Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 63/2015

Ședința din Camera de Consiliu de la 20 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. C. – Președinte secție

JUDECĂTOR A. A. M.

*************

GREFIER M. C.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:

PROCUROR C. B.

Pe rol soluționarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul N. V. împotriva deciziei penale nr. 959/8.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în cameră de consiliu de prezintă avocat V. G. – apărător ales al contestatorului N. V.; lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 Cod procedură penală.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat V. G. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, motivat de faptul că nu a avut timp să studieze dosarul de fond care a fost recent atașat.

Arată că a formulat contestația în anulare fără a avea cunoștință despre anumite aspecte din dosarul de fond.

Instanța având în vedere că prezenta cauză are ca obiect admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, iar potrivit dispozițiilor art. 427 alin.2 Cod procedură penală, în cererea de contestație în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru motivarea contestației în anulare.

Nemaifiind alte cereri de formulat acordă cuvântul pentru susținerea contestației în anulare.

Avocat V. G. arată că motivele pentru care s-a formulat contestația în anulare se centrează pe faptul că inculpatul nu a fost audiat, fiind achitat șa instanța de fond și ulterior, condamnat în apel.

Cu privire la condițiile prevăzute de lege pentru formularea contestației în anulare, apreciază că motivele invocate se încadrează în cazul arătat în art. 426 lit.h Cod procedură penală, cererea îmbracă forma scrisă și a fost formulată de avocat.

Consideră că sunt întrunite elementele pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, pentru cazul prevăzut la art. 426 lit.h Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă și apreciază că motivele invocate nu se regăsesc în cazurile expres și limitative prevăzute de lege.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;

CURTEA

-deliberând-

Asupra cauzei penale de față, Curtea constată următoarele:

Petentul N. V. a sesizat Curtea de Apel Bacău cu o contestație în anulare referitoare la decizia penală nr. 959 din data de 08.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Cererea nu a fost motivată în scris, însă oral prin apărător petentul a invocat omisiunea instanței de apel de a dispune audierea sa deși a fost prezent, întemeindu-și astfel cererea pe dispozițiile art. 426 lit. h C. pr. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin decizia penală nr.959 din data de 08.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacau, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tîrgu N. împotriva sentinței penale nr.119 din data de 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată, reține cauza spre rejudecare și în fond;

A fost condamnat inculpatul N. V., zis C., fiul lui E. și L., născut la data de 21.11.1984, în orașul Tîrgu N., județul N., CNP_, fără ocupație, căsătorit, cu domiciliul în satul Grumăzești, ., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal de la 1969, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 alin.1 Cod penal, parte vătămată I. V., faptă din 09.10.2013, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

b) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 și 2, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal de la 1969, cu art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 și art.5 alin.1 Cod penal, parte vătămată A. A.-M., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969, cu art.5 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, cea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ - 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.83 Cod penal de la 1969 și art.15 din Legea nr.187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.128 din data de 22.04.2010, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., definitivă la data de 16.11.2010.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969, s-au contopit pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.128 din data de 22.04.2010, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N. și pedeapsa de 1 (un) an și 29 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.253 din data de 30.09.2010, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

S-a constatat că din această pedeapsă principală rezultantă inculpatul a executat 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare, rămânând de executat 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art.83 alin.1 teza finală Cod penal de la 1969 și art.15 din Legea nr.187/2012, s-a adăugat acest rest de pedeapsă, de 5 (cinci) luni închisoare, la pedeapsa principală rezultantă aplicată pentru infracțiunile deduse judecății.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ DE EXECUTAT – 3 (trei) ani, 5 (cinci) luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal din 1969.

S-a dedus din pedeapsa principală de executat perioada executată prin reținere de 24 de ore, din data de 10.10.2013 și prin arest preventiv, începând cu data de 11.10.2013 și până la data de 20.12.2013.

S-a luat act că părțile vătămate A. A.-M. și I. V. nu s-au constituit părți civile.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul N., a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.119 din data de 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu N. s-a dispus, în temeiul art. 396 al 1,5 cod proc. penală raportat la art. 16 al. 1 lit. c cod proc. penală, achitarea inculpatului N. V. zis „C.” fiul lui E. și L. născut la data de 21.11.1984 în or. Tg. N. jud. neamț, cetățean român, CNP_ domiciliat în or. Tg N. .. L 1 . pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art 205 al 1 cod penal și art 205 al 1, al 3 lit b cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art 189 al 1 cod penal anterior și art 189 al 1,2 cod penal anterior.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocați N. a sumei totale de 500 lei din care 100 lei pentru av. Pucăloaia A. (delegația nr. 431) și 400 lei pentru av. R. V. (delegația nr. 391) reprezentând onorariu pentru asistență juridică din oficiu pentru inculpat.

În temeiul art 275 al 3 cod proc. penală cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu N. nr. 2367/P/2013 din 04.11.2013 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. V. fiul lui E. și Leonina născut la data de 21,11,1984 în or, Tg N. jud, N. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate prev. de art 189 al 1 cod penal și art 189 al 1 și 2 cod penal cu aplicarea art 37 lit a,b, cod penal.

In actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență următoarele:

La data de 09.10.2013 după ora 20 pe fondul consumului de alcool inculpatul N. V. a obligat-o pe partea vătămată A. A.-M. minoră și pe partea vătămată I. V. care veniseră de bună voie în locuința sa din Tg N. . l 1 . să se dezbrace fără haine în pielea goală le-a luat hainele și le-a aruncat pe geam, obligându-le în acest mod să rămână împotriva voințelor în garsonieră până la data de 10.10.2013 ora 10, când alarmat de faptul că minora a fost căutată inclusiv la locuința lui le-a adus hainele înapoi și le-a lăsat să plece.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu din 10.10.2013, reclamația și declarația tip persoană dispărută date de A. V., declarațiile părților vătămate A. A. M. și I. V., procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului N. V., procesul verbal de ridicare mesaje SMS și declarațiile martorilor A. V., A. M., L. Caudiu.

La termenul de judecată din data de 19.12.2013 a fost audiat inculpatul N. V. care a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor.

La același termen de judecată au fost audiate și părțile vătămate I. V. și A. A. M. care au arătat că nu își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale și că nu este adevărat că au fost împiedicate de inculpat să iasă din locuința acestuia.

În cauză au mai fost audiați martorii L. Consantin, A. M., A. P. I. și S. M..

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, infracțiunile prevăzute de art 189 al 2 și art 189 al 1,2 cod penal negăsindu-se în art 205 al 2 și art 205 al 1, al 3 lit b din noul cod penal.

Instanța a constatat că în privința faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul parchetului a intervenit o succesiune de legi care incriminează această faptă și anume codul penal din anul 1969 și noul cod penal.

Potrivit art 5 cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.

Comparând legile penale succesive arătate mai sus în funcție de criteriile consacrate în practica judiciară raportat la circumstanțele concrete ale cauzei instanța a considerat că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul cod penal, încadrarea juridică fiind mai avantajoasă din punct de vedere al cuantumului pedepsei.

Din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești instanța nu a putut reține săvârșirea de către inculpatul N. V. a vreunei acțiuni sau inacțiunii proprii laturii obiective a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței inculpatul N. V. a negat comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, motivele sale coroborându-se cu probele administrate inclusiv cu declarațiile date de părțile vătămate.

Audiată în cursul urmăririi penale la data de 10.10.2013 partea vătămată A. A.-M. a arătat următoarele:

La data de 09.10.2013 în jurul orei 12,30 a băut o cafea cu inculpatul N. V. la barul Expres din zona autogării după care a mers la un service unde inculpatul și-a reparat mașina după care au plecat la locuința acestuia pe . Tg N.. Înainte de a ajunge la imobil au luat-o și pe I. Valenina de la autogară.

Inițial în imobil au urcat numai ea și I. V. și după aproximativ jumătate de oră a venit și inculpatul însoțit de șofer. La scurt timp după aceasta în garsonieră a venit un băiat care a adus vodcă după care acesta a plecat.

În jurul orei 16 a vorbit cu mama ei căreia i-a spus că întârzie, după care inculpatul i-a scos cartela din telefon și a rupt-o.

După ce i-a rupt cartela inculpatul a plecat din garsonieră lipsind jumătate de oră.

Inculpatul s-a întors împreună cu L. și au stat toți patru de vorbă.

La un moment dat inculpatul a pus-o pe ea și pe I. Valenina să se dezbrace ele acceptând acest lucru.

După ce s-au dezbrăcat inculpatul a aruncat hainele pe geam. Inculpatul i-a cerut să întrețină relații sexuale cu L. dar când s-a apropiat de el inculpatul a lovit-o cu palma spunându-i că a vrut s o încerce, oprind-o să mai întrețină relații sexuale cu acesta.

După ce a fost lovită a mers pe canapea lângă L..

I. Valenina nu a răspuns la telefon întrucât telefonul a fost trântit și i-a căzut acumulatorul.

A întreținut relații sexuale cu inculpatul de bunăvoie după care s-a culcat și s-a trezit dimineața când a băut cineva în ușă, dar căruia nu i-a deschis.

Nu a vrut să plece acasă întrucât era târziu și nu dorea să se certe cu inculpatul.

După ce s-a trezit inculpatul a întrebat-o dacă este bine și a plecat cu V. la ea acasă.

La data de 11.10.2013 partea vătămată A. A. M. a fost reaudiată în cursul urmăririi penale acesta arătând următoarele:

Ușa de la intrare era încuiată doar cu cheia fixă și V. i-a spus că este liberă să plece. Nu au fost amenințate și nu îi este teamă de inculpat . Știe că inculpatul când bea devine violent.

Nu a adus la cunoștință inculpatului că vrea să plece acasă după ce acesta i-a spus că în noaptea aceea rămân acolo.

Prin aceeași declarație partea vătămată a arătat că revine asupra celor declarate arătând că după ce a intrat n garsonieră nu a mai avut posibilitatea să plece de acolo și ulterior nu au mai îndrăznit să plece pentru a nu fi mai rău, de frică au renunțat să mai plece.

Audiată în instanță partea vătămată A. A. M. a revenit în parte asupra declarației date în cursul urmăririi penale arătând următoarele:

Nu își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale întrucât nu este adevărat ce a declarat.

Avea o relație cu inculpatul N. V. de mai mult timp, s-a dus la el acasă i-a dat cheile, cheile fiind tot timpul în ușă. Nu s-a dus acasă deoarece era târziu, consumase alcool și îi era frică de părinți. Hainele le-au aruncat ele pe geam deoarece se aflau sub influența alcoolului.

În acea seară nu a fost împiedicată să plece din locuință, iar inculpatul nu a exercitat violențe asupra ei,

De asemenea partea vătămată I. Valetina audiată în cursul urmăririi penale la data de 10.10.2013 a arătat următoarele:

Împreună cu partea vătămată A. A. M. s-au deplasat la locuința inculpatului N. V. iar după aproximativ jumătate de oră a venit inculpatul însoțit de un băiat, care nu au stat mult și au plecat.

Au început să consume băuturi alcoolice când la un moment dat inculpatul le-a cerut să se dezbrace. După ce s-au dezbrăcat inculpatul le-a aruncat hainele pe geam.

L-au rugat să le lase să plece acesta spunându-le că pot să plece doar sărind pe geam de la etajul 1,

Au stat la inculpat mai mult împotriva voinței lor deoarece ele nu au vrut să rămână.

Inculpatul a scos cartelele din telefoane pe a lui A. A. M. a rupt-o și pe a ei a păstrat-o până a doua zi.

În timp ce se aflau în pat inculpatului i s-apărut că își fac semne și atunci a lovit-o pe A. M. cu palma peste față.

Inculpatul s-a trezit dimineața când a băut cineva la ușă dar nu și-a mai amintit nimic din ele întâmplate.

I-au povestit ele ce s-a întâmplat și atunci inculpatul și-a cerut scuze și le-a adus el hainele aruncate în spatele blocului.

După plecarea de la inculpat au mers la locuința părții vătămate A. M. unde a aflat că tatăl ei a sesizat organele de poliție și au fost conduse la sediul poliției pentru verificări.

Audiată în fața instanței partea vătămată I. V. a revenit asupra declarației dată în fața instanței arătând următoarele:

Nu își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale nefiind adevărat ce a declarat. Când a ajuns la poliție a declarat ce s-a întâmplat dar i s-a spus că nu o cred și i s-a dictat e să scrie.

Au stat în locuința inculpatului până a doua zi dimineața și nu au fost împiedicate să plece de acolo, cheia fiind tot timpul în ușă.

Și martorul A. P. I. și S. M. au declarat aceeași situație de fapt ce a prezentată de inculpat și de părțile vătămate care au fost audiate în instanță.

Martorul A. P. I. a arătat cp s-a întâlnit cu inculpatul Nehifor V. și cu L. la un bar după care s-a deplasat la locuința inculpatului să ia un încărcător de telefon.

Când au ajuns la locuința inculpatului le-a deschis ușa o fată, în locuința mai aflându-se o fată.

Au consumat împreună băuturi alcoolice până în jurul orei 9,30-10 seara când a plecat acasă.

În garsonieră au rămas cele două fete inculpatul și L..

În această perioadă nu s-a întâmplat ca fetele să dorească să plece și să fie oprite.

Martorul S. M. a arătat că între inculpat și partea vătămată A. A. M. exista o relație de prietenie de mai mult timp.

Martorul L. C. C. a arătat că cele două fete s-au dus singure la locuința inculpatului și au stat de bună voie acolo.

Părțile vătămate nu au vrut să plece din garsonieră și nici nu au fost împiedicate să plece. C. a fost tot timpul în ușă. Dimineața când a plecat din garsonieră partea vătămată i-a descuia ușa și a încuia-o după el.

Martorul A. V. audiat în cursul urmăririi penale a arătat următoarele:

Este tatăl minorei A. A. M. în dimineața zilei de 9.10.2013 fiica sa a plecat de la locuință la liceu și nu a mai revenit acasă,

Seara în jurul orei 23 a apelat serviciul de urgență 112 relatând acest aspect iar a doua zi la data de 10.10.2013 ora 8,30 s-a prezentat la sediul poliției pentru a da lămuriri cu privire la fiica sa. După ce a ajuns acasă în jurul orei 11 a venit fiica sa A. M. însoțită de o colegă de clasă I. V..

Fiica sa avea la ochiul drept ură de lovitură dar nu a vrut să-i spună.

Cealaltă fată i-a spus că au stat la o garsonieră a unui băiat N. V. și a fost lovită de acesta în momentul când a vrut să plece acasă, împiedicând-le astfel să plece.

Audiat în fața instanței martorul A. V. a arătat că a sunat-o pe fiica lui și întrucât nu a răspuns a sesizat poliția.

A doua zi a venit fiica sa acasă împreună cu cealaltă fată și împreună cu ele a plecat la poliție .

Fiica sa nu i-a spus că a fost bătută și nici cealaltă fată nu i-a spus nimic.

Martora A. M. audiată în cursul urmăririi penale a arătat că este bunica părții vătămate A. A. M. și că a aflat de la nora ei A. E. că partea vătămată împreună cu o altă fată a fost reținută o noapte contra voinței ei de inculpat și că acesta a bătut-o și a vrut să o arunce pe geam.

Audiată în fața instanței martora a arătat că în timp ce se afla la serviciu a venit la ea două persoane care au întrebat-o ce știu de A. M.. Le-a spus că știe din auzite că aceasta umblă cu un băiat. A spus să meargă cu fata la doctor dar nu au vrut să meargă.

Martora A. E., mama părții vătămate A. A. M. audiată în instanță a arătat următoarele:

A declarat lipsa fiicei sale deoarece a fost prima noapte când a lipsit de acasă.

A doua zi la ora 10 a venit singură acasă și a înțeles că a fost la Catic și a anunțat poliția că a găsit-o.

În fața polițiștilor cele două părți vătămate au spus că nu au de dat nici o declarație.

Fiica sa a avut cheia de la garsonieră și că a mai fost acolo o dată sau de două ori acolo cu prietena ei, V..

Aceasta nu i-a spus că inculpatul nu i-a permis să părăsească locuința.

Instanța nu va reține declarația martorului A. V. dată în cursul urmăririi penale care a arătat că partea vătămată I. V. i-a relatat că A. A. M. a fost lovită de inculpatul daraban V. în momentul în care au vrut să plece de la locuința lui, împiedicându-le astfel să plece, întrucât aceste susțineri nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

De altfel în fața instanței martorul A. V. a revenit asupra declarației arătând că partea vătămată I. V. nu i-a relatat ce s-a întâmplat când a venit la domiciliul său la data de 10.10.2013.

În vederea aflării adevărului organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să lămurească speța sub toate aspectele pe bază de probe.

Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzută de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe baza de probe convingerea de vinovăție trebuind să fire certă, așa încât să fie trasă la răspundere potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.

Inculpatul N. V. în mod constant atât în faza de urmărire penală cât și în instanța a negat comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, motivele sale coroborându-se cu probele administrate inclusiv cu declarațiile părților vătămate.

Cum în cauză nu există probe care să îl incrimineze pe inculpat și neputându-se reține existența unei înțelegeri frauduloase între inculpat, părțile vătămate și martori cu privire la schimbarea declarațiilor părților vătămate A. A. M. și I. V. în faza de judecată, instanța a dat eficiență principiului in dubio pro reo potrivit căruia dubiul profită inculpatului astfel că în temeiul art 396 al 1,5 cod proc. penală raportat la art.16 al 1 lit c cod proc.penală a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art 205 al 1 cod penal și art 205 al 1 al 3 lit b cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art 189 al 1 cod penal anterior și art 189 al 1 ,2 cod penal anterior.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului pentru asistența juridică din oficiu pentru inculpat.

În temeiul art 275 al 3 cod proc. penală cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termenul legal apelantul P. de pe lângă Judecătoria TG N..

Motivele de apel au fost expuse pe larg în preambulul prezentei decizii și nu vor mai fi reluate.

Instanța de control judiciar, examinând motivele de apel invocate, dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art 417 alin 2 Cpp, sub toate aspectele constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente.

Motivele de apel ale parchetului prin care critica achitarea inculpatului N. V. sunt întemeiate față de următoarele considerente.

Față de soluția achitare dispusă de către prima instanță, Curtea a procedat la audierea nemijlocită a părții vătămate A. A. M. și a martorilor A. M., A. V. și A. E. și s-a dat citire declarațiilor martorilor L. C. C. și A. P. I..

Inculpatul N. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în dauna persoanelor vătămate A. A.-M. și I. V., reținându-se că în data de 09.10.2013, după orele 20.00, pe fondul consumului de alcool, N. V., a obligat-o pe minora A. A.-M. și majora I. V., care veniseră de bună voie în locuința sa, să se dezbrace de haine în pielea goală completr fară lenjerie intimă, le-a luat hainele și le-a aruncat pe geam, obligându-le în acest mod să rămână împotriva voinței lor în garsonieră până în data de 10.10.2013. orele 10.00, când alarmat de faptul că minora a fost căutată inclusiv la locuința lui, le-a adus hainele înapoi și le-a lăsat să plece.

Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a lovit persoana vătămată, recunoaștere care s-a coroborează cu declarațiile date de persoanele vătămate în faza de urmărire penală,cu declarațiile martorilor și cu mesajele SMS puse la dispoziție de către inculpat, dar în fața instanței de judecată nici una dintre părți nu recunoaște acțiunea de lovire, toți susținând că persoana vătămată s-a autoaccidentat datorită stării de beție.

De asemenea, din mesajele SMS puse la dispoziție de către inculpat, care s-au coroborat cu declarațiile martorului L. C. și cu declarațiile martorului A. V., rezultă că în cauză s-a încercat o înțelegere între părți încă din faza de urmărire penală.

Declarația dată în cursul urmăririi penale de către persoana vătămată A. A. M., s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate I. V., cu declarația martorului A. V., cu procesul verbal de percheziție și cu planșele aferente, din care rezultă că asupra persoanei vătămate s-au exercitat acte de violență fizică și psihică, profitând de naivitatea și vârsta acesteia. Din planșe s-a observat structura canapelelor, cablul cu care inculpatul a amenințat că electrocutează persoanele vătămate și forma echimozei persoanei vătămate. Faptul că ulterior aceasta și-a schimbat declarația în fata instanței, motivând că a fost nevoită să rămână deoarece ora era târzie și că îi era frică de părinți, nu a fost reținut, deoarece, chiar și persoana vătămată, mama sa și martorii au confirmat că au existat și date anterioare când aceasta a stat împreună cu inculpatul până dimineață fără a exista repercusiuni. De altfel, prin coroborarea declarațiilor date la urmărire penală de persoanele vătămate, de martori, cu mesajele SMS puse la dispoziție de către inculpat și cu declarația martorului A. E. a rezultat că persoana vătămată A. A. M. a încercat încă din faza de urmărire să repare greșeala inculpatului pentru că " îl iubește și nu dorește să-i facă rău".

Declarația martorului A. V., dată în faza de urmărire penală, s-a coroborat cu mesajele SMS puse la dispoziție de către inculpat și cu declarația persoanei vătămate I. V., aceasta din urmă fiind cea care a adus la cunoștință părinților evenimentul din seara precedentă (SMS A. A. M. către inculpat: „vezi nu o amenința pe vali...ai văzut că nu poți avea încredere... i.o zis si lu taikmiu mai multe", pentru ca în faza de judecată martorul A. V. să declare „pur și simplu nici cealaltă persoană nu mi-a spus nimic", după ce la urmărirea penală a declarat că „ ...fata mea nu a vrut să-mi spună ce a pățit, cealaltă fată mi-a spus că.... a fost bătută de acesta(inculpat) în momentul când a vrut să plece acasă dar el nu le-a lăsat").

În ceea ce privește declarația martorei A. E., a rezultat clar intenția acesteia de a ajuta inculpatul, la un moment dat declarând :"revin și arăt că nu a fost adevărat ce s-a întâmplat acolo seara, nu era speriată, nu a avut o vânătaie", fapt ce denotă dorința de a prezenta cât mai în favoarea inculpatului evenimentele. S-a reținut că aceeași martoră, mamă a persoanei vătămate, a declarat că fetele (care nu erau speriate) i-au spus că au fost luate de pe stradă, de către persoane pe care nu le cunosc și au fost duse într-o locație necunoscută.

Rezumând, Curtea a reținut că acțiunile inculpatului N. V. care la data de 09.10.2013 a obligat-o pe partea vătămată A. A.-M. minoră și pe partea vătămată I. V. care veniseră de bună voie în locuința sa din Tg N. . l 1 . să se dezbrace fără haine în pielea goală le-a luat hainele și le-a aruncat pe geam, a lovit partea vătămată minoră A. A. M., a aruncat telefonul părții vătămate I. V. și a rupt cartela telefonică din telefonul părții vătămate A. M.. Chiar dacă atitudinea procesuală a părților vătămate este vădit nesinceră și vădește intenția de a zădărnici aflarea adevărului și scăparea de la răspundere penală a inculpatului, din conținutul mesajelor SMS trimise de partea vătămată A., inculpatului.

Dimineața inculpatul a realizat că fetele i-ar putea crea probleme dacă ar povesti cele întâmplate motiv pentru care si-a schimbat comportamentul spunând că nu-și aduce aminte, oferindu-se să le trimită acasă cu mașina sa, condusă de L. C. care le-a dus până în apropierea locuinței lui A. A. M..

Odată ajunse acasă, A. V. care între timp sesizase poliția cu privire la dispariția fiicei sale a observat urmele de violență de pe fața fiicei sale, a discutat cu fetele și a sesizat din nou organele de poliție. Cu ocazia audierii I. V. a făcut o declarație cu privire la evenimente, relatând aspectele sus menționate. Partea A. A. M., fiind influențată de inculpat încă dinaintea producerii evenimentului, cunoscând temperamentul impulsiv al acestuia, a alternat în declarații încercând să-l dezincrimineze. Cu toate acestea a făcut o declarație în același sens cu cele relatate de I. V.. În cauză a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința lui N. V., ocazie cu care au fost constatate aspecte ce se coroborează cu declarațiile părților I. V. și A. A. M. (prezența petelor culoare brun roșcată ce par a fi de sânge pe lenjeria aflată pe pat, prezența prelungitorului electric cu cablurile decojite).

Între timp inculpatul s-a pus de acord cu martorul L. C. cu privire la eventualele cercetări ce ar putea fi efectuate și cu privire la aspectele ce ar trebui declarate, ambii arătând că fetele au stat de bună voie în locuință, că nu au fost agresate: că acestea au consumat excesiv băuturi alcoolice. Acesta a profitat și de naivitatea părții A. A. M., care a corespondat cu el prin mesaje tip SMS, până la depistarea lui. Prin intermediul acestora inculpatul a aflat că organele de poliție efectuează cercetări și de faptul că minora nu a dorit să-l incrimineze, aspecte pe care le-a prezentat în apărarea sa.

S-a avut în vedere că după arestarea preventivă a inculpatului N. V., apropiații acestuia respectiv martorul L. C. și Armeniei Petrut I., au mers la locuința părții vătămate A. A. M., pentru a-i determina pe aceștia să-și retragă declarațiile, dându-i tatălui părții vătămate respectiv lui A. V. să vorbească la telefon cu soția inculpatului N. V.. Aceasta a afirmat că va plăti oricât pentru retragerea acuzațiilor, afirmând că ar avea poze cu minora dezbrăcată.

Cu privire la infracțiune s-a constatat că pericolul social concret, este relevat prin modul de săvârșire a infracțiunii. Autorul pe fondul consumului de alcool, a determinat victimele să se dezbrace complet de haine, inclusiv lenjerie intimă, pe care le-a aruncat în exteriorul blocului lăsând acestora doar posibilitatea de a ieși pe geam. Astfel acesta s-a asigurat că ele nu vor părăsi în nici un fel locuința indiferent de acțiunile sale. Chiar dacă ușa locuinței ar fi fost deschisă ar fi fost greu de crezut că tinerele vor încerca să iasă complet dezbrăcate pe timp de noapte dintr-un . .. În această situație tinerele au cedat psihic și ar fi făcut orice li s-ar fi cerut pentru a fi lăsate în pace, pentru a nu fi supuse unor acțiuni violente. Astfel s-a creat victimelor o stare de inferioritate psihică, înfrângându-le orice acțiune de ripostă, acestea acceptând practic orice. Această stare psihică s-a menținut asupra celor două tinere, întrucât nici una din ele nu a dorit să depună plângere prealabilă, dorind mai degrabă să nu fie audiate pentru a nu suporta ulterior consecințe.

Cu privire la persoana inculpatului s-a avut în vedere că acesta a fost cercetat și condamnat în mai multe rânduri pentru infracțiuni cu violență (loviri și alte violențe, amenințare, ultraj contra bunelor moravuri, ultraj). În anul 2010 inculpatul a mai avut o manifestare de acest gen, când pe fondul consumului de alcool a dorit să întrețină relații sexuale cu o tânără într-un local reținând-o pe aceasta și pe însoțitorul ei, manifestându-se violent față de amândoi, tânăra leșinând pe fondul unui atac de panică.

De altfel față de părțile vătămate A. A.-M. și I. V. a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații având în vedere declarațiile contradictorii date în cauză cu vădit scop protejarea inculpatului, în cauza penală nr. 2864 /P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg N. fiind dispusă clasarea cauzei cu aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii.

Față de toate ceste considerente, Curtea a reținut vinovăția inculpatului N. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate prev de art 189 al 1 cod penal și art 189 al 1 și 2 cod penal cu aplicarea art 37 lit a,b, cod penal, pentru care, urmare a admiterii apelului parchetului a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

Cu privire la legea penală aplicabilă, mai favorabilă inculpatului, Curtea a constatat că este mai favorabilă legea penală veche și anume Codul Penal din 1969 din următoarele considerente:

Față de inculpat sunt incidente în cauză instituția concursului de infracțiuni dar și recidiva, atât post condamnatorie cât și cea postexecutorie.

La data de 20.05.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial decizia nr. 265 din 6.05.2014 a Curții Constituționale care în interpretarea art 5 Cp a stabilit că ,, dispozițiile art 5 din Codul Penal sunt constituționale în măsura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aceste condiții, Curtea a analizat în succesiunea de legi penale, legea penală mai favorabilă însă nu prin aplicarea ei pe instituții autonome așa cum practica judiciară deja se formase până la momentul apariției deciziei Curții, ci global, cu privire la situația inculpaților în ansamblu pentru a constata care dintre legi aplicată la întreaga cauză creează inculpaților o situație juridică mai bună.

Astfel în motivarea deciziei Curții Constituționale – obligatorie ca și dispozitivul – se arată că ,, Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Astfel, în aprecierea legii penale mai favorabile, aplicată global în cauza de față legea penală mai favorabilă în ceea ce privește instituția recidivei cu referire la inculpatul este art.37 alin.1 lit. b Cod penal vechi ce stabilește prin art.39 alin.4 că pedeapsa în cazul de recidivă postexecutorie este cea prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și că pedeapsa stabilită de instanță poate fi sporită până la maximul special, sau se poate aplica un spor de până la 10 ani peste maximul special dacă maximul special nu este suficient, în timp ce Codul penal nou prevede prin art. 43 alin.5 că pedeapsa în cazul de recidivă postexecutorie se aplică prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Cu privire la regimul juridic al tratamentului recidivei post condamnatorii prev de art 37 lit a Cp s-a constatat că dispozițiile Codului Penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului întrucât prevedeau contopirea pedepsei anterioare cu cea aflată în stare de recidivă, spre deosebire de art. 43 Cp (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată, ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Cu privire la concursul de infracțiuni, Noul Cod Penal creează un regim sancționator mai aspru constând în aplicare obligatorie a unui spor fix de o treime din totalul pedepselor care nu se mai execută ca urmare a cumulului juridic față de codul penal anterior care instituția sistemul cumulului juridic cu spor facultativ de până la 5 ani închisoare.

Față de toate aceste considerente s-a dispus condamnarea inculpatului N. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate 189 al 1 cod penal și art 189 al 1 și 2 cod penal cu aplicarea art 37 lit a,b, cod penal.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului Curtea a reținut că la dosarul cauzei procurorul de ședință a depus mai multe ordonanțe de clasare din care rezultă că inculpatului i-au fost întocmite mai multe dosare penale pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, amenințare, distrugere soldate cu clasarea față de retragerea plângerilor de către părțile vătămate, profanare de morminte pentru care i s-a aplicat amendă cu caracter administrativ. De asemeni, s-a pus în mișcarea acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea infarcțiunilor de ultraj, conducere fără permis, refuz de a se supune recoltării probelor biologice.

Faptele deduse judecății, conform fișei de cazier au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin s. p. nr. 128/ 22.04.2010 și după executarea pedepsei rezultante de 1 an și 29 de zile aplicată prin s.p. nr 253/30.09.2010 definitivă prin dec. p. nr. 96/8.04.2011 a Tribunalului N..

Așa fiind, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tîrgu N. împotriva sentinței penale nr.119 din data de 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N..

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond;

S-a dispus condamnarea inculpatului N. V., pentru săvârșirea infracțiunilor: de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal de la 1969, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 alin.1 Cod penal, parte vătămată I. V., faptă din 09.10.2013, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ - 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.128 din data de 22.04.2010, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N. și pedeapsa de 1 (un) an și 29 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.253 din data de 30.09.2010, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

S-a constatat că din această pedeapsă principală rezultantă inculpatul a executat 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare, rămânând de executat 5 (cinci) luni închisoare.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ DE EXECUTAT – 3 (trei) ani, 5 (cinci) luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal din 1969.

S-a luat act că părțile vătămate A. A.-M. și I. V. nu s-au constituit părți civile.

Examinând cauza în raport de motivele contestației în anulare formulate, Curtea constată că cererea este inadmisibilă în principiu și urmează a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate.

Prin pronunțarea de către Curtea de Apel Bacău a deciziei penale nr. 959 din data de 08.12.2014 hotărârea de condamnare a inculpatului N. V. a rămas definitivă, intrând în puterea lucrului judecat.

Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obișnuite a hotărârilor judecătorești care au această putere, admițându-se ideea că numai o împrejurare excepțională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări și numai printr-o procedură având caracter excepțional.

Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condițiile care să permită posibilitatea declanșării acestor căi de atac.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, având o natură juridică mixtă de anulare și de retractare.

Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părților să formuleze oricând o astfel de cerere și nici să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea și temeinicia hotărârii rămase definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art.431 și artr.432 Cod procedură penală soluționarea unei contestații în anulare parcurge două etape, respectiv, etapa admiterii în principiu, reglementată de art.413 Cod procedură penală și etapa soluționării pe fond, prevăzută de art.342 Cod procedură penală.

În cadrul primei etape, potrivit art.431 Cod procedură penală, instanța are obligația să verifice dacă cererea de contestație în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art.426 și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

Numai în condițiile în care instanța de judecată constată că toate aceste condiții cumulative sunt îndeplinite admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

În conformitate cu dispozițiile art.428 alin.1 Cod procedură penală: „Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.”

Din verificarea lucrărilor dosarului de fond, Curtea constată că decizia penală nr. 952 din 08.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a rămas definitivă la data de data 08.12.2014, data pronunțării hotărârii penale nesupusă căilor de atac ordinare, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 18.12.2014, data emiterii corespondenței, prin fax, fiind respectat astfel termenul prevăzut de lege.

De asemenea cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac, sunt prevăzute în mod expres și limitativ, în art.426 Cod procedură penală, acestea fiind următoarele: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă și; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Analiza actelor și lucrărilor doasarului, a notelor consemnate în încheierea de ședință întocmită la data de 09.10.2014 de grefa Curții de Apel Bacău, dar și a situației înfățișate prin apărător ales, relevă împrejurarea că motivele invocate în susținerea contestației privind omisiunea instanței de apel de a dispune audierea petentului N. V. sunt nefondate și vădit nesincere. La termenul de judecată din data de 09.10.2014 acordat pentru soluționarea apelului, instanța de judecată a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 83 C. pr. pen., privind dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția totodată că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, or inculpatul asistat de apărător a declarat că înțelege să nu dea nicio declarație în fața instanței de apel.

În aceste condiții, constatând că motivele invocate nu subzistă și nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură penală, Curtea, în temeiul art.431 Cod procedură penală, va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă în principiu.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 431 N.C.proc.pen. respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de petentul N. V. împotriva deciziei penale nr.959/08.12.2014.

În temeiul art. 275 alin.2 N.C.proc.pen. obligă petentul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 20.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. A. A. M.

GREFIER,

M. C.

red. dec. CC – 22.01.2015

tehnored. M.C.

6 exemplare

04 Februarie 2015

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 435/2015....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BACĂU