Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 998/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 998/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 17077/180/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 998
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -B. A.
JUDECĂTOR -N. C. I.
JUDECĂTOR -D. P.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror C. E.
*
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de inculpatul O. Ș., împotriva sentinței penale nr. 673 din 09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din 19 septembrie 2013, fiind consemnate prin încheierea din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 673 din data de 09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului O. S., fiul lui M. și G., născut la data de 20.12.1986 în municipiul Bacău, cu domiciliul în municipiul Bacău, ., ., jud.Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 351 din data de 03.03.2011 a Judecătoriei Bacău și contopirea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea, cea de 8 (opt) luni închisoare, care a fost sporită cu 4 (patru) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile A. A.-A. suma de 600 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei pentru avocat L. C., pentru apărare în faza de judecată, etapa judecării cauzei penale in primă instanță.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 114/26.01.2012 a Curții de Apel Bacău - Secția Penală s-a admis recursul Parchetului, a fost casată sentința penală nr. 1729/07.11.2011 a Judecătoriei Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Bacău.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
La data de 13.05.2010 numitul A. A. I. a sesizat Secția 2 Poliție Bacău cu o plângere prin care a reclamat faptul că în data de 12 mai 2010 în timp ce se afla în barul „Vigas” din mun. Bacău .. 2, inculpatul O. Ș. i-a sustras un telefon mobil LG KP 500.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că în data de 12.05.2010, în jurul orei 20,00, partea vătămată A. A. I. se afla împreună cu martorul Zlad E. în Barul „Vigas”, din mun. Bacău .. 2, unde consumau un suc. Inculpatul O. Ș. se afla în același bar la o altă masă și, observându-i pe cei doi, s-a apropiat și a intrat în discuție cu aceștia.
La scurt timp, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul mobil marca LG KP 500, aparținând acesteia, pentru a da un telefon. Deoarece a insistat, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, după care acesta din urmă a sunat și, în timp ce vorbea la telefon, a ieșit din bar și a dispărut.
În aceeași seară, inculpatul a vândut telefonul sustras unei persoane necunoscute contra sumei de 100 lei.
Instanța de fond a motivat că situația de fapt expusă anterior este dovedită cu declarațiile părții vătămate, certificat de garanție al telefonului mobil LG KP 500 și contract de abonament, precum și cu declarațiile martorilor: Zlad E., P. L. și D. Corneluș și a inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei.
Prima instanță a apreciat, că în drept, fapta inculpatului O. Ș., care în data de 12.05.2010 în jurul orei 20,00 în timp ce se afla în barul „Vigas” din mun. Bacău .. 2 i-a sustras părții vătămate A. A. I. un telefon mobil LG KP 500, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată A. A. I. a precizat în plângerea adresată organelor de poliție că dorește restituirea telefonului sau plata echivalentului bănesc al acestuia, respectiv suma de 600 lei.
Referitor la persoana inculpatului, s-a reținut că potrivit fișei de cazier judiciar atașate la dosarul cauzei, inculpatul O. Ș. nu este cunoscut cu antecedente penale.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta și declarând că o regretă.
În temeiul art.345 Cod procedură penală, având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpat, urmează a dispune condamnarea acestuia.
Instanța de fond a motivat că la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.
În temeiul art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 351/2011 a Judecătoriei Bacău și a contopirea cu pedeapsa ce urmează a se aplica pentru fapta dedusă judecății.
In temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod penal, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală, instanța constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie, respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpatului, urmează a dispune obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă A. A. A..
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În susținerile orale făcute prin avocatul ales și în concluziile scrise, a fost criticată hotărârea recurată pentru motivele reținute în încheierea de amânare a deliberării și a pronunțării, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Inculpatul, deși legal, citat nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și aplicarea pentru infracțiunea dedusă judecății a unei pedepse de doar 8 (opt) luni închisoare și, la operațiunea de contopire cu pedeapsa aplicată prin sentința anterioară de condamnare a unui spor de doar 4 (patru) luni închisoare.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată, atât în latura penală a cauzei, cât și în latura civilă.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, desigur cu, completările care vor fi făcute, în raport de motivele de recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția recurentului - inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
În ceea ce privește situația de fapt, din examinarea probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât nemijlocit de instanța de fond, în acord cu cele arătate și de instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Recurentul-inculpat este locuitor al municipiului Bacău și obișnuia să-și asigure o parte din mijloacele de existență prin săvârșirea de infracțiuni.
În seara zilei de 12.05.2010, în jurul orei 20,00, partea vătămată A. A. I. se afla, împreună cu martorul Zlad E., în Barul „Vigas”, din municipiul Bacău .. 2, unde consumau un suc.
Inculpatul O. Ș. se afla în același bar la o altă masă și, observându-i pe cei doi, s-a apropiat și a intrat în discuție cu aceștia.
La scurt timp, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul mobil marca „LG KP 500”, aparținând acesteia, pentru a da un telefon.
Deoarece inculpatul a insistat, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, după care acesta din urmă a sunat și, în timp ce vorbea la telefon, a ieșit din bar și a dispărut.
În aceeași seară, inculpatul a vândut telefonul sustras unei persoane necunoscute contra sumei de 100 lei.
Situația de fapt astfel reținută de instanța de control judiciar rezult din: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul de garanție al telefonului mobil LG KP 500 și contractul de abonament, declarațiile martorilor: Zlad E., P. L. și D. Corneluș, coroborate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul, deși legal citat, atât în primul ciclu procesual, cât și de instanța de rejudecare, nu s-a prezentat, condiții în care nu a fost posibilă audierea acestuia.
În fața instanței de control judiciar, la termenul din data de 20.06.2013, avocatul ales al inculpatului a solicitat acordarea unui nou termen, deoarece inculpatul dorește să se prezinte pentru a fi audiat, pentru ca la termenul din data de 19.09.2013, avocatul ales să susțină că inculpatul nu s-a putut prezenta, deoarece lucrează.
Desigur, în condițiile în care inculpatul ar fi dorit să se prezinte în instanță, acesta avea posibilitatea ca și prin avocatul ales să solicite eliberarea unei citații cu care să justifice lipsa de la serviciu.
Prin modalitatea în care a procedat, inculpatul a urmărit doar tergiversarea soluționării cauzei, cauză care este pe rolul instanțelor de judecată din data de 22.10.2010.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere, prin reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și aplicarea pentru infracțiunea dedusă judecății a unei pedepse de doar 8 (opt) luni închisoare și, la operațiunea de contopire cu pedeapsa aplicată prin sentința anterioară de condamnare a unui spor de doar 4 (patru) luni închisoare.
Curtea constată că nu se impunea reținerea în favoarea recurentului-inculpat de circumstanțe atenuante, pentru considerentele care vor fi prezentate.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, sau a altora asemănătoare, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea constată că fapta comisă de recurentul-inculpat are o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptei, pedeapsă care nu-și atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal.
Desigur că, având în vedere faptul că hotărârea a fost recurată doar de inculpat și față de dispozițiile art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, care consacră principiul non reformatio in pejus, nu poate fi casat hotărârea, în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante, majorarea pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, sau a sporului de pedeapsă și, pe cale de consecință, a pedepsei principale rezultante.
Referitor la persoana inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar și copia sentinței penale nr. 351 din data de 03.03.2011 a Judecătoriei Bacău, inculpatul a mai cunoscut rigorile legii penale.
Astfel, prin sentința penală nr. 351 din data de 03.03.2011 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă la data de 22.03.2011, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 7 (șapte) luni închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.
În fapt, în esență, s-a reținut că în ziua de 07.05.2009, în înțelegere cu inculpatul A. V. G., sub pretextul că vor să dea un telefon, și-au însușit fără drept telefonul marca „Nokia”, aparținând părții vătămate T. I. M..
Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că infracțiunea dedusă în prezent judecății a fost săvârșită de inculpat în timp ce era judecat pentru săvârșirea infracțiunii anterioare.
De asemenea, din lecturarea sentinței anterioare de condamnare și a situației de fapt reținută în prezenta cauză, rezultă că inculpatul deși știa că este judecat pentru săvârșirea infracțiunii anterioare, a comis o infracțiune de același fel, ceea ce dovedește perseverență infracțională și lipsă de drept pentru normele de drept.
Față de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul în comiterea de infracțiuni de același fel și la intervale relativ scurte de timp, în mod judicios instanța de fond a dispus sporirea pedepsei cei mai grele cu 4 (patru) luni închisoare.
Se impune a se arăta, că în conformitate cu dispozițiile art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorilor, contribuind la reeducarea acestora, cât și asupra altor persoane predispuse la săvârșirea de infracțiuni, care, văzând constrângerea la care sunt supuși inculpații, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art.52 alin.1 Cod penal, potrivit căruia: „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
S-a susținut că nu se putea dispune executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante în urma anulării suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.
Susținerea este evident greșită.
Este adevărat că sentința pronunțată în primul ciclu procesual a fost recurată doar de P. de pe lângă Judecătoria Bacău.
Însă, trebuie observat că recursul a fost formulat în defavoarea inculpatului, condiții în care instanța de control judiciar putea dispune orice soluție, inclusiv, după anularea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenție, așa cum de, altfel, a dispus, în mod legal și corect, instanța de rejudecare.
Numai în condițiile în care singurul recurs ar fi fost al Parchetului și recursul ar fi fost în favoarea inculpatului, față de dispozițiile art.385/8 alin.2 Cod procedură penală, nu se putea agrava situația inculpatului chiar și de instanța de rejudecare.
Pentru toate aceste considerente,în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat O. Ș. împotriva sentinței penale nr.673 din data de 09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. A. N.-C. I.
D. P.
GREFIER,
L. G.
Red.sent.V.S.C.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.
30.09.2013/2 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
