Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1284/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1284/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 5315/110/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1284
Ședința publică din 06 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: P. D.
JUDECĂTOR: C. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. G. – procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul B. O. M. împotriva încheierii nr.179/Î din data de 03.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - inculpat B. O. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat G. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului – inculpat B. O. M., avocat G. L., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii formulate. Arată că urmărirea penală s-a terminat, dosarul de urmărire penală a fost înaintat instanței și înregistrat la Tribunalul Bacău sub nr._, în ziua de ieri, primind termen de judecată în luna ianuarie 2014. Precizează că se impune admiterea recursului și afirmă că faza de urmărire penală s-a terminat. Solicită să fie amânată pronunțarea 2-3 ore și să se solicite dosarul de la Tribunalul Bacău, pentru că unul din argumente este acela că și ceilalți inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor în totalitate și toți doresc aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp. Susține că instanța de fond a greșit. În preambul indică hotărâri și practica CEDO și spune în ce măsură inculpatul poate fi ținut în detenție, dar nu atinge faptele, în motivare. Menționează că jurisprudența CEDO este în sensul că inculpatul poate fi pus în libertate dacă nu există riscul să influențeze procesul penal iar instanța de fond nu motivează acest aspect. Învederează faptul că instanța de recurs nu mai poate reține că există posibilitatea să influențeze declarațiile părților sau să săvârșească infracțiuni, dat fiind că toți au recunoscut. Arată că instanța de fond a motivat și aspecte ce nu au legătură cu cauza, ca de exemplu faptul că inculpatul s-a dezbrăcat de haina preoțească. Precizează că motivarea, și cu alte ocazii, se leagă de calitatea acestuia de preot, dar nu determinat de această calitate a fost arestat. Susține că infracțiunea de luare de mită, pentru care s-a luat măsura, a avut în considerare calitatea de funcționar public cu statut special. Afirmă că există situația ca instanța să-și modifice optica și să-l lase pe inculpat în libertate, după un termen rezonabil, când măsura și-a atins scopul. Menționează că inculpatul a primit deja trei mandate, pe 28 ianuarie este primul termen de judecată, nu se mai efectuează în acest timp acte în dosar și nu se mai impune această măsură. Reiterează caracterizările depuse când a formulat prima cerere de liberare provizorie, din care rezultă că inculpatul a avut o comportare ireproșabilă. Acesta a înțeles și regretă, recunoscând în totalitate. Învederează faptul că la instanța de fond inculpatul a spus că vrea să fie în libertate pentru a se liniști și pentru ca familia să-i fie alături. Arată că opinia publică a fost satisfăcută, reacția justiției a fost promptă, dar toate acestea s-au estompat. Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a încheierii atacate și pe fond admiterea cererii, punerea în libertate a inculpatului și stabilirea obligațiilor corespunzătoare.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Bacău ca fiind legală și temeinică. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile art.160/2 al.2 Cpp, măsura arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal și apărarea ordinii publice, existând proporționalitate cu situația ce a determinat luarea măsurii. Precizează că infracțiunile de corupție, prin natura lor, denotă un grad ridicat de pericol social pentru ordinea publică și un impact negativ asupra colectivității. Susține că inculpatul a săvârșit faptele în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Afirmă că pericolul social concret nu s-a diminuat, chiar dacă dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței. Menționează că cererea este inadmisibilă și solicită respingerea recursului.
Recurentul – inculpat B. O. M. arată că se află într-o situație deosebită. Precizează că este conștient de ce a făcut și regretă. Solicită liberarea condiționată sub control judiciar pentru a fi alături de cei pe care i-a dezamăgit. Mai susține că presa a relatat lucruri pe care nu le-a făcut.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea nr. 179/Î din data de 03.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.penală rap. la art.160 ind. 2 al.1 C.pr.penală respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. O. M..
Conform art.192 alin.2 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin cererea formulată la data de 02.12.2013, inculpatul B. O. M. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar conform art.1602 al.1 Cod pr. penală.
În motivarea cererii, inculpatul susține că a recunoscut infracțiunile pentru care este cercetat, le regretă sincer, i s-a prezentat materialul de urmărire penală și urmează să se întocmească rechizitoriul astfel că apreciază că nu mai are cum să influențeze desfășurarea procesului penal, este infractor primar și va respecta obligațiile pe care instanța i le va stabili.
De asemenea, arată că dorește să se prevaleze de dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. și că pe viitor nu va mai comite vreo infracțiune.
Inculpatul mai precizează că cele aproape 3 luni de arest i-au fost suficiente pentru a realiza gravitatea faptelor și dorește să se afle lângă familia sa deoarece are mare nevoie de sprijinul acesteia.
Instanța a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condițiilor stabilite de art.1606 Cod pr.pen. și constatând că sunt realizate criteriile cerute de textul de lege menționat a admis cererea în principiu.
Pe fondul cererii, instanța examinând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, a reținut că:
Prin încheierea din nr. 141/21.09.2013 a Tribunalului Bacău s-a admis propunerea procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. O. M. pentru o perioadă de 29 zile pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Măsura arestului preventiv a inculpatului a fost prelungită conform art.159 Cod pr.penlă prin încheierile nr. 154/Î/16.10.2013 a Tribunalului Bacău și nr. 124/15.11.2013 a Curții de Apel Bacău.
Instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Potrivit art. 160/2 alin. 1 cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Instanța a considerat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă cu claritate existența de date și indicii temeinice care indică aspectul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și sunt suficiente pentru ca instanța să aprecieze asupra oportunității menținerii detenției provizorii față de inculpat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducerea de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., care sunt infracțiuni cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, buna desfășurare a activității de serviciu de către funcționari.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publică.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede, la pct. 3, că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela că acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Pct.4 al recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
În momentul actual, instanța are în vedere indiciile temeinice existente în cauză care sunt suficiente pentru detenția provizorie în continuare a inculpatului.
Astfel, art. 5 parag. 1 lit. c din Convenție se referă la noțiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce dau naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Acestea trebuie să existe la un moment procesul ulterior. Prin urmare, la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau a înlătura temeiurile arestării.
Pentru subzistența temeiurilor care au generat luarea și ulterior menținerea detenției preventive sunt suficiente probe care să creeze bănuiala rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa în actul de acuzare.
Apărările inculpatului precum că a recunoscut infracțiunile, le regretă și deja i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar în instanță va solicita aplicarea dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. nu pot fi primite de instanță ca justificare a punerii în libertate chiar și provizorie. Acestea pot constitui fie circumstanțe atenuante, fie cauză de reducere a pedepsei la soluționarea cauzei pe fond dacă va fi găsit vinovat de infracțiunile pentru care eventual va fi trimis în judecată.
Instanța nu poate admite prezenta cerere întemeindu-se pe acțiuni viitoare ale inculpatului. Trebuie mai întâi întocmirea actului de inculpare, apoi sesizarea instanței și după aceea poate solicita instanței aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p.
Simpla afirmație a inculpatului că va dori să fie judecat conform procedurii simplificate instanța a apreciat că nu este suficientă și întemeiată pentru liberarea inculpatului sub control judiciar.
Totodată, instanța a considerat că infracțiunea de luare de mită pentru care inculpatul este cercetat este extrem de gravă în forma comisă de el și raportat la calitatea sa de preot. Nu este posibil și este inacceptabil ca un preot, profitând de statutul său și de funcția pe care o avea la penitenciar să ajute persoanele private de libertate să încalce regulamentele de ordine interioară prin primire de telefoane și alte bunuri interzise în regim penitenciar și pentru aceste „servicii” să fie și recompensat în bani ori alte bunuri.
Tocmai datorită calității sale de preot infracțiunile comise sunt mai grave. Rolul preotului într-un penitenciar privește latura umană și duhovnicească a deținuților, ori inculpatul a dovedit că s-a lepădat de haina preoțească atunci când s-a dedat la săvârșirea de astfel de fapte penale.
Inculpatul trebuie să realizeze că motivul pentru care este arestat preventiv se bazează pe gravitatea infracțiunilor comise ca preot și periculozitatea sa rezultată tocmai din această calitate specială și aparte în raport de alți inculpați din dosar care sunt cercetați în stare de libertate (soțiile unor deținuți).
Caracterizările făcute inculpatului de către Arhiepiscopia Romanului, Penitenciarul Bacău sau ONG-urile cu care acesta a colaborat anterior nu justifică în opinia instanței punerea sa în libertate. Calitatea sa deosebită, pălește când este pusă în balanță cu infracțiunile pentru care este cercetat și pe care le recunoaște inculpatul. Nu este suficient să realizezi acte caritabile dacă în același timp săvârșești și infracțiuni de natura celor comise de inculpat pe o perioadă mai mare de timp. Trebuie subliniat că inculpatul nu a comis o infracțiune izolată, unică, accidental, ci faptele sunt în formă continuată, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, pe o perioadă mai mare de timp.
Practic inculpatul realizase o adevărată rețea infracțională.
Instanța nu a putut primi apărările inculpatului că este dărâmat fizic și psihic și că are nevoie de familia sa deoarece inculpatul și-a asumat prin desfășurarea activității infracționale riscul descoperirii acesteia, a tragerii la răspundere penală și a perturbării unei vieți familiale normale.
Tribunalul a apreciat față de toate acestea că inculpatul nu oferă garanțiile procesuale suficiente pentru punerea sa în libertate chiar și sub control judiciar.
Caracterul profund uman și esențialmente liberal al profesiei de preot nu pot justifica prin ele însele scoaterea acestuia din sfera răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită în cazurile când profitând atât de profesia sa, cât și de funcția pe care o avea - preot la penitenciar - primește foloase sau bani ce nu i se cuvin.
Ar însemna ca în numele umanismului declarat și recunoscut al profesiei de preot societatea să tolereze - în afara spiritului și scopului legii penale- fapte și acțiuni profund inumane, imorale și ilegale precum sunt cele comise de inculpat.
Față de toate acestea pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal instanța a considerat că se impune menținerea inculpatului în detenție provizorie chiar în detrimentul regulii judecării în stare de libertate.
Având în vedere împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, modalitatea de acțiune a inculpatului, gravitatea deosebită a acestora, statutul special al inculpatului, total incompatibil cu cel de infractor, precum și valoarea socială ocrotită de lege și încălcată de inculpat, dovedesc o periculozitate deosebită a inculpatului, iar lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret și efectiv pentru ordinea publică.
Așadar, în baza art. 160 ind. 8 al. 6 C.p.p. rap. la art. 160 ind. 2 al. 1 C.p.p. instanța a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul B. O. M..
Constatând culpa procesuală a inculpatului, acesta a fost obligat conform art.192 al.2 Cod pr.pen. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B. O. M., motivele de recurs fiind expuse în preambulul prezentei decizii
Procedând la analiza încheierii recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea apreciază că recursul declarat de inculpat este nefundat pentru motivele ce preced.
Se reține astfel, în concordanță cu opinia primei instanțe, că în cauză se identifică și în prezent împrejurări care conduc la concluzia existenței temeiurilor care au justificat arestarea preventivă a inculpatului, în principal în raport de gravitatea faptelor care formează obiectul acuzaților, astfel că este necesar a se stabili dacă liberarea provizorie a acestuia ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în conformitatea cu argumentele reținute în decizia nr. 17/2011 a Î.C.C.J.
Criteriile în baza cărora poate fi efectuată verificarea întrunirii condițiilor referitoare la liberarea provizorie se referă atât la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 C .p .p ., cât și sub toate aspectele legate de necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal, legate de modalitatea de comitere a presupuselor fapte, circumstanțele personale ale inculpatului, legăturile sale cu ceilalți participanți și în principal aspectele care ar releva o posibilă influențare a acestora, aspecte care presupun și identificarea și unor potențiale pericole care ar afecta bunul mers al cercetărilor.
Raportat la aceste criterii,privitor la inculpatul B. O. M., rezultă cu evidență că acesta, cel puțin din probele administrate până în prezent, este inițiatorul presupusei activități infracționale, că în acest angrenaj a atras numeroase persoane, multe dintre acestea fie cu posibilități financiare precare, folosite ca interpuși, fie aflate într-o situație vulnerabilă, ca persoane private de libertate, asupra cărora inculpatul deținea un ascendent moral și față de care ar putea exercita influențe, odată pus în libertate.
Rezultă astfel că actele existente la doar relevă anumite aspecte din care rezultă cu evidență că în prezent libertatea provizorie a inculpatului ar influența în sens negativ mersul procesului penal, drept pentru care în mod justificat s-a procedat la respingerea cererii de liberare.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b C .p .p ., se va respinge recursul inculpatului ca nefondat,cu consecința obligării recurentului – inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C .p .p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat B. O. M. împotriva încheierii nr. 179/Î/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 C .p .p . obligă recurentul - inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. D. C. C.
M. A. A.
GREFIER
A. D.-I.
Red.încheierea D. C.L.
Red.dec.rec.M.A.A.
Tehnored. A.D.I.
09.12.2013/2 ex.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 554/2013. Curtea de Apel... | Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... → |
|---|
