Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1300/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-12-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ, CAUZE M. SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1300/2015

Ședința publică din data de: 18 decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. N. C.

JUDECĂTOR: A. B.

GREFIER: S. N. T.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.

Reprezentat prin PROCUROR: P. V.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul Z. A. A., împotriva sentinței penale nr. 1210 din 09.09.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc la data de 03.12.2015, fiind consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Se declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 1210 din data de 09.09.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._:

În temeiul art. 386, alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare al instanței, astfel:

- pentru inculpatul HELIȚIANU RANDU M. din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234 alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal; tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

- pentru inculpatul M. B. I., din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 3 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 3 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

- pentru inculpatul F. G., din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

- pentru inculpatul R. P., din infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

I. S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a luat față de inculpatul HELIȚIANU RANDU M. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani și 6 luni prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B..

În temeiul art. 124, alin. 3 Cod penal s-a menținut măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani și 6 luni dispusă prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B. față de inculpatul HELIȚIANU RANDU M., fiul lui natural și Doinița, născut la data de 15.08.1996, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., jud. B., fără forme legale în mun. B., ., jud. B., posesor a CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, arestat în altă cauză, și o prelungește cu 6 luni, în final inculpatul HELIȚIANU RANDU M. urmând a executa perioadă de 3 ani internare în centru educativ, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

S-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenție astfel aplicată, perioada executată din măsura internării într-un centru educativ dispusă prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B..

S-a dispus desființarea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B. și emiterea unor noi forme de executare conform dispozițiilor din prezenta.

II. În temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul M. B. I., fiul lui M. G. și L. C., născut la data de 01.02.1995, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., .. 47, ., ., posesor al CNP_, cetățean român, necăsătorit, cu studii – 5 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și înlocuiește această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013 și înlocuiește această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. 1 Cod penal s-au contopit cele două măsuri educative, astfel cum au fost înlocuite cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani aplicată în cauză și ia față de inculpatul M. B. I. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

III. În temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul F. G., zis „M.”, fiul lui V. și F., născut la data de 24.04.1996, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., jud. B., fără forme legale în mun. B., ., jud. B., posesor al CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului F. G. prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentința penală nr. 2280/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 02.12.2014.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013 și înlocuiește această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. 1 Cod penal s-au contopit măsurile educative astfel aplicate și și ia față de inculpatul F. G. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

IV. În temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul R. P., fiul lui natural și C., născut la data de 27.06.1997, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., ., ., fără forme legale în mun. B., ., jud. B., posesor al CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

V. În temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul N. R., fost „C.”, fiul lui M. și M., născut la data de 07.12.1994, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., ., fără forme legale în mun. B., ., jud. B., posesor al CNP_, cetățean român, necăsătorit, cu studii – 5 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal. și art. 113, alin. 3 Cod penal

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului N. R. prin Sentința penală nr. 1466/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 10.10.2012.

În temeiul art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1466/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 10.10.2012și înlocuiește această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În baza art. 129, alin. 1 Cod penal s-au contopit măsurile educative astfel aplicate și și ia față de inculpatul N. R. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

VI. În temeiul art. 125, alin. 3 Cod penal s-a menținut măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani, astfel cum a fost dispusă prin Sentința penală nr. 202/D/22.03.2014 pronunțată de Tribunalul B., definitivă prin necontestare la data de 22.04.2014, dispusă față de inculpatul Z. A. A., fiul lui V. și D., născut la data de 22.09.1996, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., ., ., fără forme legale în mun. B., ., căsuța 4A, jud. B., posesor al CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale, și s-a prelungit măsura astfel dispusă cu un, în final inculpatul Z. A. A. urmând a executa măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1 Cod penal raportat la art. 229, alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal

S-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenție astfel aplicată, perioada executată din măsura educativă dispusă prin Sentința penală nr. 202/D/22.03.2014 pronunțată de Tribunalul B., definitivă prin necontestare la data de 22.04.2014

S-a dedus desființarea formelor de executare emise în baza Sentinței penală nr. 202/D/22.03.2014 pronunțată de Tribunalul B., definitivă prin necontestare la data de 22.04.2014 și emiterea unor noi forme de executare conform dispozițiilor din prezenta.

VII. În temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul F. V. M., zis „M.”, fiul lui M. C. și C., născut la data de 12.04.1996, în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., jud. B., posesor al CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii – 4 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 3 Cod penal

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului F. V. M. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014 în pedepsele componente, pe care le-au repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal - art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. d Cod penal art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374, alin. 4 Cod procedură penală și art. 396, alin. 10 Cod procedură penală.

- s-a menținut dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 16.01.2014, precum și dispoziția de înlocuire a acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv pe o durată 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 129, alin. 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul F. V. M. o singură măsură educativă pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății în prezenta cauză precum și pentru cea aplicată prin Sentința penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 16.01.2014, respectiv măsura internării într-un centru educativ pentru o durată de 2 ani.

În temeiul art. 129, alin. 2, lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului F. V. M. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, astfel cum a fost aplicată prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014, pe care a majorat-o cu un an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă în cuantum de 5 ani închisoare.

În baza art. 45, alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal.

În baza art. 45, alin. 5 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie a interzicerii cu exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 Cod penal

S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014.

S-a dispus desființarea formelor de executare emise în baza Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014 și emiterea unor noi forme de executare conform dispozițiilor din prezenta.

S-a luat act că persoanele vătămate S.C. CONIMPULS S.A., T. M., M. D. și B. M. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

În temeiul art. 397, alin. 1 raportat la art. 25 Cod procedură penală cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1372, art. 1382 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulate de persoana vătămată constituită parte civilă I. A., cu domiciliul în mun. B., .. 33, ., . și au fost obligați în solidar pe inculpații HELIȚIANU RANDU M. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente Helițianu Doinița), M. B. I. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. G. și L. C.), F. G. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. V. și F. F.) și R. P. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente R. C.), la plata către acesta a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 274, alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpații HELIȚIANU RANDU M. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente Helițianu Doinița), M. B. I. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. G. și L. C.), F. G. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. V. și F. F.) și R. P. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente R. C.), N. R., Z. A. A. și F. V. M. la plata a câte 1.775 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 275 lei aferentă fazei de urmărire penală și 1.500 lei aferentă fazei de judecată, pentru fiecare dintre inculpați.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, av. H. B. V. pentru inculpatul F. V. M. – delegație nr. 1454/15.09.2014, av. G. F. pentru inculpatul Z. A. A. – delegație nr._/15.09.2014, av. C. M. pentru inculpatul R. P. – delegație nr. 1451/15.09.2014, av. D. S. pentru inculpatul N. R. – delegație nr. 1452/15.09.2014, av. R. F. pentru inculpatul F. G. – delegație nr. 1450/15.09.2014, av. B. O. E. pentru inculpatul M. B. I. – delegație nr. 1449/15.09.2014, av. T. D. pentru inculpatul HELIȚIANU RANDU M. – delegație nr. 1448/15.09.2014 în cuantum de 750 lei fiecare, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 29.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în dosar nr._/P/2011 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.0.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- HELIȚIANU RANDU M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234 alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969;

- M. B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 3 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969;

- F. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969;

- R. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969;

- N. R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal. și art. 113, alin. 3 Cod penal;

- Z. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1 Cod penal raportat la art. 229, alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal;

- F. V. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 3 Cod penal

Tot prin actul de sesizare s-a mai dispus și clasarea cauzei față de făptuitorul Helițianu I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 113 alin. 1 Cod penal, în baza art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, există o cauză de neimputabilitate – minoritatea, precum și sesizarea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului B., pentru a se dispune aplicarea dispozițiilor Legii nr. 272 din 2004 referitoare la măsurile legale aplicabile minorilor care au săvârșit o faptă penală și nu răspund penal.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile persoanelor vătămate: T. M. (filele 16-18, 53-54 dosar urmărire penală); M. D. (filele 19, 73-74 dosar urmărire penală); I. A. (filele 101-103 dosar urmărire penală); B. M. (filele 135, 139-142 dosar urmărire penală); procese verbale de cercetare la fața locului (filele 20-31, 105-106, 108-111 dosar urmărire penală); procese verbale de reconstituire (filele 32-36, 70-72, 119-126, 154-157 dosar urmărire penală); dovezi de restituire bunuri (filele 50, 143, 144 dosar urmărire penală); adresa nr. 746 din 13.11.2012 a S.C. Conimpul S.A. (fila 51 dosar urmărire penală); adresa nr. 888 din 20.12.2011 a S.C. Conimpuls S.A. (fila 52 dosar urmărire penală); certificat medico legal nr. S/3345 din 15.12.2011 a S.M.L. B. (fila 55 dosar urmărire penală); procese verbale de recunoaștere din planșă foto (filele 56-69, 76-86 dosar urmărire penală); certificat medico legal nr. S/1810A1 din 12.12.2011 a S.M.L. B. (fila 75 dosar urmărire penală); certificat medico legal nr. S/48A1 din 12.01.2012 a S.M.L. B. (fila 104 dosar urmărire penală); proces verbal de depistare (filele 136-137 dosar urmărire penală); proces verbal de control corporal (fila 138 dosar urmărire penală); dovezi de ridicare bunuri (filele 145-146 dosar urmărire penală); expertiză medico legală psihiatrică nr. 1845 din 28.08.2012 a S.M.L. B. (filele 168, 180 dosar urmărire penală); expertiză medico legală psihiatrică nr. 3353 din 13.12.2012 a S.M.L. B. (fila 204 dosar urmărire penală); expertiză medico legală psihiatrică nr. 3082 din 14.11.2012 a S.M.L. B. (fila 207 dosar urmărire penală); expertiză medico legală psihiatrică nr. 3081 din 14.11.2012 a S.M.L. B. (fila 225 dosar urmărire penală); expertiză medico legală psihiatrică nr. 3354 din 13.12.2012 a S.M.L. B. (fila 226 dosar urmărire penală); expertiză medico legală psihiatrică nr. 3083 din 14.11.2012 a S.M.L. B. (fila 265 dosar urmărire penală); declarațiile martorilor: C. V. (filele 47-48 dosar urmărire penală); C. I. (fila 49 dosar urmărire penală); O. A. I. (fila 87 dosar urmărire penală); C. P. (filele 88-89 dosar urmărire penală); I. A. (filele 90-91 dosar urmărire penală); C. C. D. (fila 112 dosar urmărire penală); B. V. (filele 113-114 dosar urmărire penală); J. F. (filele 127-129, 158 dosar urmărire penală); Helițianu I. D. (fila 150 dosar urmărire penală); declarațiile inculpaților: F. G. (filele 37-38, 213-214, 217-218, 221-222, 224, 306 dosar urmărire penală); Z. A. A. (filele 39-40, 260, 263, 330 dosar urmărire penală); M. B. I. (filele 41-42, 159, 231-232, 234-237, 239-242, 244-256, 258, 309 dosar urmărire penală); N. R. (filele 43-44, 186-189, 302 dosar urmărire penală); HELIȚIANU RANDU M. (filele 45-46, 115-116, 165-267, 170, 172,177-179, 336 dosar urmărire penală); F. V. M. (filele 160, 321 dosar urmărire penală); R. P. (filele 194-196, 198-199,202-203, 206, 208, 312 dosar urmărire penală).

Camera preliminară

Prin încheierea din data de 31.10.2014 (f. 49-54 dosar instanță) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-i pe inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G., R. P., Z. A. A., N. R. și F. V. M..

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpați sau apărătorii desemnați din oficiu ai acestora cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Desfășurarea cercetării judecătorești

Prezenți la judecarea cauzei, instanța le-a adus la cunoștință fiecăruia dintre inculpați învinuirea care li se aduce prin actul de sesizare al instanței, precum și faptul că au dreptul să nu facă nici o declarație, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care i se aduc.

La termenele de judecată din data de 09.12.2014 (f. 87-101 dosar instanță), respectiv 27.01.2015 (f. 136-138 dosar instanță) fiind prezenți la judecarea cauzei, în prezența reprezentanților legali și a apărătorilor desemnați din oficiu, fiecare dintre inculpați a arătat că dorește să se prevaleze de procedura simplificată de judecare a cauzei, în sensul că recunoaște în totalitate învinuirea ce i se aduce și solicită ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și pe care și le însușește în totalitate.

După punerea în discuția părților a cererii formulate de inculpați, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374, alin. 4 și art. 375, alin. 1 Cod procedură penală și a admis cererea formulată de acesta.

Astfel, deși inculpații erau minori la momentul săvârșirii infracțiunilor, iar din analiza sistematică a Codului de procedură penală în vigoare, procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției nu are aplicabilitate practică în privința infractorilor minor, întrucât acestora li se aplică doar măsuri educative neprivative ori privative de libertate, instanța a apreciat ca fiind admisibilă cererea acestora și a încuviințat-o, în condițiile în care în eventualitatea identificării Codului penal de la 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă acestora, recunoașterea ar produce efecte juridice, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Referitor la manifestarea de voință a inculpaților, instanța a reținut că unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat în cuprinsul art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului îl constituie dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil al cauzei, iar conform art. 3, lit. d din Convenția europeană, referitor la drepturile persoanelor acuzate, se prevede că acestea pot: „să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării”.

În atare situație, în prezența declarației de recunoaștere a învinuirii, de însușire a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a solicitării de a fi judecat doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii noi, ori de readministrare în mod nemijlocit de către instanța de judecată a probatoriului din cursul urmăririi penale, inculpații nu vor putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare (Cauza Brandstetter contra Austriei – hotărârea CEDO din 28 august 1991).

Totodată, în raport cu cele expuse în cele ce preced, dar și față de poziția procesuală de recunoaștere adoptată de inculpați, instanța a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 374, alin. 7 Cod procedură penală, în sensul că nu a mai procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, care nu a fost contestat de către inculpați ori de către celelalte părți.

În cauză, instanța a dispus efectuarea referatelor de evaluare cu privire la inculpații minori, obligatorii conform prevederilor art. 506, alin. 1 Cod procedură penală (f. 150-186 dosar instanță)

Situația de fapt reținută de instanță

Având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecății nu au fost contestate probele și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța a reținut aceeași situație de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.

Astfel, instanța a reținut că în ziua de 10.12.2011, în jurul orelor 14:00, inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G., R. P., N. R. și Z. A. A. au convenit să pătrundă în punctul de lucru al persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., situat în mun. B., ., pentru a sustrage obiecte metalice pe care să le valorifice, aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor inculpaților.

Astfel, după ce inculpatul N. R. a smuls mai multe scânduri din gardul împrejmuitor, inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G., R. P., N. R. și Z. A. A. au pătruns în incinta punctului de lucru aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A, iar ca urmare a înțelegerii anterioare, inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G., R. P., N. R. și Z. A. A. au sustras mai multe obiecte metalice din incinta punctului de lucru pe care le-au ascuns pe un teren viran învecinat, așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor inculpaților și din conținutul procesului verbal întocmit la data de 10.12.2011.

În acest timp, persoana vătămată T. M., care avea funcția de paznic al punctului de lucru, a observat grupul format din cei șase inculpați și, după ce a alertat și pe colegul său, persoana vătămată M. D., a încercat să îi prindă pe inculpați. Fiind surprinși de apariția persoanelor vătămate, inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G., R. P. și N. R. au început să arunce înspre paznici cu diferite obiecte, cu scopul de a-i intimida și a-și asigura scăparea, în timp ce inculpatul Z. A. A. a fugit, așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor persoanelor vătămate cu cele ale inculpaților. În aceste împrejurări, persoana vătămată M. D. a fost lovită de mai multe obiecte aruncate de inculpați.

Cu aceeași ocazie, inculpatul HELIȚIANU RANDU M. a aruncat spre persoana vătămată T. M. și a lovit-o cu un corp contondent în zona gleznei stângi, aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor persoanelor vătămate cu cele ale inculpaților.

Ulterior, după ce persoanele vătămate s-au adăpostit într-o construcție din incinta punctului de lucru, inculpații au fugit de la locul săvârșirii faptei.

Din certificatul medico legal nr. S/3345 din 15.12.2011, rezultă că persoana vătămată T. M. a prezentat leziuni ce pot data din data de 10.12.2011 și au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar din certificatul medico legal nr. S/1810A1 din 12.12.2011, reiese că persoana vătămată M. D. a prezentat leziuni ce pot data din data de 10.12.2011 și au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În seara zilei de 11.01.2012, în jurul orelor 21:00, inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G. și R. P. se deplasau pe . mun. B., jud. B., spre locuințele lor, iar la un moment dat, dintr-o curte a ieșit persoana vătămată I. A. având în spate un rucsac.

Cu această ocazie, inculpatul HELIȚIANU RANDU M. a propus celorlalți inculpați să deposedeze persoana vătămată de rucsacul pe care-l purta. Astfel, inculpații HELIȚIANU RANDU M. și R. P. s-au apropie de persoana vătămată I. A., în timp ce inculpații M. B. I. și F. G. au rămas în urmă.

Inculpatul R. P. a produs dezechilibrarea și căderea persoanei vătămate, prinzând-o de picioare, iar în timp ce aceasta din urmă încerca să se ridice a fost lovit în zona feței de inculpatul HELIȚIANU RANDU M., împrejurare ce a produs căderea din nou a persoanei vătămate și a rucsacului. Imediat, inculpatul R. P. a ridicat rucsacul și l-a înmânat inculpaților M. B. I. și F. G..

Din declarațiile inculpaților reiese că rucsacul a rămas în posesia inculpatului F. G., care l-ar fi aruncat într-un canal.

În noaptea de 28/29.06.2012, în jurul orelor 00:30, inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I. și F. V. M., împreună cu făptuitorul Helițianu I. D. se deplasau pe . Spitalului Județean de urgență B., din mun. B., jud. B., iar pe o bancă din apropiere inculpații au observat pe persoana vătămată B. M., pe care o cunoșteau, și au decis să o deposedeze de borseta pe care o purta.

Astfel, inculpații M. B. I. și F. V. M. au imobilizat persoana vătămată, ținându-o de mâini, în timp ce făptuitorul Helițianu I. D. i-a pus mâna la gură, iar inculpatul HELIȚIANU RANDU M. i-a smuls borseta, așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate cu cele ale martorului și ale inculpaților.

Ulterior, după verificarea conținutului borsetei, inculpatul M. B. I. și-a însușit un telefon mobil marca LG, inculpatul HELIȚIANU RANDU M. un set de căști, iar restul bunurilor au fost abandonate.

În jurul orelor 05:10, după sesizarea lucrătorilor de poliție, pe ., au fost identificați inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I. și F. V. M., fiind găsite asupra lor telefonul mobil și setul de căști. De asemenea, după indicațiile inculpaților organele de cercetare penală au găsit și ridicat și celelalte bunurile sustrase de la persoana vătămată B. M. și abandonate.

Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 Cod penal nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Analizând comparativ noile reglementări în materie penală în raport de vechiul Cod Penal, instanța a constatat că principala modificare adusă în materia sancționării infractorilor minori o reprezintă renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor infractori care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.

În ceea ce privește consecințele răspunderii penale în cazul minorului, art. 114 Cod penal prevede că „față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate”, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, „față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.”

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cuprinde dispoziții tranzitorii speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor. Astfel, în cuprinsul cap. IV al actului normativ sunt reglementate „dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor” iar art. 17 prevede expres că „în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal., instituind astfel o veritabilă excepție de la regula prevăzută de art. 114 alin 2 Cpen privind aplicarea obligatorie, în cazul minorilor, a unei măsuri educative.”

Analizând încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare, instanța a constatat că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G. și R. P. pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni, fiind aplicate prevederile privind legea penală nouă cu privire la infracțiunile din structura concursului și prevederile art. 33 Cod penal de la 1969.

Astfel, față de cele ce preced, având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a făcut aplicarea Codului penal de la 1969 din perspectiva legii penale mai favorabile, întrucât apreciază că atât in abstracto cât și in concreto, legea penală nouă apare ca fiind mai favorabilă mai ales prin prisma modificării fundamentale a răspunderii penale în cazul infractorilor minori, motiv pentru care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare al instanței, astfel:

1. În drept, fapta inculpatului HELIȚIANU RANDU M., din data de 10.12.2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violență asupra persoanelor vătămate T. M. și M. D., cu scopul de a-și asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri din incinta punctului de lucru situat în mun. B., ., aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal

Având în vedere că fapta din data de 10.12.2011 a fost săvârșită de inculpatul HELIȚIANU RANDU M. împreună cu inculpații M. B. I., F. G., R. P., N. R. și Z. A. A., s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 77, lit. a Cod penal

Fapta inculpatului HELIȚIANU RANDU M., din seara zilei de 11.01.2012, în jurul orelor 21:00, de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate I. A., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se afla pe . mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal

Fapta inculpatului HELIȚIANU RANDU M., din noaptea de 28/29.06.2012, în jurul orelor 00:30, de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate B. M., cu scopul de a o deposeda de o borsetă, în timp ce se afla în fața Policlinicii Spitalului județean de urgență B., din mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal

Având în vedere că faptele au fost săvârșite de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 77, lit. a Cod penal De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113, alin. 2 Cod penal

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală nr. 1845 din 28.08.2012, inculpatul HELIȚIANU RANDU M. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârșite, față de care discernământul este păstrat.

2. Fapta inculpatului M. B. I., din data de 10.12.2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violență asupra persoanelor vătămate T. M. și M. D., cu scopul de a-și asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. B., ., aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal

Fapta inculpatului M. B. I., din seara zilei de 11.01.2012, în jurul orelor 21:00, de a sprijini moral activitatea inculpaților HELIȚIANU RANDU M. și R. P. de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate I. A., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se aflau pe . mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal

Fapta inculpatului M. B. I., din noaptea de 28/29.06.2012, în jurul orelor 00:30, de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate B. M., cu scopul de a o deposeda de o borsetă, în timp ce se afla în fața Policlinicii Spitalului județean de urgență B., din mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală nr. 1845 din 28.08.2012, inculpatul M. B. I. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârșite, față de care discernământul este păstrat.

3. Fapta inculpatului F. G., din data de 10.12.2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violență asupra persoanelor vătămate T. M. și M. D., cu scopul de a păstra mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. B., ., aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal

Fapta inculpatului F. G., din seara zilei de 11.01.2012, în jurul orelor 21:00, de a sprijini moral activitatea inculpaților HELIȚIANU RANDU M. și R. P. de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate I. A., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se aflau pe . mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal

Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico legală nr. 3081 din 14.11.2012, respectiv 3354 din 13.12.2012, reiese că inculpatul F. G. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârșite, față de care discernământul este păstrat.

4. Fapta inculpatului R. P., din data de 10.12.2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violență asupra persoanelor vătămate T. M. și M. D., cu scopul a-și asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. B., ., aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal

Fapta inculpatului R. P., din seara zilei de 11.01.2012, în jurul orelor 21:00, de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate I. A., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se afla pe . mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal

Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico legală nr. 3353 din 13.12.2012, respectiv 3082 din 14.11.2012,inculpatul R. P. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârșite, față de care discernământul este păstrat.

5. Fapta inculpatului N. R., din data de 10.12.2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violență asupra persoanelor vătămate T. M. și M. D., cu scopul a-și asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. B., ., aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal

6. Fapta inculpatului Z. A. A., din data de 10.12.2011, în jurul orelor 14:20, de a pătrunde, prin efracție, în incinta punctului de lucru situat în mun. B., ., aparținând persoanei vătămate S.C. CONIMPULS S.A., de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1 Cod penal raportat la art. 229, alin. 1, lit. d Cod penal

Având în vedere că fapta a fost săvârșită de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 77, lit. a Cod penal De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113, alin. 2 Cod penal

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală nr. 3083 din 14.11.2012, inculpatul Z. A. A. că a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei săvârșite, față de care discernământul este păstrat.

7. Fapta inculpatului F. V. M., din noaptea de 28/29.06.2012, în jurul orelor 00:30, de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate B. M., cu scopul de a o deposeda de o borsetă, în timp ce se afla în fața Policlinicii Spitalului județean de urgență B., din mun. B., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal

Urmarea imediată a faptelor inculpaților constă, pe de-o parte, în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanelor vătămate cu valoarea bunurilor sustras, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice ori psihice.

Legătura de cauzalitate dintre activitățile de sustragere prin violență și prejudiciul creat este dovedită prin probatoriul administrat și rezultă din aceea că în lipsa activității inculpaților, pagubele nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit fapta cu intenție directă deoarece au avut reprezentarea faptului că iau bunuri din posesia legitimă a altor persoane, fără consimțământul acestei, prevăzând rezultatul păgubitor asupra patrimoniului și urmărind atât însușirea pe nedrept a bunurilor mobile, cât și folosirea violențelor pentru realizarea sustragerii.

Infracțiunile s-au consumat în momentul realizării acțiunii principale (de furt), și anume în momentul ieșirii bunului din patrimoniul persoanelor vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpaților.

Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus aplicarea măsurilor educative față de aceștia.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al măsurilor educative pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea măsurii educative aplicabile au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal la care face trimitere art. 115, alin. 2 Cod procedură penală, în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea măsurii educative este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a măsurii educative înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, măsura educativă trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al măsurii educative, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Exemplaritatea măsurii educative produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Din analiza referatelor de evaluare întocmite de S. de Probațiune B. cu privire la inculpați, precum și din cuprinsul fișelor de cazier judiciar, instanța a reținut că niciunul dintre aceștia nu este la primul contact cu rigorile legii penale, anterior fiind cercetați și condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor.

O concluzie comună în ceea ce îi privește pe inculpații HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G., R. P., Z. A. A., N. R. și F. V. M. este aceea că aceștia au început să comită infracțiuni de la o vârstă fragedă, dezvoltând în timp o specializare infracțională, niciunul dintre aceștia neavând perspective reale de integrare în societate, în condițiile în care sunt foarte slab sau chiar deloc școlarizați, provin din familii numeroase ale căror membri trăiesc la limita subzistenței, niciunul dintre aceștia neavând vreun reper de moralitate sau vreun suport afectiv în cadrul comunităților în care locuiesc. În aceste condiții, este evident că funcția preventivă și educativă a pedepselor și a măsurilor educative aplicate anterior inculpaților minori nu a avut vreo finalitate.

D. o măsura justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpaților de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care i-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor, atitudinea inculpaților, circumstanțele reale și personale reținute și ținând cont de antecedența penală a acestora, precum și de concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză (conform cărora inculpații prezintă un comportament infracțional structurat, fiind predispuși spre comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanelor, dar și cu violență), instanță a aplicat fiecăruia dintre inculpați măsuri educative privative de libertate.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul HELIȚIANU RANDU M., instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a luat față de acesta măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani și 6 luni prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B..

Conform art. 124, alin. 3 Cod penal „dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenție”

În consecință, instanța a menținut măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani și 6 luni dispusă prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B. față de inculpatul HELIȚIANU RANDU M., măsură pe care o va prelungi cu 6 luni, în final inculpatul urmând a executa perioadă de 3 ani internare în centru educativ, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1 lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

Instanța a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenție astfel aplicată, perioada executată din măsura internării într-un centru educativ dispusă prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 950/04.12.2014 a Curții de Apel B. și a dispus desființarea formelor de executare emise anterior, precum și emiterea unor noi forme de executare conform dispozițiilor din prezenta hotărâre.

Față de inculpatul M. B. I., văzând art. 124, alin. 1 Cod penal, instanța a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

Totodată, constatând că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013 și văzând prevederile art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și va înlocui această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni. Totodată, instanța a anulat și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013 și a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. 1 Cod penal instanță a contopit cele două măsuri educative, astfel cum au fost înlocuite, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani aplicată pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză și a luat față de inculpatul M. B. I. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

Cu privire la inculpatul F. G., instanța a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

Constatând că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului F. G. prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentința penală nr. 2280/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 02.12.2014, în temeiul art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013 și o va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. 1 Cod penal instanța a contopit măsurile educative astfel aplicate și a luat față de inculpatul F. G. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal instanța a luat față de inculpatul R. P. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal

Referitor la inculpatul N. R. instanța a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal. și art. 113, alin. 3 Cod penal

Totodată, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului N. R. prin Sentința penală nr. 1466/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 10.10.2012, în temeiul art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1466/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 10.10.2012 și va înlocui această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În baza art. 129, alin. 1 Cod penal a contopit măsurile educative astfel aplicate și a luat față de inculpatul N. R. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F. V. M., în temeiul art. 124, alin. 1 Cod penal instanța a luat față de acesta măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 3 Cod penal

De asemenea, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului F. V. M. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014, instanța a descontopit pedeapsa în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- a menținut dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 16.01.2014, precum și dispoziția de înlocuire a acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv pe o durată 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 129, alin. 1 Cod penal instanța a luat față de inculpatul F. V. M. o singură măsură educativă pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății în prezenta cauză precum și pentru cea aplicată prin Sentința penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 16.01.2014, respectiv măsura internării într-un centru educativ pentru o durată de 2 ani.

În temeiul art. 129, alin. 2, lit. b Cod penal a aplicat inculpatului F. V. M. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, astfel cum a fost aplicată prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014, pe care o va majora cu un an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă în cuantum de 5 ani închisoare.

În baza art. 45, alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsă complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal.

În baza art. 45, alin. 5 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie a interzicerii cu exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 Cod penal

Instanța a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, a perioadei executate din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014 și a dispus și desființarea formelor de executare emise în baza Sentința penală nr. 1929/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 21.10.2014 și emiterea unor noi forme de executare conform dispozițiilor din prezenta hotărâre.

Soluționarea acțiunii civile

Instanța a luat act că persoanele vătămate S.C. CONIMPULS S.A., T. M., M. D. și B. M. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză de persoana vătămată I. A., potrivit dispozițiilor art. 19, alin. 5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului material și moral se face „potrivit legii civile” ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Instanța a reținut că răspunderea civilă a inculpaților HELIȚIANU RANDU M., M. B. I., F. G. și R. P. este întemeiată pe dispozițiile art. 1349, alin. 1 și 2 cod civil potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Instanța a reamintit că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Conform art. 1357 Cod Civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare” iar conform art. 1382 Cod Civil „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”.

Exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum),cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

Astfel, în procesul penal în cazul în care părțile civile exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite.

Rezultă deci pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia. Tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogățire fără temei legal a persoanei care solicită plata despăgubirilor.

Față de cele ce preced și având în vedere soluția dispusă în latura penală, apreciind că pretențiile formulate sunt întemeiate și văzând prevederile art. 397, alin. 1 raportat la art. 25 Cod procedură penală cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1372, art. 1382 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulate de persoana vătămată constituită parte civilă I. A. și a obligat în solidar pe inculpații HELIȚIANU RANDU M. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente Helițianu Doinița), M. B. I. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. G. și L. C.), F. G. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. V. și F. F.) și R. P. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente R. C.), la plata către acesta a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

Cheltuieli de judecată

Având în vedere soluția de condamnare și în raport cu prevederile art. 274, alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat pe fiecare dintre inculpații HELIȚIANU RANDU M. (în solidar și cu partea responsabilă civilmente Helițianu Doinița), M. B. I. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. G. și L. C.), F. G. (în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. V. și F. F.) și R. P. (în solidar și cu partea responsabilă civilmentă R. C.), N. R., Z. A. A. și F. V. M. la plata a câte 1.775 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 275 lei aferentă fazei de urmărire penală și 1.500 lei aferentă fazei de judecată, pentru fiecare dintre inculpați, urmând ca onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, av. H. B. V. pentru inculpatul F. V. M. – delegație nr. 1454/15.09.2014, av. G. F. pentru inculpatul Z. A. A. – delegație nr._/15.09.2014, av. C. M. pentru inculpatul R. P. – delegație nr. 1451/15.09.2014, av. D. S. pentru inculpatul N. R. – delegație nr. 1452/15.09.2014, av. R. F. pentru inculpatul F. G. – delegație nr. 1450/15.09.2014, av. B. O. E. pentru inculpatul M. B. I. – delegație nr. 1449/15.09.2014, av. T. D. pentru inculpatul HELIȚIANU RANDU M. – delegație nr. 1448/15.09.2014 în cuantum de 750 lei fiecare, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul Z. A. A..

În motivarea apelului, procurorul a criticat nelegalitatea sentinței apelate sub aspectul nelegalității pedepselor aplicate față de inculpații M. B. I. F. G. și N. R. având în vedere următoarele:

Inculpatul M. B.-I.

Infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, filele 124-125.

Pe acest fond, instanța a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012, respectiv ale art. 129, alin. 1 Cod penal. S-a considerat că soluția instanței este nelegală pentru următoarele argumente:

- art. 22, alin. 2 și 4 din Legea nr. 187/2012 reglementează ipoteza revocării suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, nu însă și situația anulării unei asemenea modalități de executare a pedepsei închisorii

- având în vedere topografia art. 15 și 22 din Legea 187/2012, rezultă că dispozițiile ultime prezintă caracter special și derogatoriu prin raportare la cele dintâi, privind regimul sancționator aplicabil minorilor care au săvârșit infracțiuni atât sub imperiul Codului penal din 1969, cât și sub incidența noilor reglementări. În consecință, s-a considerat că dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, inclusiv în ceea ce privește anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, nu sunt aplicabile inculpaților minori.

- dispozițiile art. 85 din Codul penal din 1969 stabilesc că suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune concurentă pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisoriichiar după expirarea termenului de încercare. În consecință, chiar și în situația în care s-ar considera că este legală aplicarea coroborată a prevederilor art. 22, alin. 2 și 4 și 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012, anularea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate inculpatului M. B.-I. nu ar fi practic posibilă întrucât pentru infracțiunile ce formează obiectul cauzei deduse judecății sunt incidente dispozițiile Codului penal în vigoare, mai favorabile inculpatului minor față de legea penală anterioară, dispoziții care stabilesc cu titlu de pedepse penale pentru inculpații minori la data săvârșirii faptei doar măsurile educative.

Inculpatul F. G.

S-a considerat că dispoziția instanței de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013 și înlocuire a pedepsei cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an, în baza art. 22, alin. 2 și 4 cu referire la art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012, este, de asemenea, nelegală, pentru aceleași argumente ca cele prezentate anterior.

Inculpatul NĂSTRUT R.

Conform fișei de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, fila 130, inculpatul N. R. a fost condamnat pentru fapte săvârșite în timpul minorității prin sentințele penale nr. 1446/28.09.2012, definitivă prin nerecurare la data de 10.140.2012, respectiv nr. 1960/31.10.2013, definitivă prin nerecurare la 20.11.2013., ambele pronunțate de Judecătoria B..

Se constată, de asemenea, că prin sentința penală nr. 1960/2013 s-a dispus modificarea pedepsei aplicate prin sentința nr. 1446/2012, în sensul anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, contopirea pedepselor, stabilindu-se în final o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Pedeapsa dispusă de către instanță în cauză este nelegală pentru următoarele considerente:

- în primul rând, instanța și-a întemeiat în drept dispoziția de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1466/2012 a Judecătoriei B. pe art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012, care însă reglementează regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969. Se observă că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată conform legii penale anterioare a fost analizată de legiuitor la art. 16 din Legea nr. 187/2012.

- în al doilea rând, potrivit art. 86 ind. 5 Cod penal 1969, în cazul anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se aplică în mod corespunzător prevederile art. 85 alin. 1 și 2 din același act normativ. În consecință, este necesar ca pentru noua infracțiune concurentă să fie aplicată pedeapsa închisorii. Această condiție nu poate fi îndeplinită în mod practic dat fiind faptul că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite de către inculpat în timpul minorității, iar față de acesta poate fi dispusă doar o măsură educativă,conform Codului penal în vigoare.

De asemenea, s-a criticat sentința apelată sub aspectul netemeinicie pedepsei stabilite față de inculpatul F. V. M. având în vedere următoarele:

Analizând fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, fila 131, se constată că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului (tâlhărie calificată, furt calificat), săvârșite fie în timpul minorității, fie după împlinirea vârstei majoratului. În aceste condiții, se reține faptul că inculpatul dovedește perseverență infracțională, fără a conștientiza în mod real gravitatea și consecințele faptelor sale.

Față de considerentele prezentate, și având în vedere dispozițiile art. 124 alin. 3 Cod penal care stabilesc că măsura educativă a internării într-un centru educativ poate fi prelungită pe o durată care să nu depășească maximul prevăzut de lege, respectiv 3 ani, dacă minorul este judecat pentru o infracțiune concurentă, s-a considerat că se impunea ca instanța să dispună față de inculpat, prin raportare la sentința penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei B., măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o durată maximă de 3 ani, urmând ca pedeapsa închisorii de 4 ani aplicată prin sentința penală 1929/2014 a Judecătoriei B. să fie majorată în mod corespunzător.

Curtea va avea în vedere și motivele expuse oral de apărătorul inculpatului Z. A. A. consemnate în preambulul acestei decizii care nu vor mai fi reluate, ci numai analizate.

Analizând sentința penală apel în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că este fondat doar apelul procurorului pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.

Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.

Hotărârea atacată este nelegală sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 22 alin. 2 și 4 din Legea 187/2012 în cazul inculpaților minori M. B. I., F. G. și N. R..

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 2 din Legea 187/2012 în cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea pentru fapte comise în timpul minorității se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.

Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau, după care:

a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea.

În speță, aceste dispoziții nu sunt aplicabile, infracțiunile deduse judecății fiind comise înainte de rămânerea definitivă a hotărârilor prin care inculpații M. B. I., F. G. și N. R. au fost condamnați cu suspendarea condiționată sau suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei.

Din fișa de cazier judiciar a inculpaților rezultă următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. inculpatul M. B. I. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

Prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013 inculpatul M. B. I. a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

Prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013 inculpatul F. G. a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

Prin Sentința penală nr. 2280/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 02.12.2014 s-a aplicat inculpatului F. G. măsura educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice.

Prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013 inculpatul N. R. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Faptele deduse judecății au fost comise de inculpați în perioada 10.12.2011 – 28/29.06.2012.

În aceste condiții Curtea apreciază că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea 278/2012, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de codul penal anterior. Ca urmare, reținerea unei infracțiuni concurente în sarcina minorului va atrage anularea suspendării condiționate. În acest fel, pedeapsa cu închisoarea devine una executabilă, ceea ce atrage incidența, într-o a doua etapă, a prevederilor art. 21 din aceeași lege.

Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea_ pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

Potrivit alin. 3 al aceluiași articol în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea prevăzută la alin. 1 se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

Astfel, Curtea va constata că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul M. B. I. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cp din 1969 va contopi pedepsele menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 va înlocui pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

Va constata că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului F. G. prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentința penală nr. 2280/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 02.12.2014.

În baza art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013.

În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va înlocui pedeapsa de 1 an închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an.

Va constata că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului N. R. prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013.

În baza art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013.

În baza art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 va înlocui pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.

În ceea ce privește măsura educativă pentru infracțiunile deduse judecății, aceasta se va aplica în condițiile art. 125 alin. 3 cp, potrivit cărora dacă minorul este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul de 5 ani.

Așa fiind raportat la gradul de pericol social al infracțiunilor deduse judecății, antecedentele penale ale inculpaților, Curtea:

Pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal în baza 125 alin. 3 cp prelungește măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 6 luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul M. B. I.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.

Pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 Cod penal în baza 125 alin. 3 Cod penal și 129 alin. 1 Cod penal va prelungi măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul F. G.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.

Pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal. și art. 113, alin. 3 Cod penal în baza 125 alin. 3 Cod penal va prelungi măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul N. R.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 125 alin. 3 Cod penal va deduce din măsura educativă durata reținerii de 24 de ore din data de 25.05.2012.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpaților F. V. M. și Z. A. A., curtea reține următoarele:

Sub aspectul măsurii educative aplicate inculpaților, minori la data săvârșirii faptei, curtea constată că s-a făcut, potrivit art. 115 alin. (2) Cod penal, o justă apreciere a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Curtea apreciază că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului F. V. M. în cuantum de 5 ani închisoare pentru infracțiunea comisă, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Instanța de apel nu poate avea în vedere critica formulată de inculpatul Z. A. A., în apel cu privire la greșita individualizare a măsurii educative aplicate, întrucât, în cauză, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a măsurii educative, căreia i-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumul stabilit și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate ale inculpatului, așa încât nu se impune reducerea cuantumului măsurii educative aplicate, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta scopul acesteia.

Inculpatul Z. A. A. a mai săvârșit infracțiuni pentru care i s-a mai aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani, iar concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune B. rezultă că riscul de săvârșire a unor fapte penale este crescut, astfel că numai o măsură educativă de internare într-un centru de detenție pe o perioadă maximă de 5ani este în măsură este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Referitor la motivul de apel privind deducerea perioadei executate de inculpatul F. V. M., curtea apreciază că este întemeiat având în vedere că a fost arestat la data de 14.05.2014 în vederea executări pedepsei aplicate prin sentința 1929/02.10.2014 a Judecătoriei B., astfel că se impune deducerea perioadei executate de la această dată la zi.

În ceea ce privește motivul de apel al procurorului care a apreciat că în mod greșit au fost obligați inculpații minori la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente deoarece potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpații sunt obligați la plata cheltuielilor judiciare în caz de condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, este nefondat.

În pofida faptului că dispozițiile art. 274 al. 1 Cod procedură penală nu reglementează plata cheltuielilor avansate de stat în caz de aplicare a unor măsuri educative inculpatului minor, Curtea, nu poate să-și însușească opinia procurorului, care apreciază că aceste cheltuieli rămân în sarcina statului, întrucât în cauza de față inculpații minori se află într-o evidentă culpă procesuală ca urmare a săvârșirii faptelor supuse judecății ce au constituit obiectul prezentului proces penal.

În atare condiții, constatând culpa procesuală a părților, în mod corect la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente, făcând aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 274 al. 1 și 3 Cod procedură penală.

Având în vedere aceste motive, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., va desființa în parte sentința apelată, va reține cauza spre rejudecare și, în fond va dispune în sensul celor menționate mai sus.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Z. A. A. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 noul Cod procedură penală va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1210 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/280/2014 sub aspectul laturii penale.

Desființează în parte sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Constată că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul M. B. I. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia penală nr. 39/16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel B.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 17.09.2013.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cp din 1969 contopește pedepsele menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 înlocuiește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul M. B. I.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.

Constată că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului F. G. prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentința penală nr. 2280/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 02.12.2014.

În baza art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1489/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 17.09.2013.

În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 înlocuiește pedeapsa de 1 an închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an.

Pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal raportat la art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal și art. 113, alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și art. 5, alin. 1 C. pen în baza 125 alin. 3 cp și 129 alin. 1 cp prelungește măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul F. G.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.

Constată că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului N. R. prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013.

În baza art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1960/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013.

În baza art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 înlocuiește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.

Pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 77, lit. a Cod penal. și art. 113, alin. 3 C. pen în baza 125 alin. 3 cp prelungește măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul N. R.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 125 alin. 3 cp deduce din măsura educativă durata reținerii de 24 de ore din data de 25.05.2012.

În baza art. 72 cp deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F. V. M. perioada executată de la 14.05.2014 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II.În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Z. A. A. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 ncpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 18.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. N. C. A. B.

GREFIER,

S. N. T.

Red. sent. E. S. C.

Red. dec. I.N.C. – 14.01.2016

Tehnored. S.N.T. – 3 ex.

14.01.2016

← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia...		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1270/2015.... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel BACĂU