Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 430/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 430/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D.
JUDECĂTOR: M. V.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror N. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către revizuientul B. I. F., împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-revizuient B. I. F., aflat în stare de deținere, asistat de avocat S. D. în substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat Ț. A. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Fiind interpelat, intimatul-inculpat Ș. P. M. precizează că nu dorește să dea declarații suplimentare în această fază procesuală.
Apărătorul apelantului-revizuient depune la dosar originalul declarației dată de către partea vătămată F. I. cu privire la intenția acestuia de a se împăca cu inculpatul, declarație autentificată sub nr. 433/18.02.2015 de B.I.N. A. G..
Apărătorul apelantului-revizuient și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat S. D. pentru apelantul-revizuient B. I. F., solicită admiterea apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria P. T., a se desființa hotărârea și a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de către petent. Din motivele care au fost depuse la dosarul cauzei reiese că nemulțumirea acestuia rezidă din faptul că instanța de fond a considerat că revizuirea dumnealui nu se încadrează în dispozițiile legale prevăzute de Codul de procedură penală, în sensul că nu a luat în calcul posibilitatea unei schimbări de încadrare juridică și condamnarea inculpatului pe noul cod penal și nu pe vechiul cod penal, tocmai în ideea existenței unei posibilități de împăcare cu partea vătămată, care s-a materializat în declarația existentă la dosarul cauzei. Având în vedere dispozițiile legale în vigoare, dispoziții restrictive în ceea ce privește formularea unei cereri de revizuire și temeiul în baza căruia și-a întemeiat revizuientul cererea, respectiv lit. a și anume că au intervenit fapte și împrejurări noi care ar conduce practic la o răsturnare a soluției pronunțate de către instanța de fond, urmează a se aprecia dacă motivele invocate de către apelantul-revizuient se încadrează în dispozițiile legale și în conformitate cu acest fapt a se dispune admiterea apelului și respectiv admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Depune la dosar referatul apărătorului titular pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât apreciază că motivele de revizuire invocate nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Apelantul-revizuient B. I. F. precizează că s-a judecat 9 luni de zile cu o contestație la mandatul de executare ajungând și la Î.C.C.J. crezând că se judecă fondul la această instanță, însă acolo s-a judecat competența instanțelor. Arată că a depus dovezi și la Î.C.C.J. cum că s-a împăcat cu partea vătămată din perioada anchetei când era în vigoare vechiul cod penal. Odată cu . noului cod penal împăcarea dintre părți înlătură răspunderea penală. La Curtea de Apel Bacău președintele de complet i-a acordat un termen pentru a se prezenta partea vătămată. A depus la dosar o scrisoare medicală, întrucât partea vătămată este în vârstă și stă într-o localitate fără mijloc de transport, astfel încât acesta a întârziat și cauza a rămas în pronunțare. Solicită a se avea în vedere faptul că s-a împăcat cu partea vătămată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Prin sentința penală nr. 1/19.02.2015, pronunțată în dosar nr. _ al Judecătoriei P. T. s-a dispus:
În baza art. 459 alin.5 respingerea cererii formulată de revizuientul B. I. F., de revizuire a deciziei penale nr. 348 din data de 13.05.2014 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosar penal nr._, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin 2 C.pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea depusă la Curtea de Apel Bacău, B. I. F. a formulat prin apărător prezenta cerere intitulată contestație la executare împotriva deciziei penale nr.348/13.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosar penal nr._ . Prin adresa nr.2779/IA/38A din 19.08.2014 Curtea de Apel Bacău a dispus trimiterea prezentei cauze la Judecătoria P. T..
Astfel, cererea a fost înregistrată la data de 27.08.2014 sub nr._ la Judecătoria P. T..
În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin decizia penală nr. 348/13.05.2014 dată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ s-a soluționat apelul său declarat împotriva hotărârii date de către instanța de fond.
Prezentei cauze i-au fost atașate dosarele nr._ al Judecătoriei P. T. și al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 102/D din 28.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. T. în dos._ în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul B. I. F. din infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. b și c și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, condamnarea inculpatului B. I. F., fiul lui I. si Mieluța, născut la data de 23.03.1983, în municipiul Brasov, jud. Brasov, domiciliat în ., cetățean roman, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 2 Cp raportat la art. 34 alin 1 lit. b Cp, s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare din prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 1069 zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 483/27.11.2003 a Tribunalului B., așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 82/16.03.2004 a Curții de Apel B. și prin decizia penală nr. 2844/26.05.2004 a Î.C.C.J., și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1069 zile închisoare, pe care a sporit-o până la 3 ani închisoare.
Inculpatul B. I. F. va executa în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp s-a interzis inculpatului B. I. F. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul din data de 04.04.2013 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. T. nr. 830/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților R. M. C., B. I. F. și A. N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b pentru B. I. F., constând în aceea că în noaptea de 28/29.08.2012, prin efracție, au pătruns în curtea locuinței lui F. I., de unde au sustras un porc în greutate de 80 kg, cauzând un prejudiciu de 900 lei.
Cauza a fost înregistrată inițial sub nr._ pe rolul acestei instanțe. La data de 31.10.2013 instanța a dispus disjungerea cauzei privind inculpatul A. N. de cauza privind ceilalți doi inculpați, ținând cont de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Referitor la inculpații B. I. F. și R. M. C. s-a format un nou dosar, nr._ .
În ceea ce privește inculpații B. I. F. și R. M. C., din coroborarea probelor administrate, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 29.08.2012, partea vătămată F. I. din comuna Glăvănești, . a sesizat organele de poliție despre faptul că în noaptea de 28/29.08.2012 persoane necunoscute i-au sustras dintr-un coteț un porc de circa 80 kg.
Din primele cercetări, autorii nu au putut fi identificați, astfel că la data de 02.10.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.
Din verificările efectuate autorii au fost identificați în persoana numiților R. M. C., B. I. F. și A. N..
S-a mai constatat că în seara de 28.08.2012, cei trei inculpați, după ce au consumat băuturi alcoolice la un bar din centrul localității Glăvănești, s-au deplasat acasă la R. M. C., unde au mai consumat băuturi alcoolice, după care în jurul orelor 24, la propunerea lui R. M. C. au plecat în satul Poiana, ..
Inculpatul R. M. C. a luat căruța cu calul și împreună cu B. I. F. și A. N. s-au deplasat în ., deși nu aveau treabă, apoi au venit în satul Putredeni, ., unde au oprit căruța la o intersecție de drumuri. Inculpatul R. M. C. a observat în curtea unei locuințe un coteț de porci. A forțat gardul construit din nuiele, după care a intrat în curte, a mers la cotețul de porci, a lovit cu securea în cap un porc, după care acesta a căzut lângă gardul cotețului. Fiind ajutat de B. I. F. și A. N., au scos porcul din coteț, dându-l peste gard, l-au târât până în drum, l-au pus în căruță, după care au plecat spre satul Glăvănești.
Aceștia au dus porcul la locuința lui R. G., fratele inculpatului R. M. C., unde au tăiat porcul și au împărțit carnea între ei.
Fiind audiați în faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut fapta comisă și nu avut probe de propus în apărare. Inculpații B. I. F. și A. N. au achitat părții vătămate F. I. suma de 750 lei, din prejudiciul total de 900 lei.
P. a apreciat că fapta săvârșită de inculpații R. M. C. și B. I. F., de a pătrunde fără drept în curtea locuinței, noaptea, prin efracție, prezintă un grad de periculozitate sporit, motiv pentru care s-a impus trimiterea în judecată.
Situația de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor părților cu procesul – verbal de cercetare a locului faptei și cu declarația martorului R. G..
În drept, fapta fiecăruia dintre inculpații B. I. F. și R. M. C. constând în aceea că, în noaptea de 28/29.08.2012, prin efracție, au pătruns împreună cu alte două persoane în curtea locuinței lui F. I., de unde au sustras un porc în greutate de 80 kg, constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal.
În temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul B. I. F. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (așa cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriu) în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul B. I. F. fusese liberat condiționat la data de 10.02.2010 din executarea unei pedepse de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/27.11.2003 a Tribunalului B., așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 82/16.03.2004 a Curții de Apel B. și prin decizia penală nr. 2844/26.05.2004 a Î.C.C.J., rămânând un rest neexecutat de 1069 zile închisoare, așa încât la data de 28/29.08.2012 când a fost săvârșită fapta pedeapsa nu putea fi considerată ca executată. Prin urmare, în speță nu sunt incidente prevederile art. 37 lit. b Cod penal ce reglementează recidiva postexecutorie, ci prevederile art. 37 lit. a Cod penal, și anume recidiva postcondamnatorie.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție in modalitatea intenției directe.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor comise, precum și urmarea produsă prin săvârșirea acestor infracțiuni (prejudiciu modic, ce a fost recuperat). De asemenea, instanța a ținut seama de aspectul că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală, au dat dovadă de sinceritate, au făcut demersuri pentru a repara paguba pricinuită, sens în care au plătit părții vătămate contravaloarea animalului; instanța a dat astfel eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal, aplicând o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege.
În consecință, instanța a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni.
Referitor la inculpatul B. I. F., reținând starea de recidivă postcondamnatorie, reținând și aspectul că pedeapsa anterioară a fost deja executată în parte (în perioada 15.07.2003 – 10.02.2010), instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin 2 Cp raportat la art. 34 alin 1 Cp și a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat (1069 zile închisoare) cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1069 zile închisoare, pe care a sporit-o până la 3 ani închisoare, considerând că sporirea pedepsei se impune în condițiile în care inculpatul nu a dovedit că și-ar fi însușit valorile apărate de legea penală, deși i s-a acordat încredere în momentul în care a fost liberat condiționat.
Inculpatul B. I. F. va executa în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cp a interzis ambilor inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. I. F..
Instanța de apel a apreciat că pedeapsa principală aplicată în cauză este juste și proporționale, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acestora, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român din 1969, art. 52 alin.1 asigurând intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.
Cu toate acestea, s-a considerat că sentința apelată este criticabilă în considerarea omisiunii aplicării dispoz. art. 61 Cod Penal.(1969) și greșitei rețineri a dispozițiilor art. 39 al.2 Cod Penal.(1969).
Având vedere că fapta supusă judecății a fost comisă de apelantul inculpate în intervalul de timp cuprins între liberare și executarea totală a pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/27.11.2003 a Tribunalului B., instanța de fond avea obligația de face aplicarea dispozițiilor art.61 Cod Penal.anterior ( în sensul revocării sau menținerii liberării condiționate) iar nu a aplicării dispozițiilor art. 39 al.2 Cod Penal anterior ( care se referă la tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii), cum greșit a procedat aceasta.
Pentru cele expuse, Curtea, în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod Penal.p. a admis apelul declarat de inculpatul B. I. F. sub aspectul omisiunii aplicării dispoz. art. 61 Cod Penal.(1969) și greșitei rețineri a dispozițiilor art. 39 al.2 Cod Penal.(1969) și a desființat sentința apelată sub aceste aspecte.
Rejudecând cauza, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente și a înlăturat sporul de 26 zile aplicat de prima instanță.
În baza art. 61 Cod Penal( 1969) a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 1069 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/27.11.2003 a Tribunalului Brasov, modif. Prin d.p. nr. 82/16.03.204 a Curții de Apel Brasov, defin. prin d.p. 2844/26.05.2004 a ÎCCJ pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii revizuientul a formulat și recurs în casație. Prin încheierea nr.216/RC din 30.09.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în casație.
S-a reținut că prima instanță a aplicat inculpatului, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o la 3 ani închisoare, reținând dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod penal anterior.
De asemenea, judecând apelul, Curtea de Apel Bacău, a constatat că fapta supusă judecății a fost comisă de apelantul inculpat în intervalul de timp cuprins între liberare și executarea totală a pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/27.11.2003 a Tribunalului B., și că instanța de fond avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor art.61 Cod Penal anterior ( în sensul revocării sau menținerii liberării condiționate) iar nu a aplicării dispozițiilor art. 39 al.2 Cp anterior (care se referă la tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii), cum greșit a procedat aceasta.
Curtea de Apel Bacău, în baza art. 61 Cod Penal( 1969) a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 1069 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/27.11.2003 a Tribunalului B., modificată prin decizia penală nr. 82/16.03.204 a Curții de Apel B., definitivă prin decizia penală nr. 2844/26.05.2004 a ÎCCJ pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză și, ca urmare, a stabilit că pedeapsa de executat pentru inculpatul B. I. F. să fie de 1069 zile închisoare.
De altfel, raportat la cuantumul pedepsei stabilite de către instanța de apel (1069 zile închisoare) față de cel stabilit de instanța de fond(3 ani închisoare), se constată că inculpatului nu i s-a agravat situația, fiind înlăturat sporul de 26 de zile, urmând să execute o pedeapsă mai mică decât cea stabilită de instanța de fond. P. nu a declarat apel și nici nu a formulat nicio critică în ceea ce privește modalitatea de stabilire a pedepsei de către instanța de fond, în sensul celor susținute în prezentul recurs, înalta Curte, constată, astfel, că pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, nedepășind și nesituându-se sub limita legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 440 alin. 2 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de recurs în casație formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 348 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Bacău - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
De asemenea, concomitent cu această cerere și cu recursul în casație, revizuientul a formulat și o contestație la executare. Toate cele trei cereri au avut aceleași motive de fapt, cu încadrări diferite. Instanța apreciază că cel puțin sub aspectul admisibilității acea cale este cea legală. Cele arătate de revizuient se încadrează în motivele prevăzute de lege referitoare la contestația la executare.
Astfel, în acea procedură efectuată de revizuient pe calea contestației la executare, există posibilitatea, în măsura dovedirii celor arătate, ca cererea sa să fie admisă, chiar și în parte.
Conform art. 459 din noul cod de procedură penală :” La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților.
(3) Instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).”
De asemenea, potrivit art.458 instanța competentă să judece cauza este cea „care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.”
De asemenea, în art. 457 din cod procedură penală se prevede termenul în care se poate declara cererea de revizuire. Astfel în alineatul 1 se arată că „Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
În cauza de față cererea este făcută în favoarea revizuientului.
Din economia dispozițiilor art. 453 și 455 C. proc. pen., rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe, a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cazurile în care se poate formula o cerere de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege (art. 453 alin. 1 lit. a-f Cod Penal).
Revizuientul a indicat ca temei de drept al cererii sale ca fiind cel cuprins în art. 453 al.1 lit.a din noul cod de procedură penală.
În fapt, acesta susține că a intrat în vigoare noul codul penal și noul cod de procedură penală care constituie fapte și împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de către Curte de Apel Bacău atunci când s-a pronunțat decizia în apel. Prin această cerere, revizuientul contestă aplicarea legii vechi în apel, considerând că legea nouă ar fi fost mai favorabilă și că în mod greșit s-a aplicat legea veche, creându-i-se în acest fel o situație mai puțin favorabilă în urma admiterii propriului apel.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute în art. 453 cod procedură penală, iar cel invocat de revizuient, este cel de la al.1 lit.a, respectiv „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Din ansamblul motivelor de revizuire instanța a constatat că revizuientul nu a indicat descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță, ci, mai degrabă a formulat critici asupra temeiniciei deciziei penale nr. 348/13.05.2014 dată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
Astfel,instanța în baza art. 459 alin 5 Cod de procedură Penală a respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
S-a avut în vedere și art. 459 al.7 Cod de procedură Penală care prevede că: „Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.”
Văzând și dispozițiile art.275 alin 2 Cod de procedură Penală.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul revizuent B. I. F.
Motivele de apel invocate au fort expuse pe larg in preambulul prezentei decizii și nu vor mai fi reluate.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art. 417 alin. 2 C.p.p. sub toate aspectele constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente.
Cererea de revizuire formulată de B. I. F. după cum a apreciat și prima instanță este este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 403 C.p.p. in etapa admiterii în principiu instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Din examinarea actelor dosarului ,instanța constata prin prisma art 394 Cpp ca cererea formulata este inadmisibila din următoarele considerente:
Potrivit art. 453 Cpp hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse acestei cai extraordinare numai in cazurile expres si limitativ prevăzute in acest articol:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Natura juridica a revizuirii este strâns legată de inexacta stabilire a situației de fapt bazata pe neputința cunoașterii anumitor împrejurări a căror dezvăluire are loc ulterior. Astfel in cazul revizuirii temeiurile de înlăturare a hotărârii nu rezulta din dosarul cauzei ci constituie elemente noi de care instanța nu a avut cunoștința in momentul pronunțării hotărârii. Prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, nu și a eventualelor greșeli în aplicarea legii; numai în măsura în care erorile de fapt au determinat o aplicare greșită a legii pot fi înlăturate și acestea.
Eroarea în stabilirea situației de fapt trebuie să rezulte din împrejurări necunoscute instanței care a soluționat cauza.
Sub aspectul admisibilității căii de atac promovate în prezenta cauză se constată că motivele invocate de către apelantul-revizuient constituie în fapt, o critică adusă, cu deosebire, modului în care a fost efectuată urmărirea penală și implicit judecarea cauzei de instanța de fond și de instanța de apel, ceea ce nu poate constitui temei de revizuire.
Cazurile în care este admisibilă aceasta cale extraordinara de atac sunt expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod procedură penală, situațiile invocate ca temei al revizuirii neregăsindu-se în cele cinci cazuri prevăzute de text.
Așa cum este cunoscut pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală: „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, trebuie, printre altele, îndeplinite următoarele condiții:
să se fi descoperit fapte sau împrejurări de fapt noi, deci care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii.
Faptele sau împrejurările de fapt noi semnifică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.
Constituie fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanțelor care au soluționat cauza de condamnare a intimatului.
Curtea constată că, deși cererea de revizuire a fost introdusă de în termenul prevăzut de C. proc. pen., ,motivele invocate de contestator nu se regăsesc intre cele enumerate expres si limitativ de art 394 Cpp.
Revizuientul a invocat că a intervenit împăcarea cu partea vătămată încă de la urmărirea penală, aspect care nu este real. Rezultă din actele dosarului că a achitat într-adevăr părții vătămate prejudiciul, dar inculpatul nu s-a prezentat la prima instanță – când oricum potrivit Codului Penal din 1969 nu putea interveni împăcarea pentru infracțiunea de furt calificat – iar în apel s-a prezentat la un singur termen de judecată și a cerut termen să își angajeze apărător iar ulterior nu s-a mai prezentat. În aceste condiții nu a intervenit cazul de contestație privind împăcarea părților.
Din aceste considerente apelul de fata va fi respins ca nefondat, neîncadrându-se din punct de vedere formal in prevederile art. 426 Cpp
Văzând si dispozițiile art. 275 alin 2Cpp,
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge apelul declarat de apelantul revizuent B. I. F., împotriva sentinței penale nr . 1/ 19.02.2015, pronunțată în dosar nr. _ al Judecătoriei P. T. ca nefondat.
În baza art. 275 al.2 c.pr.pen., obligă apelantul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică ,azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. D.M. V.
GREFIER,
C.-A. F.
Red. sent. A.N.T.
Red. dec. V.M. 14.05.2015
Tehnoredactat F.C.A. 19.05.2015/5 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
