Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 803/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 803/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 3270/110/2013/a2

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 803

Ședința publică din data de 26.07. 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – V. M.

JUDECĂTORI- I. N. C.

C. C.

GREFIER - P. E.

*******

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat prin procuror: B. G.

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul O. C., împotriva încheierii din 23.07.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 13.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul O. C., în stare de arest asistat de avocat ales N. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentului inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul in stare de judecata si acordă cuvântul părtilor pentru dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive deoarece din actele dosarului nu rezultă că loviturile aplicate victimei au fost aplicate cu intenția de a suprima viata victimei. Precizează că victima a decedat urmare a unor afecțiuni mai vechi, loviturile aplicate acesteia de către inculpat fiind aplicate în zona feței.

Din actele dosarului nu rezultă că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, chiar dacă a mai fost condamnat pentru alt gen de fapte.

Procurorul având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul O. C., menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinic, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, nu au încetat iar infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este una gravă, având în vedere și gradul de rudenie dintre inculpat și victimă, victima fiind fratele inculpatului. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că se impune menținerea stării de arest .

Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că a fost o ceartă între ei, solicitând a fi cercetat în stare de libertate.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

DELIBERÂND

Prin încheierea din 23.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13 În baza art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului O. C., CNP –_, fiul lui M. și E., născut la 19 septembrie 1958 în ., aflat în Penitenciarul Bacău.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul O. C. aflat la vârsta înțelepciunii a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru că și-ar fi ucis fratele. Fiica victimei rămasă orfană de tată, este elevă la liceu.

Chiar dacă infracțiunea supusă judecății a fost încadrată în lovituri cauzatoare de moarte, nicidecum ca omor calificat, fapta prezintă un grad ridicat de pericol social. Nu este exclusă o schimbare de încadrare juridică a faptei până la terminarea procesului.

Deși pericolul social al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică al suspectului, între cele două există o legătură, în sensul că din gradul ridicat de pericol social al faptei, rezultă pericolul pentru ordinea publică al autorului.

Inculpatul lovindu-și fratele până când l-a omorât a devenit periculos pentru societate.

Nu poate fi judecat în stare de libertate și pentru că există pericolul să fugă în străinătate.

Or, interesul desfășurării procesului penal, în bune condiții și într-un termen rezonabil nu poate fi pierdut din vedere.

Apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, pe fondul consumului excesiv de alcool, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății;

S-a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală și ținând seama de împrejurarea că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuarea privarea acestuia de libertate.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul O. C., motivele fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii, astfel încât nu vor mai reluate ci numai analizate.

Analizând recursul declarat, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.

Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până la acest moment al procesului, curtea consideră că măsura arestării preventive se impune a fi menținută întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „ factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie „, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenție precum și prin art. 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate în dosar, existând „ suspiciunea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune” măsura luării/menținerii stării de arest este justificată și prin prisma acestei jurisprudențe.

Probele administrate până în prezent pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptei de care este inculpat, iar acestea pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care se desfășoară cercetarea judecătorească.

Curtea apreciază că raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului probele administrate justifică existența unui pericol concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din judecarea inculpatului în stare de libertate.

Prin urmare, organele judiciare trebuie să analizeze probele care să justifice existența unui pericol concret pentru ordinea publică” inclusiv actualitatea pericolului astfel că argumentele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent iar lăsarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret real și actual pentru ordinea publică.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze materia arestării preventive: în sensul că aprecierea necesității luării măsurii detenției provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție.

Astfel pe de o parte instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal,pe de altă parte.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica, in mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, prin declanșarea unor puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de faptele săvârșite de inculpat, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul la data de 27.04.2013, în intervalul orar 02,00 14,00 l-a agresat pe fratele său C. S., pe care l-a lovit cu pumnii în zona capului, iar ca urmare a leziunilor create în aceste împrejurări, victima a decedat la data de 28.04.2013

Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.

Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.

Având în vedere, faptul că cercetarea judecătorească nu a fost demarată, se constată că perioada de circa 3 luni de când inculpatul este arestat preventiv se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunii astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.

Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, fapta inculpatului care aduc atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și vieții persoanei reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de cercetare judecătorească.

Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate și nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin 2 Cprpen pentru a dispune revocarea măsurii.

Curtea nu poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică primează în fața interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.

Având în vedere aceste motive, curtea, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat O. C.

Va constata că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul O. C. împotriva încheierii de ședință din 23.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.

Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.192 al 2 Cod pr.penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.07.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. M. I. N. C.

C. C.

GREFIER

P. E.

Red. înch. M. M

Red. dec. rec.I.N.C.

Tehnored. P.E. / 26.07.2013/2 ex