Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 2247/110/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 804
Ședința publică din data de 26.07. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTORI- I. N. C.
C. C.
GREFIER - P. E.
*******
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat prin procuror: B. G.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul I. C., împotriva încheierii din 25.07.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul I. C., în stare de arest asistat din oficiu de avocat G. D. în substituirea d-lui avocat P. R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul in stare de judecata si acordă cuvântul părtilor pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului și eventual înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alt măsură preventivă, neprivativă de libertate aceea a obligării de nu părăsi țara având în vedere că nu există temeiuri noi pentru a se menține starea de arest. Martorii din lucrări au fost audiați, în cauză urmând a fi audiați martorii propuși de inculpat. Totodată solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și că suferă de afecțiuni care se agravează.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul special al M.J, care a fost vizat de instanță.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul I. C., menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinic, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, nu s-au modificat, impunându-se n continuare privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate deoarece îi vine nepoata din Germania și ar dori să stea măcar o lună cu aceasta.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus, în baza art.300/2 Cod pr.penală, menținerea starii de arest preventiv a inculpatului I. C., fiul lui M. și I., născut la data de 13.05.1964, aflat în Penitenciarul Bacău.
S-a dispus comunicarea măsurii la locul de deținere.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această încheiere de ședință, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art. 300 ind2 cod prpenală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b în sensul că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Prin rechizitoriu nr. 39/P din 09 .04.2013 a PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art.183 C.pen., constând în aceea că în perioada 31.12._13, pe fondul consumului de alcool și al unor relații familiale tensionate, a lovit-o pe soția sa I. R. cu pumnii și picioarele în zona capului, a feței, a abdomenului și a membrelor, cauzându-i leziuni abdominale grave care au evoluat în timp și care în final au condus la decesul victimei la data de 12.01.2013.
În conformitate cu prev. art. 148 lit f Cod pr. penala la luarea măsurii arestului preventiv poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 cât și atunci când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.
Recomandata nr.R(0)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct.3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă pct.4 al recomandării specifică în plus, că dacă existența nici unuia dintre pericole enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
În cauză, există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art.183 C.pen., constând în aceea că în perioada 31.12._13, pe fondul consumului de alcool și al unor relații familiale tensionate, a lovit-o pe soția sa I. R. cu pumnii și picioarele în zona capului, a feței, a abdomenului și a membrelor, cauzându-i leziuni abdominale grave care au evoluat în timp și care în final au condus la decesul victimei la data de 12.01.2013 .
Ori, infracțiune pentru care este bănuit inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și se constată că există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa încât judecarea în stare de libertate raportat la gravitatea faptei comise nu ar face decât să, impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
De asemenea, instanța a apreciat că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acesteia, prin lovirea sistematică a victimei, soția sa, cum rezultă din actele existente până în această fază, denotă o periculozitate deosebită, prin perseverența de care a dat dovadă.
Motivele pentru care judecarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, rezultă din convingerea că « pericolul concret pentru ordinea publică » este dat de reacția publică declanșată datorită faptei comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de punerea în libertate a inculpatului, precum și de profilul personal al acestuia, care pare a fi comis fapta cu o violență excesivă.
Sub aspectul temeiului prevăzut de art.148, lit.f cod.pr.pen., la dosar există elemente probatorii ce indică o poziție procesuală de negare a inculpatului. În același timp, se remarcă intervalul mare de timp scurs până la decesul victimei, în care inculpatul nu a făcut nimic pentru ameliorarea stării sale fiziologice din ce în ce mai vulnerabile. Aceste elemente se constituie într-un indicator de risc ridicat de pentru societate, ceea ce este suficient pentru instanță în a aprecia că se impune menținerea detenției preventive.
Deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu justifică judecarea în stare de libertate toate aceste aspecte trebuie raportate la fapta gravă pentru care este cercetat și trimis în judecată și la potențialul violent care l-ar putea reprezenta pentru întreaga ordine de drept circumstanțele sale personale reprezentând eventuale criterii de individualizare a pedepsei ce poate fi aplicată în cauză.
Intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului pot să confirme sau să infirme intenția de a ucide.
Apreciind în concret necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, instanța care a dispus arestarea a constatat că se impune detenția provizorie fiind comisă o infracțiuni deosebit de gravă, raportat la împrejurările comiterii în care a fost săvârșită și este îndeplinită condiția privind existența pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate pentru comunitatea din care provine.
De asemenea, trebuie avut în vedere că măsura arestului preventiv este în concordanță și cu dispozițiile art.5 din CEDO, respectiv măsura a fost luată pe baza unor motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, motive ce subzistă la această dată.
Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că luarea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă (Hotărârea din data de 23.08.2008, Vrencev contra Serbiei, Hotărârea din 29.01.2008, Saadi contra Regatul Unit, Hotărârea din 04.04.2000 Witold contra Poloniei, Hotărârea din 08.06.2004, Hilda Hafsteinsdottir contra Islandei) însă apărarea ordinii publice, este pertinentă și suficientă dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
În raport de gravitatea deosebită a infracțiunii, de reacția opiniei publice declanșate în legătură fapta presupusă a fi comisă”, dar cu deosebire de starea de insecuritate care ar putea fi generată prin lăsarea în stare de libertate a celui acuzat”, precum și „trăsăturile personalității acuzatului”, rezultă că cercetarea penală a inculpatului aflat în stare de libertate, prin luarea unei măsuri restrictive de libertate, ar tulbura în mod real ordinea publică.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Față de toate aceste aspecte menționate ,cât și a faptului că mai sunt de audiat martori în apărare ale căror declarații pot fi influențate de inculpat, instanța, în conformitate cu prevederile art. 300 ind.2 cod pr.penală a menținut în continuare starea de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, inculpatul recurent I. C. pentru netemeinicie, motivele de recurs fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale.
Analizând încheierea de ședință recurată, din prisma motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 C.Pr.P.., Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Luarea unei hotărâri ( inclusiv în ceea ce privește menținerea arestării preventive) presupune ca judecătorul să evalueze, prin prisma prevederilor art. 143 C.Pr.P.., existența probelor sau indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către inculpat.
Acest lucru implică ab initio (anterior cercetării împrejurării dacă în cauză există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.Pr.P..), o analiză a materialului probator administrat în cauză.
Așadar, măsura arestării inculpatului poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 [acest articol cere existența probelor sau indiciilor concludente privind comiterea unei infracțiuni] și numai în vreunul din următoarele cazuri:
*art. 148 (...) lit. f) c. pr. pen., inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În condițiile în care legiuitorul a dat în sarcina judecătorului luarea acestei măsuri procesuale preventive, cea mai gravă din punct de vedere al restrângerii libertății persoanei, i-a acordat implicit acestuia deplină libertate în aprecierea probelor.
În jurisprudența sa, Curtea Europeana a Dreptului Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei,) ; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei,), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei,) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, și Hendriks împotriva Olandei).
Instanța de recurs reține că, prin încheierea de ședință recurată, instanța de fond a considerat că este necesară menținerea inculpatului în detenție pe motiv că se mențin valabile condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) și este de observat că Tribunalul Bacău și-a îndeplinit și obligația prevăzută de codul de procedură penală, de a preciza, în cazul arestării întemeiată pe art. 148 lit. f) citată anterior, motivele pentru care menținerea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. « Pericolul concret pentru ordinea publică » este dat de reacția publică declanșată datorită faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a inculpatului precum și de profilul personal al acestora.
Recurentul inculpat prezintă un pericol infracțional ridicat, rezultat din persistența în ani a unui comportament fizic agresiv, conduită pe care a manifestat-o față de victimă și în condițiile în care era de notorietate acest comportament violent ( a se vedea declarațiile martorilor P. S. și I. T.) și autoritățile spaniole luase împotriva inculpatului măsura interdicției de a se apropia de victima pentru comiterea acelorași acte de violență fizică și psihică fața de soția sa pe perioada cât inculpatul și victima au locuit în străinătate, pe teritoriul spaniol.
De asemenea actul de constatare preliminară întocmit de medicul legist și aflat la fila 30 ds. urm. pen. concluzionează că decesul victimei s-a produs nu prin cădere așa cum încearcă sa se disculpe inculpatul, ci prin lovire cu și de obiecte contondente, iar planșele foto care releva prezența petelor de sânge uman în numeroase locuri din locuința victimei, inclusiv pe tocul ușii, pe perete ș.a., echimozele la nivelul feței victimei, dar și procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în cauză, conduc la concluzia certă că soția inculpatului a fost victima violenței domestice, iar declarațiile acesteia potrivit cărora ar fi căzut și s-ar fi lovit sunt consecința temerii justificate de nenumăratele acte de lovire și de amenințarea cu moartea și incendierea, proferate la adresa sa de inculpat.
Plauzibilitatea bănuielilor, noțiune ce aparține Curții Europene, al cărei corespondent în legea română îl reprezintă cerința existenței indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și anume depozițiile martorilor care au adus grave acuzații inculpatului privind comportamentul violent față de soția sa, actul de constatare preliminară care atestă producerea leziunilor prin lovire activă, planșele foto care relevă petele de sânge uman în încăperea victimei și nu la nivelul scărilor de unde se afirmă că ar fi căzut soția inculpatului, ș.a. .
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național este prevăzută pedeapsa de până la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, deci prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, fapte de natura celor reținute în sarcina inculpatului sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o detenție preventivă C:E:D:O:cauza Letellier c. Franței. Hotărârea din 26.06.1991.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a menținut legal starea de arest a inculpatului, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b c. pr. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 c. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat I. C., împotriva încheierii de ședință din data de 25.07.2013
pronunțată de Tribunalul Bacău.
În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen., obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. MOINICA I. N. C.
C. C.
GREFIER
P. E.
Red. înch. C. Gh
Red. dec. rec. C.C.
Tehnored.P.E. /26.07.2013/2 ex
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACAU
DOSAR NR._ din 26.07.2013
CĂTRE,
PENITENCIARUL BACĂU
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 804 din 26._, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr._, în baza art. 385 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. C.- fiul lui M. și I., născut la 13.05.1964, împotriva încheierii din 25.07.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 13.
Decizia susmenționată este definitivă.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
V. M. P. E.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
