Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 88/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 1620/103/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.88/2013
Ședința publică de la 14 MAI 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. D.
JUDECĂTOR: V. I.
**************
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin PROCUROR B. G.
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de revizuentul A. M., împotriva sentinței penale nr.6/CC din 03 aprilie 2013, pronunțată de Tribu7nalul N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul revizuent A. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat G. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apelantul revizuent A. M., fiind întrebat, precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G. D. având cuvântul pentru apelantul revizuent A. M., arată că apelantul a formulat o cerere de revizuire și instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, însă revizuentul insistă în cererea de apel, pentru aceleași motive invocate în cererea de revizuire, apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, că față de motivele invocate, cererea este admisibilă.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii de revizuire.
Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, solicitând respingerea apelului ca nefondat întrucât motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de art.394 C.p.p.
Apelantul revizuent A. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de revizuire.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra apelului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr.6/CC din data de 03.04.2013, pronunțată de Tribunalul N., în temeiul art. 403 al. 3 Cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuientul A. M. împotriva sentinței penale nr. 242/P din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_ .
Pentru a pronunța a ceastă hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul N., Secția Penală la data de 30.05.2012, condamnatul A. M. (născut la data de 03.11.1961 în ., fiul lui D. și M. CNP_ cu domiciliul în .), a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 242/P din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_ .
Cererea sa a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul N., în temeiul art. 397 al.4 Cod procedură penală, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 Cod procedură penală.
La primirea dosarului, s-a stabilit termen în camera de consiliu pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii și s-a atașat dosarul de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 402 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.
Analizând concluziile procurorului întocmite în finalizarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 Cod procedură penală, comunicate prin adresa nr. 267/III-6 /2012 din 07.03.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul N., motivele cererii de revizuire și considerentele sentinței penale nr. 242/P din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 242/P din 18.12.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_, a fost condamnat revizuientul A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 20(douăzeci) ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal.
Prin decizia penală nr. 18/09.02 2010 a Curții de Apel Bacău s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, iar prin decizia penală nr. 1320/7.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul acestuia, ca nefondat.
În cuprinsul memoriului său prin care a formulat prezenta cerere de revizuire, condamnatul susține că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 394 al.1, 2 Cod procedură penală, fără a indica însă motivul concret pentru care solicită revizuirea hotărârii de condamnare.
Apărările inculpatului, corelate cu întreg probatoriul administrat în cauză, au format obiectul controlului judecătoresc în căile de atac, respectiv în apel și în recurs, fiind considerate ca nefondate de instanțele de control judiciar.
Motivele susținute de către revizuient, nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a-d Cod procedură penală, cazuri de strictă interpretare ca excepții de la principiul autorității de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 393 alin. 1 Cod procedură penală.
În consecință, în temeiul art. 403 raportat la art. 394 Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A. M. împotriva sentinței penale nr. 242/P din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_ .
Împotriva acestei hotărîri, în termen legal a declarat apel condamnatul A. M.,invocând următoarele motive de nemulțumire cu privire la soluția pronunțată și anume:
-soția sa, l-a lăsat pe fratele său(victima din cauză) să moară, în mod intenționat, iar împreună cu alte peroane, ,respectiv T. ,S. A., A. T., cu soția, au dat declarații mincinoase împotriva sa; totodată a susținut că au fost găsite amprente ale soției sale A. R., pe bucata de crenguță(și nu bâtă);
-soția sa, a dorit moartea fratelui său,invocând un episod produs în anul 1998,referitor la cauza morții mamei sale, al cărui protagonist ar fi fost tocmai fratele acesteia;
-fiica sa, a mărturisit că a fost lovită și că s-a scris altceva decât ar fi declarat;
-victima a decedat datorită comei alcoolice în care s-a aflat și nu ca urmare a loviturilor primite;
-a solicitat efectuarea testului poligraf, pentru a dovedi nesinceritatea martorilor;
-singura persoană vinovată de moartea victimei este soția sa,iar toate faptele s-au comis datorită acesteia;
-se consideră nevinovat și consideră că s-a lăsat manipulat de soția sa și familia acesteia din anul 2000, când a cunoscut-o, după eliberarea din penitenciar, după 12 ani de detenție făcuți pe nedrept;
-contestă și faptul că ar fi fost vinovat de prima infracțiune pentru care a fost condamnat anterior faptei din cauza dedusă judecății, iar acest fapt îl va dovedi curând.
Instanța de control judiciar, analizând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de către revizuient, câț și din oficiu, constată că apelul formulat de acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea, este o cale extraordinară de atac, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive pe temeiul unor împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, nu și a greșelilor în aplicarea legii; numai în măsura în care erorile de fapt au determinat o aplicare greșită a legii pot fi înlăturate și acestea.
Eroarea în stabilirea situației de fapt trebuie să rezulte din împrejurări necunoscute instanței care a soluționat cauza.
În conformitate cu dispozițiile art.394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi solicitată doar pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text.
În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală: „hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă”.
În art. 394 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că: „revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”.
Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din practica judecătorească a rezultat ca cererea prin care revizuientul condamnat critica modul în care s-a desfășurat urmărirea penala sau cercetarea judecătorească sau prin care invoca atitudinea sa de nerecunoaștere a faptei săvârșite și solicită administrarea de probe pentru a-si demonstra nevinovăția, sunt motive care nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art 394 alin 1 Cpp .
In sprijinul raționamentului enunțat mai sus, este și decizia LX /2007 (M.Of.nr.574/30iulie 2008),prin care, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si a stabilit ca „Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art 394 din Codul de procedura penala este inadmisibila”
Întrucât aceleași concluzii au rezultat și din referatul reprezentantului ministerului public care a invocat decizii de speță ale Înaltei Curți de Casație si Justiție(Secția Penală, decizia nr. 5460/25.02.2003, Secția Penală, decizia nr. 791/10.02.2004, Secția Penală, decizia nr .5060 din 9.09.2005 ), Curtea constată, la fel ca instanța de fond, că cererea de revizuire nu îndeplinește condiția prealabilă obligatorie menționată și în consecință, apreciază că în mod corect,în baza art. 403 alin 3 Cod procedura penală, Tribunalul N., a dispus respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele anterioare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar apelantul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art.192 al.2 Cpod pr.penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
In temeiul art. 379 pct.l lit."b" Cod pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent A. M., împotriva sentinței penale nr.6/CC din 03 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N..
In temeiul art. 192 alin.2 Cod pr. penală,obligă apelantul să plătească statului, suma de 300 lei, cheltuielile judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2013, în prezența apelantului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. D. V. I.
GREFIER,
B. M. D.
Red.sent.C.M.
Red.dec.V.I.
Tehnored.B.M.D. – 3 ex.
16.05.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 202/2013.... → |
|---|
