Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 267/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 16/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.267
Ședința publică din 14 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. B.
JUDECĂTOR: I. N. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
GREFIER: A. D. - I.
*********************************************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de E. C. – procuror.
Pe rol judecarea contestației în anulare declarată de contestatorii T. T. și F. T. împotriva deciziei penale nr.1198 din data de 22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația în anulare formulată de contestatorii T. T. și F. T. împotriva dec. pen. nr. 1198/22.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dos._ .
În motivarea contestației contestatorii au arătat că nu au fost citate pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, fiind îndeplinite condițiile art. 386 lit. a cpp. De asemenea, au fost invocate apărări ce țin de fondul cauzei.
La acest termen instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, reținând următoarele:
Prin dec. pen. 1047/11.10.2012 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a C.p.p. au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele – petente Teofăenescu T. și F. T. împotriva sentinței penale nr.60/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al.2 C .p .p . au fost obligate recurentele să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel s-a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.60 din data de 14.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-a dispus:
În baza art.278/1 alin 8 lit.a Cod procedură penală s-a respins plângerea formulată de petentele T. T., domiciliată în Piatra neamț, ., . si F. T., domiciliată în Piatra N., ., ..12, județul N. împotriva ordonanței nr. 109/P/2011 din 20.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B.,ca nefondata .
S-a menținut soluția atacată.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală au fost obligate petentele la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub numărul de mai sus, petentele T. T. și F. T., au solicitat desfiintarea soluției dispuse în dosarul nr.109/P/2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În motivarea plângerii a arătat în esență că în mod greșit P. a dispus o soluție de netrimitere în judecată.
A fost atașat dosarul de urmărire penală cu numărul de mai sus al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Analizând plângerea formulată, instanța a constatat următoarele:
La data de 29.03.2010 organele de cercetare penala au fost sesizate de persoanele vătămate, petentele din prezenta cauză cu o plângere penală prin care solicită efectuarea de cercetări față de făptuitorii C. D., Ț. V., B. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 cod penal, art. 289 cod penal, art. 108 și art. 110 din Legea n 46/2008 și față de făptuitoarea M. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 cod penal și an 289 cod penal, dosar penal^nr. 268/P/2010.
Prin ordonanța nr. 268/P/2010 din 14.06.2010 Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus declinarea competenței de efectuare a cercetărilor în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul N., motivat de calitatea făptuitoarei M. M., de agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Ceahlău.
Prin rezoluția nr. 200/P/2010 din 30.12.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul N. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea M. M., cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 cod penal și art. 289 cod penal și disjungerea și declinarea cauzei și trimiterea la P. de pe lângă Judecătoria B. în vederea efectuării de cercetări față de făptuitorii C. D., Ț. V. și B. G., cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 cod penal, art. 289 cod penal, art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008.
In cursul anului 2003 F. T. și Teofanescu T. au primit titlu proprietate pentru o suprafață de 1,50 ha teren forestier, situat pe raza comunei Ceahlău județul N..
In anul 2007, persoanele vătămate arată că s-au deplasat la Ocolul si Ceahlău, în vederea încheierii unui-contract de pază al pădurii. Cele două proprietare teren au făcut demersuri pentru a vinde terenul în cauză. In acest sens au fost contactați de către Ciuboraru D., cu care au încheiat un contract de vânzare-cumpărare stabilind și prețul vânzării - cumpărării.
In cursul anului 2008 persoanele vătămate au luat legătura cu reprezentanții Ocolului silvic Ceahlău, în vederea încheierii unui contract de pază, formulând o cerere ce a fost înregistrată sub nr.4518 din 12.12.2008 și s-a stabilit termen de inventaria respectiv 15.12.2008. La data stabilită reprezentanții ocolului silvic au precizat că nu pot îndeplini activitatea de inventariere întrucât pădurea este tăiată. Persoanele vătămate au sesizat ITRSV Suceava, solicitând identificarea și numărarea cioatelor rezultate în urma tăierii ilegale de arbori, iar ca urmare a acestei sesizări înregistrată sub nr._/22.12.2008, ITR|SV Suceava a comunicat, la data de 02.02.2009, că o echipă a instituției, împreună| reprezentanții Ocolului silvic Ceahlău, s-au deplasat la terenul în litigiu, unde constatat tăierea ilegală de arbori, precizându-se totodată că inventarierea cioatelor se face după topirea zăpezii. După terminarea inventarierii, reprezentanții ITRSV au întocmit proces verbal j inventariere, actul de inspecție înregistrat sub nr. 1222/15.06.2009 și nota de control 1258 din 22.06.2009. Persoanele vătămate susțin în plângere că ing. B. a refuzat să le precizeze: obiecțiunile în procesul verbal de inventariere, s-a menționat greșit numărul și d adresei ITRSV Suceava, în sensul că s-a stipulat nr._/22.12.2008 în loc_/02.02.2009 și s-a făcut mențiunea că limitele proprietății au fost indicate proprietari care au participat la controlul efectuat. Referitor la actul de inspecție nr. 12 cele două menționează în plângere că inspecția în teren s-a făcut în perioada 10-11.06, iar în acesta este menționată data 10.06-12.02.2011. De asemenea și în acest înscris se face mențiunea că semnele de hotar au fost indicate de proprietari iar pe prima pagină se face mențiunea că paguba va fi suportată de proprietari în valoare de 50 %.
Din verificări conform adresei nr. 1087 din 14.07.2011 emisă de Ocolul silvic Poiana Teiului ( care a preluat și Ocolul silvic Ceahlău în urma reorganizării) rezultă că în registrul de corespondență al Ocolului silvic Ceahlău din anul 2007 nu sunt înregistrate cereri pentru asigurarea pazei suprafeței de 1,5 ha în UP II ua 66 pentru numitele T. T. și F. T..
Referitor la cererea formulată de acestea în anul 2008, șeful de ocol arată că a repartizat această cerere ing. U. A. cu termen de soluționare 15.12.2008, dată la care s-au întâlnit părțile la sediul ocolului, moment în care proprietarele au solicitat să fie chemat cel cu care susțineau ele că au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, pentru a le achita o diferență de plată la prețul contractului. Șeful de ocol le-a explicat că nu este de competența sa acesta solicitare, moment în care cele două s-ar fi supărat și i-au precizat acestuia că nu mai au nevoie de niciun contract, plecând, angajații ocolului aflându-se în imposibilitatea întocmirii unui înscris. De asemenea arată că nu a avut posibilitatea comunicării în scris întrucât persoanele vătămate nu au lăsat adresa acestora și consideră că le-a adus la cunoștință răspunsul verbal.
Referitor la aspectele sesizate în plângere cu privire la inginerul B. G. acesta fiind audiat declară că în baza delegației nr. 305/09.06.2009 a efectuat un control de fond pe proprietatea susnumitelor ca urmare a sesizării nr._ din 22.12.2008, limitele suprafeței au fost indicate de proprietari, fiind vizibile semnele de hotar pe arborii vecinilor, care spre deosebire de proprietatea acestora erau pe fir ( netăiați )fc Referitor la estimarea valorii proprietății B. arată că a fost întrebat de proprietari acesta dând un răspuns informativ care nu avea legătură cu inspecția. Cu privire la obiecțiuni inginerul silvic menționează că în procesul verbal de inventariere părțile au menționat faptul că anexează obiecțiuni ceea ce s-a și întâmplat, pe care le-au depus la dosarul penal aliat în lucru la Postul de poliție Ceahlău întrucât nu făceau referire la activitatea tehnică din teren iar activitatea s-a desfășurat conform instrucțiunilor în vigoare ( OM nr. 1076/2011). Le-a solicitat proprietarilor să semneze carnetele de inventariere întrucât au participat la activitatea din teren, acestea fiind de acord, menționând nr. de înregistrare al ITRS Suceava -_/20.12.2008, respectiv petiția petentelor. Cu privire la faptul că în actul de inspecție s-a menționat perioada desfășurării acesteia la data de 10-12.06 inginerul declară că a procedat astfel întru data de 12.06.2009 a prelucrat datele din teren întocmind actul de inspecție reprezentând data începerii activității în teren și data redactării actului, respectiv finalizării activității, activitate ce s-a desfășurat la sediu, întocmind ulterior și documentele de control care au fost prezentate conducerii
Reanalizând actele de urmărire penală instanța a constatat că, în mod corect s-a reținut o cauză în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată..
Cu privire la infractiunile sesizate in sarcina făptuitorului C. D. instanta a retinut ca acestea au făcut obiectul dosarului penal nr. 606/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în care, la data de 04.05.2011, s-a dispus trimiterea in judecată a lui C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăiere fără drept de arbori, prev. de art 25 C. pen. rap. la art. 108 alin 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 și în același timp, scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin 1, 2, 3 C. pen. și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt de arbori prev. și ped. de art. 110 alin 1 lit. d din Legea nr. 46/2008.
Din adresa nr. 108 /14.07.2011 emisă de Ocolul Silvic Poiana Teiului, care a preluat Ocolul Silvic Ceahlău în urma reorganizării, rezultă că în anul 2007 nu au fost trei cereri pentru asigurarea pazei suprafeței de 1,5 ha teren situat în UP II u.a. 66 pentru T. T. și F. T. P. a retinut in mod corect ca in urma cercetarilor nu au fost identificate elemente din care sa rezulte faptul că B. G. si Ț. V. au comis acte care să circumscrie laturilor obiective ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual. Având în vedere situația de fapt constatată inginerul silvic nu se face vinovat faptele sesizate întrucât nu există nici un indiciu cu privire la îndeplinirea în mod abuziv a atribuțiilor de serviciu . Pădurarul de canton Ț. V. nu a avut ca obligație de serviciu asigurarea pazei suprafeței de pădure aparținând petentelor.
Astfel fiind, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, instanța a respins plângerea formulată ca nefondată și conform art. 192 alin 2 Cod penal l-a obligat pe petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva hotărârii menționate au declarat recurs petentele T. T. și F. T., motivele recursului,depuse în scris la dosarul cauzei, vizând netemeinicia sentinței recurate, pe motiv că probele administrate în cauză conduc la vinovăția intimaților.
Din oficiu, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursurilor, incident procedural care va fi admis pentru următoarele considerente:
Din coroborarea dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 8 și 10 C .p .p . rezultă că hotărârea pronunțată de către instanța de judecată prin care se soluționează plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă, fiind pronunțată în primă și ultimă instanță.
Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt strict și limitativ prevăzute de lege, iar împrejurarea că dispozițiile art. 278 ind. 1 al. 10 C .p .p . menționează că hotărârile pronunțate în materia plângerilor la soluția procurorului sunt definitive exclud exercitarea oricărei căi de atac.
Pronunțarea unei hotărâri împotriva căreia nu se poate formula nici o cale de atac în materia plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată se justifică și în raport de dispozițiile 278 in1 al. 11 C .p .p ., potrivit cărora este posibilă redeschiderea urmăririi penale în situația în care au fost descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
În consecință, în cauza au fost formulate recursuri, în condițiile în care dispozițiile procedurale penale nu permit exercitarea acestei căi de atac, împrejurare în raport de care se impune admiterea excepției și respingerea recursurilor ca inadmisibile.
În cauză au fost aplicate și prevederile art. 192 al. 2 C .p .p ., în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin dec. pen. 1198/22.11.2012 a Curții de Apel Bacău în baza art.391 c.pr.pen., s-au respins contestațiile în anulare formulate împotriva deciziei penale nr. 1047/11.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Bacău, de contestatoarele T. T. și F. T., ca inadmisibile.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., a fost obligată fiecare contestatoare la plata a 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Prin contestația formulată la data de 07.11.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatoarele T. T. și fetcu T. au solicitat anularea deciziei penale nr. 1047/11.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibile a recursurilor petentelor împotriva sentinței penale nr. 60/14.03.2012 a Judecătoriei B..
În motivele contestației se invocă prevederile art.386, lit.a c.pr.pen., în sensul că procedura pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Celelalte afirmații privesc fondul litigiului care a declanșat conflictul judiciar în care se află petentele și nu au legătură directă cu acele cazuri de contestație în anulare prevăzute de lege.
În cauză a fost atașat dosarul nr._, în care a fost pronunțată decizia penală a cărei anulare se cere.
Analizând actele și lucrările dosarului și contestația în anulare sub aspectul admisibilității în principiu, instanța a reținut următoarele:
Motivul invocat de contestator se înscrie în unul din cazurile de anulare expres și limitativ prevăzute de art.386, alin.1 c.pr.pen., respectiv cel de la lit.a.
Cu toate acestea, simpla enunțare a acestui caz de contestație nu dă dreptul la examinarea pe fond a căii extraordinare de atac promovate, atâta timp cât nu se depune sau se invocă dovezi care sunt la dosar, potrivit prevederilor art.391, alin.2 c.pr.pen.
Mai mult, se constată că procedura de citare s-a realizat legal, prin afișare, (fl.97 și 101) la adresele indicate în cererea de recurs.
Ca atare, cererea formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv art.391 c.pr.pen., urmând a fi respinsă, sub aspectul admisibilității în principiu.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.2 c.pr.pen.
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, și nu un motiv care ar constitui o nulitate privind fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.
Totodată, din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile judecătorești definitive.
În conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, sunt prevăzute cazurile de contestație în anulare, statuându-se că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Curtea, verificând contestația în anulare formulată de contestatorii T. T. și F. T. prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., referitoare la admisibilitatea în principiu, constatată că aceasta este inadmisibilă.
Din interpretarea dispozițiilor menționate mai sus rezultă că numai deciziile instanței de recurs pot fi atacate cu o contestație în anulare, nu și deciziile pronunțate într-o altă contestație în anulare.
Pe de altă parte, prin dec. pen. atacată s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare reținându-se că procedura de citare s-a realizat legal, prin afișare, (fl.97 și 101) la adresele indicate în cererea de recurs, astfel că motivul prev. de art. 386 lit. a cpp este neîntemeiat.
Reiterând aceleași susțineri, T. T. și F. T. a formulat o nouă contestație în anulare, care formează obiectul cauzei de față.
Or, după respingerea definitivă a contestației în anulare contestatorii nu mai pot introduce o nouă contestație bazată pe același motiv, așa cum a procedat în prezenta cauză, deoarece, într-o asemenea situație, există autoritate de lucru judecat
Având în vedere aceste motive, curtea în baza art.391 cpp va respinge ca inadmisibilă în principiu contestația formulată de contestatorii T. T. și F. T..
În baza art. 192 alin. 2 cpp va obliga contestatorii la plata a câte 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.391 Cod Procedură penală, respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorii T. T. și F. T., împotriva deciziei penale nr. 1198/22.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod Procedură Penală, obligă contestatorii la plata a câte 200 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 14.03.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. B. I. N. C.
M. A. A.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.dec.rec.A.S./V.I./G.V.N.
Red.c.a. I.N.C.
Tehnored. A.D.I.
2 ex.
03.04.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
