Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 976/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 976/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 976/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 976/2012
Ședința publică de la 25 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. A.
Judecător D. G.
Grefier S. L.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. I. și de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 208/14.05.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se prezintă av. T. P. – cu delegație de apărător ales pentru inculpatul recurent C. A.. Se prezintă și av. F. I. C. cu delegație de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, av. F. I. C. solicită a se lua act de încetarea mandatului său față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului și nu solicită acordarea onorariului parțial.
Instanța ia act de încetarea mandatului av. F. I. C. – apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent față de prezentarea apărătorului ales al acestuia.
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpatului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. I., casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând, condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă pentru care alături de infracțiunea de vătămare corporală, a fost trimis în judecată.
Consideră că este dovedită vinovăția inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 Cod penal cu actele cu care a fost dovedită infracțiunea de vătămare corporală, având legătură între ele, impunându-se astfel condamnarea lui și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, în mod corect fiind achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Solicită a se constata că la dosar nu există probe care să ateste vinovăția inculpatului privind comiterea acestei infracțiuni astfel că în mod corect s-a dispus achitarea sa.
Cu privire la recursul inculpatului, solicită admiterea lui, casarea sentinței recurate și rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. lit. d Cod pr. penală pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal pentru care s-a dispus condamnarea sa de către instanța de fond. Nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acesteia. În sprijinul acestei solicitări solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor C. G. și P. E., care în mod incorect au fost înlăturate. În opinia sa trebuiau înlăturate declarațiile fraților S. care au avut calitatea de făptuitori și la a cărei audiere s-a opus în mod constant.
Solicită a se constata că nu subzistă vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală și a se dispune achitarea inculpatului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, avându-se în vedere că în mod corect instanța de fond în baza probatoriului administrat a dispus condamnarea sa.
Ambele infracțiuni sunt dovedite și se impune condamnarea inculpatului.
Față de cele de mai sus, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 208/14.05.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ a fost condamnat inculpatul C. A. (CNP_), cetățean român, fiul lui M. și M., născut la data de 12.02.1988 în Cugir, jud. A., căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în Cugir, ., ., jud. A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 81 - 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen.
În baza art. 181 C.pen. a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă de 300 lei.
A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile C. D. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. S-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în noaptea de 08/09.09.2007, în jurul orelor 04.30, partea vătămată Ceresico D., cetățean italian, în timp ce intenționa să plece din incinta discotecii Wake-up din Cugir, aflându-se în fața discotecii, a fost lovit de către inculpat, fapt ce i-a cauzat părții vătămate suferințe fizice, care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.
În drept:
Constituie infracțiunea de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen. fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.
Constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică
Având în vedere starea de fapt reținută și chestiunile de drept incidente în cauză, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiunea de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen. și a fost săvârșită de inculpat, motiv pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului, care este cunoscut cu antecedente penale, nefiind la primul contact cu legea penală.
În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
La individualizarea pedepsei, instanța a considerat că procesul penal în sine, căruia inculpatul a trebuit să îi facă față, pronunțarea hotărârii și condamnarea sunt suficiente pentru îndreptarea acestuia. De aceea, a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia și, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Potrivit art. 83 C.pen. instanța a pus în vedere inculpatului că, dacă în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune, suspendarea condiționată va fi revocată iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se va executa în întregime.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. instanța a reținut că din materialul probator rezultă că partea vătămată a fost implicată și într-un alt incident ce a constat în replici jignitoare și loviri reciproce cu alte persoane decât inculpatul, incident la care cel din urmă nu a contribuit, singura sa faptă fiind ceea de a fi lovit partea vătămată. Este evident că gestul inculpatului de a lovi într-un loc public o altă persoană este contrar bunelor moravuri însă, ținând cont și de faptul că pentru fapta de lovire și urmările acesteia inculpatul urmează a fi condamnat pentru o altă infracțiune și având în vedere împrejurările concrete în care s-a produs incidentul, respectiv numărul mic de persoane care l-au observat, persoane care făceau oarecum parte din anturajul celor implicați, instanța a apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al infracțiuni respective și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. urmând ca, potrivit art. 181 C.pen. să aplice inculpatului o amendă administrativă de 300 lei.
Instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă contra inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 lei daune morale. Instanța a arătat că determinare prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de cuantificare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familiară, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de lege P. de pe lângă J. A. I. și de inculpatul C. A..
Prin recursul parchetului se solicită casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând, condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă pentru care alături de infracțiunea de vătămare corporală, a fost trimis în judecată.
Inculpatul prin apărător ales solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. lit. d Cod pr. penală pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal pentru care s-a dispus condamnarea sa de către instanța de fond.
Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în raport de dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată următoarele:
Numitul C. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din dosarul 3177/p/2017 pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală a părți vătămate C. D. . Motivarea actului de sesizare conține o singură frază în care nu este descris absolut nici un detaliu privind împrejurările faptei comise. De asemenea, urmărirea penală propriu-zisă a fost efectuată de organele de cercetare penală, din referatul de terminare a urmăririi, rezultând aceeași descriere lapidară a situației de fapt.
Din încheierea din 16.02.2010 a primei instanțe de fond (fila 156 din_ ) rezultă că avocatul inculpatului a solicitat extinderea procesului penal pentru comiterea de către clientul său și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, iar reprezentantul Ministerului Public a declarat că pune în mișcare acțiunea penală și pentru această faptă.
Cu prilejul soluționării fondului, prin sentința penală 364/2011 judecătorul face aceeași descriere sumară a situației de fapt și nu motivează nimic legat de condițiile reținerii infracțiunii de ultraj în sarcina inculpatului, care sunt probele pe care s-a bazat sancționarea și criteriile de individualizare a pedepsei.
În rejudecare, din nou instanța de fond nu detaliază în concret care sunt probele ce au stat la baza condamnării. Mai mult, subliniază că singura contribuție a inculpatului la tulburarea liniștii publice a fost lovirea părții vătămate în condițiile în care aceasta din urmă a fost implicată într-un scandal anterior cu alte persoane constând în jigniri și loviri reciproce.
În primul ciclu procesual inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri, iar în rejudecare a primit o amendă administrativă de 300 lei . Modul în care s-a ajuns la sancționarea inculpatului, pentru această faptă este neconvingător. Actul de sesizare al instanței nu conține o asemenea acuzație, în încheierea din 16.02.2010 apare că avocatul inculpatului ar fi cerut extinderea procesului penal, iar procurorul de ședință pune în mișcare acțiunea penală, fără a aduce nici un argument în sprijinul acuzației. În sfârșit ambii judecători ai fondului sancționează fapta inculpatului fără a descrie împrejurările reținerii acestuia și probele în susținere.
Un principiu de bază al dreptului penal este statuat în art. 5 ind. 2 C pr. pen. și se referă la prezumția de nevinovăție. De aici, rezultă obligația părții acuzatoare de a aduce argumente și de a proba vinovăția. Rolul judecătorului este de a pune în balanță probele acuzării cu cele ale apărării, fiind esențial a manifesta deplină obiectivitate în acest sens.
În speța de față, deși actul de acuzare există în mod formal, prin aplicarea art. 336 C pr. pen., el este în fapt lipsit complet de conținut.
Curtea admite ca principiile de drept consacrate de art 3 și 4 din C. Pr. pen. obligă judecătorul să suplinească eventualele lacune ale actului de acuzare, în scopul, până la urmă esențial, al aflării adevărului. În susținerea acestei obligații trebuie amintit și art. 1 C pr. pen., scopul procesului penal fiind acela ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.
În speța de față, însă, lipsa argumentelor acuzării nu este suplinită în nici un fel în cele doua cicluri procesuale, atâta timp cât judecătorul fondului nu motivează aplicarea sancțiunii.
Asumându-și obligația aflării adevărului, Curtea analizând probele dosarului constată că faptei de ultraj contra bunelor moravuri îi lipsesc unele din dintre elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective.
Astfel, în noaptea de 8/9. 09.2007, inculpatul și partea vătămată se aflau la discoteca Wake-up din Cugir. Partea vătămată a fost implicată întru-un conflict cu alte persoane printre care martorii S. D. F. și S. R. M.. Aceștia au precizat sub prestare de jurământ că partea vătămată le-a adresat cuvinte jignitoare lovindu-se reciproc cu acesta (filele 89,91 dosar_ ). De asemenea, martorul C. G. și P. E. A. confirmă că partea vătămată a fost implicată într-un conflict cu alte persoane decât inculpatul, acesta nefăcând altceva decât să-i aplice un pumn.
În sfârșit chiar partea vătămată în plângerea penală, precum și în declarațiile ulterioare ,descrie conflictul său cu alte persoane înainte ca inculpatul să-i aplice o lovitură cu pumnul.
Curtea reține că, în esență o simplă lovitură poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, însă aceasta trebuie analizată în contextul celorlalte evenimente și raportată în mod obligatoriu la cerința legiuitorului de a produce scandal public sau de a tulbura liniștea publică. În speță, scandalul public a existat, însă el a fost provocat de alte persoane, cu participarea părții vătămate, fiind inadmisibil a scoate din context fapta inculpatului de lovire și de o considera, singură, ca reprezentând o infracțiune de ultraj.
Mai mult, trebuie precizat că nu există nici o persoană audiată în cauză, indiferent de calitate care asistând, la cele întâmplate să-și arate indignarea.
În sfârșit, martorii J. F. și Z. R., în calitate de polițiști au ajuns la fața locului după terminare incidentului și nu au putut percepe situația de fapt.
Față de considerentele arătate coroborate cu existența unei acuzări pur formale, Curtea va dispune achitarea inculpatului C. A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 C. pr. pen., în temeiul art. 10 lit d C. pr. pen..
Referitor la solicitarea inculpatului de achitare și pentru infracțiunea de vătămare corporală, tot în temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen., Curtea o va respinge ca nefondată, având în vedere probele indubitabile de la dosar, ce atestă vinovăția. Astfel, chiar inculpatul recunoaște că a lovit partea vătămată și chiar dacă a fost în eroare privitor la persoana acesteia, nu poate fi absolvit de vinovăție. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu declarația părții vătămate, concluziile certificatul medico-legal și depozițiile martorilor oculari.
Este adevărat că parte vătămată a fost lovită anterior și de alte persoane însă cu intensitate redusă. Lovitura care a condus la leziunile părții vătămate, la internarea sa în spital, a fost cea aplicată de inculpat, provocându-i căderea și starea de inconștiență pentru câteva minute.
În ce privește recursul Parchetului de pe lângă J. A. I. în mod evident, față de considerentele arătate anterior, acesta va fi respins ca nefondat.
În concluzie, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 208/14.05.2012 pronunțată de J. A. I. și în consecință:
Va casa hotărârea penală atacată numai sub aspectul laturii penale referitoare la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cp și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp va achita pe inculpatul C. A. de sub acuzarea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. A. I..
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuieli judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 208/14.05.2012 pronunțată de J. A. I. și în consecință:
Casează hotărârea penală atacată numai sub aspectul laturii penale referitoare la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cp și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp achită pe inculpatul C. A. de sub acuzarea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. A. I..
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
C. M. L. A. D. G.
Grefier
S. L.
Red. AL/15.10.2012
Tehn BC/22.10.2012/ 2 exp
Jud. fond T. O.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 902/2012. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1006/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
