Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1270/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1270/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1270
Ședința publică de la 15 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTOR – O. V. P.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
procuror – M. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul M. S., împotriva sentinței penale nr. 594 din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, legitimat cu C.I. . nr._, CNP_ – asistat de apărător ales av.E. G. și av.C. L. – în substituire av.C. I. – apărător ales pentru intimata persoană vătămată M. A., care a lipsit la termenul de astăzi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.E. Ghorghe depune la dosar înscrisuri.
Instanța pune în vedere apelantului inculpat dispozițiile art.83 lit.a C.p.p., în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație, că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta poate fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul inculpat precizează că își menține declarațiile date până la acest moment procesual și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.E. G. – având cuvântul pentru apelantul inculpat – arată că prima instanța a reținut ca la data de 9.04.2015 pe fondul unui conflict mai vechi dintre inculpat și persoana vătămata M. A. privind hotarul despărțitor, i-a smuls acesteia o țeavă metalică din mână, acțiune căreia ea i s-a opus, moment în care a avut contact fizic cu aceasta, fapt ce confirma leziunile descrise în certificatul medico legal, respectiv ambele mâini dorsal cu echimoze brun violacee, mâna dreaptă plagă de 1 cm, torace scapular inferior drept echimoza palid brună, ce au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Consideră că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
În procedura de camera preliminară a invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței privind descrierea contradictorie a faptei, dar și lipsa oricărei examinare a probelor pe care s-a reținut fapta, realitatea fiind că probele administrate infirma existenta acesteia.
Astfel, din declarațiile martorilor M. N., P. G., A. V., a căror prezență a fost confirmată și de către persoana vătămată, rezultă că la data de 9.04.2014 ultimii 2 martori lucrau în gospodăria sa, timp în care persoana vătămată a venit cu o țeavă și a început să o bată lângă imobilul pe care îl deține. Inculpatul a vrut să-i ia țeava, dar persoana vătămata ținea de ea și concomitent îl lovea peste mâini cu ciocanul pe care îl avea. În cele din urma a reușit să-i smulgă țeava și a fixat-o pe vechea delimitare dintre proprietatea sa și a persoanei vătămate.
Nu s-a aflat niciun moment în contact fizic direct cu persoana vătămată, nu i-a aplicat nicio lovitură, toate probele administrate în cauză infirmând posibilitatea ca leziunile descrise în certificatul medico-legal să fi fost produse în timpul incidentului dintre părți.
Persoana vătămata a prezentat variante diferite de comitere a faptei, în plângerea prealabilă reclamând că a lovit-o cu o țeavă în zona mâinilor și a izbit-o cu spatele de zidul casei (fila 7 dosar urmărire penală), iar în declarația dată în cursul urmăririi penale, în aceeași zi în care a depus plângerea, a susținut că, în timp ce ea ținea o bară metalică, i-au fost sucite mâinile și a fost trântită cu spatele de peretele casei, după care inculpatul a plecat (fila 10 d.u.p.).
Din declarația dată în fața instanței de persoana vătămată rezultă fără niciun echivoc că întreaga activitate a constat în acțiunea de a-i lua țeava din mâini, ea susținând că „i-a sucit mâinile cu tot cu țeava", că a încercat să i-o ia și în acest context a izbit-o cu spatele de perete, în final, reușind să-i ia țeava și să o arunce. Aceasta declarație confirmă și faptul că nu a atins-o efectiv pe persoana vătămată, că în tot timpul acestui incident amândoi au avut mâinile pe țeavă, ea încercând să o păstreze, iar inculpatul să o ia.
Nu există nicio persoană care să fi văzut că în ziua respectivă, sau în zilele imediat următoare, persoana vătămată ar fi prezentat vreo leziune și până la data de 14.04.2014 (în a 6-a zi de la conflict) ea nu a sesizat organele de poliție cu privire la aceasta fapta.
De altfel, abia în a 5-a zi, persoana vătămată s-a prezentat la spital, din fișa de spitalizare de zi rezultând că la consultul efectuat principalele diagnostice au fost traumatism toracic și plaga tăiată (cuțit) la nivelul regiunii hipotenare.
Felul leziunilor constatate și caracteristicile acestora denotă că nu au fost produse în timpul incidentului, întrucât este vorba de o plagă tăiată, care, potrivit științei de medicină legală poate fi provocată de un obiect ascuțit și în niciun caz de un obiect tubular, respectiv o țeavă. Mai mult, în acest act medical s-a și consemnat că plaga prezentată de persoana vătămată a fost provocată de cuțit, ceea ce presupune că nu este rezultatul incidentului din data de 9.04.2014.
În ce privește traumatismul toracic, niciodată persoana vătămată nu a afirmat că ar fi lovit-o în această zonă direct sau prin intermediul unui obiect.
Explicația pe care prima instanță o dă referitor la această leziune și anume aceea ca s-ar fi putut produce „prin împingerea persoanei vătămate cu spatele de peretele casei", este una personală, nesusținută de materialul probator, care denotă că, instanța a abdicat de la principiile imparțialității și obiectivității. Această explicație este înlăturată și de logica desfășurării evenimentelor prezentate chiar de persoana vătămată, întrucât fiecare dintre părți trăgea de țeava, dar în sens contrar, neexistând nicio acțiune de împingere.
Toate aceste aspecte ce rezulta din actele medicale, coroborate cu pasivitatea persoanei vătămate timp de mai multe zile, conduc la concluzia ca leziunile s-au produs în altă împrejurare decât incidentul din 9.04.2014, în certificatul medico legal consemnându-se că acestea puteau avea o vechime de cel mult 7 zile și de cel puțin 3 zile.
Nu există nicio explicație logică a provocării de către inculpat, nici a echimozelor situate pe partea dorsală a ambelor mâini, dat fiind ca însăși persoana vătămată a precizat că până a reuși să-i ia țeava, ea a ținut de țeavă, evident cu pumnii închiși, fiind posibil însă ca aceste leziuni să și le produs singură, când încerca să introducă țeava în sol cu ajutorul unui ciocan.
De altfel, așa cum au declarat martorii prezenți, cu acest ciocan l-a lovit și pe inculpat în timp ce încerca să scoată țeava.
Toți martorii audiați în cursul urmăririi penale și al judecații, cu excepția numitei B. C. care cunoaște împrejurări ulterioare prezentării persoanei vătămate la spital, respectiv după data de 13.04.2014, au declarat că inculpatul nu a lovit-o pe persoana vătămată, lipsa oricărei intenții de a lovi rezultând și din faptul că după ce i-a luat țeava a plecat, așa cum ea însăși a declarat.
Într-un mod lipsit de imparțialitate și obiectivitate, prima instanța a înlăturat declarațiile martorilor M. N., P. G. și A. V. ceea ce înseamnă că soluția de condamnare s-a întemeiat doar pe declarațiile contradictorii ale persoanei vătămate, infirmate însă de actele medicale, deși este evident că acuzația nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum impune art. 103 alin. 2 Cod proc. penală.
Din aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. a Cod proc. penala și respingerea acțiunii civile.
În situația în care instanța de control judiciar va aprecia ca leziunile s-au putut produce în timp ce încerca să-i ia țeava din mâinile persoanei vătămate, solicită a se constata că fapta nu a fost comisă cu intenție, nici chiar indirectă, ci din culpă, întrucât nu a prevăzut posibilitatea producerii acestui leziuni, cu atât mai mult cu cât acțiunii de smulgere a țevii i-a corespuns o acțiune considerabilă de păstrare a acesteia, desfășurată de persoana vătămată, care, în cazul unei suferințe, ar fi fost logic să-i dea drumul, ceea ce nu s-a întâmplat.
În acest caz, solicită ca soluția de achitare să se dispună în temeiul art. 16 lit. b teza a II-a Cod proc. penală, urmând de asemenea să fie respinsă acțiunea civilă.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că există intenție indirectă, solicită a se dispune reindividualizarea sancțiunii în raport de toate circumstanțele reale în care au avut loc evenimentele, precum și de circumstanțele mele personale.
Este în afara oricărui dubiu ca incidentul din data de 9.04.2014 a fost provocat de persoana vătămată, care a intrat pe proprietatea inculpatului și a bătut țeava pe o altă linie de hotar decât cea stabilită anterior.
Având în vedere că sub acest aspect opiniile sunt diferite, persoana vătămată avea la îndemână un demers legal, acțiune în grănițuire, nefiind îndreptățită la violarea proprietății mele.
Deși este o persoană în vârstă, aceasta s-a manifestat violent, l-a lovit cu ciocanul peste mâini, după terminarea incidentului a luat un par și s-a îndreptat spre inculpat, dar acesta nu a răspuns unui astfel de comportament.
Mai mult, ea a refuzat să înceteze și să lase lucrurile așa cum erau anterior intervenției ei și în egală măsură a depus eforturi pentru păstrarea țevii, așa încât, daca leziunile s-au produs în timpul acestui incident, la provocarea lor a contribuit și persoana vătămată.
Consideră că aceste împrejurări au semnificația circumstanței atenuante, prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, având aptitudinea de a diminua gravitatea infracțiunii, precum și periculozitatea mea.
În ce privește circumstanțele personale, solicită a se avea în vedere că și inculpatul este o persoană în vârstă, are 67 de ani, a suferit până în prezent două accidente cerebrale, are și alte afecțiuni medicale, bolile de care suferă implicând un regim de viață special și cheltuielile aferente. În acest context, consideră că pedeapsa pecuniară, mult prea mare pentru posibilitățile sale materiale, este inoportună, întrucât i-ar afecta semnificativ mijloacele de trai.
În consecință, solicită a se constata că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal, motiv pentru care, în această variantă, solicită admiterea apelului și renunțarea la aplicarea pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, solicită a se înlătura obligarea inculpatului la despăgubiri morale, întrucât cea care a provocat starea de conflict a fost persoana vătămată, iar leziunile au fost produse în mod direct și prin conduita sa.
De asemenea, solicită obligarea persoanei vătămate la plata cheltuielilor de judecată.
Av.C. L. – având cuvântul pentru intimata persoană vătămată – depune la dosar concluzii scrise și chitanța reprezentând cheltuieli de judecată și solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii având în vedere probele administrate în cauză, că este corect cuantumul amenzii penale aplicat, iar pe latură civilă suma la care a fost obligat inculpatul nu este prea mare.
Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului inculpatului și menținerea sentinței penale ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța a stabilit o situație corectă de fapt, pedeapsa aplicată este minimă, iar pe latură civilă suma stabilită este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Apelantul inculpat – având cuvântul – consideră că este nevinovat, că spusele părții vătămate nu sunt adevărate, că a respectat-o și a ajutat-o și că se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- deliberând –
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 594 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art. 193 al. 2 din noul Cod Penal, condamnarea inculpatului M. S., fiul lui C. și M., născut la data de 12.08.1948 în . ,cu domiciliul în Onești ./A/12 jud.Bacău, studii medii, ocupație- pensionar, necunoscut cu antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de:
- 1800 ( una mie opt sute lei ) amendă penală, reprezentând 180 de zile- amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei pentru comiterea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Noul Cod Penal în sensul că dacă, cu rea - credință, nu execută pedeapsa amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În temeiul prevederilor art. 397 Cod de procedură penală rap. la art. 1349 al. 1,2, art. 1357, art. 1381 și art. 1391 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. A., suma de 39 lei cu titlu de daune materiale și suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă M. A., reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Onești la data de 14.09.2015 în dosarul nr. 1048/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 al.2 Cod Penal .
S-a reținut în esență prin actul de sesizare al instanței că la data de 9.04.2014, inculpatul a lovit cu o țeavă metalică pe persoana vătămată M. A. din . . leziuni corporale vindecabile în 5-7 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate ( fl.7,10), declarații martori ( fl.17-21), certificat medico-legal ( fl.8), fișă consultare ( fl.9), cazierul ( fl.16)și declarațiile inculpatului ( fl.11,13,15).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 19.01.2015 sub nr. 237 /270/2015.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.03.2014 judecătorul de cameră preliminară a respins în baza art. 345 alin. (1) Cod pr. pen. rap. la art.346 alin. (1) Cod pr. pen. cererile și excepțiile formulate de inculpatul M. S., prin apărător și a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1048/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești ,a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul M. S., cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 al.2 Cod Penal.
Prin aceeași încheiere a constatat că Judecătoria Onești este competentă material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 35 al. 1 și art. 41 al. 1 lit. a C.P.P. și a dispus începerea judecății.
Aspecte privind pretențiile civile
În cursul judecății,în termen legal, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului M. S. persoana vătămată M. A. cu suma de 500 lei reprezentând daune morale și 500 lei reprezentând daune materiale .
Apărările inculpatului
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după ce i s-au explicat drepturile procesuale, inculpatul a declarat personal că se prevalează de dreptul la tăcere, dar își menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, declarații prin care a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă pe baza procedurii dreptului comun.
Inculpatul M. S., prin apărător, a solicitat achitarea sa în baza art.16 lit. c Cod Procedură Penală, pe motiv că nu ar fi comis fapta de lovire reținută în actul de sesizare, că persoana vătămată nu s-a prezentat la în ziua agresiunii la spital,ci după 5 zile, diagnosticul principal fiind traumatism toracic, cu aceeași ocazie consemnându-se în certificatul medico-legal și o plagă tăiată (cuțit) în regiunea hipotenară, niciuna din aceste leziuni neputând fi produsă prin vreuna din modalitățile descrise de către persoana vătămată, prin declarațiile date.
Probe
Față de poziția de nerecunoaștere de către inculpat a faptei și față de faptul că s-au contestat probele în procedura de cameră preliminară, în vederea aflării adevărului, instanța a dispus reaudierea martorilor audiați în faza de urmărire penală, respectiv martorii: M. N., P. G. și A. V..
Inculpatul, după ce i s-a explicat că are dreptul să propună probe în apărare, a precizat că–și însușește martorii din lucrări și nu propune probe noi în apărare.
Persoana vătămată M. A. după ce i s-a explicat că are dreptul să propună probe pe latura penală și pe latura civilă a cauzei, a solicitat reaudierea martorului de la urmărirea penală, P. G. și a propus un martor pentru dovedirea despăgubirilor civile, B. C. și proba cu înscrisuri, probe încuviințate de instanță ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
În Fapt
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Între inculpatul M. S. și persoana vătămată M. A. ( vecini) există relații conflictuale de circa un an cu privire la hotarul despărțitor dintre terenurile lor proprietate. Astfel, atât din depoziția inculpatului ,cât și a persoanei vătămate și a martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultă că în ziua de 09.04.2014, între inculpat și persoana vătămată a existat un conflict, localizat în grădina persoanei vătămate. Prin declarațiile sale ,inculpatul nu a negat întâlnirea cu persoana vătămată în locul unde s-a reținut că a avut loc ., dar a negat faptul că ar fi lovit-o pe aceasta. Totuși, inculpatul și martorii oculari P. G. și A. V. declară că pe fondul scandalului început de persoana vătămată în legătură cu delimitarea hotarului despărțitor, inculpatul s-a apropiat de aceasta și i-a smuls țeava metalică avută în mâini ,fixând-o pe hotarul dintre cele 2 proprietăți. Atât martorii ,cât și inculpatul au declarat că persoana vătămată s-a opus smulgerii țevii, moment în care inculpatul a avut contact fizic cu aceasta, fapt ce confirmă leziunile reținute în certificatul medico-legal ( fila 8 dosar U.P.), respectiv „ ambele mâini dorsal cu echimoze brun violacee de 4/3 cm, mână dreaptă plagă de 1 cm, cu cruste brune subțiri”, concluziile fiind de „ plagă mână dreaptă, echimoze torace și mâini”, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente, ce pot data de 3-7 zile ( persoana vătămată prezentându-se la medicul legist după 5 zile de la agresiune), necesitând 5-7( cinci-șapte) zile de îngrijire medicală.
Apărarea inculpatului, în sensul că persoana vătămată M. A. ar fi prezentat două variante ale conflictului ,una - în plângerea prealabilă când a specificat că inculpatul a lovit-o cu o țeavă metalică în zona mâinilor și a izbit-o cu spatele de un imobil și a doua - în declarația de la poliție când a susținut că inculpatul a prins-o de mâini și i le-a sucit, după care a trântit-o cu spatele de peretele casei, nu poate duce automat la concluzia că victima nu spune adevărul. Persoana vătămată este o persoană în vârstă de 80 ani și având în vedere vârsta înaintată a acesteia, a prezentat conflictul așa cum l-a perceput în presiunea momentului ( cu capacitățile sale psiho fizice și senzoriale). De altfel, leziunile reținute în certificatul medico-legal ( fila 8 dosar U.P.), confirmă că persoana vătămată a suferit o agresiune în zona mâinilor ( martorii confirmând că aceasta s-a opus să –i dea țeava de fier de bună voie inculpatului, deci țeava a fost luată cu forța), chiar o plagă la mâna dreaptă de 1 cm, echimoze la torace și mâini . Echimozele la torace pot fi explicate prin împingerea persoanei vătămate cu spatele de peretele casei, deci forța de împingere a acționat asupra toracelui, de aici și leziunile constatate în zona arătată.
Instanța nu a reținut în totalitate depozițiilor martorilor din lucrări audiați, având în vedere legăturile de rudenie ale acestora cu inculpatul (soția inculpatului - M. N. și vărul inculpatului P. G.) și calitatea de lucrător la casa inculpatului (A. V.), declarații subiective în ceea ce privește contribuția inculpatului la conflictul dintre el și persoana vătămată.
În drept
În drept, fapta inculpatului M. S., constând în aceea că la data de 9.04.2014, lovit-o pe persoana vătămată M. A. din . . leziuni corporale vindecabile în 5-7 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 193 al.2 Cod Penal.
Latura subiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, presupune existența vinovăției sub forma intenției.
Inculpatul a săvârșit fapta cu vinovație în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Individualizarea pedepsei
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză (plângerea și declarațiile persoanei vătămate (fl.7,10), declarații martori ( fl.17-21), certificat medico-legal (fl.8), fișă consultare (fl.9), cazierul (fl.16) și declarațiile inculpatului ( fl.11,13,15), declarație persoana vătămată și martori, dosar instanță), din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii arătate mai sus, fiind dovedită cu certitudine existența infracțiunii, instanța urma a dispune antrenarea răspunderii penale a acestuia pentru infracțiunea reținută.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
De asemenea, s-a avut în vedere că pe parcursul procesului penal a avut o poziție de nerecunoaștere a faptei și nu a manifestat sinceritate nici în faza de judecată.
Instanța a reținut și faptul că victima este o femeie în vârstă ( 80 de ani), numărul de zile de îngrijiri medicale reținute în certificatul medico-legal depus la dosar, dar și poziția de pasivitate a inculpatului în ceea ce privește contribuția la cheltuielile de îngrijiri medicale a victimei.
Pentru aceste motive în baza art. art. 193 al.2 Cod Penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsă cu amenda penală în cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Soluționarea laturii civile
În cursul judecății, în termen legal, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului M. S. persoana vătămată M. A. cu suma de 500 lei reprezentând daune morale și 500 lei reprezentând daune materiale.
Pentru dovedirea daunelor morale și materiale solicitate în cadrul procesului penal, partea civilă M. A., a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri de către această parte (acte medicale, scrisori medicale, chitanțe).
Instanța a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1381 și urm. din Noul Cod Civil, respectiv existența prejudiciului suferit de partea civilă, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma intenției.
Apreciindu-se că partea civilă M. A. a dovedit în cauză existența unui prejudiciu material, dar și moral, demonstrată fiind și legătura de cauzalitate între pagubele suferite și fapta inculpatului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ce obligă pe cel vinovat de producerea acestuia, de a-l repara.
Relativ la prejudiciul material care s-a demonstrat a-i fi fost produs persoanei vătămate, instanța a reținut însă că întinderea acestuia este mai redusă în raport cu suma pretinsă și urmează să acorde victimei despăgubiri într-un cuantum potrivit dovezilor de la dosar, respectiv a obligat inculpatul la plata sumei de 39 lei cu titlu de daune materiale (contravaloarea eliberării certificatului medico-legal).
Instanța a reținut că persoana vătămată M. A. a prezentat la controlul medico-legal „ ambele mâini dorsal cu echimoze brun violacee de 4/3 cm, mână dreaptă plagă de 1 cm, cu cruste brune subțiri”, concluziile fiind de „ plagă mână dreaptă, echimoze torace și mâini”, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contodente, ce pot data de 3-7 zile (persoana vătămată prezentându-se la medicul legist după 5 zile de la agresiune), necesitând 5-7 (cinci-șapte) zile de îngrijire medicală. Aceasta a fost internată și în spital pentru o zi.
În ceea ce privește solicitarea părții civile, de obligare a inculpatului la plata daunelor morale instanța a apreciat că această cerere este justificată. În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a reținut că deși necuantificabil, prejudiciul moral trebuie dovedit și apreciat de la caz la caz și presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale.
În raport cu forma infracțiunii, instanța urma a stabili un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.
Or, în raport de toate aceste aspecte, instanța a apreciat că părții civile, pe lângă suferințele fizice ce i-au fost cauzate –inerente vătămării corporale suferite - i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, care implică și o suferință psihică a persoanei vătămate. Toate acestea presupun o compensație sub forma unor daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial încercat de victima infracțiunii, prejudiciu care, în opinia instanței, raportat la toate aspectele sus-relevate, apare justificat doar în cuantumul de 500 lei cu titlu de daune morale, care corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri (fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză).
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel inculpatul.
Inculpatul a criticat hotărârea apreciind că este nevinovat și se impune achitarea sa, probele administrate nu susțin acuzațiile, certificatul medico-legal a fost obținut după 5 zile de la incident. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.80 din C.p. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei având în vedere că incidentul a avut loc în urma unui conflict datorat contestării hotarului dintre cele două proprietăți.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din oficiu, constată că apelul sunt nefondat.
În primul rând instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriu, situație rezultată din probele administrate.
Declarația persoanei vătămate se coroborează cu constatările medicilor legiști, natura și amplasarea leziunilor la nivelul mâinilor și toracelui, corespunzând descrierii făcute de aceasta și parțial celor menționate de inculpat.
Astfel, aceste leziuni situate pe partea dorsală a palmelor și la nivelul toracelui, corespund acțiunii inculpatului de împingere a victimei la perete cu o țeavă metalică de care ținea și aceasta.
Medicii legiști nu constată existența unor leziuni cauzate de cuțit (tăiere) așa cum susține inculpatul, ci doar produse prin lovire cu și de corpuri contondente.
În același timp aceștia au apreciat că aceste leziuni sunt produse într-un interval cuprins între 3 și 7 zile anterior consultării, interval care cuprinde și data la care a avut loc incidentul.
În mod corect a înlăturat instanța de fond declarațiile martorilor M. A., P. G. și A. V., care - pe lângă faptul că sunt subiective - aceștia fiind soția, vărul, respectiv lucrător în gospodăria inculpatului, sunt și contradictorii. Astfel soția inculpatului descrie un incident în care acesta și victima au avut contact fizic, dar ceilalți doi neagă existența acestuia.
Nici solicitările inculpatului referitoare la aplicarea dispozițiilor prev. de art.80 din C.p. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei nu sunt justificate, în contextul în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, nu a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii, condiții obligatorii prev. de art.80 al.1 lit.b din C.p.
În consecință, în baza art.421 pct.1 lit.b din C.p.p. Curtea va respinge apelul declarat de inc.M. S. împotriva sentinței penale nr. 594 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. și art.276 din C.p.p. va obliga inculpatul aflat în culpă procesuală, la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și a sumei de 620 lei către persona vătămată, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta în apel (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inc.M. S. împotriva sentinței penale nr. 594 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.276 din C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 620 lei către persona vătămată M. A. cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. O. V. P.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – L.M.P.
Red.d.a. – O.V.P.
Tehnored. – E.D. – 5 ex.
14.01.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
