 lit.c C.penal, consideră că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat care, chiar fără executarea pedepsei în regim de penitenciar, nu va mai săvârși infracțiuni, având în vedere vârsta inculpatului, conduita sinceră a acestuia pe parcursul întregului proces penal, perioada petrecută în arest preventiv, faptul că nu are antecedente penale, toate aceste aspecte creând convingerea că incidentul din 19/20.03.2012 nu caracterizează persoana inculpatului, care nu va reitera un asemenea comportament.
Avertismentul dat inculpatului prin condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și impunerea unei forme de consiliere de specialitate desfășurată de o instituție abilitată pentru o perioadă de 5 ani și 4 luni, stabilită în condițiile art.86 ind.2 C.penal, vor putea fi în măsură să determine o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârșite și a urmărilor acesteia și schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracțiuni.
Față de considerentele ce preced, de motivele de recurs invocate și văzând și dispozițiile art. art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile formulate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 254/18.06.2012 pronunțată de J. A. I..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 254/18.06.2012 pronunțată de J. A. I., pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 300 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. A. I. P. E. B.
Grefier,
L. A.
Red. P.I.A./tehnored. L.A
2 ex. /16.11.2012
J.F.T. O.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 33/2012.... → |
|---|
