Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 375/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 20496/180/2009*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 375

Ședința publică din data de 04 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. A.

JUDECĂTORI: I. V.

D. P.

GREFIER: E. D.

***********

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – G. B. – procuror

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, împotriva sentinței penale nr. 1480 din data de 04 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat I. G. – în stare de arest – asistat de apărător ales av.U. C..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în vedere intimatului inculpat dispozițiile art.70 al.2 C.p.p., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de control judiciar, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar în cazul în care consimte să declare, să spună tot ce știe cu privire la faptă și învinuirea ce i se aduce.

Intimatul inculpat arată că își menține declarația de la ultima instanță și nu dorește să dea o nouă declarație.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, casarea sentinței penale recurate pentru ambele motive invocate.

În primul rând, instanța de fond greșit a rejudecat cauza aplicând dispozițiile art.320¹ C.p.p., motiv pentru care solicită înlăturarea acestor dispoziții având în vedere că a efectuat cercetare judecătorească.

În al doilea rând, apreciază netemeinică hotărârea instanței de fond față de pedepsele mici aplicate inculpatului I., pedepse orientate către minimul special având în vedere persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat în altă cauză, poziția și atitudinea procesuală a acestuia pe tot parcursul procesului penal și gravitatea faptelor comise.

Av.Umbărescu C. – având cuvântul pentru intimatul inculpat I. G. – solicită respingerea recursului, arătând că inculpatul nu are cunoștințe juridice și la prima instanță, după trimiterea în judecată nu s-a prevalat de drepturile art.320¹C.p.p. deoarece instanța nu i-a făcut cunoscut că se poate prevala de aceste dispoziții, deși avea această obligație.

În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, solicită menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond având în vedere poziția inculpatului de recunoaștere.

Intimatul inculpat I. G. – arată că fapta este din anul 2007 și lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1480/2012 din data de 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului I. G., fiul lui G. și E. născut la data de 29.03.1976, în ., CNP_, cu domiciliul în municipiul Bacău, ., . jud.Bacău și cu reședința în municipiul Bacău, ., ., jud.Bacău, deținut în Penitenciarul V. și transferat temporar în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

I. art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare și;

art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art.86 ind.5 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii în cuantum de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 66/D/2009, pronunțată de către Tribunalul Bacău și descontopirea acestei pedepse principale rezultante, în pedepsele:

III.

pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an și;
pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II -a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an.

În temeiul art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele principale astfel cum au fost stabilite la pct. I ,II și III, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 3 (trei) ani închisoare.

Pedeapsa principală de executat - 3 ani închisoare.

În temeiul art.36 alin.3, raportat la art. 88 Cod penal, s-a computat din pedeapsa principală de executat durata reținerii din data de 17.04.2007 și durata reținerii din data de 16.10.2007.

În temeiul art.35 alin.3 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor complementare astfel cum au fot stabilite la pct.III, lit. A și B, în pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și b Cod penal, pe o durată de 1 an.

În temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 3049/P/2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. G., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice și fals privind identitatea, prevăzute de art.87 alin.5 O.U.G. nr.195/2002 republicată și art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În motivarea actului de sesizare se afirmă că la data de 30.09.2007, în jurul orelor 04:00, a condus autoturismul „Espero”, cu numărul de înmatriculare_, pe Calea Mărășești din municipiul Bacău, fiind depistat cu o alcoolemie de 0,42 mg/l în aerul expirat, ulterior refuzând să se supună recoltării probelor biologice, iar la secția de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă, F. F., pentru a induce în eroare organele de poliție.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoarte din data de 30.09.2007 întocmite de agenții prezenți la fața locului, rezultat etilotest, declarația olografă a inculpatului pe numele F. F., declarație martor asistent B. V., declarații martori, declarație consemnată în faza actelor premergătoare pe numele I. G., declarație olografă inculpat I. G. și declarații inculpat I. G..

Prin sentința penală nr. 616 din data de 12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul I. G., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice de sânge, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, la pedeapsa de 2 (doi ) ani închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei ) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a, raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

S-a dispus plata din fondurile Ministrului Justiției, către Baroul Bacău, a sumei de 200 lei pentru avocat F. I., pentru apărarea in faza de judecată, etapa judecării cauzei penale în primă instanță.

În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Bacău, care a criticat-o pentru nelegalitate.

În motivare s-a arătat că hotărârea fiind nelegală, întrucât instanța nu a făcut aplicarea art. 86/5, raportat la art.85 Cod penal, în sensul anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 66/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău și prin urmare contopirea pedepselor din cauza de față cu pedeapsa aplicată prin sentința susmenționată.

Se mai arată în motivarea recursului că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză au fost comise la 30.09.2007, înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr.66/2009 a Tribunalului Bacău, rezultând că aceste infracțiuni sunt concurente și instanța trebuia să dispună anularea suspendării sub supraveghere și contopirea pedepselor stabilite în cauza de față cu pedeapsa aplicată prin sentința nr.66, conform art.85 al.1, 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.

De asemenea, procurorul a precizat că în conformitate cu art.88 Cod penal, instanța de fond trebuia să deducă din pedeapsa rezultantă perioada în care inculpatul a fost reținut în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința penală nr.66/D/2009.

Analizând hotărârea recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 aln.3 Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursul trebuie admis, dar pentru alte considerentele decât cele invocate în motivele de critică.

Potrivit dispozițiilor art. 291 alin.2 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, iar neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei.

Conform acestor dispoziții legale, regula este deci că judecarea unei cauze poate avea loc și în lipsa părților, cu condiția că acestea să fi fost legal citate și procedura de citare a acestora să fie îndeplinită, însă dispozițiile procedurale au prevăzut și excepții de la această regula.

Una dintre acestea este cea înscrisă în art.314 Cod procedură penală, text potrivit căruia judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Obligativitatea prezenței persoanei deținute asigură exercitarea dreptului acestuia la apărare și asigură contactul nemijlocit al apărătorului persoanei arestate cu aceasta, precum și deținutului cu instanța de judecată, fapt care este de natură să contribuie la aflarea adevărului cu privire la faptă și împrejurările săvârșirii acesteia, precum și cu privire la persoana inculpatului.

Noțiunea de judecată folosită atât de art. 291 alin.2 Cod procedură penală, cât și de art. 314 Cod procedură penală, se referă la toate termenele de judecată, iar nu doar la termenele când cauza se soluționează în fond de prima instanță.

Ori, trebuie observat că, așa cum rezultă din adresa Penitenciarului Sissach – Elveția - ( fila. 32 dosar recurs), din data de 22 noiembrie.2010, recurentul este deținut în acest penitenciar în executarea unei pedepse aplicate de Tribunalul Basel - Stadt, pedeapsă care expiră la data de 09.05.2011 .

Astfel, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost înregistrat la instanța de fond la 21.12.2009 și a avut un prim termen de judecată la 2 februarie 2010.

Pentru termenul din 16 martie 2010, când procedura de citare cu inculpatul a fost îndeplinită la data 8 februarie 2010, doar prin afișare la domiciliu, deoarece nici o persoană nu a fost găsită de agent, instanța de fond a procedat la audierea în lipsa inculpatului a martorilor: L. C. B., N. C. A., P. D., P. F. și A. L..

Este adevărat că la 6 aprilie 2011, se prezintă la prima instanță inculpatul care fusese între timp liberat condiționat, dar pentru termenele anterioare Judecătoria Bacău nu putea desfășura cercetarea judecătorească, decât respectând dispozițiile art. 314 Cod procedură penală, deoarece acest text nu face distincție după cum persoana deținută se află în încarcerată într-un loc de deținere din România sau din străinătate.

Cu toate acestea, fără a proceda la reaudierea martorilor: L. C. B., N. C. A., P. D., P. F. și A. L., instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută în condițiile în care cercetarea judecătorească, desfășurată anterior termenului din 6 aprilie 2011 s-a realizat fără legala citare a inculpatului, care se afla încarcerat în Elveția și fără a se lua măsuri pentru prezența acestuia în fața instanței .

Prin decizia penală nr.1040/2011 Curtea de Apel Bacău, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a admis recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 616 din 12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._, a casat în totalitate sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Bacău.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la nr._

În temeiul art.320 ind.1 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind.1 Cod procedură penală, instanța a admis cererea inculpatului.

Prin coroborarea probelor administrate, instanța reține că la data de 30.09.2007, inculpatul I. G. se afla la nunta unui prieten, martorul F. F., care avea loc în Restaurantul „Iris”, din Bacău. În jurul orelor 03,30, inculpatul a mers până la autoturismul marca „Espero”, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea cumnatei sale I. N., pentru a-și lua un pachet de țigări. Constatând că autoturismul nu este parcat corespunzător, inculpatul s-a urcat la volan pentru a muta autoturismul din locul în care se afla.

Inculpatul aflat la volan a căutat un loc de parcare în fața restaurantului, însă nereușind să parcheze a efectuat o manevră de întoarcere peste marcajul longitudinal continuu, moment în care a fost observat de un echipaj de poliție și oprit în trafic pentru control. Situația de fapt astfel expusă rezultă cu claritate atât din procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, cât și din declarațiile olografe date în faza actelor premergătoare de către inculpat, care a recunoscut în acel moment întocmai faptul că a condus auto marca „Espero” și a efectuat o manevră de întoarcere perse marcajul continuu.

Lucrătorii de poliție au solicitat inculpatului documentele, însă acesta a declarat că nu le are asupra sa, dându-se drept F. F.. Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o alcoolemie de 0,42 mg /l în aerul expirat.

După testare cu etilotestul, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale făcută față de organele de poliție și le-a spus acestora că ar avea documentele în portiera autoturismului, deplasându-se la mașină pentru a le aduce. Inculpatul s-a urcat la volan și a demarat în trombă, lucrătorii de poliție procedând la urmărirea lui în trafic.

În apropierea Restaurantului „Iris”, inculpatul a oprit și a abandonat autoturismul, iar lucrătorii de poliție au încercat să îl oprească pentru a-l conduce la secție și la spital în vederea recoltării probelor biologice.

În momentul în care i s-a solicitat acest lucru, inculpatul a devenit recalcitrant și agresiv, motiv pentru care s-a solicitat prin stație ajutorul altor echipaje de poliție.

După ce s-a reușit imobilizarea inculpatului, acesta a fost condus la secția de poliție pentru a se stabili identitatea acestuia și pentru a i se lua o declarație.

Inculpatul a avut o atitudine agresivă și la secția de poliție, însă după ce s-a liniștit a scris o declarație scurtă pe numele F. F.. După consemnarea declarației inculpatului i s-a dat voie să iasă afară la o țigară, iar acesta împreună cu fratele său care îl însoțise la secția de poliție, s-au îndepărtat și au plecat cu un taxi, deși agentul de poliție îi pusese în vedere să nu plece.

Inculpatul s-a sustras astfel recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzând de la început acest lucru și prezentându-se sub o identitate falsă pentru a induce în eroare organele de poliție.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul s-a prezentat de fapt sub o identitate falsă, în realitate numele său fiind I. G..

În cursul aceleași zile, în jurul orelor 17,00, inculpatul s-a prezentat de bunăvoie la poliție și a dat o declarație olografă în care a relatat întocmai situația de fapt astfel cum a fost prezentată, recunoscând că a consumat băuturi alcoolice, aproximativ un litru de vin, și a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,42 mg/l alcool în aerul expirat. Totodată inculpatul a declarat că s-a prezentat în fața organelor de poliție ca fiind F. F., și a scris o declarație personal cu acest nume „cu speranța că o să scape”.

La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoarte din data de 30.09.2007 întocmite de agenții prezenți la fața locului, rezultat etilotest, declarația olografă a inculpatului pe numele F. F., declarația martorului asistent B. V., declarații martorilor, declarație consemnată în faza actelor premergătoare pe numele I. G., declarație olografă inculpat I. G. și declarațiile inculpatului I. G..

Instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de refuz recoltare probe biologice și fals privind identitatea, prevăzute de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată și art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În temeiul art.345 Cod procedură penală, având în vedere că faptele există, fiecare constituie infracțiune și că au fost săvârșite de către inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia.

Prima instanță a motivat că la individualizarea judiciară a pedepselor, a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, așa cum vor fi reduse prin aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală gradul de pericol social al faptelor săvârșite și persoana inculpatului.

În temeiul art.86 ind.5 Cod penal, instanța va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii în cuantum de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr.66/D/2009, pronunțată de către Tribunalul Bacău.

Constatând îndeplinite condițiile art.33 lit.a Cod penal, la aplicarea pedepsei rezultante instanța va avea în vedere tratamentul sancționator propriul concursului de infracțiuni prevăzut de art.34 lit.b Cod penal.

Instanța va aplica în cauză dispozițiile art.35 alin 3 Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Bacău.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat hotărârea recurată, susținând că aceasta este nelegală pentru următoarele motive:

Sub, aspectul nelegalității în ceea ce privește greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 320" C.p.p., în condițiile în care s-a început cercetarea judecătorească la termenul din 22.03.2012, prin audierea inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei.

Prin decizia penală nr. 1040/13.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a admis recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 616/12.04.2011 privind pe inculpatul I. G., s-a casat în totalitate sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecarea cauzei, la termenul din data de 22.03.2012 instanța a dat citire actului de sesizare în prezența inculpatului I., asistat de avocat V. M., în substituire pentru avocatul ales U. C..

După aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 70 C.p.p., inculpatul a fost de acord să dea o declarație în fața instanței (fila 54), declarație prin care și-a menținut poziția procesuală de nerecunoașterc a faptelor.

La același termen de judecată, 22.03.2012, după audierea inculpatului, instanța a procedat la audierea altor trei martori din dosarul cauzei, iar la termenul din 03.05.2012 au mai fost audiați doi martori.

La termenul din 04.10.2012, inculpatul s-a prezentat la judecată fiind arestat în altă cauză, și a solicitat instanței aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p.

Reprezentantul Ministerului Public s-a opus aplicării procedurii simplificate având în vedere faptul că la termenul din 22.03.2012 s-a dat citire actului de sesizare și s-a trecut la efectuarea cercetării judecătorești, însă instanța a admis solicitarea inculpatului făcând referire la un recurs în interesul legii, forța acestuia și caracterul său obligatoriu.

Hotărârea instanței este nelegală în privința admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei pe procedura simplificată.

Instanța a admis cererea inculpatului făcând referire la un recurs în interesul legii și la caracterul obligatoriu al acestuia.

Prin decizia nr. 28/2011 ÎCCJ a respins recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în vederea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 320 alin. 1 și 7 din Codul de procedură penală, cu privire la momentul procesual până la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecată simplificată.

În motivarea deciziei Înalta Curte a stabilit că textul de lege care a primit o interpretare și aplicare neunitară (respectiv art. 320 alin. 1 și 7 din Codul de procedură penală) urmează a fi interpretat astfel încât să nu antreneze o restrângere a exercițiului vreunui drept, de natură să pună sub semnul întrebării însăși existența acestuia, respectiv în sensul aplicării principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile cazurilor în care inculpații au fost trimiși în judecată înainte de . Legii nr. 202/2010 și care sunt judecate, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervenită anterior publicării deciziei Curții Constituționale, conform art. 147 alin. (4) din Constituție.

În prezenta cauză s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată înainte de . Legii nr. 202/2010, însă sentința de condamnare nr. 616/12.04.2011 a fost casată în totalitate prin decizia nr. 1040/13.10.2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Astfel, inculpatul, în rejudecarea cauzei, la primul termen cu procedura completă, respectiv la 22.03.2012, a avut posibilitatea să uzeze de dispozițiile art. 320¹ C.p.p., însă a înțeles să dea o declarație în sensul menținerii poziției procesule inițiale de nerecunoaștere a faptelor.

In aceste condiții, solicitarea inculpatului din 04.10.2012 de rejudecare a cauzei conform procedurii simplificate nu mai putea fi admisă de instanță având în vedere dispozițiile imperative ale art. 320" alin. 1 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal (...) că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare.

Instanța putea să dea eficiență juridică acestei noi declarații a inculpatului în momentul individualizării pedepsei nu însă prin admiterea cererii de judecare a cauzei în baza art. 320¹ C.p.p. și nefinalizarea cercetării judecătorești.

De asemenea, se apreciază netemeinică hotărârea instanței față de pedepsele mici aplicate inculpatului I., pedepse orientate către minimul special, având în vedere persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat în altă cauză), poziția și atitudinea procesuală a acestuia pe tot parcursul procesului penal și gravitatea faptelor comise.

Pentru aceste considerente, în art._ lit. c C.p.p, se solicită admiterea recursului și desființarea sentinței penale nr. 1480/04.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, privind pe inculpatul I. G..

Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică, însă a admis în mod greșit judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală și, pe cale de consecință a făcut o greșită individualizare a pedepselor, precum și a aplicării dispozițiilor art.86/5 Cod procedură penală, privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.

Instanța de fond a respectat, în parte, dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că, prin copierea rechizitoriului, a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în latura penală a cauzei.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi făcute.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului - inculpat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecat și condamnat de instanța de fond.

De altfel, intimatul-inculpat a declarat în fața instanței de fond că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penal și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.

Prezent și în fața instanței de control judiciar, intimatul-inculpat a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunilor.

În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt.

În ceea ce privește criticele P. de pe lângă Judecătoria Bacău, referitoare la greșita aplicare a procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt justificate pentru considerentele care vor fi prezentate.

Prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, a fost introdusă procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției, procedură prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.

În conformitate cu aceste dispoziții legale: „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”

Pentru aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)inculpatul să declare personal sau prin înscris autentic că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței;

b)declarația personală sau prin înscris autentic de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești;

c)inculpatul să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care cunoaște și le însușește și să declare că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată;

d)instanța să constate că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat și;

e) infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.

Deci, două dintre condițiile prevăzute de lege pentru a se aplica procedura simplificată a recunoașterii vinovăției sunt acelea ca inculpatul să declare personal sau prin înscris autentic că recunoaștere în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și ca această declarație să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art.322 Cod procedură penală, care are denumirea marginală tocmai „Începerea cercetării judecătorești”: „Președintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare după care explică inculpatului în ce constă învinuirea care i se aduce. Totodată înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.”

Ori, din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că intimatul-inculpat nu a solicitat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției până la începerea cercetării judecătorești, astfel încât instanța de fond în mod greșit a admis aplicarea acestei proceduri și a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, privind reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite cu câte 1/3.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că Judecătoria Bacău a fost sesizată inițial cu judecarea acestei cauze la data de 21.12.2009, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Prin sentința penală nr. 616 din data de 12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul I. G., pentru săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată la pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Bacău, care a criticat-o pentru nelegalitate.

Prin decizia penală nr.1040/2011 Curtea de Apel Bacău, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit.c Cod procedură penală, a admis recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 616 din 12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._, a casat în totalitate sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Astfel, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost înregistrat la instanța de fond la 21.12.2009 și a avut un prim termen de judecată la 2 februarie 2010.

În rejudecare cauza a fost înregistrată, la data de 27.10.2011, sub nr._ .

În conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.121/2011: „…în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 320/1 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”

Având în vedere aceste dispoziții legale, în rejudecare, inculpatul ar fi putut, dar până la începerea cercetării judecătorești să declare personal sau prin înscris autentic, potrivit art.320/1 alin.1 Cod procedură penală, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Ori, trebuie observat că la termenul de judecată din data de 22.03.2012, după începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat, în conformitate cu dispozițiile art.323 Cod procedură penală, la audierea inculpatului și acesta nu a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției și a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată-fl.54.

La același termen de judecată, instanța de fond a proceda la audierea martorilor din lucrări: I. D., A. R. N. și A. L.-fl.55-58.

Judecătoria Bacău a amânat judecarea cauzei la termenele din 03.05.2012, termen la care au fost audiați martorii din lucrări N. C. A. și P. F.-fl.85-86, respectiv, din data de 14.06.2012, termen pentru care s-a procedat la citarea celorlalți martori din lucrări.

Cauza s-a amânat pentru termenul de judecată din data de 06.09.2012, termen la care s-a solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului și s-a dispus citarea celorlalți martori din lucrări.

Abia la termenul de judecată din data de 04.10._, deci cu mult după începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a solicitat judecarea cauzei potrivii procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penal-fl-.127.

În această condiții, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.320/1 Cod procedură penală, instanța de fond nu trebuia să admită aplicarea acestei proceduri.

Față de această situație, Curtea urmează a admite recursul, a casa în parte sentința penală recurată și reținând cauza spre rejudecare, va înlătura dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, va majora cuantumurile pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni săvârșite.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea va avea în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv, prevederile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal și în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, precum și persoana inculpatului.

Referitor la situația de fapt, așa cum rezultă din probele administrate, recurentul-inculpat a săvârșit o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, respectiv, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sâge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, precum și o infracțiune de fals, respectiv, fals privind identitatea.

De asemenea, se impune a se arăta că pericol ridicat rezultă și din faptul recurentul-inculpat, a mai cunoscut rigorile legii penale, așa cum rezultă din aspectele care vor fi prezentate mai jos.

Curtea apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea intimatului-inculpat a circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință nu trebuie coborâte pedepsele sub minimele speciale prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite și că se impune aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 și a unei pedepse de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal.

Se impune a se arăta că prin sentința pronunțată în primul ciclu procesual i-au fost aplicate inculpatului aceleași pedepse și inculpatul nu a atacat hotărârea pronunțată, hotărârea fiind recurată doar de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, recursul fiind formulat în defavoarea inculpatului.

Instanța de fond, în temeiul art.86 ind.5 Cod penal, a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii în cuantum de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 66/D/2009, pronunțată de către Tribunalul Bacău, descontopirea acestei pedepse principale rezultante în pedepsele și contopirea celor două pedepse aplicate pentru infracțiunile deduse judecății și celor două pedepse aplicate prin sentința anterioară de contopire, în pedeapsa cea mai grea.

Însă, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și a verificărilor efectuate la locul de deținere, rezultă că prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă la data de 14.06.2012,deci anterior pronunțării sentinței penale recurate, a fost admisă sesizarea Biroului de executări penale a Tribunalului Bacău și s-a dispus, în temeiul art.86/4 Cod penal, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.66/D/2009 a Tribunalului Bacău și executarea acesteia în regim de detenție.

Urmare acestei sentințe de revocare a suspendării sub supraveghere, inculpatul a fost încarcerat în executarea pedepsei menționate mai sus la data de 20.06.2012.

Față de faptul că prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.66/D/2009 a Tribunalului Bacău sentința penală nr.66/D/2009 a Tribunalului Bacău, instanța de fond nu mai putea face aplicarea dispozițiilor art.86/5 Cod procedură penală, privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare.

Însă, deoarece, infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite înainte de a fi fost condamnat inculpatul pentru faptele pentru care a fost pronunțată sentința penală nr.66/D/2009, așa cum a fost modificată, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, infracțiunile fiind în concurs, se impune a se face aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 alin.1 Cod penal, în sensul contopirii aplicate pentru infracțiunile deduse judecății și a pedepselor aplicate prin sentința penală anterioară, în pedeapsa cea mai grea.

Față de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de cuantumurile pedepselor aplicate, inclusiv cele aplicate prin sentința anterioară de condamnare, de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul și pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal, Curtea va dispune sporirea pedepsei celei mai grele, cu 6 (șase) luni închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art.36 alin.3 Cod penal, Curtea va deduce din pedeapsa principală rezultantă și perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentința anterioară de condamnare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală, pe cale de consecință la cuantumurile pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecăți, la greșita aplicare a dispozițiilor art.86/5 Cod procedură penală, la aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău și la omisiunea deducerii din pedeapsa principală rezultantă și a perioadei executate în baza sentinței penale nr.66/D/2009 a Tribunalului Bacău, așa cum a fost așa cum a fost modificată prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Va fi casată în parte sentința penală recurată, doar sub aspectele de mai sus, se va reține cauza spre rejudecare și în fond;

I. Se va repune în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală recurată, în pedepsele;

a) 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.95/2002, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală;

b) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, aplicate pentru infracțiunile deduse judecății;

c) 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.43/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.c și art.76 lit.c Cod penal și:

d) 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.43/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.c și art.76 lit.a Cod penal, aplicate prin sentința penală nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată, sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale.

II. Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală și în consecință, vor fi majorate pedepsele principale aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, după cum urmează:

a) pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.95/2002, de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare și;

b) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal, de la 2 (două) luni închisoare, la 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal, art.34 lit. b Cod penal și art.35 Cod penal, se va dispune contopirea pedepselor de la pct.I lit.c și d și cele de la pct.II lit.a și b, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 3 (trei) ani închisoare, care va fi sporită cu 6 (șase) luni închisoare, respectiv, în pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an.

Se va deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului și perioada executată în baza sentinței penale nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, respectiv de la data de 20.06.2012, la zi.

Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr.1480 din data de 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală, pe cale de consecință la cuantumurile pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecăți, la greșita aplicare a dispozițiilor art.86/5 Cod procedură penală, la aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău și la omisiunea deducerii din pedeapsa principală rezultantă și a perioadei executate în baza sentinței penale nr.66/D/2009 a Tribunalului Bacău, așa cum a fost așa cum a fost modificată prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Casează în parte sentința penală recurată, doar sub aspectele de mai sus, reține cauza spre rejudecare și în fond;

I. Repune în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală recurată, în pedepsele;

e) 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.95/2002, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală;

f) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, aplicate pentru infracțiunile deduse judecății;

g) 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.43/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.c și art.76 lit.c Cod penal și:

h) 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.43/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.c și art.76 lit.a Cod penal, aplicate prin sentința penală nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată, sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale.

II. Înlătură aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală și în consecință, majorează pedepsele principale aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, după cum urmează:

c) pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.95/2002, de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare și;

d) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal, de la 2 (două) luni închisoare, la 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal, art.34 lit. b Cod penal și art.35 Cod penal, contopește pedepsele de la pct.I lit.c și d și cele de la pct.II lit.a și b, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 3 (trei) ani închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare, respectiv, în pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT – 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 (un) an.

Deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului și perioada executată în baza sentinței penale nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, respectiv de la data de 20.06.2012, la zi.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.66/D/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată prin sentința penală nr.31/D din data de 14.02.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în recurs, rămân sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04.04.2013, în prezența intimatului-inculpat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

S. A. I. V.

D. P.

GREFIER,

E. D.

Red. sent. S. L.

Red.dec. D.P.

Tehnoredactat D.P.

Ex.3

11.04.2013

← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 744/2013.... →

Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel BACĂU