Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 1126/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1126/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1126/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 1126/2012
Ședința publică de la 23 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. G.
Judecător L. A.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea vătămată R. Națională a P. – R. – prin Direcția Silvică Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 97/05.07._ pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- inculpatul intimat M. A., asistat de apărător ales, avocat M. M. G.
- consilier juridic F. L. D., împuternicită pentru a reprezenta interesele părții vătămate R. Națională a P. – R. – prin Direcția Silvică Hunedoara
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul M. M. G., apărător ales al inculpatului M. A. depune la dosar în original răspunsul primăriei . care arată faptul că nu a fost finalizată punerea în posesie a AC Bradet-Rusor în vederea emiterii Titlului de proprietate pentru suprafața de teren cuvenită.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Consilierul juridic F. L. D. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecarea cauzei arătând că inculpatul a semnat pentru o altă suprafață și nu a făcut nici un demers pentru .>
Avocatul M. M. G., apărător ales al inculpatului M. A. solicită respingerea recursului ca nefondat și achitarea inculpatului M. A., consideră ca sentința dată de Judecătoria Hațeg este legală și temeinică, infracțiunii lipsindu-i cel puțin unul din elementele constitutive. Arată că nu există nici o dovadă că suprafața discutată ar face parte din fondul forestier național, iar din adresa emisă de OCPI Hunedoara reiese că nu s-a emis nici un titlu de proprietate în favoarea Asociației Composesorale Brădet-Rușor. Cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice consideră că lipsește latura obiectivă a infracțiunii prev. de art 248 C. p, aceasta fiind tardiv formulată.
Avocat M. M. G. depune la dosar concluziile scrise prin care solicită cheltuielile judiciare în recurs în baza art. 193 alin 5 C. pr. pen. și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică în ceea ce privește achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C. pr. pen.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat, menținerea sentinței atacate considerând ca inadmisibil reținerea vinovăției unei singure persoane. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice consideră că acesta s-a făcut în fața instanței de fond unde s-au depus concluzii.
Având ultimul cuvânt inculpatul intimat M. A. solicită respingerea recursului parții vătămate R. Națională a P. – R. – prin Direcția Silvică Hunedoara ca nefondat, își menține declarațiile date anterior declarându-se nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 97/5.07.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, ca tardiv formulată.
În baza art.11 pct.2 lit.”a” coroborat cu art.10 lit.”d” Cod procedură penală a fost achitat inculpatul M. A., născut la data de 16 iunie 1958, în ., fiul lui T. și E., cu domiciliul în ..87, ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățenie română, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de reducere a suprafeței fondului forestier național prevăzută de art. 106 din Legea 146/2008 privind Codul Silvic.
În baza art.192 pct.1 lit.”a” Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată R. Națională a P. – R. – prin Direcția Silvică Hunedoara la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
P. Încheierea din data de 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosarul_ a fost admisă plângerea Regiei Naționale a P.-R. prin Direcția Silvică Hunedoara împotriva rezoluției procurorului din data de 20.07.2011 și Ordonanței nr.99/II/2/2011 din dosarul 1091/P/2010 al parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg și a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului M. A.,născut la data de 16 iunie 1958, în ., fiul lui T. și E., cu domiciliul în ..87, ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățenie română, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de reducere a suprafeței fondului forestier național, prev.de art.106 din Legea 46/2008 privind Codul Silvic.
În sarcina inculpatului s-a reținut că: soluția de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de reducere a fondului forestier național prev.de art.106 din Legea 46/2008 nu poate fi primită, raportat la probele ce au fost administrate în cauză.
S-a reținut că, prin procesul-verbal semnat de inculpat, s-a avizat scoaterea din proprietatea statului și . Composesorale „Brădet” a suprafaței de 78,27 ha teren forestier, producând un prejudiciu inițial de 997.651,51 lei. Se mai arată că faptul că nu s-a produs ulterior niciun prejudiciu, nu are nicio relevanță, deoarece infracțiunea s-a consumat în momentul semnării procesului-verbal de punere în posesie, deși s-a validat de către Comisia Județeană, anterior semnării acestui proces-verbal, cu suprafața de 228 ha de pășune, iar în momentul semnării procesului-verbal inculpatul cunoștea conținutul validării și totuși a semnat procesul-verbal, care cuprindea în total suprafața validată, iar suprafața de 78,27 ha erau cu vegetație forestieră.
În cauză s-a luat declarație inculpatului și au fost audiați martorii: M. P.-S. (f.76), M. L.-A. (f.77), C. Ș.-R. (f.78), D. I. (f.79) și B. L..
Din actele și lucrările dosarului s-a reținut că: la data de 17.06.2008 s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr.6, semnat de inculpat, prin care Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Sălașu de Sus, a procedat la punerea în posesie a Asociației Composesorale „Brădet”- Rușor cu suprafața de 228 ha teren forestier și pășune, ce a fost validată de Comisia Județeană de Fond Funciar de pe lângă Prefectura Hunedoara, prin Hotărârea 412/2006. Din suprafața totală de 228 ha, suprafața de 78,27 ha era teren forestier.
La data de 9.03.2011, membrii Comisiei Locale de Fond Funciar de pe lângă Primăria Sălașu de Sus, au încheiat un proces-verbal prin care au anulat procesul-verbal de punere în posesie nr.6 din 17.06.2008, reținându-se că nu a fost respectată Hotărârea de validare nr.412 din 15.12.2006. Cu privire la Hotărârea de validare nr.412 s-a apreciat că aceasta a fost emisă în urma propunerilor și a documentației întocmite de către Comisia Locală: În ceea ce privește faptul că prin această Hotărâre s-a validat suprafața de 228 ha pășune, iar ulterior procesul-verbal nr.6/17.06.2008 a fost anulat, s-a constatat că acesta nu și-a produs efectul, întrucât nu au fost depuse acte din care să rezulte contrariul.
Analizând declarația inculpatului s-a apreciat că acesta a semnat procesul-verbal după ce topograful Comisiei locale a identificat faptic terenul și a constatat că suprafața în litigiu se află în perimetrul administrat de Ocolul Silvic P..
Declarația martorului M. P.-S., care a fost președintele Comisiei în momentul întocmirii procesului-verbal, a confirmat faptul că s-a întocmit o documentație tehnică de către specialiști, iar în urma concluziilor s-a întocmit procesul-verbal.
Și martora M. L.-A. a confirmat împrejurarea că, în urma identificării terenului, s-a constatat că o parte a acestuia este împădurită, iar o parte este pășune.
Martorul C. Ș.-R. a arătat că avea calitatea de specialist topograf, în cadrul Comisiei Locale și, în urma verificărilor, s-a constatat că o parte din terenul solicitat de A.C. Brădet-Rușor este împădurită, motiv pentru care s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie. Acesta a mai precizat că au fost efectuate măsurători în anul 2010, în urma cărora s-a constatat că pășunea are suprafața de 103 ha, iar diferența de 125 ha este împădurită.
Martorul D. I., președinte al A.C. Brădet-Rușor arată că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate al Asociației pentru suprafața de 228 ha teren, fiind emisă Hotărârea 412 de validare a asociației cu suprafața de 228 ha. Martorul arată că procesul-verbal în litigiu a fost întocmit ca urmare a suprapunerii planurilor și hărților, iar terenul cu vegetație forestieră nu l-a exploatat, ci a exploatat doar pășunea. Tot acesta a mai precizat faptul că a fost întocmită o documentație topografică, din care a rezultat că există o diferență care trebuie retrocedată în suprafață de 125 ha faptic, întrucât pășunea nu are decât suprafața de 103 ha.
Declarația martorului B. L. a confirmat aspectul că terenul nu a fost exploatat, iar suprafața de teren menționată ca teren forestier în procesul-verbal de punere în posesie nu a fost niciodată marcată cu galben. Acesta a mai precizat că terenul se află la limita cu golul alpin și crede că terenul s-a împădurit, însă de când este el angajat al Ocolului Silvic P., o gestionează ca pădure.
Analizând prevederile art.106 din Legea 46/2008 privind Codul Silvic s-a apreciat că pentru existența infracțiunii de reducere a fondului forestier trebuie întrunită condiția nerespectării art.36 și 37, care enumără condițiile în care se poate reduce fondul forestier național. Urmărind definiția dată fondului forestier național dată de art.1 din Legea 46/2008 s-a apreciat că acesta constituie „totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1.01.1990, sau incluse ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național”. Ca atare, s-a apreciat că prin fapta sa, aceea de semnare a procesului verbal, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea susmenționată.
Văzând că prin Încheierea din 21.02.2012, în motivare, s-a menționat analizarea și posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei în abuz contra intereselor publice, prev. și ped. de art.248 Cod Penal și chiar s-a solicitat acest lucru, s-a respins această cerere motivat de următoarele aspecte: fapta inculpatului nu a fost săvârșită cu intenție și nici nu a cauzat tulburare însemnată bunului mers al activității părții vătămate și nici nu s-a cauzat nicio pagubă patrimoniului acesteia, cu atât mai mult cu cât cererea s-a formulat la judecarea cauzei pe fond.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată R. Națională P. - R., prin Direcția Silvică Hunedoara.
Partea vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului pentru fapta săvârșită.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a semnat pentru o altă suprafață și nu a făcut nici un demers pentru . Român a fost deposedat pentru o durată de 2 ani de o suprafață de 78,27 ha teren cu vegetație forestieră, producându-se astfel o tulburare însemnată a bunului mers al Direcției Silvice.
Motivarea că suprafața menționată de teren cu vegetație forestieră ar fi rămas tot în fondul forestier național nu are importanță deoarece inculpatul trebuia să respecte dispozițiile legale și făcându-se vinovat de scoaterea din fondul forestier proprietate publică a statului a unei suprafețe de 78,27 ha, cu bună știință și fără a face nici un demers de remediere a situației.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că recursul declarat de partea vătămată R. Națională P. - R., prin Direcția Silvică Hunedoara este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate a reținut o corectă stare de fapt în cauză. Astfel s-a reținut că la data de 17.06.2008 s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr.6, semnat de inculpatul M. A., prin care Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Sălașu de Sus, a procedat la punerea în posesie a Asociației Composesorale „Brădet”- Rușor cu suprafața de 228 ha teren forestier și pășune, ce a fost validată de Comisia Județeană de Fond Funciar de pe lângă Prefectura Hunedoara, prin Hotărârea 412/2006. Din suprafața totală de 228 ha, suprafața de 78,27 ha era teren forestier.
La data de 9.03.2011, membrii Comisiei Locale de Fond Funciar de pe lângă Primăria Sălașu de Sus, au încheiat un proces-verbal prin care au anulat procesul-verbal de punere în posesie nr.6 din 17.06.2008, reținându-se că nu a fost respectată Hotărârea de validare nr. 412 din 15.12.2006. Cu privire la Hotărârea de validare nr. 412 s-a apreciat că aceasta a fost emisă în urma propunerilor și a documentației întocmite de către Comisia Locală: În ceea ce privește faptul că prin această Hotărâre s-a validat suprafața de 228 ha pășune, iar ulterior procesul-verbal nr.6/17.06.2008 a fost anulat, s-a constatat că acesta nu și-a produs efectul, întrucât nu au fost depuse acte din care să rezulte contrariul.
Din probele administrate, respectiv din declarația inculpatului a rezultat că acesta a semnat procesul-verbal după ce topograful Comisiei locale a identificat faptic terenul și a constatat că suprafața în litigiu se află în perimetrul administrat de Ocolul Silvic P..
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în momentul întocmirii procesului-verbal s-a întocmit o documentație tehnică de către specialiști, iar în urma concluziilor s-a întocmit procesul-verbal și că în urma identificării terenului, s-a constatat că o parte a acestuia este împădurită, iar o parte este pășune.
S-a mai stabilit că procesul-verbal în litigiu a fost întocmit ca urmare a suprapunerii planurilor și hărților, iar terenul cu vegetație forestieră nu a fost exploatat, ci s-a exploatat doar pășunea.
Față de disp. art. 106 din Legea 46/2008 privind Codul Silvic, în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Fondul forestier național nu a fost redus iar fapta inculpatului de semnare a unui proces verbal, nu a condus la reducerea acestui fond forestier.
Instanța de fond a pus în discuție și schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, în aceea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.p.
În mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatului nu întrunește nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece nu a fost săvârșită cu intenție, nu a cauzat tulburare însemnată bunului mers al activității părții vătămate și nici nu s-a cauzat nicio pagubă patrimoniului acesteia. De altfel, partea vătămată recurentă nu a arătat nici care este prejudiciul cauzat în cauză și nici în ce a constat tulburarea însemnată a bunului mers a unității.
Față de cele expuse, constatând că în cauză nu se poate reține vinovăția inculpatului, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată R. Națională P. - R., prin Direcția Silvică Hunedoara.
Recurenta va fi obligată să plătească inculpatului M. A. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. recurenta va fi obligată să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată R. Națională P.-R., prin Direcția Silvică Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 97/5.07.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg.
Obligă recurenta să plătească inculpatului M. A. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. M. D. G. L. A.
Grefier
L. B.
Red. Tehn. DG/07.11.2012/2 ex
Jud. fond – C. N. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1193/2012. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1150/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
