Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 54/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.54/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC 6:
Președinte - A. C. M. – judecător
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații G. S. C. și C. A. C., împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2015, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat C. A. C., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C., contestatoarea inculpată G. S. C., în stare de arest ( deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor), asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat B. T..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată G. S. C., respectiv avocat B. T., solicită admiterea contestației formulată de inculpată, având în vedere că motivele pentru care s-a dispus arestul preventiv în momentul de față nu mai există. A se avea în vedere circumstanțele persoanele și cele medicale ale inculpatei, faptul că este la primul contact cu legea penală. De asemenea, consideră că, instanța de control are posibilitatea ca această măsură a arestării preventive să o înlocuiască cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv arestul la domiciliu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat C. A. – C., respectiv avocat S. C., solicită admiterea contestației formulată de inculpat, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul B. la data de 13.05.2015 și, pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza arestării preventive la acest moment nu mai subzistă. A se avea în vedere că din întreg materialul probator administrat rezultă contribuția redusă a inculpatului la comiterea faptei. De asemenea, a se avea în vedere că persoanele vătămate erau minore și erau lipsite de supraveghere parentală, că inculpatul și-a recunoscut contribuția la săvârșirea faptei și că a fost deosebit de sincer. Consideră că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestațiilor formulate în cauză de către inculpați. În cauză, apreciază corectă soluția instanței de fond care a dispus aplicarea dispozițiilor art. 362 alin.2 Cod procedură penală, fiind în continuare îndeplinite condițiile de la art. 202 – 223 Cod procedură penală. Se impune menținerea în continuare a acestei măsuri privative de libertate, având în vedere infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații, respectiv trafic de minori, faza procesuală în care se află cauza, fiind respectate și dispozițiile art. 202 alin.4 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererea de înlocuire formulată de către inculpatul C. A. C., apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură penală, în condițiile în care de la ultima verificare a măsurii arestării preventive până la momentul la care s-a pronunțat instanța de fond nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că motivele avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri au dispărut ori sau modificat.
Inculpata G. S. C., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Inculpatul C. A. – C., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.
CURTEA
Prin încheierea din 13.05.2015 a Tribunalul pentru Minori și Familie B., în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- G. S.- C., fiica lui I. și E., născută la data de 23.12.1976 în municipiul B., județul B., domiciliată în municipiul B., ., ., ., ( fără forme legale municipiul B., ., . C.P ..C, nr._ eliberată de SPC B., la data de 23.05.2014, CNP_.
- C. A.-C., fiul lui D. și E., născut la data de 22.01.1971 în Municipiul B., Județul B., domiciliat în mun. B., ., ., ., (fără forme legale municipiul B., ., . CI . nr._, eliberată de SPC. B., la data de 16.04.2007, CNP_.
S-a respins cererea inculpatului C. A.-C., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventive a arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brasov, emis în dosar nr._/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. S.- C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal și C. A.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., sub numărul_ .
În fapt, s-a reținut că, în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015, inculpata G. S.- C. a determinat și a înlesnit practicarea prostituției de către minorele G. L. și A. A., obținând foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către acestea, cunoscând starea lor de minoritate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.-C., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2015, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către numita G. L., cunoscând starea de minoritate a acesteia.
În susținerea situației de fapt de mai sus, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpata G. S.-C. (filele 32-35, 37-38); declarații inculpat C. A.-C. (filele 50-55, 57-58); declarație persoană vătămată A. A. (filele 64-65); declarație persoană vătămată G. L. (filele 67-68); declarație martor C. R. (filele 70-72); declarație martor A. G.-F. (filele 74-77); declarație martor N. E. (filele 79-82); declarație martor P. G. (filele 84-85); declarație martor A. N. (filele 88-91); declarație martor Fejer I.-R. (filele 92-93); declarație martor Gerebenes L. (filele 95-98); procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice (filele 115-145); înregistrările convorbirilor telefonice.
Prin ordonanța din data 26.01.2015 s-a dispus reținerea suspecților C. A.-C. și G. S.- C. pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 26.01.2015, ora 19:30 până la data de 27.01.2015, ora 19:30.
Prin încheierea nr. 11 din data de 27.01.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. S.-C. și C. A.-C. pentru 30 de zile, începând cu data de 27.01.2015 până la data de 25.02.2015 inclusiv.
Prin încheierea din data de 24.02.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B. a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.
Prin încheierea din 19.03.2015, ora 13.50, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B. a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății în cauză.
Prin încheierea din 19.03.2015, ora 14.30, instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și a menținut această măsură preventivă.
Prin sentința penală nr.802/06.05.2015, Judecătoria B. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerul Public, și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei G. C. S. din infracțiunea de „proxenetism”, prevăzută de art.213 al.1,3 Cod penal în infracțiunea de „trafic de minori”, prevăzută de art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 Cod penal (două fapte). Totodată, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. A. C., din infracțiunea de „proxenetism”, prevăzută de art.213 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal în infracțiunea de „trafic de minori”, prevăzută de art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal.
În consecință, prin aceeași sentință Judecătoria B. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie B., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ 15.
Tribunalul a acordat termen intermediar la 13.05.2015 pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților.
Totodată, prin adresa nr.K27297/07.05.2015 a Penitenciarului C. s-a înaintat la dosar cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă, formulată de inculpatul C. A.-C., care a fost pusă în discuția părților tot la termenul din 13.05.2015.
În motivare, inculpatul a arătat că măsura preventivă este mult prea dură în raport cu probele din dosar și că va respecta cu strictețe condițiile arestului la domiciliu sau ale controlului judiciar.
Analizând, în baza dispozițiilor art. 362 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin 4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate față de cei doi inculpați, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 362 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Conform dispozițiilor art. 208 alin.3, 4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și, dacă constată că respectivele temeiuri se mențin sau că există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, dispune menținerea acesteia ori o revocă, în caz contrar.
În speță, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, circumstanțiate în drept prin prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților prin arestarea preventivă.
Astfel, tribunalul a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale conturează împotriva fiecăruia dintre inculpați o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați, tribunalul având în vedere în acest sens, în principal, declarațiile celor două victime minore – G. L. și A. A., declarațiile martorilor Apetraoe G. F., N. E., C. R., Gerebenes L. și Fejer I. R., coroborate cu aspecte din declarațiile celor doi inculpați și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în condițiile legii. De altfel, tribunalul are în vedere că ambii inculpați au solicitat Judecătoriei B. aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, prevăzută de art.374 al.4 și art.375 Cod procedură penală; astfel, deși cererea inculpatei în acest sens a fost respinsă, tribunalul constată că prin respectiva opțiune procesuală ambii inculpați recunosc, total sau parțial, un anumit grad de implicare în presupusa activitate infracțională care li se impută.
În al doilea rând, tribunalul a reținut că în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor imputate inculpaților prin sentința sus-menționată a Judecătoriei B., este în mod evident îndeplinită și în continuare cerința pragului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate, impusă de dispozițiile art.223 al.2 Cod procedură penală. Pe de altă parte, tribunalul a reținut că în cauză nu prezintă relevanță că mandatele de arestare preventivă au fost emise de către Judecătoria B. și cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunii de „proxenetism”, atât timp cât, în raport cu încadrarea juridică reținută la acel moment în cauză, competența materială revenea instanței inferioare, iar cerințele arestării preventive sunt în continuare îndeplinite în cauză, în raport cu noua încadrare juridică, sens în care sunt și prevederile art.50 al.2 Cod procedură penală.
În al treilea rând, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală și sub aspect subiectiv, privarea de libertate a fiecăruia dintre inculpați fiind în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata G. tribunalul a constatat că împotriva inculpatei se conturează o suspiciune rezonabilă privind implicarea în activități de exploatare sexuală a două victime minore, ambele în vârstă de 13 ani, activități care s-ar fi întins în timp pe o perioadă de aproximativ 8 luni, în perioada iunie 2014-ianuarie 2015. Pluralitatea victimelor, vârsta acestora, presupusul mod de operare insidios imputat inculpatei, care ar fi profitat de vădita stare de vulnerabilitate extremă a victimelor (generată de vârstă și de situația socio-familială), precum și întinderea în timp a presupusei activități infracționale constituie indicii obiective care conturează un risc ridicat de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate a inculpatei la acest moment procesual, mai ales prin coroborare cu datele existente privind mediul social din care provine, lipsa de ocupație și de calificare profesională și anturajul inculpatei. Pe de altă parte, tribunalul a reținut că fapte de natura celor imputate la acest moment inculpatei, în special atunci când vizează victime minore, aflate în speță încă la vârsta copilăriei, sunt de natură a provoca un ecou social semnificativ în comunitatea din care face parte și inculpate, impact care ar fi agravat prin lăsarea în libertate a acesteia la un interval de timp însă insuficient față de momentul documentării și stopării presupusei activități infracționale. Pe de altă parte, tribunalul reține că în cauză nu a fost încă demarată cercetarea judecătorească, presupusele victime nefiind încă audiate. Or, față de vârsta și situația vulnerabilă a acestora nu poate fi negat efectul intimidant pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatei la acest moment procesual, ceea ce ar fi de natură să îngreuneze semnificativ buna desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei continuă să fie necesară, proporțională și singura adecvată în raport cu situația concretă a acesteia, o măsură preventivă alternativă, mai puțin restrictivă, nefiind în măsură la acest moment să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să stopeze posibila reiterare a comportamentului antisocial.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C., tribunalul a constatat că o mare parte dintre aspectele menționate mai sus sunt aplicabile și în cazul acestuia. Deși contribuția inculpatului C. se presupune a fi fost, astfel cum susține și acesta, mai redusă decât cea a coinculpatei și se referă numai la una dintre victime, tribunalul a constatat că perseverența manifestată de către inculpat în presupusa activitate infracțională, presupusa lipsă de scrupule față de implicarea în activități de exploatare sexuală a unui copil și antecedentele penale ale respectivului inculpat (presupusele fapte penale ce fac obiectul cercetărilor în prezenta cauză presupunându-se că ar fi fost săvârșite în stare de recidivă și după executarea de către inculpat a unei pedepse cu închisoarea cu o durată mare, care pare a nu-și fi atins scopul preventiv-educativ) constituind temeiuri obiective pentru concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar genera o stare de pericol pentru ordinea publică, atât sub aspectul unei posibile reiterări a comportamentului antisocial, cât și prin afectarea bunei desfășurări a procesului penal prin efectul intimidant pe care l-ar avea asupra presupusei victime, mai ales având în vedere vârsta și situația socio-familială precară a acesteia.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului continuă să fie necesară, proporțională și singura adecvată în raport cu situația concretă a acestuia, o măsură preventivă alternativă, mai puțin restrictivă, nefiind în măsură la acest moment să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să stopeze posibila reiterare a comportamentului antisocial.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații, solicitând instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza arestării preventive la acest moment nu mai subzistă.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestațiile formulate de inculpați pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brasov, emis în dosar nr._/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. S.- C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal și C. A.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015, inculpata G. S.- C. a determinat și a înlesnit practicarea prostituției de către minorele G. L. și A. A., obținând foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către acestea, cunoscând starea lor de minoritate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.-C., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2015, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către numita G. L., cunoscând starea de minoritate a acesteia.
Prin sentința penală nr.802/06.05.2015, Judecătoria B. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerul Public, și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei G. C. S. din infracțiunea de „proxenetism”, prevăzută de art.213 al.1, 3 Cod penal în infracțiunea de „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 Cod penal (două fapte). Totodată, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. A. C., din infracțiunea de „proxenetism”, prevăzută de art.213 al.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal în infracțiunea de „trafic de minori”, prevăzută de art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal.
Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați și că măsura este în continuare necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, scop prevăzut explicit de art.202 al.1 Cod de procedură penală.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordini publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opinie publice, rezonanțelor faptelor presus a fi comise de către inculpat, și își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Curtea reține că temeiurile care a determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă în continuare, având în vedere că faptele presupus a fi săvârșite de acesta aduce atingere valorilor ocrotite de legea penală, cele privind traficul de minori.
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.
Analizând textele de lege, raportat la faptele pentru care sunt cercetați inculpații, modalitatea săvârșirii acestora și atitudinea inculpaților, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, întrucât faptele pentru care există presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșite de inculpați, sunt grave.
Nu se poate reține nici depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, inculpații fiind din aresți preventiv de circa 4 luni, Curtea reținând că din punct de vedere al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la complexitatea cauzei, a acuzațiilor care sunt aduse inculpaților, nu se poate considera că s-a depășit un termen rezonabil și nu există motive pentru înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă de drepturi.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 206, art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se vor respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații G. S. C. și C. A. C..
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații G. S. C. și C. A. C. împotriva încheierii din 13.05.2015 a Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosar nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 100 lei pentru fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpați să plătească statului câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2015.
PREȘEDINTE,
A. C. M.
GREFIER,
C. G.
Red. A.C.M./6.07.2015
Dact. C.Gh./6.07.2015
2 ex.; Jud. fond/A. I.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 401/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
