Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1367/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1367/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 5835/103/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1367
Ședința publică din data de 23 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. A.
JUDECĂTORI: D. P.
N. C. I.
GREFIER: E. D.
***********
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – V. P. – procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul M. I., împotriva încheierii din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de tribunalul N. în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărător ales av.J. Ady - în substituire av.S. C. I..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.J. Ady depune la dosar o caracterizare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.J. Ady – având cuvântul pentru recurentul inculpat – solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi reședința de domiciliu.
În susținere, arată că din datele inculpatului rezultă că nu are antecedente penale, are familie, are un copil în scaun cu rotile și este singurul întreținător al familiei. În realitate a fost un conflict între inculpat, victimă și martori, a avut loc o încăierare, nu se știe cine și cum a lovit, iar agresorii au fost transformați în martori. Inculpatul a recunoscut că a fost într-o stare de conflict, a fost agresat și s-a apărat.
Față de aceste aspecte, consideră că este vorba de o praeterintenție și poate fi judecat în stare de libertate, că sunt suficiente garanții că procesul penal se poate desfășura în bune condiții. Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că există probe și indicii temeinice conform art.143 și 148 lit.f C.p.p. și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, consideră încheierea pronunțată de Tribunalul N. legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat – având cuvântul – solicită judecarea în stare de libertate și arată că are un copil în cărucior și că soția sa nu se descurcă singură, că aceasta nu lucrează și are doi copii minori.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 19.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13al Tribunalului N., s-a dispus în temeiul art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală, menține ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului M. I., arestat în baza mandatului nr. 39/U/02.12.2013 emis de Tribunalul N. și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal și art. 2 alin. 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea încheierii se arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, prin încheierea nr. 34/U din 02.12.2013 a Tribunalului N., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 02.12.2013 la 30.12.2013 fiind emis mandatul de arestare nr. 39/U/02.12.2013. Pentru a dispune astfel, în motivarea încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului s-a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice, din care rezultă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii pentru care este cercetat, precum și faptul că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din gravitatea deosebită a faptei, din natura relațiilor sociale vătămate, precum și din consecințele produse prin activitatea infracțională.
Raportat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat și la probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța constată că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat reținută în sarcina sa, avându-se în vedere probele administrate la urmărirea penală, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de constatare medico legală, declarațiile inculpatului și declarații martorilor L. V., Z. V. A., I. A. G., M. A. N., J. A., coroborate cu declarațiile părții vătămate S. G..
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea deosebită a infracțiunii, comisă prin violență îndreptată împotriva unei persoane, din circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, din rezonanța produsă în comunitate, găsindu-și expresia și în sentimentul de insecuritate socială generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei astfel de infracțiuni este judecată în stare de libertate. În conformitate cu dispozițiile art.5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane, poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Toate aceste elemente a determinat instanța să constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în continuare, neintervenind situații sau elemente noi care să justifice înlocuirea sau revocarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală și a menținut starea de arest a inculpatului, în scopul apărării ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul M. I., la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4, alin.1, raportat la art.366, alin.4 c.pr.pen., fără a-l motiva în scris.
Oral, prin apărător ales, susține că inculpatul a fost într-o situație mai mult de autoapărare, iar unii dintre martori au participat la agresarea fizică a sa.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 c.pr.pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 c.pr.pen., constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, instanța apreciază că temeiul avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele de la art.148 lit.f c.pr.pen., subzistă și impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Acuzațiile și împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise acestea sunt de o gravitate deosebită și reclamă izolarea lui M. I. de societate.
În mod corect s-a avut in vedere natura faptelor penale de care este învinuit inculpatul, infracțiuni cu un impact social și mediatic deosebit și care conferă un grad de periculozitate socială sporit, iar sancțiunea principală a închisorii este mai mare de 4 ani. Modalitatea de săvârșire a acesteia, prin lovirea puternică și a victimei cu un cuțit în zona abdominală, cu eviscerație de intestine, pe fondul unui conflict între părți și al consumului de alcool, denotă o periculozitate deosebită și o îndrăzneală infracțională exacerbată.
Motivele pentru care judecarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, rezultă din convingerea că « pericolul concret pentru ordinea publică » este dat de reacția publică declanșată datorită faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a inculpatului. Aceste elemente se constituie într-un indicator de risc ridicat de pentru societate, ceea ce este suficient pentru instanță în a aprecia că se impune menținerea detenției preventive.
În concluzie, situația de ordin procesual în care se află inculpatul reclamă menținerea sa în stare de detenție preventivă, interesul public al bunei desfășurări a procesului penal fiind cu mult mai pregnant decât asigurarea dreptului la liberate a lui M. I..
Pentru toate aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge recursul formulat de recurentul inculpat M. I., împotriva încheierii din 19.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului N., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art._, pct.l, lit.b c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurentul-inculpat M. I., împotriva încheierii din 19.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului N., ca nefondat.
Constată că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., obligă recurentul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2013, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. A. D. P.
N. C. I.
GREFIER,
E. D.
Red.înch. V.B.
Red.d.r. – S.A.
Tehnored. – E.D. – 2 ex.
24.12.2013
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 55/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
