Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 121/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată FJC8:
Președinte: D. R. C. - Judecător
Grefier: C. R.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror R. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. –Biroul Teritorial C.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V., J. L., T. A. și C. P. împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- contestatorul inculpat S. C., în stare de arest preventiv, deținut la Penitenciarul C., asistat de avocat Târnovan A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat A. M. D.,
- contestatorul inculpat A. A., în stare de arest preventiv, deținut la Penitenciarul C., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. A.,
- contestatorul inculpat F. T. V., în stare de arest preventiv, deținut la Penitenciarul C., asistat de apărătorul ales, avocat P. R. Ș.,
- contestatoarea inculpată T. A., în stare de arest preventiv, deținută la Penitenciarul Târgșor, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Târnovan A.,
- contestatoarea inculpată C. P. M., în stare de arest preventiv, deținută la Penitenciarul Târgșor, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. P. R.,
- contestatorul inculpat J. L., în stare de arest preventiv, deținut la Penitenciarul C., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat U. M. C..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorii contestatorilor inculpați depun la dosar delegațiile pentru asistență judiciară, respectiv pentru contestatorul inculpat S. C., avocat oficiu Târnovan A. depune delegația în substituire, precum și delegația pentru asistență judiciară obligatorie a apărătorului desemnat din oficiu A. M. D.(delegația nr. 75/24.09.2015), avocat oficiu L. A. pentru contestatorul inculpat A. A. (delegația nr. 95/24.09.2015), avocat oficiu U. M. C. pentru contestatorul inculpat J. L. (delegația nr. 84/24.09.2015), avocat oficiu Târnovan A. pentru contestatoarea inculpată T. A. (delegația nr. 61/24.09.2015), avocat oficiu M. P. R. pentru contestatoarea inculpată C. P. M. (delegația nr. 130/24.09.2015) și avocat ales P. R. Ș. pentru contestatorul F. T. V. (împuternicire avocațială CV 39/25.09.2015).
La întrebarea instanței, contestatorii inculpați S. C. și J. L. declară că înțeleg limba română și nu doresc desemnarea unui interpret autorizat pentru asigurarea traducerii mersului dezbaterilor din limba română în limba maghiară și invers.
În temeiul art.372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorilor inculpați S. C., A. A., F. T. V., J. L., T. A. și C. P. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebați fiind, pe rând, apărătorii contestatorilor inculpați arată că au luat legătura cu aceștia și nu au alte cereri de formulat.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are alte solicitări de formulat și nici chestiuni prealabile de invocat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Pentru contestatorul inculpat S. C., avocat substituent Târnovan A. solicită admiterea contestației formulate în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 Cod procedură penală. Solicită a se constata că la acest moment arestarea preventivă nu se mai impune fiind și o măsură excepțională, având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, cauza se află în faza de judecată, sens în care consideră că a trecut un termen suficient, inculpatul fiind arestat din luna februarie.
De asemenea, avocat substituent solicită a se avea în vedere circumstanțele personale și reale ale contestatorului inculpat, faptul că acesta are o vârstă înaintată și că dorește să fie alături de familie.
Pentru toate aceste considerente, în principal, solicită nemenținerea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Având în vedere că rezonanța socială a faptelor este diminuată la acest moment, iar contestatorul inculpat nu prezintă un pericol social, avocat substituent solicită admiterea contestației și a se dispune în consecință.
Pentru contestatorul inculpat A. A., apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. A., în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 Cod procedură, solicită admiterea contestației, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul C. și rejudecând a se dispune în principal revocarea măsurii arestului preventiv, dispusă față de inculpat.
Solicită, a se avea în vedere că nu există temeiuri care să justifice această măsură, iar judecarea în stare de libertate ar fi oportună, având în vedere faza procesuală în care prezenta cauză se află, atitudinea sinceră a inculpatului care a colaborat cu organele de urmărire penală pe tot cursul urmăririi penale și, chiar și în fața instanței de judecată. De asemenea, arată că de la momentul luării acestei măsuri preventive a trecut o perioadă de 7 luni, sens în care consideră că nu se mai poate discuta despre un termen rezonabil.
În completarea celor arătate, apărătorul desemnat din oficiu invocă ca practică judiciară dispozițiile C.E.D.O. care au stabilit principiul general în această materie, care prin hotărârea Venhov c. Germaniei, au arătat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter general, starea de libertate fiind starea normală și nu trebuie să se lungească dincolo de limitele rezonabile, independent că aceasta se va imputa sau nu din pedeapsă.
Pentru toate aceste motive, apărătorul desemnat din oficiu, solicită revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că se impune luarea unei măsuri față de inculpat, solicită înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar.
Apreciază că scopul prevăzut de art.202 Cod procedură penală poate fi asigurat și prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive.
Pentru contestatorul inculpat F. T. V., apărătorul ales, avocat P. R. Ș. solicită ca în temeiul dispozițiilor art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală a se dispune desființarea încheierii atacate prin prezenta contestație și prin urmare a se rejudeca chestiunea de drept în ceea ce privește verificarea măsurilor preventive, dând eficiență dispozițiilor art.242 alin.1 sau în subsidiar alin.2 Cod procedură penală, în ceea ce privește în principal revocarea măsurilor preventive, iar în subsidiar, în cazul în care se apreciază de către instanța de control judiciar, că este și se impune luarea unei măsuri preventive, menținerea unei stări de certitudine că va fi atins scopul măsurilor preventive, așa cum este prevăzut la art.202 alin1 Cod procedură penală, pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal sau pentru împiedicarea inculpatului de a săvârși noi infracțiuni sau de a se sustrage de la desfășurarea acestui proces penal. De asemenea, raportat și la dispozițiile art.202 alin.3 Cod procedură penală, s-ar putea aprecia că o disproporționalitate numai există la acest moment, considerând din punctul acestuia de vedere o vădită disproporționalitate între măsura care tinde către o ante-condamnare, întrucât aceasta dăinuie de mai bine de 7 luni.
În ceea ce privește acuzațiile aduse cu privire la termenul de rezonabilitate, apărătorul ales arată că până în prezent s-a dat eficiență doar în ceea ce privește suspiciunea, nu și în ceea ce privește termenul. Arată că, prin dispozițiile C.E.D.O. vorbește și de termenul rezonabil. Prin sintagma cuvântului „rezonabil”, în opinia acestuia, trebuie să aibă rezonanță și eficacitate în ceea ce privește adoptarea unei măsuri preventive față de persoană și nu numai suspiciunea trebuie analizată, ci și termenul. Consideră că, termenul rezonabil în prezenta cauză a fost depășit, iar în ceea ce privește elementele care ar trebui să conducă, la concluzia că într-adevăr s-ar putea dispune chiar revocarea, arată că va face referire într-o scurtă incursiune, în cele ce urmează.
Cu privire la măsurile preventive, apărătorul ales al contestatorului inculpat F. T. V. arată că la momentul discutării acestei chestiuni trebuie a ne raporta și la probele din dosar, întrucât în baza acestora s-a creat acea suspiciune rezonabilă, că este necesară luarea unei măsuri preventive. În acest sens, raportat la declarația dată de către inculpatul F.T. V. la termenul din data de 21.09.2015, acesta a afirmat în mod cert că, de fapt, persoanele vătămate P. G. L. și P. M. G. aveau o atitudine violentă față de inculpat și față de restul persoanelor care intrau în contact cu acestea. De asemenea, arată că din interceptările ce constituie probe la dosar au dus la concluzia că ar exista această suspiciune rezonabilă, că s-ar fi săvârșit infracțiunile, care constituie capetele de acuzare pentru inculpatul F. T. V., regăsindu-se la fila 60 din vol. al III-lea de urmărire penală, nota 55, prin care este redată o convorbire din data de 04.09.2014, la ora 13,17min., din care rezultă în mod cert cine stabilea tarifele, făcând referire în acest sens la persoana vătămată P. G. L., în sensul că aceasta era persoana care stabilea tarifele.
De asemenea, apărătorul ales exemplifică fila 67 din același volum, cu referire la nota 60, reprezentând o convorbire purtată între persoana vătămată P. G. M. și inculpatul F. T. V., din care rezultă în mod cert că nu erau victime ale traficului de persoane, ci pur și simplu era astfel cum s-au exprimat și în declarație „o simplă distracție” cu niște persoane care își dădeau de fiecare dată acordul, persoane care nu și-au arătat niciodată identitatea sau vârsta, nici prin modul în care se îmbrăcau, nici prin atitudine. Inculpatul F. T. V. a arătat că în cazul în care aceste persoane nu erau de acord cu cele ce acesta le propunea, că urma să își caute în altă parte. În opinia apărătorului ales, este practic vorba despre o distracție și nimic mai mult, și nu se poate vorbi despre un trafic de persoane.
De asemenea, arată că de la fila 72 până la fila 77 din vol. III - urmărire penală sunt depuse notele de redare 66, 67 și 68, ale unor SMS-uri trimise între P. M. G. și o persoană a cărei identitate este necunoscută, fiind indicat doar un număr de telefon, reieșind din cuprinsul notelor depuse la dosar, ca fiind prietenul persoanei vătămate precitate, care avea cunoștință de tot ceea ce făcea aceasta, fără ca acesta să reacționeze într-un fel, deși știa că tânăra se ducea să întrețină relații sexuale contra-cost.
Arată că în condiții normale, iubitul unei persoane nu ar accepta așa ceva, și ar sesiza el, în mod cert organele de urmărire penală, lucru care nu s-a întâmplat până în anul 2015.
Totodată, apărătorul ales face referire la fila 78, nota 71 din același dosar de urmărire penală, care conține redarea convorbirii din data de 26.09.2014 între P. M. G. și inculpatul F. T. V.. Arată că inculpatul F. T. V. a contactat persoana vătămată P. M. G. ulterior apelului primit de la aceasta. Din discuțiile purtate a reieșit că persoana P. M. G. îi dispunea să-i aducă un pachet de țigări. Relativ la persoana vătămată P. M. G., apărătorul ales al contestatorului inculpat F. T. V., arată că nu se poate vorbi despre această atitudine de victimă, de sentimentul acela de insecuritate, de nesiguranță de tot ceea ce se încearcă să se evidențieze, prin raportul psihologic întocmit pe seama acestei victime. Arată că la acest moment se poate vorbi, într-adevăr, când au fost epuizate setul de declarații din care rezultă în mod cert desfășurarea evenimentelor, adevărul pe care l-a prezentat prin declarația dată de inculpatul F. T. V., care vine în antiteză totală cu declarațiile date de aceste persoane vătămate în faza de urmărire penală, care se consideră și afirmă că au fost victime.
Arată că, rezultă în mod cert din aceste probe, care au stat la baza luării unei măsuri preventive anterior, care în opinia acestuia, coroborat cu declarația dată în această fază procesuală, cea a cercetării judecătorești, conduce la concluzia că lucrurile nu stau așa cum au fost descrise prin rechizitoriu. Menționează că se poate vorbi și de termenul rezonabil și de maniera în care s-a desfășurat până în prezent această cercetare judecătorească, vorbind de nenumărate termene la care vor fi audiate și poate răsturna multe din acuzațiile aduse prin rechizitoriu.
Consideră că la acest moment procesual, contestatorul inculpat nu are ce căuta într-un mediu de arest preventiv, arătând că persoana inculpatului pe care acesta îl susține este lipsită de antecedente penale, care se bucura de recunoștință din partea persoanelor din mediul de afară, iar în ceea ce privește și maniera în care acesta conviețuia, nu a avut niciodată un oprobriu public sau să i se fi atras vreodată atenția că nu s-ar încadra în normele sociale. Arată că are copii, iar unul dintre acesta are un defect și că dorește să fie alături de aceștia, chiar dacă s-a spus că nu s-a gândit la repercusiuni în momentul în care a săvârșit faptele.
Arată că inculpatul a dorit doar să se distreze cu niște persoane a căror identitate nu o cunoștea în totalitate. S-a arătat că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Apărătorul ales arată că s-a relevat în mod cert că nu se numărau chiar toate acele atribuții care i se imputa inculpatului, că nu le-a dezvoltat și nu le-a antamat în momentul în care ar fi trebuit, că nu se numărau printre toate atribuțiile și niciun organ de poliție nu poate să-și exercite în mod abuziv, prin voința sa proprie o anumită activitate, în sensul de a legitima pe toată lumea, pentru a afla vârsta acestora, iar cu privire la aspectul fizic, în mod cert, îl știu foarte bine să și-l voaleze tinerii din ziua de astăzi, împrejurare în raport de care vârsta nu o poți citi.
Acestea sunt elementele care pot și trebuie să stea la baza unei decizii în a se dispune în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, în cazul în care instanța va opta în sensul că, se impune menținerea unei stări preventive, consideră că măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu și-ar atinge scopul prevăzut de legea penală.
În ceea ce privește condițiile generale prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, cu referire la temeiurile invocate avute în vedere în urmă cu 5 luni, cel prevăzut de art. 223 alin.1 lit.b, în sensul că unul dintre martori ar fi fost influențat sau s-ar fi încercat influențarea acestuia pe parcursul derulării urmăririi penale, apărătorul ales al inculpatului F.T. V. arată că nu s-a mai făcut vorbire despre acest aspect, iar în mod cert, după această perioadă scursă, în conștiința acestui inculpat s-a creat convingerea în cazul în care ar fi lăsat într-o oarecare formă de libertate și și-ar încălca oricare din obligațiile impuse de instanță, că i s-ar atrage un nou arest, lucru pe care nu și-l dorește.
Avocat ales arată că acestea sunt concluziile formulate în apărarea contestatorului F.T. V., solicitând dispunerea măcar sub o formă a punerii în libertate a inculpatului.
Pentru contestatoarea inculpată T. A., apărătorul desemnat din oficiu, avocat Târnovan A. solicită admiterea contestației. A se avea în vedere atitudinea contestatoarei inculpate, în sensul că a colaborat cu organele de urmărire penală, dorește cu ardoare să fie alături de familie, în sensul că are spre creștere și întreținere doi copii minori, respectiv în vârstă de trei și cinci ani, astfel că punerea acesteia în libertate se consideră a fi necesară.
În subsidiar, apărătorul desemnat din oficiu al contestatoarei inculpate solicită ca în măsura în care instanța va considera că s-ar impune înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, consideră că măsura arestului la domiciliu ar fi suficientă sau controlul judiciar funcție de cum se va aprecia ca fiind necesară, având în vedere situația acesteia familiară. De asemenea, arată că aceasta a avut o atitudine de recunoaștere, și-a respectat toate obligațiile și domiciliază în județul Bacău, domiciliu aflat la o mare distanță față de locul unde au fost săvârșite faptele, astfel că, în opinia acesteia, contestatoarea inculpată nu are cum să ia legătura cu vreun martor. Pentru toate aceste considerente apreciază ca fiind necesară a se lua asupra contestatoarei inculpate T. A. o altă măsură mai puțin restrictivă.
Pentru contestatoarea inculpată C. P. M., apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. P. R. solicită admiterea contestației. Cu privire strict la măsura luată pe persoană, arată că se impune individualizarea circumstanțelor personale ale fiecăruia, chiar și la o astfel de măsură, or în cauză inculpata nu a fost condamnată, nici măcar cercetată pentru o faptă similară.
În speță, aceasta este cercetată pentru a fi amenințat o singură persoană la săvârșirea actelor de prostituție, starea de pericol nu se poate considera a se extinde pe un segment mare social, nici impactul sau oprobriul public nu poate fi considerat extins în spațiul temporal la momentul prezentului față de cele 7 luni în urmă de când durează măsura arestării preventive și față de faptul că partea are unde locui, împreună cu mama acesteia și are cum se întreține prin sprijinul mamei la adresa indicată la dosarul cauzei. Consideră că nu ar constitui nicio problemă din punct de vedere moral, social sau penal, o înlocuire cu o măsură mai ușoară, respectiv măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Pentru contestatorul inculpat J. L., apărătorul desemnat din oficiu, avocat U. M. C. solicită admiterea contestației, iar pe cale de consecință, în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Arată că luând legătura cu inculpatul, acesta i-a comunicat faptul că are copii minori, locuiește la casă și situația le impune ca în perioada anotimpului rece să încălzească locuința cu lemne, astfel ar fi necesară prezența acestuia pentru asigura confortul familiei sale.
Plecând de la scopul măsurii preventive, consideră că solicitarea acesteia de arest la domiciliu este îndestulătoare, se poate desfășura mai departe fără vreo îngrădire a procesului penal și de asemenea inculpatul poate fi alături de familia acestuia, asigurându-le cele necesare. De asemenea, consideră că motivele care au condus la luarea acestei măsuri numai subzistă, iar în opinia acesteia, până la acest moment nu s-au ivit indicii noi, prin care să continue permanența acestei măsuri preventive.
Pentru toate aceste considerente, apărătorul desemnat din oficiu, avocat U. M. C. solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea Tribunalului C. din 22 septembrie 2015 este legală și temeinică. Arată că, instanța a constatat că în continuare există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a constatat că starea de pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art.223 alin.2 teza ultimă există și în continuare, în condițiile în care, situația acestor inculpați a rămas neschimbată de la data ultimei verificări a duratei arestării preventive, în temeiul art.208 alin.2 Cod procedură penală, s-a apreciat că și în prezent natura și gravitatea faptelor deduse judecății, numărul infracțiunilor presupus a fi comise, consecințele acestor fapte penale, numărul persoanelor presupus a fi implicate în activitatea infracțională, precum și a victimelor acestora, conduita procesuală a inculpaților, impactul faptelor reținute în sarcina lor, în conștiința societății și reacția opiniei publice la astfel de fapte, evidențiază un pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestor inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public subscrie în sensul că, s-a apreciat că măsura preventivă față de inculpați trebuie să fie menținută în vederea atingerii scopului procesului penal, cel prevăzut în art.202 alin.1 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a acestui proces, având în vedere că până la acest moment au fost audiați numai inculpații, însă declarațiile acestora sunt contradictorii, astfel că sunt necesare lămuriri suplimentare, care pot fi obținute doar pe calea administrării probelor admise.
Consideră că eliberarea inculpaților ar putea avea efect în împiedicarea bunului mers al procesului penal.
Având în vedere și practica C.E.D.O., reprezentantul Ministerului Public arată că se apreciază că riscul eliberării inculpaților să exercite o presiune asupra martorilor sau asupra persoanelor vătămate sau uneori să obstrucționeze în orice alt fel procedura, este deosebit de mare la acest moment procesual.
Consideră că măsura arestului preventiv la acest moment procesual este proporțională cu gravitatea acuzaților aduse, iar o pedeapsă preventivă mai ușoară nu poate atinge scopul prevăzut de dispozițiile art.202 alin.1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește rezonabilitatea duratei arestării preventive, reprezentantul Ministerului Public arată că inculpații sunt arestați începând cu data de 19.02.2015, în condițiile în care codul de procedură penală stabilește un termen de maxim cinci ani în cursul judecății, pe parcursul căruia inculpații pot fi arestați preventiv și având în vedere și practica CEDO, care raportează rezonabilitatea duratei arestării preventive la complexitatea cauzei, consideră că la momentul de față ne aflăm în prezența unui termen rezonabil.
Relativ la conduita contestatorului inculpat F. T. V., în opinia reprezentantului Ministerului Public este deosebit de negativă. Arată că s-a încercat să se acrediteze ideea că anumite adolescente de 15 și 16 ani ar fi avut o atitudine autoritară față de un bărbat trecut de vârsta de 40 de ani și cu o vechime în cadrul Inspectoratului de Poliție de peste 22 de ani, fapt în opinia acestuia, critic. Arată că s-a omis a se menționa că aceste persoane vătămate, minore, respectiv P. G. L. și P. M. D. au fost traficate încă din anul 2013, iar la sfârșitul anului 2014, dacă au ajuns să practice prostituția și cu alte persoane, în opinia acestuia este din vina acestor inculpați.
De asemenea, se arată că se dă o nuanță mai puțin gravă faptului că acest insculpat, în calitatea sa de polițist, trebuia să intervină, iar prin conduita acestuia a făcut posibilă exploatarea persoanelor vătămate. Declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală din data de 18.02.2015 și 27.02.2015, declarații care au fost filmate audio-video sunt în totală contradicție cu declarația dată la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2015. Reprezentantul Ministerului Public constată că această ultimă declarație converge cu restul declarațiilor inculpaților, ceea ce înseamnă că acest inculpat dorește să construiască o tensiune comună cu ceilalți inculpați, scopul fiind acela de a scăpa de sancțiunea legii.
Totodată, arată că s-a menționat că inculpatul are copii și că ar trebui să fie lăsat liber pentru a avea grijă de aceștia.
Precizează că nu s-a menționat faptul că fiica acestuia avea vârsta de 15 ani, moment în care inculpatul a dus persoana vătămată minoră D. F. L. acasă la acesta, unde a întreținut relații sexuale, cunoscând că este o victimă a traficului de persoane. De aceea, arată și afirmă în continuare că periculozitatea socială a acestui inculpat este deosebită.
Pentru toate aceste motive, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor formulate de către inculpații S. C., A. A., F. T. V., J. L., T. A. și C. P. L. împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 15, ca fiind nefondată potrivit dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 lit.b Cod procedură penală.
Contestatorul inculpat S. C., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Contestatorul inculpat A. A., având ultimul cuvânt, arată că susține cele învederate de apărătorul său. Totodată, arată că familia acestuia a făcut eforturi în a obține o locuință în B., pentru a fi alături de acesta în situația în care, instanța va dispune cu privire la persoana sa, măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar. De asemenea, arată că are un loc de muncă și astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar, poate să și-l reia în cazul în care ar fi lăsat într-o oarecare formă de libertate.
Contestatorul inculpat F. T. V., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său. De asemenea, arată că în cazul în care instanța va dispune cu privire la persoana sa, măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar va coopera cu organele de anchetă, conștientizează faptul că în cazul în care ar fi lăsat într-o oarecare formă de libertate și și-ar încălca oricare din obligațiile impuse de instanță, i-ar atrage un nou arest, lucru pe care nu și-l dorește.
Contestatoarea inculpată T. A., având ultimul cuvânt, arată că menține cele arătate de apărătorul acesteia.
Contestatoarea inculpată C. P. M., având ultimul cuvânt, arată că menține cele arătate de apărătorul acesteia.
Contestatorul inculpat J. L., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. De asemenea, solicită a se dispune asupra sa luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv măsura arestului la domiciliu. Arată că nu a fost niciodată despărțit de familie și are doi copii minori în întreținere de 4 și 11 ani. Arată că fiul acestuia în vârstă de 11 ani a obținut calificative slabe la învățătură, iar urmare acestora a rămas repetent, este foarte afectat de situația părintelui său și primește consilierea unui psiholog.
De asemenea, precizează că până în prezent nu a avut niciun conflict cu legea penală, a lucrat mulți ani în comerț, actualmente deținând un local. Arată că părțile vătămate veneau des în barul pe care acesta îl deținea, unde se întâlneau cu diferite persoane, respectiv cu acei clienți care-l frecventau. Arată că nu a traficat și nu a făcut parte așa cum se presupune din acest grup organizat. Precizează că avea calitatea de barman într-un local, iar aceste tinere se distrau cu persoanele aflate în local. Arată că ulterior a aflat că unele tinere practicau prostituția, dar pe acesta nu l-a interesat decât bunul mers al localului. De asemenea, precizează că tinerele se cunoșteau între ele, iar unele fiind chiar în relații de rudenie. Mai mult decât atât, arată că una dintre fete venea însoțită de părintele acesteia, respectiv mama, care se distra împreună cu clienții localului de la momentul respectiv. Totodată, face referire și la tinerele majore care frecventau localul și care plecau cu persoanele minore, însoțite de persoane de sex masculin.
Menționează că din starea privativă de libertate în care se află la acest moment nu poate să-și pregătească apărarea astfel cum acesta ar dori și nici să fie alături de familia sa. Solicită a se dispune asupra sa luarea măsurii arestului la domiciliu.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2015 a Tribunalului C. s-a dispus, în baza art. 362 alin. 2 Cod Procedură penală. raportat la art. 208 alin. 4 Cod Procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. M. și J. L..
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul C. a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. nr. 49/D/P/2014 din 08.06.2015, înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 09.06.2015, sub dosar nr._ 14, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
I. S. C., pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu A. A., S. O. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori și proxenetism, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite;
2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. M., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
4. „trafic de minori” prevăzută de art.211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
5. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
6. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii august 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată G. A. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
7. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - februarie 2015, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” sau în afara acestuia de către V. R. K.;
8. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, în cursul anului 2014, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către P. Szidonia R. K.;
9. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către B. G.;
10. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către Rabb Klementina;
11. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2012 și în toamna anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către B. B.;
12. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen., constând în aceea că, în cursul anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către Ș. N. G.;
13. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către D. Emoke;
14. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către T. A.;
Toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
II. A. A. zis ,,C.’’ pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013 -octombrie 2014, împreună cu S. C. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și comiterea infracțiunii de proxenetism;
2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. L. lui S. C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. M. lui S. C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră D. F. L. lui S. C. și J. L., pentru ca aceștia să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, respectiv în barul “Lamar” din mun. S. G., iar în aceeași perioadă a obligat persoana vătămată să întrețină relații sexuale în locuința lui S. V. cu F. T. V. și cu un alt bărbat;
5. “ folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori;
Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
III. F. T. V., pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit împreună cu S. C. și A. A., care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și proxenetism;
2. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. L. prezenta în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, reprezentații cu caracter sexual (striptease) și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale minorei P. G. L.;
3. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. M. a fost prezentă a în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003, accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei P. G. M.;
4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal constând în aceea că, la data de 04.09.2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minore P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în incinta sălii sporturilor din mun. S. G.;
5. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minoră P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în apartamentul lui G. Elwis Aniel din mun. S. G.;
6. „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual” prevăzută de art. 299 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, a pretins favoruri de natură sexuală de la persoana vătămată minoră P. G. M., în timp ce se afla în apartamentul lui G. Elwis Aniel din mun. S. G.,profitând de situația de autoritate pe care o avea asupra victimei decurgând din funcția de polițist;
7. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în vara 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră D. F. L. a fost prezentă a în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003 accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei D. F. L.;
8. “ folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori;
Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
IV. T. A., pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de S. C., A. A. și F. T. V. și, care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite, dar și comiterea infracțiunii de proxenetism;
2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat lui A. A. persoana vătămata minoră D. F. L., în vederea obligării la practicarea prostituției în apartamentul lui A. A. din mun. S. G., în apartamentul unui bărbat cunoscut sub apelativul „I.” situat în mun. S. G. și în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;
3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și adăpostit persoana vătămata minoră D. I., în vederea obligării la practicarea prostituției în imobilul care îi aparținea;
Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal
V. C. P. M., pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal constând în aceea că, în perioada vara anului 2014, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de T. A. și A. A., care avea ca scop comiterea infracțiunii de trafic de minori, persoană vătămată fiind D. F. L., infracțiune care ulterior a și fost săvârșită, dar și comiterea infracțiunii de proxenetism;
2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla și cunoscând că persoana vătămata minoră D. F. L. a fost anterior recrutată de T. A. și transferată lui A. A., în vederea obligării la practicarea prostituției, a amenințat persoana vătămată pentru a o determina să întrețină relații sexuale cu un bărbat în apartamentul lui A. A. din mun. S. G. și a obligat persoana vătămată D. F. L. să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați, șoferi de camioane care opreau pe raza mun. S. G., mai multe zile și a perceput banii realizați de persoana vătămată ca urmare a practicării prostituției;
Cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal
VI. J. L., pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G.;
2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și a obligat persoana vătămată P. H. T. care avea la acea dată vârsta de 16 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G.;
3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate D. K. J. care avea la acea dată vârsta de 14 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G., proferând amenințări la adresa ei pentru a o determina să practice prostituția, propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;
4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate G. A. L. care avea la acea dată vârsta de 15 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din mun. S. G., propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;
5. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul barului „La&Mar” din mun. S. G. de către Nyika T. E.
Cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen.
Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei S. O. pentru comiterea infracțiunilor de:
1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu S. C., A. A. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de proxenetism, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite;
2. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - februarie 2015, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” sau în afara acestuia de către V. R. K.;
3. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, în cursul anului 2014, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către P. Szidonia R. K.;
4. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către B. G.;
5. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către Rabb Klementina ;
6. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2012 și în toamna anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către B. B.;
7. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către Ș. N. G.;
8. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către D. Emoke;
9. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către T. A.; cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Prin încheierea nr. 1/UP din 19.02.2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 226 Cod Procedură penală raportat la art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală și art. 202 Cod Procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. și J. L., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 februarie 2015 și până la data de 20 martie 2015, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 226 al. 1 Cod Procedură penală, că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sus-menționați.
În cauză, propunerea de arestare preventivă fiind întemeiată pe incidența cazului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală, judecătorul a reținut că potrivit acestor dispoziții legale „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune …de trafic de persoanei, …, sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând probatoriul administrat până în acel moment procesual, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză, existau probe și indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care erau cercetați și raportat la gravitatea faptelor, ce rezulta din natura acestora, modul și circumstanțele de comitere, amploarea acestui fenomen infracțional, atât pe plan național, cât și cel internațional, numărul mare de fapte și gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor presupus a fi comise de către aceștia, prin care s-a produs o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, fiind vătămate acele relații sociale care ocrotesc libertatea de acțiune, de exprimare, de opțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și alte valori intrinseci ființei umane și anume inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea și demnitatea, dar văzând și celelalte elemente ce caracterizează persoana inculpaților, S. C., F. T. V. A. A. și J. L. care, deși au avut loc de muncă, ar fi înțeles să-și rotunjească veniturile, iar inculpatele T. A. și C. P. M., neavând loc de muncă și nici o sursă de venit, să-și câștige existența, prin exploatarea sexuală a unor persoane vulnerabile, minore cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, s-a reținut că persoana inculpaților nu oferă garanții că, lăsați în libertate, nu vor mai comite noi infracțiuni sau că nu vor încerca influențarea persoanelor vătămate sau a martorilor, ceea ce ar împiedica aflarea adevărului.
Totodată, s-a apreciat că pericolul social pe care îl reprezentau inculpații pentru ordinea publică rezulta și din circumstanțelor reale de săvârșire a faptelor și modalitatea în care au conlucrat pentru derularea activității infracționale, conlucrare care a fost esențială pentru a asigura succesul activității infracționale desfășurate, din mijloacele folosite pentru a intimida, folosind chiar și amenințări, pentru a le menține în postura de „marfă” a victimelor minore, pentru ca acestea să se prostitueze în folosul inculpaților, activități ce denotă un total dispreț față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială și nu în ultimul rând din atitudinea procesuală a inculpaților, care contrar probatoriului administrat nu se consideră vinovați de comiterea faptelor, sau apreciază că prin faptele lor le-ar fi ajutat pe aceste minore pentru a obține venituri.
De asemenea, s-a constatat că luarea măsurii arestării preventive era necesară și în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale, dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere că cercetarea penală era într-o fază incipientă, existând indicii că ar fi și alte victime ale traficului de minori și de persoane, astfel cum rezulta din declarațiile date în cauză la data de 18.02.2015 de martori, dar și indicii rezonabile din care rezultă că în sarcina inculpaților ar putea subzista și infracțiunea de proxenetism.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura arestării preventive era și proporțională cu gravitatea faptelor pentru care inculpații erau cercetați, respectiv infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de minori, abuz în serviciu etc., fapte care prin natura lor prezintă un pericol social concret ridicat.
În consecință, înlăturând apărările inculpaților, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză, erau îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 202 al. 1 și 3 Cod Procedură penală, cât și dispozițiile art. 223 al. 2 Cod Procedură penală, astfel că, privarea de libertate a inculpaților era necesară atât în scopul asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, cât și pentru a prevenii săvârșirea unor noi fapte penale și, în consecință, înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Această încheiere a rămas definitivă prin încheierea nr. 23/CC/U din 23.02.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B..
Măsura arestării preventive luată față de cei șase inculpați a fost prelungită succesiv prin încheierile din 13.03.2015, 15.04.2015 și 12.05.2015 ale judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C., care au rămas definitive prin respingerea contestațiilor declarate de către inculpați.
Pe parcursul urmăriri penale, prin ordonanța nr. 49/D/P/2014 din data de 07 mai 2015 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C., s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpata S. O., pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 07.05.2015 până la data de 05.07.2015.
În baza art. 215 alin. 1 lit. a, b, c, alin. 2 lit. a, b, d, e, f Cod Procedură penală, pe perioada controlului judiciar i s-a impus inculpatei respectarea următoarelor obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată procurorul cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția mun. Sf. G., desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului competent;
- să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect, prin interpuși, cu inculpații S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. și J. L., precum și cu martorii audiați;
- să comunice periodic, conform programului de supraveghere, informații relevante despre mijloacele sale de existență;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Procurorul de caz a apreciat că în cauză existau probe și indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care era cercetată, iar măsura controlului judiciar era necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și al împiedicării sustragerii inculpatei de la urmărire penală.
Ordonanța sus-menționată a fost comunicată inculpatei în aceeași zi, iar aceasta a înțeles să nu formuleze plângere la judecătorului de drepturi și libertăți potrivit art. 213 Cod Procedură penală, astfel că soluția procurorului de caz a rămas definitivă.
Prin încheierea din data de 12.06.2015, a fost menținută măsura preventivă luată față de inculpați în faza de urmărire penală și a fost dispusă încetarea obligației prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. d Cod Procedură penală, impusă inculpatei S. O. prin ordonanța nr. 49/D/P/2014 din data de 07 mai 2015 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C., constând în interdicția de a se apropia sau a comunica direct sau prin persoane interpuse, cu inculpatul S. C., soțul acesteia.
Ulterior, prin încheierea din 03.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus modificarea obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. a Cod Procedură penală, impuse inculpatei S. O. prin ordonanța nr. 49/D/P/2014 din data de 07 mai 2015 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C., și a stabilit ca inculpata să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței și să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza.
În ceea ce privește arestarea preventivă a inculpaților S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. și J. L., analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul a apreciat că în cauză subzistă în continuare temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus luarea și prelungirea repetată a acestei măsuri preventive, iar lăsarea lor în libertate, în acest moment procesual, ar prezenta pericol pentru ordinea publică, astfel că se menținerea măsuri preventive dispuse în faza de urmărire penală față de toți șase inculpați.
Astfel, conform art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Referitor la condiția generală și prealabilă oricăror altor temeiuri care ar justifica măsura arestării preventive, cea de existență a probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit o infracțiune, se reține că nu numai la luarea măsurii preventive, ci și ulterior, cu ocazia prelungirii sau menținerii acesteia, trebuie să existe fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune. Bineînțeles, această cerință trebuie interpretată în concordanță cu prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană cercetată pentru fapte penale, până la condamnarea sa definitivă, sens în care însuși legiuitorul folosește termenul de suspiciune rezonabilă, având în vedere că analiza temeiniciei probelor urmează să se facă numai cu ocazia cercetării judecătorești.
Însă prezumția de nevinovăție nu înlătură posibilitatea organelor judiciare de a proceda la restrângerea dreptului fundamental la libertate în scopul protejării intereselor publice, în cazuri strict reglementate de normele de procedură.
Sub acest aspect, respectând prezumția de nevinovăție prevăzută de legislația națională în cuprinsul art. 99 alin. 2 Cod Procedură penală, precum și limitele impuse prin jurisprudența C.E.D.O. exprimată în cauza I.-L. T. împotriva României, instanța constată că și în prezent este îndeplinită condiția obiectivă impusă de legiuitor prin art. 223 alin. 2 teza I Cod Procedură penală, întrucât acuzația formulată de Ministerul Public împotriva inculpaților se întemeiază pe date valide care permit menținerea în continuare a măsurii arestării preventive și conturează suspiciunea la cere face referire legiuitorul în cuprinsul art. 223 Cod Procedură penală privind comiterea unor fapte cu caracter penal.
În ceea ce privește starea de pericol pentru ordinea publică prevăzută de art. 223 alin. 2 teza ultimă Cod Procedură penală, ținând cont de criteriile enumerate de legiuitor, instanța apreciază că situația inculpaților a rămas neschimbată de la data ultimei verificări efectuate în baza art. 208 alin. 2 Cod Procedură penală, și reiterează faptul că și în prezent, natura, gravitatea și numărul ridicat al infracțiunilor presupus a fi comise, consecințele acestor fapte penale, numărul persoanelor presupus a fi implicate în activitatea infracțională cercetată, precum și al victimelor acestora, conduita procesuală a inculpaților, precum și impactul faptelor reținute în sarcina lor, în conștiința societății și reacția publicului la asemenea acuzații, evidențiază pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților care subzistă în continuare și impune menținerea măsurii arestului preventiv.
Judecătorul a precizat că măsura preventivă luată față de inculpați trebuie menținută și în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod Procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere că până în acest moment au fost audiați inculpații, însă declarațiile lor sunt contradictorii astfel că sunt necesare lămuriri suplimentare care pot fi obținute doar pe calea administrării probelor admise în cauză, astfel că eliberarea inculpaților ar putea avea ca efect împiedicarea bunului mers a procesului penal în sensul jurisprudenței Curții de la Strasbourg exprimată în cauza Osuch contra Poloniei prin care s-a arătat că în cauzele care implică un număr mare de inculpați, riscul ca eliberarea unui deținut să exercite o presiune asupra martorilor sau să obstrucționeze în alt fel procedura este adesea deosebit de mare.
De asemenea, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, se apreciază că măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților prin actul de sesizare, respectiv trafic de minori și proxenetism care încalcă valorile fundamentale ale societății și regulile de conviețuire socială, motiv pentru care o altă măsură preventivă mai ușoară în cazul acestora nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța a considerat că o măsură preventivă mai ușoară nu poate să atingă scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod Procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație, în termen legal, inculpații S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. M. și J. L..
În esență, inculpații au criticat hotărârea primei instanțe solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive (inculpații S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. M. și J. L.) cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar aceștia apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării. Totodată, inculpații au mai invocat depășirea în cauză a unui termen rezonabil privind durata măsurii preventive dispuse față de aceștia, având în vedere că au fost plasați în stare de arest la data de 19 februarie 2015.
În cursul soluționării prezentelor contestații nu au fost formulate alte cereri și nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare actele și lucrările dosarului, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va fi menținută pentru următoarele considerente.
Curtea remarcă faptul că inculpații au criticat încheierea tribunalului din perspectiva duratei măsurii preventive a arestării, fapt care ar afecta termenul rezonabil, astfel după cum acesta a fost consacrat în practica C.E.D.O. Din acest considerent, în raport de criticile expuse, nu se va avea în vedere situația fiecărui inculpat în parte, întrucât argumentele ce vor fi indicate sunt comune tuturor inculpaților.
Astfel, în primul rând, se constată faptul că în mod judicios s-a constatat de către Tribunalul C. legalitatea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați la data de 19 februarie 2015 prin încheierea nr.1/UP a Tribunalului C..
În acest sens, se remarcă faptul că din punctul de vedere al legalității măsurii preventive dispuse, în raport de prevederile art.202 alin.1, 3 și 4 din Codul de procedură penală și a art.223 alin.2 din același Cod, în cauză, la data instituirii măsurilor față de inculpați, au fost respectate toate dispozițiile legale.
Totodată, din perspectiva temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și, ulterior, a celor care au impus prelungirea și menținerea stării de arest, s-a stabilit în mod corect de către Tribunalul C. că există în continuare indiciile și probele necesare care justifică în mod rezonabil suspiciunea că aceștia este posibil să fi comis faptele reținute.
Măsura preventivă a fost supusă analizei judecătorului în mod periodic, constatându-se de fiecare dată că aceasta corespunde exigențelor normelor legale, dispunându-se în consecință menținerea ei.
Analizându-se, din această perspectivă, materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești până în prezent, luând în considerare și faptul că în cauză cercetarea judecătorească a debutat prin audierea unora dintre inculpați, se constată că acesta justifică în continuare restrângerea drepturilor și libertăților celor acuzați, luându-se în considerare și elementele care se desprind până în prezent din starea de fapt referitoare la împrejurările în care acțiunile infracționale se presupune că au fost comise.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al prevederilor art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, judecătorul din cadrul tribunalului a considerat în mod corect că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care subzistă suspiciunea rezonabilă că aceștia este posibil să fi săvârșit faptele penale care au format obiectul urmăririi penale.
Curtea reține că în lipsa unei definiții legale și a unor criterii exprese referitoare la noțiunea „pericol pentru ordinea publică”, doctrina și jurisprudența constantă din România au cristalizat acest concept, stabilind că acesta nu se identifică cu pericolul social al faptei, ci are un sens mult mai larg, ce presupune o rezonanță a faptei respective, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negativă, care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice în cazul în care nu se acționează eficient, și că acesta se stabilește în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, cum ar fi starea de tulburare a publicului, rezonanțele ulterioare comiterii infracțiunii, reacția colectivă față de starea negativă de lucruri.
Așadar, anumite infracțiuni, îndeosebi cele grave, pot produce o anumită tulburare socială, care este de natură a justifica o detenție provizorie, pe o perioadă de timp rezonabilă, mai ales când existența motivelor plauzibile împotriva celui acuzat pledează pentru plasarea sa în stare de arest, iar în acest sens, trebuie precizat că tulburarea ordinii publice ține într-o anumită măsură de sfera lucrurilor resimțite de opinia publică, iar nu doar de datele obiective care justifică această plasare în detenție ca măsură excepțională. Din acest motiv, pericolul pentru ordinea publică a mai fost definit în doctrină drept temerea că, odată pus în libertate, învinuitul/inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, iar pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al acestuia.
Curtea reamintește că, așa după cum s-a arătat în mod constant în materia măsurilor preventive, indiciile și probele avute în vedere cu ocazia analizării necesității dispunerii, prelungii ori menținerii unei măsuri preventive nu trebuie confundate cu probele de vinovăție reținute în urma administrării probatoriului și al judecății pe fond, luarea uneia dintre măsurile prevăzute de art.202 alin.4 din Codul de procedură penală neaducând în niciun fel atingere prezumției de nevinovăție, astfel după cum aceasta este reglementată de art.4 din Codul de procedură penală. În raport de susținerile inculpaților (în special a inculpatului J. L. care a învederat Curții că scopul său a fost doar acela de a desfășura o activitate comercială profitabilă, necunoscând scopul pentru care minorele se aflau în local) în prezenta cale de atac, actualmente nu se pot analiza elementele care țin de existența sau inexistența vinovăției penale, fără a afecta în mod evident procesul penal în esența sa, acest lucru urmând a fi stabilit doar în cadrul evaluării ansamblului probelor în cadrul dezbaterilor și al deliberării relativ la acuzațiile penale aduse prin rechizitoriu.
Este evident faptul că în cauză este conturată suspiciunea rezonabilă că s-a produs o încălcare a relațiilor sociale apărate de legea penală referitoare la libertatea persoanelor (văzută în sens larg) și la modalitatea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către inculpatul F., existând posibilitatea ca integritatea fizică și psihică a minorelor să fi fost afectată prin prisma acțiunilor la care au fost supuse, însă elementele referitoare la vinovăție și la răspunderea penală vor face obiectul judecății în fond, fiind prematur a fi analizate în actualul context.
În ceea ce privește pericolul social reglementat de art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea are în vedere contextul în care se bănuiește că acuzații ar fi săvârșit faptele penale, aspectele rezultate din materialul probatoriu relativ la starea de evidentă vulnerabilitate în care se aflau părțile vătămate, urmarea posibil a fi fost produsă în ceea ce privește normala dezvoltare a acestora, precum și ecoul în rândul opiniei publice a posibilei comiteri a unor astfel de infracțiuni de către persoane mature, integrate social, asupra unor persoane minore.
În raport de gravitatea acuzației aduse fiecărui inculpat în parte, se constată că și în acest moment măsura preventivă a arestării este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, impunându-se o restrângere a libertății inculpaților prin menținerea lor, în continuare, în stare de arest. Din acest motiv, cererea contestatorilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar apare ca neîntemeiată, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia neschimbându-se.
În raport de perioada de timp de la data la care inculpații au fost plasați în stare de arest preventiv, Curtea constată că la acest moment nu este împlinit termenul rezonabil, astfel după cum acesta a fost evocat în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Se remarcă faptul că multiplele infracțiuni presupus a fi fost comise de către aceștia sunt grave, cauza are un grad ridicat de complexitate (generat atât de numărul persoanelor implicate în procedurile judiciare ce este necesar a fi audiate, cât și de specificul faptelor presupus a fi fost comise – grup infracțional organizat, trafic de minori, proxenetism, act sexual cu un minor, abuz în serviciu), iar organele judiciare a avut o atitudine activă de soluționare într-un termen rezonabil a dosarului.
Astfel, perioada de arest preventiv în această cauză este una care se circumscrie noțiunii de „rezonabil”, neputându-se considera, în actualul moment, că aceasta se transformă într-o adevărată pedeapsă.
Pentru considerentele de ordin faptic și juridic expuse în cele ce preced, se conchide că măsura arestării preventive se situează pe coordonatele legalității și temeiniciei, răspunde exigențelor de necesitate și proporționalitate în deplin consens cu prevederile interne și internaționale și rezonează cu scopul pentru care a fost instituită. Soluția ce se va dispune nu înfrânge nici principiile și prevederile C.E.D.O, în cauza examinată existând rațiuni, care impun restricții ale dreptului la libertate al inculpaților cu privire la care s-a conturat bănuiala verosimilă că au încălcat relațiile sociale ocrotite de norma penală, detenția provizorie intrând în mod expres și în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, contestațiile inculpaților vor fi respinse, aceștia urmând a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 180 lei fiecare (în care se include și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de câte 130 lei), cu excepția inculpatului F. V. care va fi obligat la plata a 50 lei cheltuieli judiciare, în conformitate cu art.275 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.206 din Codul de procedură penală, RESPINGE contestațiile formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. M. și J. L., împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații S. C., A. A., T. A., C. P. M. și J. L. se include în cheltuielile judiciare și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpații S. C., A. A., T. A., C. P. M. și J. L. la câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul F. T. V. la 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2015.
Președinte Grefier
D. R. C. C. R.
Red. RCD/16.10.2015
Tehnored/CR/16.10.2015, 9 ex.
Jud. fond M.D.C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 599/2015. Curtea... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
