Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.100/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 07.09.2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC 10:
Președinte - M. G. L. – judecător
-Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism –S. Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații P. V. I. și P. I. împotriva încheierii din ședința publică din data de 03.09.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 5.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat P. V. I., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător ales, avocat S. A. I., contestatorul inculpat P. I., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător ales, avocat O. V. și apărător desemnat din oficiu, avocat I. N. E..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales S. A. I. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat cu contestatorul inculpat P. V..
Avocat ales O. V. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat cu contestatorul inculpat P. I..
Avocat oficiu I. N. E. solicită a se constata încetarea delegației pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 să se dispună plata onorariului parțial.
Instanța, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația din oficiu a doamnei avocat I. N. E. pentru contestatorul inculpat P. I., având în vedere că această parte și-a angajat apărător ales.
Având în vedere că delegația apărătorului din oficiu, respectiv cea a doamnei avocat I. N. E., desemnată să asigure asistență juridică pentru contestatorul inculpat P. I., a încetat prin prezentarea apărătorului ales, respectiv a domnului avocat O. V., în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, se va dispune plata către Baroul B. a sumei de 32,5 lei, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului P. V., respectiv avocat S. A. I., având cuvântul arată că a studiat încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. prin care se reține că se impune a se menține în continuare starea de arest preventiv față de inculpat pentru că s-ar menține și la acest moment motivele care au stat la momentul când s-a dispus măsura arestului preventiv și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Sunt niște afirmații prea generale enunțate în condițiile în care se discută în legătură cu o valoare esențială supremă ce ține de existența unor oameni și anume libertatea omului. La o perioadă așa de lungă de timp de când inculpatul este arestat preventiv, chiar nu se poate crede că în analiza pe care a făcut-o în răstimpul acestei perioade nu au apărut elemente care să ducă la convingerea că inculpatul a înțeles ce comportament trebuie să aibă în continuare față de acest dosar și nu în ultimul rând față de ordinea de drept la modul general. Pentru că dacă se va analiza chestiunea din acest punct de vedere se va observa că raportat la perioada foarte lungă de timp de când inculpatul este arestat preventiv nu se mai impune menținerea arestului preventiv, pentru că arestul nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă și nu trebuie să anticipeze o pedeapsă. Caracterul definitiv al unei pedepse, măsurile preventive așa cum sunt ele reglementate de legea procesual penală obligatoriu trebuie să vizeze măcar realizarea unui dintre scopurile definite la art. 202 alin.1 din Codul de procedură penală. Se întreabă oare despre ce fel de independență sau obiectivitate mai putem vorbi din punctul de vedere al judecătorului de fond în condițiile în care de 6 luni de zile menține în continuare măsura arestului preventiv cu precizarea că deși se menține această măsură nu se aduce atingere prezumției de nevinovăție. Sunt niște chestiuni total diferite. Solicită a se aprecia dacă se mai impune a se menține sau nu măsura arestului preventiv față de inculpat în condițiile în care instanța de judecată dând substanță și culoare și prezumției de nevinovăție dar având în vedere și dispozițiile art. 53 din Constituția României se poate orienta asupra unei alte măsurii cu caracter preventiv. În principal, solicită arestul la domiciliu sau în subsidiar controlul judiciar sau invers. Este ferm convins că inculpatul la vârsta pe care o are, la starea de sănătate pe care o are o dată pus în libertate în niciun caz nu își va pune în gând să săvârșească alte fapte sau acțiunii menite a îngreuna normala desfășurare a acestui proces. A se avea în vedere că cercetarea judecătorească din punct de vedere al propunerii de probațiune formulată de către Ministerul Public este aproape de final. Inculpatul nu dorește decât să fie liber pentru a putea să-și vadă de sănătate și de starea locuinței în care a locuit până la momentul arestării sale preventive care este aproape într-o paragină totală. Prin urmare solicită a se reține concluziile lor și a se hotărî în consecință
Apărătorul ales al inculpatului P. I., respectiv avocat O. V., solicită admiterea contestației formulată de inculpat și să nu se mai prelungească măsura arestului preventiv înlocuind arestul preventiv fie cu măsura preventivă a arestului la domiciliu fie cu controlul judiciar punând în sarcina inculpatului toate obligațiile care se vor considera de cuviință pentru buna desfășurare a procesului penal. Având în vedere durata arestului preventiv care dacă se va mai prelungi se va transforma într-o pedeapsă anticipată conform jurisprudenței Convenției europene a drepturilor omului. Pe de altă parte a se avea în vedere situația personală a inculpatului, este căsătorit, are un copil minor, este foarte greu pentru soția acestuia să lucreze și să aibă grijă de copil, în situația în care ar fi pus în libertate, chiar și în maniera arestului la domiciliu ar putea să stea cu minorul cât soția ar fi la serviciu. Pe de altă parte dacă ar fi pus în libertate sub control judiciar ar avea asigurat loc de muncă. A se avea în vedere proporționalitatea dintre acuzațiile ce i se aduc inculpatului și durata privării de libertate, practic dacă se va observa se arată că ar fi traficat 0,52 gr., în altă situație 0,29 gr., în condițiile în care după ce s-a făcut expertiza s-a constata că practic din acea cantitate 19% ar fi fost puritatea cocainei. Văzând poziția inculpatului, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată iar acesta nu are profilul unui veritabil traficant de droguri, susține acest lucru datorită situației materiale modeste, locuiește într-o garsonieră la parter la marginea Orașului Râșnov, avea o mașină modestă, nu s-au găsit sume de bani. A se avea în vedere că în mare parte probatoriul a fost administrat, astfel încât nu ar putea și nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal în situația în care ar fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestațiilor formulate de cei 2 inculpați. Un aspect esențial de care instanța trebuie să țină seama când analizează necesitatea menținerii unei măsuri preventive, referitor la atitudinea inculpaților relativ la faptele pentru care sunt acuzați. Din întreaga atitudinea a celor 2 inculpați rezultă că, aceștia neagă comiterea faptelor sau implicarea în săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați și arestați preventiv. De-a lungul cercetării judecătorești s-au readministrat în mare parte din probele administrate în faza de urmărire penală și nu a rezultat o stare contrară sau modificată esențial față de cea reținută în faza de urmărire penală. La termenele anterioare cei 2 inculpați au fost aduși de la penitenciar asigurându-i-se fiecărui inculpat măsuri speciale de protecție pentru că fiecare dintre acești 2 inculpați s-au acuzat reciproc în sensul că au susținut că sunt agresați unul de celălalt, mai mult decât atât și la termenul anterior au fost aduși cu măsuri speciale de protecție de la Penitenciarul C.. La întrebarea judecătorului de ce a fost necesară această măsură, cei 2 inculpații s-au acuzat reciproc în sensul că fiecare dintre ei încearcă să-și producă leziuni și să se agreseze reciproc. Inculpatul P. a spus la un moment dat că inculpatul P. a încercat să-l determine să-și modifice prima declarație dată la parchet. S-a reținut că la domiciliul inculpatului P. nu s-a găsit nicio sumă de bani. Or, s-a găsit suma de 5.000 lei, în condițiile în care inculpatul P. nu avea nici un loc de muncă. A se avea în vedere și situația personală a fiecărui inculpat, în cazul inculpatului P. chiar dacă are o vârstă din care ar trebui să rezulte experiență de viață și care sunt consecințele faptelor sale, în anul 2014 la începutul lunii ianuarie a fost pus în libertate din executarea unei pedepse, din cazier rezultă că de-a lungul unei perioade de 10 – 15 ani a suferit numeroase condamnări pentru diferite infracțiuni, unele și cu violență. Inculpatul P. a comis în prezenta cauză 6 infracțiuni. Cu privire la inculpatul P. a se avea în vedere întreaga atitudine a acestuia pe întreaga desfășurare a procesului penal, în sensul că, a făcut numeroase afirmații cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală, a adus diferite criticii modalității în care urmărirea penală s-a efectuat deși există acte care atestă pe de o parte natura substanțelor găsite în apropierea locuinței inculpatului și faptul că pe ambalajul în care erau ambalate drogurile a fost evidențiat ADN-ul acestuia. De asemenea, a se avea în vedere și declarațiile colaboratorilor introduși în cauză. S-a susținut la un moment dat că este vorba de o concentrație de 19%, în opinia lui această afirmație este inexactă pentru că dintr-o cantitate de droguri nu se poate extrage 19% și să se aibă în vedere acel procent pentru că acea concentrație se găsește în orice bucățică din substanța care a constituit obiectul tranzacției de droguri și care ulterior a fost supusă analizei. Pentru aceste motive și pentru faptul că anumiți martori care au fost audiați în cauză au manifestat temeri cu privire la efectele pe care le au declarațiile lor asupra integrității lor fizice, apreciază că pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune ca cei doi inculpați să fie cercetați în stare de arest preventiv.
Avocat S. A. I., pentru inculpatul P. V. I., în replică, susține faptul că, instanța este chemată să analizeze motivarea pe care Tribunalul pentru Minori și Familie B. o pune la baza măsurii menținerii arestării preventive. Or, din susținerile reprezentantului Ministerului Public nu găsesc ca motivare în încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie B.. Se susține că inculpatul P. este un mare traficant de droguri interzise, dacă ar fi fost un mare traficant acest lucru de ce nu se vede în modul lui de viață, în starea lui materială, acesta locuiește într-o locuință sărăcăcioasă, modul său de viață este unul sub mediu de viață al oamenilor care trăiesc în societatea românească iar la percheziția care i s-a făcut la domiciliu nu s-a găsit nicio substanță interzisă sau care face parte din Legea 143/2000. Singura dovadă din acest punct de vedere că inculpatul ar fi traficant este declarația investigatorului sub acoperire L., care ulterior analizându-se concentrația așa zisei substanțe procurate de L. prin intermediul inculpatului P. ar fi avut o concentrație de 19% din 0,48 gr de substanță procurată de această persoană sub acoperire. În ceea ce privește relația cu o minoră, doar această minoră este cea care susține acest lucru. Faptul că a condus în timp ce permisul de conducere era suspendat, la dosarul cauzei nu se va găsi nicio dovadă din care să rezulte că inculpatul a fost încunoștințat de către un organ de poliție că i s-a suspendat drept și că dacă va conduce în perioada de suspendare va săvârșii o faptă de natură penală, sunt doar afirmații din acest punct de vedere.
Inculpatul P. V. I., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră a fi un pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită admiterea contestației. A se avea în vedere că are probleme medicale și că are o casă care a rămas în paragină.
Inculpatul P. I., având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și faptul că din anul 2006 și-a întemeiat o familie. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Constată că prin încheierea din ședința publică din data de 03.09.2015, Tribunalul pentru Minori și Familie B., în temeiul art.208 Cod procedură penală, cu aplicarea art.362 Cod procedură penală și art.223 al.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut arestarea preventivă a inculpaților P. (fost „C.”) V. I. și P. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 26.01.2015, în dosarul de urmărire penală nr.194D/P/2014, de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- P. V. I. pentru comiterea infracțiunilor de:
„acte sexuale cu un minor” prevăzută de art.220 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea prevederilor art.35 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în luna septembrie 2014 a întreținut în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, raporturi sexuale cu minora B. A. C. de 14 ani;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 30.10.2014 a procurat de la P. I. cantitatea de 0,29 grame cocaină și alfa-PVP, cantitate pe care a remis-o colaboratorului „L.” al investigatorului acoperit „D.” contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive” prevăzută de art.336 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 16.10.2014, a condus pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a provocat un accident rutier iar în urma analizelor de laborator, conform buletinului de analiză toxicologică nr.1607/T/17.10.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală B., a rezultat pozitiv în ceea ce privește consumul de cocaină;
„conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prevăzută de art.335 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 2 decembrie 2014, având permisul de conducere suspendat, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Dacia, înmatriculat sub numărul_, deplasându-se pe ruta C.-Râșnov-C.;
„punerea la dispoziția a locuinței pentru consumul de droguri” prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în cursul anului 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat la locuința sa petreceri cu prilejul cărora a pus la dispoziția participanților imobilul pentru consumul ilicit de substanțe stupefiante aflate sub control național;
toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;
toate cu aplicarea art.41 din Codul penal;
- P. I., pentru comiterea infracțiunilor de:
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 17.10.2014 a vândut colaboratorului „M.” al investigatorului „D.” (primul lucrător de poliție judiciară) cantitatea de 0,52 grame cocaină și alfa-PVP contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 30.10.2014 i-a vândut lui P. V. I. cantitatea de 0,29 grame cocaină și alfa-PVP, cantitate pe care ultimul a remis-o colaboratorului „L.” al investigatorului acoperit „D.” (al doilea lucrător de poliție judiciară) contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 2 decembrie 2014 a deținut, în vederea comercializării, pe holul blocului unde locuia, într-un loc special amenajat pentru a putea fi ascunse obiecte de mici dimensiuni, cantitatea de 7,54 grame substanță pulverulentă de culoare albă, în care a fost pusă în evidență cocaină și alfa-PVP, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;
toate cu aplicarea art.41 din Codul penal.
Tribunalul specializat a constatat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați și, ulterior, prelungirea, respectiv menținerea acesteia (circumstanțiate în drept prin prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală) subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, lăsarea în libertate a acestora la acest moment procesual prezentând pericol pentru ordinea publică și putând afecta buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, tribunalul a constatat că în intervalul de timp scurs de la precedenta verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea acesteia, tribunalul luând în considerare sub acest aspect și declarațiile persoanelor audiate până în prezent, în faza cercetării judecătorești, prin raportare strict la suspiciunea rezonabilă privind posibila săvârșire de către inculpați a faptelor care le sunt imputate.
Tribunalul a constatat că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și până la acest moment al cercetării judecătorești conturează o suspiciune obiectivă și rezonabilă privind săvârșirea de către ambii inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, tribunalul având în vedere în acest sens, în principal declarația minorei B. A. C., declarațiile inculpaților I. A. P. și P. V. I., ale martorilor B. V., T. F. G., B. L., T. A., Masgrai N. și ale colaboratorilor acoperiți „M.”, „E.” și „L.”, declarațiile martorilor A. S. M., S. A. E., coroborate cu rapoartele de expertiză științifică efectuate în cauză - raportul de expertiză medico-legală nr.2748/E din 10.10.2014, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precum și raportul de expertiză criminalistică nr._ din 09.01.2015 privind efectuarea unei expertize genetice judiciare -, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, procesele verbale privind efectuarea perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de investigații și cele de supraveghere întocmite de lucrătorii de poliție judiciară cu prilejul cumpărării autorizate de droguri, procesele-verbal întocmite de investigatorii acoperiți „D.” și „R.” și declarațiile date de către aceștia în fața instanței, precum și declarația colaboratorului „M.”, dar și cu aspectele rezultate din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către P. V.-I., B. A. C. și I. A. P. la datele de 05.09.2014 ora 12:34:23, 15.09.2014 ora 21:33:55, 23.09.2014 ora 19:15:35, 19:33:46, 21:19:00, 21:57:12, 24.09.2014 ora 09:23:59, 14:23:20, 06.10.2014 ora 15:12:09, 18:12:10, 18:38:12, 23:41:47, 08.10.2014 ora 14:39:58 și 28.10.2014 ora 17:32:50, precum și cu cele rezultate în urma interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul la datele de 04.10.2014 orele 18:56, 19:24, 20:07, 05.10.2014 ora 03:13, 08.10.2014 ora 18:03 și 11.10.2014 ora 20:44.
Reanalizând celelalte criterii prevăzute de art.223 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților (infracțiunile de „acte sexuale cu un minor”, „trafic de droguri de risc”, „trafic de droguri de mare risc” și „conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive” în ceea ce-l privește pe inculpatul P. V.-I., „trafic de droguri de risc” și „trafic de droguri de mare risc” – câte 3 fapte – în ceea ce-l privește pe inculpatul P.), în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, respectiv în Legea nr.143/2000, este în mod evident îndeplinită cerința obiectivă a pragului minim al pedepsei prevăzute de lege, impusă de textul de lege menționat. Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul P. V.-I., tribunalul reține existența unei suspiciuni rezonabile privind presupusa săvârșire a altor două presupuse infracțiuni, care trebuie avute în vedere ca elemente circumstanțiale, care conturează conduita din trecut a inculpatului, precum și riscul prezentat de lăsarea în libertate a acestuia.
De asemenea, ca aspect comun ambilor inculpați, tribunalul a reținut că durata de timp semnificativă scursă de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent a condus în mod inerent la atenuarea temeiurilor care impun privarea de libertate a inculpaților, însă respectiva împrejurare nu este la acest moment suficientă pentru a justifica revocarea sau înlocuirea măsurii dispusă anterior, menținerea celei mai restrictive de drepturi măsuri preventive impunându-se pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, mai ales în condițiile în care unii dintre martorii din lucrări au manifestat temeri cu privire la consecințele pe care le vor suferi ca urmare a mărturiilor date în cauză, instituindu-se mai multe măsuri de protecție, iar la termenul de astăzi inculpații înșiși s-au acuzat reciproc de amenințări, legate în parte de poziția procesuală a acestora.
Cu privire la situația specifică a inculpatului P. V.-I., tribunalul a reținut că acesta este acuzat de săvârșirea unui complex infracțional compus din nu mai puțin de 6 infracțiuni, modul de desfășurare a presupusei activități infracționale, caracterul repetat și persistența acesteia, precum și perseverența pe care inculpatul se presupune că ar fi manifestat-o într-un mod de conduită antisocial conturând un grad de periculozitate crescut și un risc în continuare semnificativ de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate, mai ales luându-se în considerare și mediul din care provine și anturajul inculpatului, dar mai ales antecedentele penale ale acestuia. Sub acest ultim aspect, tribunalul a reținut că toate infracțiunile cercetate în prezenta cauză se presupune că ar fi fost săvârșite în stare de recidivă, din fișa de cazier judiciar a inculpatului reieșind că acesta ar fi fost liberat din executarea unei pedepse privative de libertate în cursul anului 2014, ceea ce nu a împiedicat presupusa și aproape imediata implicare a inculpatului în noi activități antisociale. Pe de altă parte, fapte de natura celor imputate inculpatului, în special cele vizând implicarea unui minor sub vârsta prevăzută de lege în acte cu caracter sexual și traficul de droguri de mare risc, prin însăși natura lor, sunt susceptibile de a produce un impact emoțional puternic în plan social. Deși intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului este la acest moment semnificativ, iar impactul social sus-menționat a cunoscut o puternică atenuare, prin simpla trecere a timpului, acesta nu a dispărut, iar lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, chiar și sub imperiul unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, ar putea agrava vătămarea adusă deja sentimentului de siguranță și securitate publică al comunității din care face parte inculpatul, natura faptelor cercetate impunând o reacție fermă din partea organelor statului, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive. În condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost încă finalizată, în parte și ca urmare a cererilor în probațiune formulate de inculpați, nu poate fi ignorat efectul intimidant pe care o astfel de măsură l-ar avea asupra unora dintre persoanele implicate în cauză, ceea ce ar fi de natură să îngreuneze procesul de aflare a adevărului.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I. tribunalul a constatat că acestuia i se impută săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” și „trafic de droguri de mare risc” – câte 3 fapte, așadar un presupus complex infracțional format din nu mai puțin de 6 infracțiuni, caracterul repetat și constant al presupusei activități infracționale, cât și presupusa „specializare” infracțională manifestată (din datele cauzei rezultă o bănuială rezonabilă privind dezvoltarea de către inculpat a unui veritabil mod de operare, precum și identificarea unor modalități de disimulare a activităților sale și de ascundere a drogurilor pentru ca acestea să nu poată fi legate direct de persoane inculpatului) demonstrând, de asemenea, o periculozitate ridicată și un risc major de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate. În conturarea acestui risc tribunalul a avut în vedere și rapoartele de constatare tehnico-științifică și, respectiv, de expertiză genetică judiciară, ale căror date sunt relevante sub aspectul aprecierii conduitei judiciare a inculpatului, dar și a riscului prezentat de acesta, mai ales având în vedere că există date suficiente pentru a se contura suspiciunea rezonabilă că inculpatul avea acces și comercializa un drog de mare risc, precum cocaina, care poate genera consecințe nefaste asupra vieții și sănătății posibililor consumatori.
În al doilea rând, și cu privire la acest inculpat tribunalul a luat în considerare mediul din care provine și anturajul inculpatului, dar mai ales antecedentele penale ale acestuia, toate presupusele fapte penale cercetate în prezenta cauză presupunându-se că ar fi fost comise în stare de recidivă. Tribunalul are în vedere în egală măsură și declarațiile martorilor propuși de inculpat, din care rezultă că acesta ar fi avut anterior arestării o conduită bună, fiind puternic implicat în viața de familie, însă aceste declarații vizează conduita generală a inculpatului, în timp ce la acest moment prezintă relevanță elementele ținând în mod efectiv de presupusele fapte penale cercetate în prezenta cauză.
De asemenea, ca și în cazul inculpatului P., tribunalul a mai reținut că fapte de natura celor imputate inculpatului P., în special traficul de droguri de mare risc, sunt de natură a crea un impact social important, care ar fi amplificat prin lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual, moment la care, vătămarea adusă sentimentului de siguranță publică al comunității, deși este puternic atenuată, încă nu a dispărut, după cum o astfel de măsură ar fi de natură să aibă un efect intimidant asupra unora dintre persoanele care au calitatea de martori în cauză, putând conduce la afectarea bunei desfășurări a procesului penal, mai ales având în vedere relațiile care se stabilesc între persoanele implicate în fapte de această natură și aspectele sus-menționate, ținând seama în acest sens și de aspectele arătate mai sus, ca elemente comune privind situația celor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație cei doi inculpați.
Inculpatul P. V., prin apărător ales, în susținerea orală a contestației, a arătat că în încheierea contestată sunt afirmații prea generale enunțate în condițiile în care se discută în legătură cu o valoare esențială supremă ce ține de existența unor oameni și anume libertatea omului. La o perioadă așa de lungă de timp de când inculpatul este arestat preventiv, au apărut elemente care să ducă la convingerea că inculpatul a înțeles ce comportament trebuie să aibă în continuare față de acest dosar și nu în ultimul rând față de ordinea de drept la modul general. Pentru că dacă se va analiza chestiunea din acest punct de vedere se va observa că raportat la perioada foarte lungă de timp de când inculpatul este arestat preventiv nu se mai impune menținerea arestului preventiv, pentru că arestul nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă și nu trebuie să anticipeze o pedeapsă. Caracterul definitiv al unei pedepse, măsurile preventive așa cum sunt ele reglementate de legea procesual penală obligatoriu trebuie să vizeze măcar realizarea unui dintre scopurile definite la art. 202 alin.1 din Codul de procedură penală. Despre ce fel de independență sau obiectivitate mai putem vorbi din punctul de vedere al judecătorului de fond în condițiile în care de 6 luni de zile menține în continuare măsura arestului preventiv cu precizarea că deși se menține această măsură nu se aduce atingere prezumției de nevinovăție. Sunt niște chestiuni total diferite. A solicitat a se aprecia dacă se mai impune a se menține sau nu măsura arestului preventiv față de inculpat în condițiile în care instanța de judecată dând substanță și culoare și prezumției de nevinovăție dar având în vedere și dispozițiile art. 53 din Constituția României se poate orienta asupra unei alte măsurii cu caracter preventiv. În principal, a solicitat arestul la domiciliu sau în subsidiar controlul judiciar sau invers. La vârsta pe care o are, la starea de sănătate pe care o are o dată pus în libertate în niciun caz nu își va pune în gând să săvârșească alte fapte sau acțiunii menite a îngreuna normala desfășurare a acestui proces. A se avea în vedere că cercetarea judecătorească din punct de vedere al propunerii de probațiune formulată de către Ministerul Public este aproape de final. Inculpatul nu dorește decât să fie liber pentru a putea să-și vadă de sănătate și de starea locuinței în care a locuit până la momentul arestării sale preventive care este aproape într-o paragină totală.
Inculpatul P. I., prin apărător ales, în susținerea orală a contestației, a solicitat admiterea contestației și să nu se mai prelungească măsura arestului preventiv, înlocuind arestul preventiv fie cu măsura preventivă a arestului la domiciliu fie cu controlul judiciar punând în sarcina inculpatului toate obligațiile care se vor considera de cuviință pentru buna desfășurare a procesului penal. Având în vedere durata arestului preventiv care dacă se va mai prelungi se va transforma într-o pedeapsă anticipată conform jurisprudenței Convenției europene a drepturilor omului. Pe de altă parte a se avea în vedere situația personală a inculpatului, este căsătorit, are un copil minor, este foarte greu pentru soția acestuia să lucreze și să aibă grijă de copil, în situația în care ar fi pus în libertate, chiar și în maniera arestului la domiciliu ar putea să stea cu minorul cât soția ar fi la serviciu. Pe de altă parte dacă ar fi pus în libertate sub control judiciar ar avea asigurat loc de muncă. A se avea în vedere proporționalitatea dintre acuzațiile ce i se aduc inculpatului și durata privării de libertate, practic dacă se va observa se arată că ar fi traficat 0,52 gr., în altă situație 0,29 gr., în condițiile în care după ce s-a făcut expertiza s-a constata că practic din acea cantitate 19% ar fi fost puritatea cocainei. Văzând poziția inculpatului, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată iar acesta nu are profilul unui veritabil traficant de droguri, susține acest lucru datorită situației materiale modeste, locuiește într-o garsonieră la parter la marginea Orașului Râșnov, avea o mașină modestă, nu s-au găsit sume de bani. A se avea în vedere că în mare parte probatoriul a fost administrat, astfel încât nu ar putea și nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal în situația în care ar fi judecat în stare de libertate.
Analizând contestațiile formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că la acest moment sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune menținerea arestării preventive a celor doi inculpați, nefiind îndeplinite cerințele pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv, temeiurile ce au determinat inițial luarea acestei măsuri impunând în continuarea privarea de libertate a acestora.
Instanța de control judiciar consideră că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv apare ca fiind necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, care se află în plină cercetare judecătorească, când instanța trebuie să readministreze toate mijloacele de probă spre a stabili starea de fapt, având în vedere că inculpații nu au recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.
Se reține că judecătorul fondului a analizat toate condițiile cerute de lege pentru menținerea arestului preventiv și a particularizat situația fiecăruia dintre cei doi inculpați, motivând de ce a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol public, iar singura măsură preventivă aptă să atingă scopul procesului penal este arestarea preventivă, analiză considerată corectă de instanța de control judiciar, urmând a fi însușită.
Spre deosebire de susținerile apărătorului inculpatului P., instanța observă că acesta inculpat deținea bunuri și sume de bani cu mult peste veniturile pe care le câștiga, ceea ce, coroborat cu celelalte mijloace de probă amintite și de judecătorul fondului în încheierea atacată, conduce la suspiciunea rezonabilă că inculpatul avea ca îndeletnicire traficul de droguri, aceasta fiind activitatea din care câștiga sume de bani importante. Astfel, din declarațiile concubinei inculpatului și ale martorului administrator al peșterii Cetatea Râșnov, unde inculpatul fusese angajat o perioadă de timp în urmă, a rezultat că veniturile familiei, în perioada de un an cât inculpat a muncit la acea peșteră, se compuneau din salariul concubinei, de 1200 de lei și din veniturile inculpatului, maxim 700 de lei lunar. Reținând că inculpatul, de mai mult timp, nu mai muncește, ocupându-se, astfel cum rezultă din declarații, de ducerea și luarea copilului de la grădiniță, scoaterea în parc și îngrijirea acestuia, instanța nu înțelege de unde a avut inculpatul sumele necesare să cumpere un teren într-o localitate limitrofă Brașovului, să-și construiască o cabană de 20 metri pătrați, să-și achiziționeze un autoturism marca Honda și să mai dețină în locuință, la momentul percheziției, suma de 5.000 de lei, toate aceste bunuri și sume de bani fiind deținute după acoperirea cheltuielilor legate de întreținerea locuinței și a familiei.
Veniturile și bunurile deținute de inculpat depășesc valoarea câștigurilor dovedite de acesta și ridică semne de întrebare privind sursa acestora, în condițiile în care sunt suficiente probe la dosar din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri de mare risc, această activitate nefiind un accident izolat.
Inculpatul mai invocă că nu prezintă pericol public întrucât a vândut o mică cantitate de cocaină, trecând cu vederea peste faptul că la domiciliul său a fost descoperită o cantitate de 7,54 de grame de substanță în care a fost pusă în evidență cocaina și că a fost surprins de două ori vânzând același drog.
De asemenea, nu lipsit de relevanță este trecutul infracțional al inculpatului P., care a executat și alte pedepse cu închisoarea, ceea ce dovedește că acesta nu a înțeles să-și revizuiască comportamentul deși a experimentat mediul penitenciar.
Aceste aspecte relevate de instanța de control judiciar, cele arătate de instanța de fond, precum și atitudinea procesuală adoptată de inculpat, care minimizează gravitatea acuzațiilor, considerând că nu a făcut nimic atât de grav încât să fi nevoie de arestarea sa, creează un pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate suficient de mare, chiar și la 10 luni de la data luării măsurii arestului preventiv, încât impune menținerea celei mai severe măsuri preventive pentru atingerea scopului bunei desfășurări a judecății.
Atitudinea inculpatului P. este deosebit de importantă întrucât dovedește, în continuare, că nu înțelege mai nimic din tot acest proces penal, considerând că nu este nimic grav în a vinde niște cocaină, atâta vreme cât cantitatea a fost una mică, iar alții vând mult mai mult și nu sunt arestați preventiv. Instanța de control judiciar, asemenea primei instanțe, nu tolerează traficul de cocaină, indiferent cât de mică ar fi cantitatea, considerând acest drog unul foarte periculos pentru că se creează o dependență ce cu greu se mai poate renunța la ea. Periculozitatea acestui inculpat, ce impune menținerea arestului preventiv, rezultă deci din caracterul repetat al traficului, din indiciile ce creează presupunerea rezonabilă că trafica droguri cu caracter de îndeletnicire (unele persoane participante la petrecerile organizate de inculpatul P., audiate ca martori în faza de cercetare judecătorească, l-au identificat pe inculpatul P., zis M., M. sau Cipri, ca fiind cel ce îi vindea droguri lui P.), din faptul că deținea la locuință o cantitate de droguri destinată tot vânzării, din atitudinea sa procesuală de sfidare a organelor judiciare și din antecedentele sale penale, ce denotă că nu înțelege să se îndrepte, ci să săvârșească în continuare fapte penale, deși și-a întemeiat o familie și are un copil minor de crescut și îngrijit, la care trebuia să se gândească în momentul în care a luat decizia de a trafica cocaină.
Scopul bunei desfășurări a procesului penal este deci actual și real și la acest moment procesual. Acest scop nu poate fi atins prin lăsarea în libertate a inculpaților întrucât supravegherea acestora ar fi mai puțin strictă, existând riscul influențării declarațiilor persoanelor ce mai trebuie audiate.
Cu privire la inculpatul P., instanța reține că, imediat după ce s-a liberat condiționat din penitenciar, a început să săvârșească fapte penale, existând indicii ce creează presupunea rezonabilă că a săvârșit infracțiunile de care este acuzat. După perioada petrecută în deținere, inculpatul a simțit nevoia să-și trăiască din plin viața, să recupereze timpul pierdut, organizând nenumărate petreceri la locuință spre a-și satisface nevoile sexuale, implicând în consumul de cocaină și în pornografie mai multe tinere ce nu erau pe deplin maturizate, punându-le acestor tinere la dispoziție cocaină.
Inculpatului nu i-a păsat de respectarea normelor de conviețuire socială, cum ar fi fost normal pentru o persoană proaspăt eliberată din penitenciar care ar fi avut de gând să se reabiliteze, existând indicii că a săvârșit fapte penale diverse, nesocotind regulile de condus autoturismul, de săvârșirea de acte sexuale cu minore, de consumul și oferirea de droguri de mare risc unor tinere sau cele privind traficul de droguri. Din această diversitate instanța de control judiciar trage concluzia că inculpatului nu prea i-a păsat de vreo regulă de conviețuire socială, prezentând deci un pericol public prin această atitudine de sfidare a tuturor regulilor în vederea atingerii interesului personal.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului P., instanța de control judiciar consideră că există indicii temeinice care creează presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, probe ce au fost identificate și de prima instanță. Aceste probe nu au intensitatea celor necesare pentru a dispune o condamnare dar, cele administrate până în prezent, îndeplinesc cerința prevăzută la art. 202 alineat 1 Cod penal.
Măsura preventivă a arestării apare ca fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, ambii fiind acuzați de săvârșirea mai multor infracțiuni.
Stare de pericol pentru ordinea publică este, și la acest moment, actuală, și rezultă îndeosebi din multitudinea acuzațiilor ce denotă că inculpați aveau vaste preocupări infracționale, tratând cu dispreț toate normele de conviețuire socială, durata în timp a activității infracționale și antecedentele penale ale celor doi inculpați, ce denotă o nărăvire în săvârșirea de infracțiuni, ce creează o stare de pericol pentru ordinea publică în măsura în care inculpații ar fi lăsați în libertate.
Impactul social al faptelor nu s-a diminuat de la dispunerea arestării inculpaților, impunând în continuare o reacție fermă a autorităților, pentru a da persoanelor ce-și câștigă resursele financiare în mod cinstit, prin muncă, încrederea că asemenea fapte penale nu sunt tolerate și sunt sancționate cu promptitudine și severitate.
La acest moment, Curtea consideră că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal și creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare într-o societate civilizată.
În mod corect a apreciat prima instanță că singura măsură preventivă aptă să atingă dezideratul protecției ordinii publice și să asigure un răspuns prompt al autorităților în fața unui fenomen infracțional cum este traficul de droguri, este arestarea preventivă a inculpaților.
Nici durata rezonabilă a arestului preventiv nu a fost depășită, cele 10 luni trecute de la data luării măsuri nefiind o durată disproporționată în raport cu gravitatea, multitudinea acuzațiilor și pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate acelor doi inculpați.
Se vor respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații P. V. I. și P. I. împotriva încheierii din ședința publică din data de 03.09.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 5, pe care o va menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga inculpații la plata fiecare a sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații P. V. I. și P. I. împotriva încheierii din ședința publică din data de 03.09.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 5, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă inculpații la plata fiecare a sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.09.2015
PREȘEDINTE,
M. G. L.
GREFIER,
C. G.
Red.M.G.L./15.09.2015
Dact.C.Gh./18.09.2015
2 ex.
Jud fond/A. I.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
