Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 599/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 599/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A10:
- Președinte- R. C. D. - judecător
- Judecător - C. C. G.
- Grefier - D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SF. G. împotriva sentinței penale nr.39 din data de 07 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Sf. G., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 25.09.2015.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
P. sentința penală nr.39 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei S. G. s-a dispus, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 181 Cod penal din 1969, art. 91 lit. c Cod penal din 1969 și art. 10 al.1 din legea nr. 241/2005 achitarea inculpatului M. N. sub aspectul comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal din 1969 (16 acte materiale) și art. 5 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei.
A constatat că partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a recuperat integral prejudiciul produs și a renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză.
A constatat că nu s-au dispus măsuri asiguratorii de organul de cercetare penală sau instanța de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria S. G. a reținut următoarele.
P. rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în dosar nr. 292/P/2014 din data de 29.12.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. N. sub aspectul comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal (16 acte materiale) și art. 5 Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut că în perioada martie 2012 - iunie 2013 inculpatul, în calitate de administrator al ., a reținut dar nu a virat la bugetul consolidat al statului, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, cauzând potrivit fișei sintetice, un prejudiciu de_ lei.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei imputate, menționând că nu a dispus de resurse financiare pentru plata obligațiilor către bugetul de stat.
Instanța a efectuat procedura camerei preliminare, prin încheierea din data de 09.02.2015 constatând legala sesizare a instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La primul termen acordat în cauză, inculpatul a învederat faptul că a achitat întreg prejudiciul imputat, depunând în acest sens la dosar chitanțele aflate la filele 64-65 dosar.
În vederea verificării acestor aspecte, instanța a acordat un termen, efectuând o adresă către partea civilă, prin adresa aflată la fila 71 dosar întocmită de A. comunicându-se faptul că inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat, astfel încât pretențiile civile formulate inițial în cauză nu se mai mențin.
În fapt, instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 6 din legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal (16 acte materiale) și art. 5 Cod penal, reținându-se că în calitate de administrator al ., a reținut dar nu a virat la bugetul consolidat al statului, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, cauzând potrivit fișei sintetice, un prejudiciu de_ lei.
Potrivit procesului verbal de control efectuat în data de 05.06.2013 (f. 6) s-a constatat faptul că . a avut un număr de 6 angajați cu contract de muncă înregistrat la ITM C., iar potrivit fișei sintetice a rezultat faptul că la data de 10.03.2012 societatea menționată, deși a reținut contribuțiile cu reținere la sursă pe statele de plată, nu a virat către bugetul de stat sumele constând în impozitul pe venitul din salarii în cuantum de_ lei. contribuții la asigurări sociale_ lei, CASS 111 lei, contribuții pentru asigurări de sănătate 996 lei.
Astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 21 dosar întocmit de A., la data de 14.04.2014 societatea menționată figura cu următoarele obligații neachitate: CAS asigurați_ lei, impozit pe veniturile din salarii_ lei, CASS asigurați 7723 lei, șomaj asigurați 10 lei, în total debitul principal fiind în cuantum de_ lei, la care se adaugă dobânzi și penalități în cuantum de 4768 lei, respectiv 5252 lei.
În acest sens sunt și înscrisurile aflate la filele 61-130 dosar, respectiv balanțele sintetice de verificare, situația contribuțiilor cu reținere la sursă.
Din înscrisurile aflate la filele 44 -60 dosar rezultă faptul că societatea menționată a reținut pe statele de plată contribuțiile menționate.
Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile inculpatului (f. 198-213), acesta precizând faptul că pe fondul problemelor financiare create de criza economică, lipsa clienților care au început că achite cu întârziere sau chiar să nu mai achite contravaloarea prestațiilor efectuate de societate, a întâmpinat dificultăți, societățile comerciale cu care societatea administrată de inculpat colabora au intrat în procedura insolvenței, ulterior și societatea administrată de inculpat a intrat în procedura de insolvență .
Totodată, inculpatul a recunoscut faptul că a reținut scriptic pe statele de plată sumele de bani cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada martie-iunie 2013, însă efectiv nu a dispus de lichidități pentru a vira sumele respective la bugetul de stat, iar de la data controlului efectuat, societatea menționată a încasat sume de bani care au fost reținute de A..
Inculpatul a precizat și faptul că în perioada martie 2012 - iunie 2013 nu a reușit să achite contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă pe fondul faptului că societatea administrată de acesta nu mai avea încasări, respectiv profit, iar din sumele încasate se plăteau salariile, A. procedând și la aplicarea de sechestre pe bunurile existente ale societății, înființând totodată popriri,aspecte ce rezultă și din actele dosarului.
Totodată, astfel cum s-a reținut și prin actul de sesizare, în perioada menționată societatea a avut încasări, din aceste sume fiind achitate sume pentru furnizori și prestări servicii, aspecte recunoscute și de inculpat.
Inculpatul a achitat la datele de 10.02.2015, respectiv 16.02.2015 sumele de 1681 lei,_ lei, 672 lei, conform chitanțelor depuse la filele 64-65 dosar instanță, respectiv înainte de primul termen de judecată fixat, menționând astfel că a achitat prejudiciul astfel cauzat.
Aceste aspecte au fost confirmate de partea civilă, prin înscrisul depus la fila 71 dosar instanță menționându-se faptul că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat, astfel încât partea civilă nu mai menține pretențiile civile formulate inițial.
Starea de fapt astfel reținută rezultă din materialul probatoriu administrat, în sensul menționat, fiind de altfel recunoscută și de inculpat, astfel cum rezultă din declarațiile sale, în drept fapta acestuia care în perioada marte 2012 - iunie 2013 a reținut pe statele de plată sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă dar nu a virat în termen de 30 de zile de scadență aceste sume la bugetul consolidat al statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal (16 acte materiale) și art. 5 Cod penal, încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare fiind corectă, fiind incidente dispozițiile art. 5 Cod penal, având în vedere faptul că de la data comiterii faptelor și până în prezent au intervenit modificări legislative, în cauza de față, apreciind în mod global, având în vedere condițiile de incriminare, limitele de pedeapsă, modalități efective de executare, dar și cauzele de nepedepsire, instanța apreciind că legea penală mai favorabilă este legea penală veche.
Astfel, potrivit art. 10 din legea nr. 241/2005 în vigoare la momentul comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate, iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă, iar în situația
în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Având în vedere data comiterii faptelor, precum și prejudiciul stabilit potrivit actelor dosarului, sunt incidente dispozițiile textului de lege menționat, în sensul că prejudiciul cauzat și recuperat până la primul termen de judecată fiind de până la_ euro în echivalentul monedei naționale, urmează a se aplica o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.
De altfel și inculpatul a menționat în fața instanței de judecată faptul că a achitat întreg prejudiciul cauzat, nedorind continuarea procesului penal.
Totodată, conform practicii judiciare, în situația în care inculpatul achită prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată, instanța urmează a dispune achitarea în temeiul art. 19 din legea nr. 255/2013 cu raportare la dispozițiile art. 181 vechiul Cod penal și art. 91 Vechiul Cod penal, neputând dispune o soluție în temeiul art. 16 al. 1 lit. h Cod de procedură penală, noul cod penal neprevăzând sancțiuni cu caracter administrativ.
Astfel cum s-a reținut și în practica judiciară, nu se poate pronunța o soluție de încetare a procesului penal întemeiată pe dispozițiile art. 16 al. 1 lit. h Cod de procedură penală, întrucât codul penal în vigoare nu prevede sancțiuni administrative.
Pe baza considerentelor reținute, instanța a pronunțat soluția menționată anterior în ceea ce privește latura penală a cauzei.
În ceea ce privește latura civilă, astfel cum rezultă din chitanțele depuse de inculpat, dar și din precizarea efectuată de partea civilă (f. 71), instanța a constata că partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a recuperat integral prejudiciul produs și a renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria S. G..
P. motivele scrise de apel Ministerul Public a criticat hotărârea sub aspect de legalitate, apreciind că soluția care se impunea a fi dispusă în cauză era cea de încetare a procesului penal și nu de achitare. Totodată, s-a apreciat de către procuror că nu se justifică dispoziția instanței de comunicare a hotărârii către Oficiul Național al Registrului Comerțului în condițiile în care nu s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatului.
Cu ocazia dezbaterilor din data de 9 septembrie 2015, reprezentantul Ministerului Public, în raport de Decizia nr.363/2015 a Curții Constituționale, a solicitat achitarea inculpatului, fiind incidente prevederile art.16 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare materialul probatoriu administrat, precum și principiile enunțate în art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele.
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (cea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005), se constată că sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, fapta inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.
În acest sens, se remarcă împrejurarea că instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr.363/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr.495/6.07.2015) a statuat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
Astfel, având în vedere dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.47/1992, se constată că legiuitorul (Parlamentul sau Guvernul) în termenul de 45 zile de la data publicării deciziei menționate nu a pus în acord prevederile art.6 din Legea nr.241/2005 cu dispozițiile Constituției, constatate a fi încălcate de către Curtea Constituțională, astfel încât dispoziția legală care formează obiectul Deciziei nr.363/2015 și-a încetat efectele.
D. urmare, se constată că în prezent inculpatul nu mai poate fi supus niciunei sancțiuni penale care decurge din săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care, în urma admiterii apelului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria S. G., se va desființa hotărârea atacată sub aspectul soluționării laturii penale, iar în urma rejudecării, în temeiul art.396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului M. N. pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și a art.5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că aceasta a fost stinsă prin achitarea de către inculpat a sumei cu care S. R. prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză, fapt menționat chiar în adresa nr.5375/11.03.2015 a A.J.F.P. C. (fila 71 dosar fond), astfel încât nu se mai poate face aplicarea dispozițiilor art.25 alin.5 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, având în vedere că nu se va dispune o soluție de condamnare a inculpatului, va fi înlăturată din hotărârea atacată dispoziția de comunicare a sentinței către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Corelativ soluției ce va fi dispusă, în conformitate cu art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria S. G., împotriva sentinței penale nr.39 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul soluționării laturii penale și al dispoziției de comunicare a hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art.396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, achită inculpatul M. N. pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal.
Înlătură dispoziția de comunicare a hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. C. D. C. C. G.
GREFIER
D. B.
Red. R.C.D./02.10.2015
Dact.B.D./06.10.2015
Jud. fond M.G. M.
- 2 exemplare -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
