Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 954/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 954/2015
Ședința publică din data de: 08 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
JUDECĂTOR: O. V. P.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: M. S.
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. și inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 260 din 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat L. N., în stare de arest asistat de avocat Mâcâială I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Apărătorul apelantului inculpat depune la dosar motivele de apel formulate de către inculpat.
Fiind interpelat, apelantul-inculpat L. N. arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în această etapă procesuală.
Apărătorul apelantului inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate nr. 260/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. și pronunțarea unei hotărâri cu respectarea cerințelor legale. Pronunțarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 397 alin. 1 C.p.p., în sensul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la acțiunea civilă având ca titular pe B. C., care s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei și sub aspectul încălcării prevederilor art. 386 C.p.p., în sensul că instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din_ cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a C.p. din 1968, fără să pună în discuția părților această schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce privește apelul inculpatului solicită respingerea acestuia, ca fiind nefondat.
Avocat Mâcâială I. pentru apelantul inculpat L. N., solicită respingerea apelului formulat de către Ministerul Public. În ceea ce privește primul motiv și anume nesoluționarea laturii civile, solicită a se observa că partea civilă B. C. nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate la fond. Acesta a dat o declarație aflată la fila nr. 22 d.u.p., ultima declarație a acestuia în faza de urmărire penală, prin care a precizat în mod clar și neechivoc că nu se constituie parte civilă în cauză. Ulterior, declarația dată în fața instanței de judecată că își menține pretențiile de 250 lei, apreciază că este echivocă, raportat la prima declarație și c prima instanță în mod corect a apreciat B. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere procesul verbal de la fila nr. 24 d.u.p., din care reiese că aceasta și-a recuperat telefonul mobil.
Cu privire la al doilea motiv al parchetului, consideră că și acesta se impune a fi respins. Din lecturarea încheierii de dezbateri se poate observa că procurorul a luat cuvântul în replică și a solicitat aplicarea concursului de infracțiuni cum a fost reținut prin rechizitoriu, instanța schimbând în mod corect încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie în formă continuată, în prealabil acordându-se cuvântul atât apărătorului inculpatului cât și procurorului.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpat, solicită admiterea acestuia. Este nemulțumit de cuantumul sporului foarte mare de 2 ani aplicat la o pedeapsă de 6 ani. Instanța de fond a aplicat un spor mai mare decât jumătate din pedeapsa cu care l-a condamnat. Apreciază că sporul aplicat inițial prin sentința din 2014, chiar dacă mai intervin și aceste fapte care sunt concurente cu faptele di sentința menționată și pedeapsa rezultantă de 7 ani este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei și anume reeducarea inculpatului. Solicită a se avea în vedere faptul că infracțiunile săvârșire se încadrează în mica infracționalitate, fiind vorba de 2 telefoane mobile și sume mici de bani, prejudiciu care în mare parte a fost recuperat.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpat și respingerea apelului declarat de către Ministerul Public.
Depune la dosar referatul privind acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de către inculpat.
Apelantul inculpat L. N. arată că a recunoscut faptele pe care le-a săvârșit și consideră că i s-a dat un spor de pedeapsă foarte mare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 260 din 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a dispus:
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. din 1968 și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 37 lit. a C.p. din 1968, în infracțiunea de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 37 lit. a C.p. din 1968.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 37 lit. a C.p. din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod Penal, art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 375 alin. 1 din Noul C.proc. penală, condamnă pe inculpatul L. N. fiul lui N. și E., născut la 18.04.1988, în Piatra N., jud. N., cu același domiciliu, ., ., CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii – 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată.
În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
Constată că infracțiunea de tâlhărie în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 37 lit. a C.p. din 1968 comisă de inculpat și pedepsită conform prezentei hotărâri este concurentă cu următoarele infracțiuni:
I. complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a din Codul penal din 1969, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 441/12.09.2012 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1187/22.11.2012 a Curții de Apel Bacău;
II. tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal din 1969, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 396/29.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1060/18.10.2012 a Curții de Apel Bacău;
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită spre executare pentru petent prin sentința penală nr. 396/29.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1060/18.10.2012 a Curții de Apel Bacău, în pedepsele rezultante componente, stabilite după revocarea liberării condiționate, de 5 ani închisoare, respectiv de un an închisoare.
III. lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal din 1969, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentința penală nr. 396/29.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1060/18.10.2012 a Curții de Apel Bacău;
IV. evadare, prevăzută de art. 269 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal din 1969, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentința penală nr. 66/27.06.2012 a Tribunalului N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/7.08.2012 a Curții de Apel Bacău.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 și 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele rezultante de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, un an închisoare și, respectiv, un an închisoare stabilite pentru inculpat prin sentințele penale nr. 441/12.09.2012 a Judecătoriei Piatra N., nr. 396/29.06.2012 a Judecătoriei Piatra N. și, respectiv, nr. 66/27.06.2012 a Tribunalului N., urmare a revocării liberării condiționate, precum și pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni stabilită prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa rezultantă de executat pentru petentul L. N. fiind de 8 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1969 scade din durata pedepsei perioada deja executată, anume reținerea de 24 de ore din data de 14.03.2012 și de la 27.04.2012 la zi.
În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
Dispune anularea mandatului emis potrivit sentinței penale nr. 1767 NCPP/2014 din data de 24.06.2014 în Dosar nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare și emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.
Constată că persoanele vătămate B. C. și G. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală dispune avansarea către Baroul de Avocați N. a sumei de 600 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală și judecată inculpatului din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești (pentru doamnele avocat Tutulea A. L. și D. C.).
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 16.12.2014 în dosar nr. 1488/P/2014, P. de pe lângă Tribunalul N. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - L. N. fiul lui N. și E., născut la 18.04.1988, în Piatra N., jud. N., cu același domiciliu, .. 6, ., jud. N., CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii – 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. din 1968 și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. a C.p. din 1968, constând în aceea că, în seara zilei de 10.04.2012 și în seara zilei de 13.04.2012 a sustras prin violență fizică de la persoanele vătămate B. C. și G. I. telefoane mobile și sume de bani, în timp ce victimele se deplasau pe . . Piatra N.
Situația de fapt descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare acte premergătoare ( f. 29 ); plângeri penale ( f. 15, 30 ); procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto ( f. 16, 31); declarații martori ( f. 25, 53, 57 ); declarații persoane vătămate (f. 19 – 22, 36 - 37 ); procese verbale de recunoaștere după fotografie (f. 27, 59); raport de constatare medico-legală ( f. 41 ); dovezi predare-primire bunuri ( f. 23 – 24, 55 – 56 ); xerocopii acte telefon ( f. 42 – 43 ); declarații inculpat ( f. 67, 73 ); proces verbal de prezentare material de urmărire penală ( f. 68).
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 6.01.2015.
La primul termen de judecată cu procedura îndeplinită în ședință publică, în conformitate cu prevederile art. 374 al. 2 C.proc.pen., inculpatului i-au fost aduse la cunoștință, în prezența apărătorului, învinuirea ce i se aduce, precum și drepturile prevăzute de art. 83 C.pen. și obligațiile prevăzute de art. 108 al. 1 și 2 C.pen.
Totodată, inculpatul a susținut că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 C.proc.pen., în acest sens declarând că înțelege ca prezenta cauză să fie judecată exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a situației de fapt reținute în fața instanței, în acest caz urmând să beneficieze de reducerea cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime în conformitate cu art. 396 C.proc.pen..
Cu privire la aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 375 C.proc.pen., instanța a constatat următoarele:
Procedura simplificată oferă posibilitatea inculpatului ca, înainte de începerea cercetării judecătorești, în cauză să încheie o tranzacție cu statul având ca și conținut renunțarea acestuia la dreptul de a solicita și a obține audierea martorilor acuzării și/sau de a propune și audia martori în apărare, cumulativ cu recunoașterea integrală a acuzației ce i se aduce, în schimbul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii, în cazul în care va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se impută.
În concret, în urma deliberării în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a audierii inculpaților în faza de judecată, instanța a stabilit dincolo de orice dubiu identitatea făptuitorului, situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia.
Așa cum s-a stabilit în urma procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din data de 25.03.2015, instanța a apreciat că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat. În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 374 al. 4 și 375 C.proc.pen.
Din examinarea coroborată a probelor administrate în cauză, raportat la învinuirea care face obiectul sesizării instanței și persoana cu privire la care s-a făcut sesizarea, instanța a reținut în fapt următoarele:
1. În seara zilei de 10.04.2012, în jurul orei 20,30, persoana vătămată B. C. se afla în apropierea blocului în care domiciliază, de pe .. 102 din Piatra N., în momentul în care a fost abordată de către inculpatul L. N., care i-a cerut niște informații legate de locația unei străzi din Piatra N..
Persoana vătămată și-a continuat deplasarea, iar inculpatul a lovit-o cu pumnul în cap, a împins-o și după ce a căzut la sol i-a sustras din buzunare suma de 100 lei, cheile de la locuință și un telefon mobil marca Nokia, în care era inserată cartela telefonică cu nr._.
Persoana vătămată B. C. a descris semnalmentele fizice ale autorului, iar în data de 24.05.2012 l-a recunoscut pe autor în persoana inculpatului L. N., în momentul în care a vizualizat fotografiile din Sistemul Automat de Recunoaștere Facială Image Track, aflat în dotarea IPJ N..
A fost identificat martorul Avădănei R. care a declarat că în data de 11.04.2012, aflându-se în Piața Centrală din Piatra N., a cumpărat de la inculpat un telefon mobil marca Nokia, pentru suma de 20 lei, pe care l-a folosit ulterior în mod curent. În data de 24.05.2012 la solicitarea organelor de poliție, martorul a predat telefonul care a fost restituit persoanei vătămate.
2. În seara zilei de 13.04.2012, în jurul orelor 18,45, persoana vătămată G. I., se deplasa prin fața blocului B6, de pe . Piatra N., moment în care a fost abordată de către inculpatul L. N. care i-a oferit spre vânzare un ceas, fiind însă refuzat. Persoana vătămată și-a continuat deplasarea, iar inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona facială precum și cu picioarele în zona capului, după ce victima a căzut la pământ.
Inculpatul a sustras din buzunarele persoanei vătămate un telefon mobil marca Nokia, în care avea cartele S. cu nr._ și suma de 140 lei.
În urma loviturilor, persoana vătămată a leșinat, iar după ce și-a recăpătat cunoștința a anunțat organele de poliție, precum și conducerea societății unde lucra B&G TRANS COMPANY S.R.L. Piatra N., pentru a bloca abonamentul.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 487/14.04.2012, leziunile suferite de către victimă au necesitat 8 – 9 zile îngrijiri medicale.
Prin autorizația nr. 47/14.04.2012 Judecătoria Piatra N. a admis solicitarea parchetului și a dispus interceptarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice realizate de pe terminalul mobil cu . ce figura în documentele puse la dispoziție de către societatea angajatoare.
În urma analizei convorbirilor a rezultat că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei, întrucât codul IMEI transmis de către proprietarul telefonului era greșit, astfel încât s-a solicitat listing-ul convorbirilor, iar IPJ N. a comunicat că în perioada 14.04. – 10.05.2012, terminalul mobil a fost utilizat împreună cu cartele S._, aparținând martorului T. C..
Au fost identificați și audiați martorii P. Bobi și T. C., din depozițiile acestora rezultând că telefonul mobil a fost cumpărat cu suma de 30 lei de la inculpatul L. N., de către martorul T., prin intermediul martorului P., în data de 14.04.2012. Bunul sustras a fost ridicat pe bază de dovadă și restituit persoanei vătămate de către organele de poliție.
Persoana vătămată G. I. a descris semnalmentele fizice ale autorului, iar în data de 26.04.2012 l-a recunoscut pe autor în persoana inculpatului L. N., în momentul în care a vizualizat fotografiile din Sistemul Automat de Recunoaștere Facială Image Track, aflat în dotarea IPJ N..
În drept, faptele inculpatului L. N., care în seara zilei de 10.04.2012 și în seara zilei de 13.04.2012 a sustras prin violență fizică de la persoanele vătămate B. C. și G. I. telefoane mobile și sume de bani, în timp ce victimele se deplasau pe . . Piatra N., constituie infracțiunea de tâlhărie,prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. din 1968 și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. a C.p. din 1968.
Având în vedere modul de operare identic (abordarea persoanelor pe stradă, urmată de lovituri în zona capului și sustragerea bunurilor de valoare) și distanța scurtă de timp între cele două acte materiale comise de inculpat, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 2 ale codului penal anterior privind infracțiunea continuată, respectiv comiterea unei singure infracțiuni de tâlhărie, în formă continuată, existând o singură rezoluție infracțională.
Conform fișei de cazier ( f. 61 ), inculpatul a mai fost cercetat și condamnat pentru infracțiuni de tâlhărie și de furt calificat, iar la data de 28.04.2012 a fost arestat într-o altă cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a avut o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv conduita sinceră a acestuia. Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpaților și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni. Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o importanță deosebită pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
Sub aspectul tratamentului sancționator, instanța a constatat că, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, în cazul infracțiunii prevăzută de Noul Cod Penal, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, în timp ce infracțiunea conexă din Vechiul Cod Penal este pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 ani.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, întrucât aceasta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv obținerea unui folos material prin inducerea în eroare a persoanei vătămate.
Având în vedere . Noului Cod penal pe parcursul soluționării prezentei cauze, devin incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, care instituie regula potrivit căreia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
De asemenea, instanța a ținut seama de Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal, prin care s-a stabilit, cu caracter general obligatoriu pentru viitor, că aceste dispoziții sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, instanța a avut în vedere, comparativ, atât limitele speciale ale pedepsei, cât și modalitățile de individualizare a executării acesteia, reținând că, deși potrivit noii reglementări, infracțiunile deduse judecății prevăd limite mai reduse ale pedepsei închisorii, fiind astfel mai favorabilă inculpatului, în privința individualizării modalității de executare a pedepsei, legea veche apare ca fiind legea penală mai favorabilă.
În ce privește dispozițiile specifice infracțiunii continuate, ale concursului de infracțiuni, și recidivei, instanța a constatat că tratamentul sancționator este cu mult mai favorabil în ce privește legea penală veche, care presupune contopirea celor două pedepse cu închisoarea, rezultanta constând din pedeapsa cea mai grea, sporul fiind facultativ, spre deosebire de legea nouă, care presupune cumularea pedepsei celei mai grele cu câte o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, iar în cazul recidivei, cumularea pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară sau majorarea limitelor de pedeapsă cu o jumătate.
De asemenea, instanța a constatat că, în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă condamnatorie.
Totodată, în ceea ce privește tratamentul sancționator aplicabil recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a VCP și de art. 43 alin. 2 NCP,, vechea reglementare constituie legea penală mai favorabilă, împrejurare în raport de care urmează a da eficiență acestor dispoziții.
Prin urmare, întrucât instanța s-a orientat, în ceea ce îi privește pe inculpat, spre pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, se poate concluziona, în urma unei analize globale, că, în speță, legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1968.
De asemenea, față de modul de comitere a faptelor și valorile sociale care au fost periclitate (relațiile sociale privind patrimoniul persoanelor și integritatea fizică și corporală a persoanei), instanța nu a reținut circumstanțe atenuante, ci doar a dat eficiență dispozițiilor art. 396 al. 10 C.proc.pen. care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și a dispus condamnarea inculpatului, ținând seama de antecedentele penale precum și de reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării procedurii simplificate.
La individualizarea judiciară a pedepsei care urma a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, urmând să se raporteze astfel la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor care va fi reținut prin aprecierea condițiilor concrete în care faptele au fost comise, urmarea efectivă produsă precum și ce care s-ar fi putut produce și la circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, a recunoscut și regretat în mod sincer comiterea faptei, contribuind astfel la stabilirea adevărului judiciar în cauză, a manifestat o atitudine de regret față de consecințele pe care faptele acestuia le-au produs, astfel că se va aplica inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii apreciată ca fiind aptă să realizeze exigențele de reeducare a inculpatului și de restabilire a valorilor sociale lezate prin fapta acestuia, ca și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, sub aspectul funcției de prevenție generală.
În concret, instanța a apreciat că infracțiunea reținută prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.
De asemenea, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a reținut faptul că acesta a manifestat consecvență în ceea ce privește încălcarea legii penale, suferind anterior condamnări succesive la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni de același gen și nu a adoptat o atitudine de respect în raport cu ordinea de drept, continuând să comită fapte antisociale și lăsând fără ecou măsura punerii sale în libertate, ceea ce dovedește fără echivoc faptul că pedepsele cu închisoare aplicate anterior nu și-au atins în privința lor scopul preventiv.
În aceste condiții, instanța a apreciat că, la stabilirea cuantumului pedepsei, se impune a fi luate în considerare toate aspectele expuse, dar și atitudinea sinceră a inculpatului, valorizând faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele judiciare, însușindu-și integral probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 375 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, astfel, limitele speciale ale pedepselor reducându-se cu o treime în cazul pedepsei închisorii.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a apreciat că numai prin executare efectivă, în regim de detenție, pedeapsa aplicată își poate atinge scopul reeducativ și preventiv. Privarea de libertate a inculpatului se impune față de gravitatea faptei comise, față de rezonanța socială a unei asemenea infracțiuni și față de argumentul că scopul pedepsei nu poate fi atins, în speță, fără executarea efectivă a acesteia, în contextul în care inculpații au săvârșit multiple acte de executare, persistând în comportamentul antisocial chiar și după punerea în libertate din executarea pedepselor aplicate anterior pentru fapte similare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – se va examina în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.
Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța urma a priva pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal anterior.
Pe latură civilă:
Persoana vătămată B. C. a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 250 lei, însă nu s-a mai constituit parte civilă în cauză ( f. 22 ).
Persoana vătămată G. I. a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 350 lei, însă a declarat că nu dorește să mai participe ca persoană vătămată sau parte civilă în dosar ( f. 37).
Pe cale de consecință, instanța urma a constata că persoanele vătămate B. C. și G. I. nu s-au constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel inculpatul L. N. și P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., primul considerând hotărârea netemeinică întrucât i s-a aplicat un spor prea mare.
Procurorul a criticat hotărârea pentru schimbarea încadrării juridice fără a pune în discuție acest aspect și pentru neobligarea inculpatului la plata daunelor materiale de 250 lei către partea civilă B. C..
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din oficiu, constată că doar apelul procurorului este fondat parțial, în ceea ce privește latura civilă.
În primul rând instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriu, situație rezultată din probele administrate, recunoscută de inculpat în totalitate.
În același timp, Curtea constată că instanța de fond a făcut o individualizare corespunzătoare a pedepsei și nu se impune redozarea acesteia, cel puțin în sensul reducerii.
Totodată raportat la gravitatea faptelor comise, la multitudinea și gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat anterior, lipsa unei ocupații, dar și la perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, aplicarea unui spor de 2 ani la contopirea pedepselor este pe deplin justificat, criticile inculpatului fiind nefondate.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice Curtea constată că, a fost pusă în discuția părților în dezbateri, procurorul solicitând menținerea încadrării juridice dată faptelor prin Rechizitoriu, respectiv reținerea concursului de infracțiuni, aspecte menționate în încheierea din 27.05.2015 ( fila 57).
Criticile procurorului sunt fondate în ceea ce privește latura civilă, respectiv neobligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 250 lei către partea civilă B. C. prin constatarea faptului că acesta nu s-a constituit parte civilă.
Astfel acesta a menționat în timpul urmăririi penale că valoarea pagubei produse prin fapta inculpatului este de 250 lei (fila 20 dup), însă ulterior, în fața instanței de fond a precizat că se constituie parte civilă cu această sumă.
În acest context instanța de fond trebuia să oblige inculpatul la plata sumei de 250 lei către această parte vătămată, în temeiul art.397 al.1 din C.p.p.
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din C.p.p., Curtea va respinge apelul declarat de inc. L. N. împotriva sentinței penale nr. 260 din 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N..
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. va obliga apelantul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul inculpatului.
Totodată, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. împotriva aceleiași sentințe pe care o va desființa doar în ceea privește latura civilă, reținând cauza spre rejudecare.
Pe fond, în temeiul art. 25 și art.397 al.1 din C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 250 lei către partea civilă B. C. cu titlu de daune materiale.
Va constata că persoana vătămată G. I. nu s-a constituit parte civilă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.275 al.3 din C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. împotriva sentinței penale nr. 260 din 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. _ .
Desființează sentința penală amintită doar în ceea privește latura civilă, reține cauza spre rejudecare și, pe fond:
În temeiul art. 25 și art.397 al.1 din C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei către partea civilă B. C. cu titlu de daune materiale.
Constată că persoana vătămată G. I. nu s-a constituit parte civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.275 al.3 din C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inc. L. N. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. obligă apelantul L. N. la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. D. O. V. P.
GREFIER,
C.-A. F.
Red. sent. H. I.-L.
Red. dec. P.O.V./03.11.2015
Tehnoredactat F.C.A./04.11.2015 - 7 ex.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 758/2015.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
