Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 367/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - A. L.
Grefier – S. M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. A. I. este reprezentat de procuror I. F..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul B. G. împotriva încheierii penale pronunțată la data de 5 Iunie 2014 de către Tribunalul Hunedoara, judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr._ 3.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:
- inculpatul B. G., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat F. D. și de avocat desemnat din oficiu L. I. ;
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța întreabă inculpatul B. G. dacă dorește să dea alte declarații în cauză.
Inculpatul B. G. arată că nu dorește să dea alte declarații în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului B. G. – av. F. D. în baza art. 4251 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală solicită admiterea contestației formulată, să se desființeze încheierea Tribunalului Hunedoara din 05.06.2014 și, în temeiul art. 207 alin. 5 C.pr.penală să nu se mai mențină măsura arestării preventive a inculpatului B. G.. În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.pen. solicită înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura arestului la domiciliu.
Arată că înțelege să critice încheierea atacată atât prin prisma motivelor de temeinicie cât și cu privire la menținerea arestării preventive a inculpatului B. G. întrucât motivarea judecătorului de cameră preliminară pentru menținerea măsurii arestării preventive a fost aceea că s-ar impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului având în vedere că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică deoarece infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului. Ori, se pune în discuție gravitatea faptelor pentru care inculpatul B. G. a fost trimis în judecată la 8 luni de la momentul la care acesta a fost plasat sub stare de arest preventiv, fiind vorba despre niște fapte presupus a fi comise în anul 2010, astfel încât consideră că aceste elemente nu pot constitui temeiuri pentru menținerea arestării preventive în condițiile în care aceleași elemente au fost avute în vedere de către Curtea de Apel în momentul în care a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. Mai mult, este vorba de încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B. G. a fost trimis în judecată și care se află la coada listei inculpaților care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, și este vorba doar de o singură faptă pentru care până în acest moment nici măcar nu a fost audiat. S-a reținut de asemenea în încheierea atacată faptul că anterior s-a manifestat clemență față de inculpat înlocuindu-se măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu însă inculpatul nu a înțeles să respecte obligațiile impuse de către organele judiciare prin aceea că ar fi fost implicat într-un accident rutier din culpă și că ar fi fost implicat într-un incident verbal cu alte persoane. Consideră că aceste elemente ar trebui a fi verificate din perspectiva dispozițiilor art. 202 C.pr.pen., respectiv în ce măsură acestea pot să aducă atingere scopului măsurii preventive, dacă aduc atingere bunei desfășurări a procesului, dacă există posibilitatea sustragerii inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei. Susține totodată că modul în care a fost motivată încheierea atacată duce la concluzia că se apreciază sine die că încălcarea obligațiilor constituie un potențial pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea apreciază că din elementele cauzei rezultă oportunitatea în acest moment a luării față de inculpat a unei măsuri preventive mai ușoare întrucât inculpatul B. G. este singurul care a rămas în arest preventiv, toți ceilalți inculpați care au infracțiuni mai complexe sunt sub control judiciar, și după o arestare preventivă de 8 luni acesta este apreciat ca fiind un pericol concret pentru ordinea publică care să necesite privarea sa de libertate. Mai susține că în acest moment este realizat scopul măsurilor preventive și prin luarea față de inculpat a măsurii preventive a arestului la domiciliu, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
Reprezentanta D. solicită respingerea contestației ca nefondată, să se aibă în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inculpatului B. G. cu fost determinate exclusiv de conduita acestuia, care a înțeles să încalce obligațiile stabilite în condițiile în care anterior fusese înlocuită măsura arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară tocmai apreciindu-se la acel moment că o durată rezonabilă și în raport de actele care urmau a fi efectuate în această cauză și stadiul acesteia ofereau suficiente garanții pentru ca inculpatul să fie cercetat sub o măsură mai puțin restrictivă de libertate. În aceste condiții, în mod temeinic și legal motivele și argumentele au fost reținute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea pronunțată.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației așa cum a fost susținută de apărătorul său. Învederează că la data de 01.04.2014 nu a știut că încalcă legea, iar în ceea ce privește celelalte interdicții impuse, arată că nu a luat legătura cu martorii și nici cu inculpații, iar în ce-l privește pe inculpatul L. arată că nu se află în relații bune cu acesta.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea din 05 06 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar_ 3 a fost menținută măsura arestării preventive cu privire la inculpatul B. G..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a susținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare, existând probe care să susțină în mod rezonabil suspiciunea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care se fac cercetări în cauză.
S-a mai arătat menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, acuzațiile aduse acestuia fiind grave. În plus s-a motivat că inculpatul deși inițial a fost supus unei măsuri preventive mai puțin restrictive nu a respectat obligațiile impuse astfel că nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive față de acesta.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație inculpatul solicitând desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii preventive a arestului ori luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive.
Deliberând asupra contestației prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
În mod corect judecătorul de cameră preliminară verificând dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a reținut că acestea subzistă și impun în continuare păstrarea acestei măsuri.
Probele care au fost avute în vedere la formularea acuzațiilor aduse inculpatului susțin în mod rezonabil presupunerea că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapte grave în maniera în care se susține că au fost comise și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai are de 5 ani.
De asemenea Curtea apreciază că pentru realizarea scopului măsurilor preventive este necesar ca inculpatul să fie păstrat în continuare în stare de arest preventiv.
Înlocuirea acestei măsuri preventive cu o alta mai puțin restrictivă nu este oportună în acest moment, mai ales în condițiile în care inculpatul, deși a beneficiat de o astfel de măsură nu s-a conformat rigorilor ei. Curtea arată că o astfel de conduită justifică temerea că inculpatul nu este în măsură să-și cenzureze conduita astfel încât să răspundă exigențelor referitoare la ocrotirea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, fiind necesară impunerea unor măsuri de constrângere externe.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. G. împotriva încheierii din 05 06 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar_ 3.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală curtea va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. G. împotriva încheierii din 05.06.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar_ 3.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 06 2014.
Președinte, Grefier,
A. L. S. M. B.
Red.-Tehnored. A..L. 24 Iunie 2014/2 ex.
Judecător Cameră preliminară C. A. D.
| ← Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
