Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 1022/321/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.9
Ședința publică din 10 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: V. I.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: A. D. - I.
*********************************************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - a fost reprezentat legal de B. G. – procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.229 din 27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. R., lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat C. A. se legitimează cu C.I. . nr._.
Curtea aduce la cunoștință recurentului - inculpat faptul că are dreptul de a da declarație sau se poate prevala de dreptul la tăcere; dacă înțelege să dea declarație tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Recurentul - inculpat arată că nu dorește să dea declarație.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și aplicarea art.81 Cp. Solicită să fie avută în vedere vârsta inculpatului, faptul că a recunoscut în totalitate, suferă de o boală psihică și că fapta nu a fost premeditată. Depune la dosar referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu, referat avizat de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii, motivația și urmările produse.
Recurentul - inculpat arată că a recunoscut.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.229 din data de 27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., s-a dispus condamnarea inculpatului C. A., fiul lui M. și S., născut la data de 27.05.1989 în Tg.N., domiciliat în Tg.N., .. 186, jud. N. de cetățenie română, studii 10 clase, ocupația administrator I.I. C. A., nu este căsătorit, nu are copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, prevăzută de 217 alin.1 și 4 Cod penal, cu art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal și cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de lege.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.320/1 alin.5 Cod procedură penală, s-a disjuns latura civilă a cauzei și fixează termen de judecată la data de 25 octombrie 2012, ora 8,30, pentru când vor fi citați inculpatul și partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat la această instanță sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Tg.N. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. A., fiul lui M. și S., născut la data de 27.05.1989 în Tg.N., domiciliat în Tg.N., .. 186, jud. N. de cetățenie română, studii 10 clase, ocupația administrator I.I. C. A., nu este căsătorit, nu are copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, prevăzută de 217 alin. 1,4 Cod penal, constând în aceea că la data de 12.12.2011, în jurul orelor 00,00, a provocat un incendiu la locuința părții vătămate F. C., în urma căruia au fost distruse mai multe bunuri.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei, reprezentând c/val. bunurilor distruse prin incendiere.
Inculpatul a apelat la procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
Fiica părții vătămate și inculpatul au avut o relație de prietenie, relație întreruptă în cursul lunii decembrie 2011.
La data de 11.12.2011, în jurul orelor 23,00, inculpatul s-a deplasat cu un taxi la domiciliul prietenei sale F. M. A. din . aceasta nu a ieșit afară din casă, a provocat un incendiu la locuința părinților acesteia.
Organele de poliție s-au deplasat la locul incendiului, fiind întocmit un proces-verbal de cercetare la fața locului și o planșă foto. În conținutul procesului verbal s-a consemnat că: poarta mare prin care se realizează accesul în curte pe latura de est prezintă urme de ardere, iar poarta mică este arsă în totalitate; în trei zone solul este ars, iar în mijlocul acestora se află trei căpriori din lemn în poziție verticală, care prezintă urme de ardere; pe sol se observă fân împrăștiat ce prezintă urme de ardere; construcțiile anexă prezintă urme de ardere la nivelul părților exterioare și a acoperișului; fânăria a ars în totalitate; în zonă au fost găsite mai multe obiecte și material lemnos care prezintă urme de ardere.
La fața locului s-au deplasat și lucrători din cadrul I.S.U. - Detașamentul de Pompieri Târgu N., care au acționat pentru stingerea incendiului. În procesul verbal de intervenție s-a consemnat că: au ars circa 30 tone furaje, fânărie din lemn, anexe gospodărești, 10 metri liniari gard din lemn; au fost salvate casa de locuit și anexele; locul focarului-grădină; sursa probabilă de aprindere - flacără; împrejurarea determinantă - folosirea intenționată a flăcării pentru a cauza incendiul.
În declarațiile sale, inculpatul a arătat că, la data de 11.12.2011, în jurul orei 23, s-a deplasat cu un taxi la domiciliul prietenei sale F. M. A. din . a ieșit afară din casă, astfel încât el s-a enervat și a aruncat o țigară aprinsă pe jos, în fața fânăriei, producându-se astfel incendiul. Apoi el a mers la autoturismul taxi cu care venise, după care nu mai știe ce s-a întâmplat, trezindu-se la spital. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul C. A. a arătat că în acea împrejurare era sub influența băuturilor alcoolice și era nervos, întrucât a fost refuzat de F. M., căreia îi ceruse să vină afară pentru a vorbi. De asemenea, inculpatul a mai arătat că a încercat să se înțeleagă cu partea vătămată F. C., pentru a-l despăgubi pe acesta, însă el nu dispune de suma pe care acesta o solicită.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică în ceea ce îl privește pe învinuitul C. A., stabilindu-se că acesta prezintă tulburare de personalitate instabil emoțională, agravată prin consum de alcool și că are discernământul critic prezent în raport cu fapta pentru care este cercetat.
În declarațiile sale, partea vătămată F. C. a arătat că, în seara de 11.12.2011, în jurul orei 23.50, a observat că arde fânăria, astfel încât a apelat serviciul 112. În incendiu au ars furaje, o parte a gardului, laterala unei anexe. F. C. a mai arătat că fiica sa a avut o relație cu un băiat care se numește C. A. însă aceștia s-au certat și s-au despărțit. După incendiu, atunci când a tăcut curățenie, F. C. a simțit miros de produse petroliere, care probabil au fost folosite pentru incendiere de către C. A., cu intenția de răzbunare. F. C. a mai declarat că pentru producerea incendiului a fost necesară deschiderea ușilor fânăriei, focul izbucnind din interiorul acesteia.
Martora F. M. A. a declarat că a avut o relație cu inculpatul C. A., întreruptă în luna decembrie 2011. După acest moment, a mai fost contactată de către inculpat, telefonic, de mai multe ori. În ziua de 11.12.2011 a primit mai multe mesaje pe telefon de la acesta, ultimul fiind în jurul orei 20.30. În jurul orei 23.55, în timp ce dormea, F. M. A. a fost trezită de mama sa, care i-a spus că a luat foc fânăria. Apoi ea a participat alături de părinți la evacuarea animalelor, la fața locului sosind și echipajele de pompieri, care au stins incendiul.
Martorul M. V. a declarat că în seara de 11.12.2011 l-a transportat cu autoturismul taxi pe inculpatul C. A. până în .-i că vrea să ducă un pachet prietenei sale, care pleacă în Italia. Când au ajuns la destinație, inculpatul a coborât, iar apoi a revenit în scurt timp (câteva minute), în fugă. Martorul a observat că în urma inculpatului a izbucnit un incendiu, cu flăcări vizibile de la aproximativ 200 de metri. Când inculpatul a urcat din nou în autoturismul taxi, mirosea a fum și a benzină și i-a cerut lui M. V. să sune la pompieri deoarece arde o locuință. Acesta a refuzat, apreciind ca suspect faptul că inculpatul avea două telefoane mobile în mână și nu a sunat el la pompieri, acesta motivând că are probleme cu cartela telefonică. Din comportamentul acestuia, martorul a realizat că cel pe care îl transporta este suspect de producerea incendiului pe care îl observase, astfel încât l-a dus la Poliția Târgu N., împreună cu un coleg pe care l-a chemat în ajutor.
Martorul T. G. a declarat că, în seara de 11.12.2011 a fost apelat de colegul său, M. V.. S-a întâlnit cu el pe . din Târgu N., acesta spunându-i că are în autoturism un client care trebuie imobilizat și predat poliției, deoarece a dat foc la o gospodărie din . l-au scos din taxi pe tânărul respectiv, care părea speriat și afirma că el nu a dat foc la nici o casă și l-au predat la poliție, aflând că se numește C. A.. Ulterior, martorul a aflat de la F. C. că au ars în incendiu fânăria, furajele pentru animale și o porțiune de gard, însă a reușit să salveze animalele și casa. Martorul a mai arătat că, în luna ianuarie 2012, a discutat cu tatăl lui C. A., care i-a spus că fiul său a recunoscut că a incendiat gospodăria lui F. C. din răzbunare și că a încercat să se sinucidă de mai multe ori după această faptă.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză :proces verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor F. M. A., M. V., T. G., proces verbal de intervenție ISU, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă că, la data de 11.12.2011, învinuitul C. A., pe fondul unor neînțelegeri cu fosta sa prietenă, s-a deplasat la domiciliul acesteia din . provocat un incendiu, fiind distruse prin ardere mai multe bunuri iar altele fiind salvate ca urmare a intervenției echipajelor de pompieri, inclusiv casa de locuit, anexele și animalele.
În atare context, instanța reține, față de probatoriul administrat și prezentat anterior, că săvârșirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind și linia de raționament a curții europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul național nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste și arbitrarii (cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988).
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere în formă calificată – prin incendiere, prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal.
Prima instanță a arătat că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a avut în vedere că inculpatul este la prima abatere de la legea penală și a avut o poziție procesuală sinceră, astfel că l-a condamnat la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, se va avea în vedere că inculpatul a acționat într-o manieră foarte periculoasă, a premeditat fapta prin aceea că și-a procurat din timp combustibil pentru incendiere, prin fapta sa a pus în pericol însăși viața părții vătămate și a membrilor familiei acestuia, nu a conștientizat urmările care s-ar fi putut produce prin propagarea incendiului și asupra altor locuințe.
Este adevărat că, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la fila 25 d.u.p., inculpatul suferă de tulburare de personalitate instabil emoțională, însă are discernământul critic prezent în raport cu fapta, iar această afecțiune este agravată pe fondul consumului de alcool.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutata să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât si finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise si în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia „Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Instanța de fond a apreciat că scopurile pedepsei nu pot fi atinse decât prin executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere gravitatea deosebită a faptei.
Cât privește latura civilă a cauzei, cum inculpatul contestă prejudiciul suferit de partea vătămată, în baza dispozițiilor art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea acțiunii civile.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile făcute prin apărător a fost criticată hotărârea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea pronunțată, în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, și din oficiu, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care se vor fi prezentate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante și prin reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, minim redus, potrivit art.320/1 alin.7 Cod procedură penală și aplicarea unei pedepse de doar 4 (patru) luni închisoare.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul descrierii faptei săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, încadrarea juridică dată acesteia și a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, desigur, cu, completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția recurentului - inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, recurentul-inculpat a declarat în fața instanței de fond că recunoaște săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.
În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care a fost corect reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate în cauza dedusă judecății, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere, prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante și prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, minim special redus conform art.320/1 alin.7 Cod procedură penală și prin aplicarea unei pedepse de doar 4 (patru) luni închisoare.
Așa cum este cunoscut, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la individualizare judiciară a pedepselor, instanța trebuie să aibă în vedere prevederile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă, precum și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, prin aplicarea acestor criterii la speța dedusă judecății, se constată că, față de gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările concrete în care a fost comisă și modul cum a fost concepută săvârșirea infracțiunii, de consecințele produse sau care s-ar fi putut produce (doar intervenția rapidă și calificată a pompierilor a limitat proporția distrugerilor și neextinderea la alte gospodării), în cauză nu se impunea reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, nici coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, minim redus cu 1/3, potrivit art.320/1 alin.7 Cod procedură.
În cauză este vorba de săvârșirea de recurentul-inculpat a unei infracțiuni contra patrimoniului, cea de distrugere prin incendiere, prevăzută de art.217 alin.1 și 4 Cod penal, infracțiune cu un grad de pericol social deosebit de mare, aspect rezultat și din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de recurentul-inculpat este de la 3 (trei) la 15 (cincisprezece) de ani închisoare.
Deoarece judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală, potrivit art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă menționate mai sus se reduc cu 1/3, devenind, astfel, de la 2 (doi) ani închisoare, la 10 (zece) ani închisoare.
Ori, prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de doar 4 (patru) luni închisoare, apropiată de minimul prevăzut de art.76 alin.1 lit.d Cod penal (3 luni închisoare).
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, sau a altora asemănătoare, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea constată că faptele comise de recurentul-inculpat au o asemenea gravitate încât făcea inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptelor, pedeapsă care nu-și atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal.
Desigur, față de faptul că ne aflăm doar în recursul inculpatului, având în vedere și principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, Curtea nu poate înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia și pe cale de consecință nu poate majora cuantumul pedepsei principale aplicate, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Dar aceleași considerente justifică respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-inculpat, scopul pedepsei și așa deosebit de mic și disproporționat de gravitatea infracțiunii săvârșite nu poate fi atins printr-o altă modalitatea de individualizare a pedepsei (suspendare condiționată, sau sub supraveghere).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat C. A. împotriva sentinței penale nr.229 din data de 27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. A. I. V.
D. P.
GREFIER,
D.-I. A.
Red. sent. N. I.
Red. dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.
16.01.2013
2 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 375/2013.... → |
|---|
