Influenţarea declaraţiilor. Art.272 NCP. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 502/2015
Ședința publică din data de: 21 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.
Reprezentat prin PROCUROR: B. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul D. D., împotriva sentinței penale nr. 98 din 20.03.2015, pronunțată de Judecătoria R., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat D. D. aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. D. C., lipsă fiind: intimata – persoană vătămată F. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat D. C., pentru apelantul – inculpat D. D., depune la dosar motive de apel.
Avocat J. M., apărător desemnat din oficiu pentru apelantul – inculpat D. D. solicită acordarea onorariului parțial conform aprecierii instanței, depunând la dosar în acest referatul pentru plata onorariilor din fondurile M.J.
Apărătorul apelantului – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Avocat D. C., pentru apelantul – inculpat D. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Arată că din punctul său de vedere scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a avut un comportament sincer și la urmărirea penală și la instanța de fond, apreciind că măsurile de supraveghere și obligațiile care îi pot fi impuse acestuia pot contribui la atingerea scopului pedepsei, într-un mod mai eficient decât privarea de libertate. Totodată, solicită să se aibă în vedere și circumstanțele familiale ale apelantului, acesta având o familie în întreținere, alături de care consideră că se poate integra în societate, precum și faptul că a fost arestat preventiv o perioadă de aproximativ 4 luni în care a reflectat asupra gravității faptei comise și apreciază că nu se mai impune menținerea acestuia în stare de privare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să se dispună respingerea, ca nefondat, a apelului declarat în cauză și să se mențină hotărârea instanței de fond întrucât apreciază că este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul modalității de stabilire a executării pedepsei aplicate, având în vedere natura infracțiunilor comise și modalitatea săvârșirii lor.
Apelantul – inculpat D. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă ceea ce a făcut, însă nu a mai avut probleme cu legea și solicită să i se acorde clemență.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 98 din data de 20.03.2015, pronunțată de Judecătoria R., s-a dispus condamnarea inculpatului D. D., zis „T.”, născut la data de 04.06.1978, în mun. R., jud. N., fiul lui N. și I., CNP_, domiciliat în mun. R., ..223, jud. N., studii 3 clase, cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în P. B., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) influențarea declarațiilor, prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, în condițiile art.375 alin.1 și alin.2, coroborat cu art.377 Cod procedură penală, faptă din data de 03.02.2015, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare și la pedeapsa complementară de 1 (un) an a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) și n) Cod penal, acesta din urmă constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., .. 11B, apt.39, jud. N..
Pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea aplicată la punctul a), în condițiile art.65 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului D. D., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) și n) Cod penal, acesta din urmă constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., .. 11B, apt.39, jud. N.
b) amenințare, prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, în condițiile art.375 alin.1 și alin.2, coroborat cu art.377 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 3 (trei) luni închisoare și la pedeapsa complementară de 1 (un) an a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) și n) Cod penal, acesta din urmă constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., .. 11B, apt.39, jud. N.. (infracțiune din data de 03.02.2015, persoana vătămată F. C.).
Pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea aplicată la punctul b), în condițiile art.65 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului D. D., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) și n) Cod penal, acesta din urmă constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., ., jud. N..
În baza art.38 alin.2 Cod penal, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul D. D. a fost condamnat în prezenta sentință au fost săvârșite sub forma concursului formal de infracțiuni.
Conform art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului D. D., stabilindu-se pedeapsa principală cea mai grea, cea de 1 (un) an închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1 (una) lună închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa rezultantă principală de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare.
Potrivit art.45 alin.3 lit.a Cod penal, s-a aplicat inculpatului D. D. alături de pedeapsa principală rezultantă de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare pedeapsa complementară rezultantă de 1 (un) an a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) și n) Cod penal, acesta din urmă constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., .. 11B, apt.39, jud. N..
Conform art.45 alin.3 și alin. 5 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare, s-a interzis inculpatului D. D. cu titlu de pedeapsă accesorie rezultantă exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) și n) Cod penal, acesta din urmă constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., .. 11B, apt.39, jud. N..
În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, coroborat cu art.362 alin.2 și art.208 alin.1, 2, 3 și 4, raportat la art.223 alin.1 lit.c și art.223 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr.3A din 04 februarie 2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria R. (dosar nr._, mandat de arestare preventivă nr. 4 din 4 februarie 2015) față de inculpatul D. D. și a fost menținută măsura arestării preventive a acestui inculpat.
Conform art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă a închisorii aplicate condamnatului D. D. durata reținerii de 24 de ore din data de 03.02.2015 și a arestării preventive din data de 04.02.2015 și până la zi.
S-a luat act că persoana vătămată F. C., CNP_, domiciliată în mun. R., .. 11B, apt.39, jud. N., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales D. C. din Baroul N..
Onorariul parțial al avocatului din oficiu L. T. S., de la termenul de judecată din data de 25.02.2015, în cuantum de 50 de lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1 Cod procedură penală și să rămână în sarcina statului conform art.274 alin.1 Cod procedură penală.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 511/P/2015 din 19.02.2015, emis de P. de pe lângă Judecătoria R., înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ /2014 din 24.02.2015, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. D., zis „T.”, născut la data de 04.06.1978 în mun. R., jud. N., fiul lui N. și I., CNP_, domiciliat în mun. R., ..223, jud. N., studii 3 clase, cu antecedente penale în prezent arestat preventiv în P. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de infracțiunilor de influențarea declarațiilor, prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal și amenințare, prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal și ambele cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal (fapte din data de 03.02.2015, persoană vătămată F. C.).
În actul de sesizare, Ministerul Public a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 03.02.2015, inculpatul D. D. a mers în fața barului aparținând I.I. F. C., situat pe . din mun. R., și a amenințat-o cu moartea pe F. C. pentru a o determina pe aceasta să își retragă plângerea din dosarul nr. 3438/P/2014 în care acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 206 alin. 1 Cod penal și art. 371 Cod penal, și în care F. C. are calitatea de persoană vătămată.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă prin rechizitoriu sunt menționate de către Ministerul Public următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate (filele 16 – 18), declarațiile martorilor M. G. (filele 20 – 21), I. C. (filele 23 – 24), G. S. D. (filele 26 – 27) și Șindilaru G. L. (filele 29 – 30), declarațiile inculpatului (filele 34 – 35, 38 – 39).
Poziția procesuală a inculpatului în cursul urmăririi penale a fost sinceră, acesta recunoscând săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzat.
În fața judecătorului de cameră preliminară și a instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunilor de influențarea declarațiilor și de amenințare săvârșite împotriva persoanei vătămate F. C., dar a precizat că a căutat-o pe aceasta la sugestia organului de cercetare penală cu scopul de a se împăca în dosarul penal în care aceasta formulase plângere penală, și că a ajuns să o amenințe deoarece se afla sub influența băuturilor alcoolice, consumate voluntar, precum și datorită faptului că aceasta i-a închis ușa și nu a dorit să stea de vorbă cu el.
Procedura de cameră preliminară a fost finalizată la termenul de judecată din data de 20.03.2015, în ședință publică, cu participarea procurorului, citarea inculpatului și a persoanei vătămate, pentru a se respecta decizia Curții Constituționale nr.641 din 11.11.2014 publicată în Monitorul Oficial al României 887 din 05.12.2014, partea I.
Astfel, la termenul de judecată din data de 20.03.2015, în prezența inculpatului arestat preventiv și asistat de avocat ales, cu legala citare a persoanei vătămate, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, în ședință publică, după ce a fost pusă în discuția prealabilă a părților prezente, judecătorul de cameră preliminară, nefiind formulate contestații și ridicate excepții în termenul legal de 20 de zile, și nefiind de invocat excepții din oficiu, a constatat conform art. 346 alin. 2 Cod procedură penală competența materială și teritorială a Judecătoriei R. de a soluționa cauza, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea rechizitoriului cu care a fost sesizată instanța, dispunând începerea judecării cauzei. Față de acordul inculpatului și a reprezentantului Ministerului Public, constatând totodată că persoana vătămată deși legal citată nu s-a prezentat, instanța a stabilit termen de judecată în aceeași zi, în ședința publică, aspectele referitoare la camera preliminară și soluția cu caracter definitiv de depășire a acestei etape fiind consemnate în încheierea ce face parte din practicaua prezentei hotărâri.
La primul termen de judecată din data de 20.03.2015, inculpatul a solicitat ca judecarea prezentei cauze să aibă loc conform dispozițiilor art. 375 alin. 1 și alin. 2, coroborate cu art. 377 Cod procedură penală, referitoare la procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii învinuirii, declarația de recunoaștere integrală a faptelor fiind atașată la dosarul cauzei (filele 50 – 51 dosar instanță).
Analizând probele administrate în cauză în dosarul de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept în procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii conform art. 375 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală:
Din examinarea declarațiilor persoanei vătămate F. C. din cursul urmăririi penale, ale martorilor M. G., I. C., G. S. D. și Șindilaru G. L. din cursul urmăririi penale, coroborate cu celelalte înscrisuri precum și cu declarația de recunoaștere integrală a inculpatului din procedura de judecată a recunoașterii învinuirii, rezultă că situația de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde realității. Astfel, s-a reținut faptul că inculpatul D. D., printre altele, este cercetat în dosarul penal nr. 3438/P/2014 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria R., având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, fapte care se presupune de organele judiciare că ar fi avut loc la data de 31.07.2014, persoana vătămată la infracțiunea de amenințare fiind numita F. C. din mun. R. (copie declarație persoană vătămată în dosarul penal nr.3438/P/2014 – filele 45 – 47 dosar urmărire penală din prezenta cauză). Prin plângerea penală formulată de persoana vătămată (fila 43) ce a stat la baza întocmirii dosarului nr.3438/P/2014, cât și prin declarația luată numitei F. C. în calitate de persoană vătămată la data de 13.08.2014 (filele 45 – 47), aceasta l-a incriminat în mod direct pe inculpat, cunoscut sub porecla de „Tarzan”, recunoscut de către aceasta din planșele fotografice (filele 48 – 49 dosar urmărire penală), acuzându-l cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare săvârșită împotriva sa la data de 31.07.2014.
Pe cale de consecință, prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului R. din data de 13.08.2014, conform art. 305 alin. 1 Cod procedură penală a fost începută urmărirea penală in rem cu privire la infracțiunile de amenințare, prevăzută de art. 206 Cod penal și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.371 Cod penal (fila 44 dosar urmărire penală).
La data de 21.11.2014, prin ordonanța nr.3438/P/2014 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria R., în temeiul art. 305 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul D. D. în calitate de suspect în dosarul de urmărire penală amintit (fila 42 dosar urmărire penală)
D. urmare, la data de 03.02.2015, la ora 11:00, inculpatul D. D. a fost chemat de către organul de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului R. pentru a i se aduce la cunoștință calitatea de suspect pe care acesta o avea în dosarul nr.3438/P/2014, precum și drepturile procesuale pe care acesta le putea exercita. Inculpatul a semnat în acest sens, în calitate de suspect, un proces – verbal corespunzător (fila 50 dosar urmărire penală), refuzând însă să dea orice fel de declarație în cauza respectivă, aspecte procedurale finalizate în jurul orei 11:15 (fila 51 dosar urmărire penală)
După ce inculpatul a luat la cunoștință de calitatea de suspect și pe cale de consecință de existența plângerii și a declarațiilor formulate împotriva sa de persoana vătămată F. C. în dosarul penal respectiv, acesta a părăsit sediul Poliției Municipiului R., a consumat în mod voluntar mai multe băuturi alcoolice în diverse baruri, iar apoi s-a deplasat în jurul orei 16:15 la barul administrat de persoana vătămată cu intenția de a vorbi cu aceasta pentru a o determina să își retragă plângerea penală prealabilă.
Ajuns în apropierea barului, persoana vătămată F. C. l-a văzut pe inculpat, și având reprezentarea despre acesta că este o persoană violentă, a închis ușa barului. În acest timp în bar se aflau mai mulți clienți care au asistat în calitate de martori oculari la petrecerea evenimentelor. Persoana vătămată a redus volumul muzicii și a mers la ușă să vadă ce intenții avea inculpatul. Aflându-se în stare de ebrietate și enervat de faptul că aceasta a închis ușa în fața lui, inculpatul D. D. a strigat la persoana vătămată prin ușă și a amenințat-o că îi va tăia capul și că îi va rupe o mână și un picior dacă aceasta nu își va retrage plângerea din dosarul penal nr.3438/P/2014 aflat în lucru la Poliția Municipiului R., în care inculpatul tocmai aflase calitatea sa de suspect. Aspectele au fost observate în mod nemijlocit de mai multe persoane aflate în bar și care au avut calitatea de martor în cursul urmăririi penale.
Persoana vătămată F. C. s-a speriat și a sunat la poliție, iar timp de 10 minute, până la venirea echipajului de poliție, inculpatul a continuat să amenințe pe aceasta cu acte de suprimare a vieții dacă nu-și va retrage plângerea.
În cele din urmă la fața locului a sosit un echipaj de la Poliția Municipiului R. care l-a condus pe inculpat la sediul acestei instituții pentru cercetări.
În drept, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului D. D., care în ziua de 03.02.2015, a mers în fața barului aparținând I.I. F. C., situat pe . din mun. R., și a amenințat-o cu moartea persoana vătămată F. C. pentru a o determina pe aceasta să își retragă plângerea penală și declarațiile din dosarul nr.3438/P/2014 în care acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 206 alin. 1 Cod penal și art. 371 Cod penal și în care F. C. are calitatea de persoană vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 Cod penal și amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, ambele săvârșite în concurs formal de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal. Infracțiunile au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe.
Întrucât vinovăția inculpatului a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în procedura simplificată de judecată a recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 alin. 2, coroborat cu art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul D. D., zis „T.”, născut la data de 04.06.1978 în mun. R., jud. N., fiul lui N. și I., CNP_, domiciliat în mun. R., ..223, jud. N., studii 3 clase, cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în P. B. pentru infracțiunile de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 Cod penal și amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, ambele săvârșite în concurs formal de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond a motivat că la individualizarea judiciară a ținut cont de criteriile de individualizare, precum și de scopurile pedepsei penale, avându-se totodată în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, reliefate de fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 34), din care rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969, pedeapsă ce a fost însă grațiată prin efectele Legii nr.543/2002. Totodată, din examinarea aceleiași fișe de cazier judiciar, instanța constată că inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 500 de lei, aplicată conform art. 18 indice 1 Cod penal din 1969, prin ordonanța nr. 2951/P/2010 din 18.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria R., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969. Nu în ultimul rând, se arată de prima instanță, la individualizarea judiciară a pedepselor, precum și a modalității de executare, a avut în vedere faptul că infracțiunile pentru care acesta a fost judecat în prezenta cauză au avut drept finalitate determinarea victimei F. C. de a-și retrage plângerea și schimba declarațiile efectuate împotriva inculpatului într-o altă cauză penală în care acesta era cercetat în calitate de suspect pentru săvârșirea unor infracțiuni de amenințare, prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal. Ori, chiar dacă limitele de pedeapsă indicate de legiuitor pentru aceste infracțiuni sunt relativ reduse (de la 1 (un) an, la 5 (cinci) ani închisoare, pentru influențarea declarațiilor prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal și respectiv de la 3 (trei) luni, la 1 (un) an închisoare, pentru amenințare, prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal), la individualizarea pedepsei și a modalității de executare instanța este datoare să observe gravitatea concretă a infracțiunilor care este una ridicată, inculpatul dorind practic să distorsioneze aflarea adevărului într-o cauză penală și să înceteze procesul penal cu privire la una dintre infracțiuni prin mijloace interzise de lege, afectând astfel interesele justiției. Prin urmare, pedepsele stabilite, dar mai ales modalitatea de executare ce a fost stabilită, respectiv executarea efectivă în regim de detenție, vor urmări să transmită un semnal puternic societății că justiția nu va tolera săvârșirea de astfel de fapte penale împotriva intereselor sale, caracterul disuasiv pentru alți potențiali făptuitori care ar intenționa să realizeze infracțiuni similare fiind unul foarte important în acest sens. Din această perspectivă, atât inculpatul dar și ceilalți destinatari ai legii penale trebuie să înțeleagă și să își însușească în conduita lor faptul că actul de justiție în general și procesul penal în special se realizează în modalitățile indicate de legiuitor, cu transparență și onestitate față de principiul bunei credințe în administrarea probelor, scopul aflării adevărului fiind unul suprem și pe care instanța îl va apăra în speța de față inclusiv prin pedeapsa ce va fi aplicată și modalitatea de executare a acesteia.
Pe cale de consecință, chiar dacă infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite de inculpat după împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnarea anterioară, ținând cont de limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reduse conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat, față de circumstanțele concrete ale infracțiunii, față de persoana infractorului, care nu a demonstrat faptul că a înțeles scopurile pedepsei penale aplicate anterior și nici clemența organului de urmărire penală, care i-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii administrative pentru o faptă prevăzută de legea penală, că pedeapsa închisorii în regim de executare efectivă este singura în măsură să asigure prevenția specială și prevenția generală în cauza de față.
Invocarea de către inculpatului a scuzei „consumului de alcool” și a nervozității cauzate de refuzul victimei de a sta de vorbă cu acesta, nu poate constitui o circumstanță atenuantă care să conducă reaprecierea gravității presupusei infracțiuni, ci dimpotrivă, reprezintă o împrejurare în defavoarea acestuia. Consumul de alcool a fost unul voluntar, pe care inculpatul și l-a asumat, și pe cale de consecință și eventualele fapte de ordin penal săvârșite sub imperiul efectelor acestei intoxicații voluntare cu alcool îi sunt acestuia imputabile. În același sens, acuzarea organului de poliție pentru că „l-a trimis să se împace”, denotă practic refuzul inculpatului de interioriza în conștiința sa vinovăția personală pentru faptele comise și asumarea responsabilității, acesta căutând diverse scuze în pofida evidenței probatorii. Totodată, invocarea în favoarea sa a situației familiale, respectiv calitatea de curator desemnat pentru unul dintre copii majori ai acestuia care prezintă un grad de handicap sever, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât justiția este datoare să fie unică, egală și imparțială față de toți destinatarii legii, conform art.124 alin.2 din Constituția României. Or, a crea inculpatului D. D. o situație mai favorabilă în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei față de alți inculpați care s-au aflat în situații similare din punct de vedere al gravității infracțiunilor, pentru motivul că acesta are în familie o persoană cu grad de handicap, ar însemna practic să se creeze o discriminare pozitivă față de ceilalți destinatari ai legii penale, interzisă de normele constituționale. Situația fiului major al inculpatului este una regretabilă și fără-ndoială dificilă, dar cu atât mai mult inculpatul ar fi trebuit să dea dovadă de responsabilitate în conduita sa și să se abțină de la săvârșirea de infracțiuni cunoscând că și alte persoane din familia sa depind de acesta. Cu toate acestea, instanța a avut în vedere situația familială a inculpatului la individualizarea cuantumului pedepselor, care a fost orientată către minimul special, tocmai pentru a da posibilitatea acestuia să revină rapid în nucleul familial după executarea închisorii.
Instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru a aplica o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și cu atât mai mult nici cele prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru a se amâna aplicarea pedepsei inculpatului D. D., posibilitățile de îndreptare nefiind previzibile în raport de antecedentele sale penale în cazul unor modalități de individualizare care să nu presupună executarea efectivă, întrucât acesta a mai beneficiat de clemența justiției fiindu-i aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, precum și de clemența legiuitorului, printr-o lege de grațiere, ale căror scopuri educative nu le-a înțeles și nici însușit.
În privința pedepselor complementare și respectiv accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc, printre altele, la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, fiind necesară interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Totodată, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite precum și scopul pe care l-a urmărit inculpatul în săvârșirea acestora, respectiv intimidarea victimei F. C. pentru ca aceasta să își retragă sau modifice plângerea și declarația date organelor judiciare care îl incriminau pe acesta, față de necesitatea protejării acesteia de posibile acte de răzbunare din partea inculpatului, instanța a considerat că se impune interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie cât și complementară a exercitării de către inculpat a dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu victima F. C. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de victima F. C..
În sensul celor arătate anterior, apreciind că starea de pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul D. D. nu a încetat, și că totodată față de scopul final al infracțiunilor – respectiv intimidarea victimei F. C. să își retragă declarațiile date împotriva sa într-o altă cauză penală și eventual să își retragă și plângerea penală, există în continuare riscul exercitării de presiuni împotriva persoanei vătămate, instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile pentru care s-a luat și ulterior menținut arestarea preventivă a acestuia, astfel încât, în baza art. 399 alin. 1, coroborat cu art. 362 alin. 2 și art. 208 alin. 1, 2, 3 și 4, raportat la art. 223 alin. 1 lit. c și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 3A din 04 februarie 2015 a Judecătoriei R. (dosar nr._, mandat de arestare preventivă nr. 4 din 4 februarie 2015) față de inculpatul D. D. și s-a menținut măsura arestării preventive a acestui inculpat.
Instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi lăsat în libertate având în vedere starea de pericol concret pentru ordinea publică pe care acesta ar genera-o prin lăsarea sa în libertate. Astfel, cu toate că beneficiază fără îndoială de prezumția de nevinovăție în raport de aspectul că acesta mai este cercetat pentru infracțiuni grave contra vieții, cum este tentativa la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32, raportat la art. 188 Cod penal, care face obiectul altei cauze penale (fila 40 dosar urmărire penală - copie ordonanță nr. 195/P/2015 din 21.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria R. de declinare la P. de pe lângă Tribunalul N.), precum și pentru alte infracțiuni contra patrimoniului (din fișa de cazier judiciar aflată la fila 34 din dosar rezultă că a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului de către P. de pe lângă Judecătoria B., la data de 23.09.2014, pentru o tentativă la infracțiunea de furt calificat) eventuala lăsare în libertate a inculpatului, în acest moment al procesului penal, ar da naștere în rândul membrilor comunității a senzației că organele judiciare tolerează prin pasivitate săvârșirea de infracțiuni, și implicit ar încuraja pe de o parte prin puterea exemplului negativ, să săvârșească fapte similare, creând astfel o puternică stare de neîncredere cu privire la rolul și activitatea justiției în general, tulburând astfel ordinea socială. Ori, tocmai această potențială stare de tulburare socială și neîncredere în organele judiciare și în justiție în general constituie starea de pericol concret pentru ordinea publică ce justifică necesitatea menținerii stării de arest preventiv, nefiind posibilă înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai ușoară, cum ar fi controlul judiciar sau arestul la domiciliu, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b și d Cod procedură penală, astfel cum a solicitat avocatul ales al inculpatului în concluziile sale.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
Hotărârea apelată a fost criticată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor și a dat dovadă de înțelegere, prin aplicarea unor pedepse principale orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime și așa reduse, în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, cu o treime.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod legal, a fost admisă de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, atât sun aspectul tipului de pedeapsă, cât și al cuantumului acesteia și al modalității de executare.
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. 1 Cod penal, stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În raport de actele și lucrările dosarului și de criterii de individualizare enunțate mai sus, cu deosebire, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, precum și persoana inculpatului, Curtea constată, așa cum se arăta mai sus, că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei principale, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție.
Referitor la persoana inculpatului, așa cum a reținut și instanța de fond, acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, fiind atât condamnat, cât și aplicându-se sancțiunea administrată a amenzii, în temeiul art. 91 din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea unor infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969.
Apoi, la individualizarea judiciară a pedepselor, precum și a modalității de executare, se impune a se avea în vedere faptul că infracțiunile pentru care acesta a fost judecat în prezenta cauză au avut drept scop determinarea victimei F. C. să-și retragă plângerea penală și a-și schimba declarațiile date împotriva inculpatului într-o altă cauză penală, în care acesta era cercetat în calitate de suspect pentru săvârșirea unor infracțiuni de amenințare, prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal.
Deși inculpatul beneficiază fără îndoială de prezumția de nevinovăție, trebuie avut în vedere și faptul că, persoana acestuia este caracterizată și de alte cauze penale în care este cercetat sau judecat.
Astfel, acesta era cercetat pentru infracțiuni grave contra vieții, respectiv, tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32, raportat la art. 188 Cod penal, care face obiectul altei cauze penale (fila 40 dosar urmărire penală - copie ordonanță nr. 195/P/2015 din 21.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria R. de declinare la P. de pe lângă Tribunalul N.).
De asemenea, așa cum rezultă din lucrările dosarului, inculpatul a fost trimis în judecată și este judecat de Judecătoria B., pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Cauza este înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ și este în curs de soluționare.
Așa cum este cunoscut, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale aplicate, în raport de aspectele mai sus arătate, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.
În temeiul art.422 Cod procedură penală, se va deduce, în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată apelantului-inculpat și perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv, de la data de 20.03.2015, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D. D. împotriva sentinței penale nr.98 din data de 20.03.2015, pronunțată de Judecătoria R..
În temeiul art.422 Cod procedură penală, deduce, în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată apelantului-inculpat și perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv, de la data de 20.03.2015, la zi.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. A. D. P.
GREFIER,
N. T. S.
Red. sent.: F. A. O.
Red. dec.: P.D. – 08.06.2015
Tehnored. S.N.T. – 2 ex.
11.06.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
