Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 421/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 421/AP DOSAR NR._

Ședința publică din data de 29 mai 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A5:

- Președinte - M. Ș. - judecător

- Judecător - A. C. M.

- Grefier - R. G.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații H. V., T. L. și K. I. împotriva sentinței penale nr. 2 din 06.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică,m la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 13 mai 2015, 27 mai 2015, iar apoi pentru astăzi 29 mai 2015.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față,

Constată că prin sentința penală nr. 2/06.01.2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului H. I., din infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. 244 al.1 și 2 Noul Cod penal înșelăciune prevăzută de art. 244 al.1 și 2 Noul Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 323 Noul Cod penal complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 Noul Cod penal raportat art. 244 al.1 Noul Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit a și art. 37 lit.b din Codul penal din 1969 în infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 (fapta din 29.05.2009), înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 (fapta 05.02.2010), uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal din 1969, complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art.215 al.1 și 3 Cod penal din 1969 (fapta din 26.05.2010), toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art.37 lit.b din Codul penal din 1969. În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 29.05.2009). În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 05.02.2010). În baza art. 291 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (fapta din 05.02.2010). În baza art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (6 acte materiale), art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune (fapta din noiembrie 2009-martie 2010). În baza art. 26 rap. la art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale), art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 NCpp și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată (fapta din noiembrie 2009-martie 2010). În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din 26.05.2010). A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 170/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., definitivă prin nerecurare, și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Jud. Sf. G., def. prin nerecurare) și 4 ani închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 170/22.05.2012 a Jud. Sf. G.). S-a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 39 Hv 36/12h din data de 11.12.2012 pronunțată de Tribunalul Viena Neustadt – Republica Austria, recunoscută prin sentința penală nr. 10F/09.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 96/A/15.04.2014 a ICCJ–Secția Penală. În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 luni închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Jud. Sf. G.), 4 ani închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 170/22.05.2012 a Jud. Sf. G.) și 5 ani închisoare (stabilită prin sp. nr. 39 Hv 36/12h din data de 11.12.2012 pronunțată de Tribunalul Viena Neustadt – Republica Austria, recunoscută prin sp. nr. 10F/09.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală) și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 71 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În baza art. 36 al. 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv reținerea de 24 de ore din data de 10.09.2010, de la 03.03.2011 până la 24.03.2011 și de la 18.09.2012 la zi. Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentințelor penale nr. 170/2012 a Jud. Sf. G. și nr. 10F/09.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului T. L., din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 Noul cod penal raportat la art. 244 al.1 și 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Noul Cod penal art. 33 lit. a și art. 37 lit. a din Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 lit a Cod penal din 1969, art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal din 1969. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din 28.04.2010). În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale), art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 12.05-26.05.2010).

În baza art. 140¹alin. 2 rap. la art. 136 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania, definitivă la data de 25.03.2013, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare. În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 230/R/01.11.2011 a Tribunalului Harghita, și a fost contopit restul neexecutat de 447 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Jud. Miercurea C., a fost contopit restul neexecutat de 447 zile cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta și a fost aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Jud. Miercurea C., contopește restul neexecutat de 447 zile cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania recunoscută prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite mai sus (3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare) și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În baza art. 36 al. 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv reținerea de 24 de ore din data de 01.02.2011 și de la 30.05.2012 până la 15.04.2014.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului K. I. din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 Noul Cod penal raportat la art. 244 al. 1, 2 Noul Cod penal cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal din 1969 și art. 77 lit a din Noul Cod penal în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 215 al.1,2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit a Cod penal din 1969, art.37 lit b din Cod penal din 1969 și art. 5 Noul Cod penal. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din 28.04.2010).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 188/06.02.2013 a Judecătoriei Miercurea C. (definitivă prin nerecurare la data de 26.02.2013) și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 90/21.04.2009 a Judecătoriei S. G.), 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 197/1.06.2010 a Judecătoriei S. G.), 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, 1 an și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal din 1969 pe o perioadă de 2 ani (aplicate prin sentința penală nr. 166/15.04.2011 a Judecătoriei S. G.) și sporul de 1 an închisoare (aplicat prin sentința penală nr. 166/15.04.2011 a Judecătoriei S. G.).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/15.04.2013 a Judecătoriei S. G. (definitivă prin decizia penală nr. 925/R/08.11.2013 a Curții de Apel B.) și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal din 1969, 7 ani închisoare, 1 an închisoare și 10 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 105/15.04.2013 a Judecătoriei S. G.) și 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 197/1.06.2010 a Judecătoriei S. G.).

În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal au fost contopite pedepsele principale de mai sus (2 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 7 ani închisoare, 1 an închisoare și 10 luni închisoare) cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an închisoare (aplicat prin sentința penală nr. 166/15.04.2011 a Judecătoriei S. G.), rezultând pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal și art. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele complementare de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969 și interzicerea dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 2 ani în condițiile art. 65 Cod penal raportat la art. 66 Cod penal, prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal din 1969 (stabilite prin sentința penală nr. 166/15.04.2011 a Judecătoria S. G.) și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal din 1969 (stabilită prin sentința penală nr. 105/15.04.2013 a Judecătoriei S. G.) și a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969 și art. 64 lit. c Cod penal din 1969 constând în interzicerea dreptului de a conduce autoturisme, pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 66 Cod penal din 1969, după executarea pedepsei închisorii ori după grațierea restului de pedeapsă. În baza art. 71 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În baza art. 36 al. 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv de la 30.03.2010 până la 01.04.2010, de la 09.06.2010 la zi. Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentințelor penale nr. 105/15.04.2013 a Judecătoriei S. G. și nr. 188/06.02.2013 a Judecătoriei Miercurea C. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I. M. din infracțiunile de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art.336 al.1 Noul Cod penal conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 al.2 Noul Cod penal complicitate la înșelăciune prevăzută de art.48 Noul Cod penal raportat la art. 244 al.1 Noul Cod penal și favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 al.1 Noul Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și lit.b din Cod penal din 1969 și art. 5 Noul Cod penal în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g%o alcool pur în sânge prevăzută de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei exercitare a dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art.86 al.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.215 al.1 și 3 Cod penal din 1969, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art.33 lit. a și lit. b din Cod penal din 1969 și art. 5 Noul Cod penal. În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge (fapta din 28.09.2009). În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere este suspendat (fapta din 28.09.2009). În baza art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal co a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din 26.05.2010). În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere este suspendat (fapta din 26.05.2010). În baza art. 264 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (fapta din 02.07.2010). În temeiul art. 33 lit. a și b, 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite mai sus (1 an și 2 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare și 2 ani închisoare) și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86² Cod penal din 1969. În baza art. 86³ al. 1 Cod penal din 1969 a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune C.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală din 1968, a fost atrasă atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969 și art. 86⁴ al. 2 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere impuse. În baza art. 71 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II- a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 10.09.2010 – 13.09.2010.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului H. V., din infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. art. 244 al.1 Noul Cod penal și înșelăciune prev. de art. 244 al.1 și 2 Noul Cod penal cu aplic. art.77 lit a Noul Cod penal și art. 33 lit. a) din Cod penal din 1969 în infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1 și 3 Cod penal din 1969 și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1,2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 33 lit. a) din Cod penal din 1969. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din noiembrie 2009-martie 2010). În baza art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale), art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (fapta din noiembrie 2009-martie 2010). În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 28.04.2010). În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 12.05.2010).

În baza art. 86⁵ Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Judecătoriei S. G., definitivă la data de 25.07.2011 prin nerecurare. În baza art. 585 Cod procedură penală, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Jud. Sf. G. și repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 1 an închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Jud. Sf. G. ) și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 54/12.01.2011 a Jud. B.).

În baza art. 36 Cod penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta (3 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare) cu pedeapsa stabilită prin sentința pnală nr. 54/12.01.2011 a Jud. B. (1 an și 6 luni închisoare) și cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 234/2011 a Jud. Sf. G. (2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 1 an închisoare) și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost scăzută din pedeapsa rezultantă timpul reținerii și al arestării preventive, respectiv reținerea de 24 de ore din data de 18.11.2009, reținerea de 24 de ore din data de 09.07.2010, reținerea de 24 de ore din data de 10.09.2010 și reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 03.03.2011 până la data de 24.03.2011.

În baza art. 19, art. 397 Noul Cod de procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Tănăsache M. cu domiciliul în mun. Focșani, ., ., . și a fost obligat inculpatul H. I. să-i plătească părții civile suma de 4.800 euro (echivalentul în lei la data plății) cu titlul de daune materiale.

În baza art. 19, art. 397 NCpp rap. la art. 998 și art. 1003 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . INF S.A. și au fost obligați inculpații H. I. și H. V. să-i plătească părții civile suma de 11.521,5 lei cu titlul de daune materiale.

În baza art. 19, art. 397 Noul Cod de procedură penală rap. la art. 998 și art. 1003 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. și au fost obligați inculpații T. L. și H. V. să-i plătească părții civile suma de 12.360 lei cu titlul de daune materiale.

În baza art. 19, art. 397 Noul Cod de procedură penală rap. la art. 998 și art. 1003 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. M. domiciliat și au fost obligați inculpații T. L., H. I. si I. M. să-i plătească părții civile suma de 40.000 lei cu titlul de daune materiale.

În baza art. 19, art. 397 NCpp rap. la art. 998 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de F. S., cumpărător de buna credință, și a fost obligat inculpatul T. L. să-i plătească suma de 3.500 euro (echivalentul în lei la data plății), cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.

În baza art. 25 al. 3 Cod procedură penală, au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv: adeverința de venit nr. 28/22.12.2009 emisă de . (f. 50 vol IV dup); adeverința de venit nr. 21/26.02.2010 emisă de . (f. 51 vol IV dup); adeverința de venit nr. 30/15.01.2010 emisă de . (f. 52 vol IV dup); adeverința de venit nr. 19/22.02.2010 emisă de . (f. 53 vol IV dup); adeverința de venit nr. 27/25.11.2009 emisă de . (f. 54 vol IV dup); adeverința de venit nr. 32/05.02.2010 emisă de . (f. 55 vol IV dup); adeverința de venit nr. 14/03.03.2010 emisă de . (f. 63 vol IV dup);

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a fost confiscată ștampila rotundă a ., confecționată din material plastic de culoare negru cu alb având inscripția ,,Strehio SRL CUI RO26594888”, depusă la camera de corpuri delicte a instanței.

În temeiul art. 255 Noul Cod de procedură penală au fost restituite către ., reprezentată de H. V. în calitate de asociat unic, următoarele înscrisuri: - ,,act constitutiv al societății cu răspundere limitată .” cu încheiere de dată certă nr. 2665 din data de 19.04.2010; - ,,act adițional și contract de cesiune la actul constitutiv al . cu încheiere de data certă nr. 256/24.02.2010 la O.R.C. C.”, depuse la dosarul cauzei (f. 33-35, 43 vol. VI dup).

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C..

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inculpatul H. I. în cuantum de 2100 lei, inculpatul T. L. la suma de 2000 lei, inculpatul K. I. în cuantum de 500 lei, inculpatul I. M. la suma de 1310 lei și inculpatul H. V. în cuantum de 800 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale, inculpații H. I., H. V. și T. L. recunoscând în întregime comiterea faptelor reținute în sarcina lor în timp ce inculpații I. M. și K. I. au recunoscut parțial comiterea faptelor, respectiv faptei (K. I.).

În cursul judecății s-au prezentat, fiind audiați, inculpații K. I. și H. V., care au recunoscut faptele reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu, precum și probele administrate în cursul urmării penale, solicitând ca judecata să se facă în baza acestora, astfel că în privința celor doi inculpați, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală din 1968 (f. 171-175 vol. I). În schimb, inculpatul I. M. și-a menținut poziția din timpul urmăririi penale, arătând în fața instanței că recunoaște numai în parte faptele reținute în actul de sesizare (f. 191-192,212-214vol I).

Ulterior, au fost audiați prin videoconferință inculpatul H. I. (aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Stein, Austria) și inculpatul T. L. (în stare de deținere în Penitenciarul Bernau, Germania). Inculpații au solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 320¹ Cod procedură penală (f. 273-274 vol IV). Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii speciale în cazul recunoașterii vinovăției, instanța a încuviințat cererile formulate de inculpați, urmând ca hotărârea față de aceștia să fie pronunțată pe baza probelor de la dosarul de urmărire penală. Astfel, s-a avut în vedere că din actele depuse la dosar de către inculpatul H. I., rezultă că acesta a fost internat la data de 06.03.2012 într-o unitate spitalicească din Austria, Viena. De asemenea, în privința inculpatului T. L. s-a constatat că la data de 18.02.2012, inculpatul a fost arestat în Germania în baza mandatului european de arestare nr. 1/06.01.2012 al Judecătoriei Miercurea C., fiind predat autorităților române la data de 13.03.2013. Raportat la acestea, s-a apreciat că cei doi inculpați, în mod justificat, nu s-a putut prezenta în instanță la termenul din data de 5 martie 2012, când s-a declanșat cercetarea judecătorească (f. 276-278 vol.IV).

În cauză apărătorul inculpatului T. L. a formulat o cerere de recunoașterii a unei hotărâri judecătorești străine în vederea contopirii, sens în care a fost depusă la dosar hotărârea Tribunalului Munchen nr. dosar 264 JS_/12, 12 AR_/14, inclusiv în traducere autorizată (f. 154-169, 175-186 vol.VI). De asemenea, instanța a încuviințat proba cu expertiza și înscrisuri în circumstanțiere, la dosar fiind depus raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei nr. 401/30.01.2014 emis de Institutul de Medicină Legală Tîrgu M. (f. 10-11 vol. V) și raportul de evaluare întocmit pe seama inculpatului T. L. (f. 231-233 vol. V).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

I. În primăvara anului 2009 persoana vătămată Tănăsache M. a dat un anunț la o publicație locală – Monitorul de V. – prin care oferea spre închiriere o schelă metalică pentru construcții. La data de 28.05.2009 persoana vătămată a fost contactată de inculpatul H. I., care s-a arătat interesat de oferă, în urma discuției purtate stabilind să se întâlnească la domiciliul persoanei vătămate pentru a negocia condițiile contractuale și pentru a prelua bunul ofertat. Întrucât persoana vătămată nu a acceptat să închirieze bunul doar în baza actului de identitate, inculpatul a apelat la un prieten de-al acestuia, martorul S. V., pe care l-a rugat să-l împuternicească să închirieze schela în numele . cunoscând că S. V. cesionase de curând societatea în discuție. Acesta a fost de acord, astfel că i-a înmânat inculpatului ștampila și actul constitutiv ale societății și a întocmit un ordin de deplasare în conformitate cu care inculpatul era „delegat” pentru „ridicare de mărfuri”. În ziua următoare, inculpatul s-a deplasat cu un camion la locul stabilit și, prezentându-se în calitate de administrator al .-a convins pe Tănăsache M. să-i închirieze pentru o perioadă de 30 de zile o schelă pentru construcții cu o suprafață de 300 mp, cu începerea de la data de 29.05.2009, conform contractului de închiriere încheiat la acea dată. Părțile au convenit ca în termen de 3 zile, inculpatul să-i achite persoanei vătămate o sumă cuprinsă între 500-1000 lei din chiria corespunzătoare pentru folosirea schelei, în cuantum de 3.600 lei. Ulterior, persoana vătămată, constatând că inculpatul nu respectă înțelegerea a încercat să-l contacteze telefonic, însă la data de 30.05.2009 inculpatul H. I. a vândut schela închiriată de la persoana vătămată Tănăsache M. unei persoane necunoscute din. Mun. B., cartierul Noua. Până în prezent prejudiciul nu a fost recuperat.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H. I. care, în data de 29.05.2009, atribuindu-și mincinos calitatea de reprezentat al ., a indus în eroare persoana vătămată Tănăsache M. cu prilejul încheierii unui contract de închiriere, determinând-o să-i predea o schelă metalică pentru o suprafață de 300 m², pe care ulterior a vânzând-o unei terțe persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cod penal din 1969 (în prezent art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal).

II. În data de 28.09.2009 în jurul orei 19:15, inculpatul I. M., după ce a consumat băuturi alcoolice și cunoscând că are dreptul de a conduce suspendat, s-a deplasat cu autoturismul marca Renault având numărul de înmatriculare_ pe .. S. G., moment în care autoturismul condus de inculpat a fost acroșat în trafic de autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, la volanul căruia se afla martora Vilker (fost Szanto) M., cei doi conducători oprind autoturismele pentru a constata avariile. Martora Vilker (fost Szanto) M. a refuzat să se înțeleagă pe cale amiabilă cu inculpatul și întrucât acesta avea o atitudine agresivă, la ora 19:18, a apelat Serviciul de Urgență 112 pentru a raporta incidentul, timp în care inculpatul a intrat în localul ,,Casa albă” situat în imediata apropiere, la intersecția .. Marton A. și a început să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 19:37 la fața locului s-au deplasat un echipaj de poliție care l-a identificat pe inculpat, iar la ora 19:42 a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se că acesta prezenta o concentrație a alcoolului de 0,77mg/l în aer expirat, astfel că inculpatul a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,40 g/l alcool în sânge la orele 20:15 și, respectiv, 1,25 g/l la orele 21:15. În aceeași împrejurare, s-a constatat că inculpatul I. M. avea dreptul de a conduce suspendat în perioada 02.09._09.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I. M. care, în ziua de 28.09.2009 în jurul orei 19:15, a condus pe drumurile publice din mun. S. G., respectiv pe . cu numărul de înmatriculare_ în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată începând cu data de 02.09.2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (în prezent infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al. 2 Noul Cod penal).

III. 1. În data de 20.11.2009 în timp ce se afla în barul ,,Expres” din zona CFR S. G. învinuitul Sztoika Janos l-a cunoscut pe inculpatul H. I. care s-a recomandat a fi administratorul unei firme de construcții, prezentându-se sub numele L. C. și care s-a oferit să-l angajeze în cadrul firmei sale în funcția de fierar betonist. Fiind de acord, învinuitul Sztoika Janos i-a înmânat inculpatului cartea de identitate. După aproximativ trei zile, inculpatul H. I. s-a deplasat la domiciliul învinuitului și i-a propus ca până la angajare să contacteze un împrumut bănesc de la societatea Provident sens în care îi poate procura o adeverință de venit, propunere ce a fost acceptată. În continuare, inculpatul H. I. a contactat telefonic . IFN S.A. în numele învinuitului și a cerut relații în legătură cu data la care se poate prezenta un agent al societății pentru îndeplinirea formalităților. În data de 28.11.2009 în jurul orelor 08:00, inculpatul H. I. s-a deplasat din nou la domiciliul învinuitului, de această dată remițându-i acestuia din urmă adeverința de venit nr. 27 din data de 25.11.2009, completată și semnată de inculpatul H. V., prin care se atesta în fals că numitul Sztoika Janos este angajat al . în funcția de electrician și realizează un câștig mediu lunar de 1.200 lei. În schimbul procurării acestei adeverințe, inculpatul H. I. a pretins suma de 600 lei, în final fiind de acord să primească suma de 400 lei. În aceeași zi, folosind înscrisul încredințat de inculpatul H. I., numitul Sztoika Janos a solicitat . IFN S.A. acordarea unui împrumut în valoare de 1200 lei. Fiind convinși de veridicitatea datelor oferite, angajații unității creditoare au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate pentru acordarea creditului solicitat, astfel că în ziua următoare s-a încheiat contractul de credit nr._, care atestă primirea de către Sztoika Janos a sumei de 1200 lei. După obținerea împrumutului, inculpatul H. I. a primit de la învinuitul Sztoika Janos suma convenită, respectiv 400 lei.

2. În data de 23.12.2009, învinuitul R. I., aflându-se într-un bar situat pe . locuinței sale, a fost abordat de către inculpatul H. I. pe care îl cunoștea din perioada în care s-a aflat încarcerat în Penitenciarul C. și care l-a întrebat dacă este interesat să obțină un împrumut de la societatea Provident, inculpatul oferindu-și sprijinul prin procurarea unei adeverințe de venit. Învinuitul a fost de acord cu propunerea, astfel că, la solicitarea aceluiași inculpat, i-a înmânat cartea de identitate, inculpatul H. I. a părăsit localul iar după aproximativ 30 de minute a revenit având asupra sa adeverința nr. 28 din 22.12.2009 care atesta în fals că R. I. era angajat în funcția de șofer la firma Crimaral, beneficiind în ultimele trei luni de un venit de 1200 lei, date ce au fost consemnate în fals de către inculpatul H. V.. Uzând de identitatea învinuitului, inculpatul H. I. a contactat de la telefonul său mobil . IFN S.A, stabilind ca la ora 16:00 un reprezentat al firmei respective să se prezinte la domiciliul numitului R. I. pentru a formula cererea de împrumut. De asemenea, inculpatul l-a instruit pe R. I. să solicite acordarea unui împrumut în valoare de 1.500 lei, întrucât la acest cuantum s-ar încadra, iar pentru procurarea adeverinței să-i remită suma 400 lei. Folosindu-se de adeverința de venit primită de la inculpat, învinuitul a determinat . IFN S.A să-i acorde la aceeași dată un împrumut în valoare de 1.500 lei. În acest sens, între cele două părți s-a încheiat contractul de credit nr._, care atesta că învinuitului R. I. i-a fost pusă la dispoziție suma anterior menționată cu titlu de împrumut, acesta angajându-se să ramburseze împreună cu costurile totale suma de 2.515 lei într-un număr de 39 de plăți săptămânale. De îndată ce a intrat în posesia sumei de bani, învinuitul R. I. s-a întâlnit în același local cu inculpatul H. I., care se afla împreună cu fratele acestuia, inculpatul H. V. și i-a predat celui dintâi suma de 400 lei, conform înțelegerii. Învinuitul R. I. nu a achitat nicio rată corespunzătoare împrumutului contractat.

3. În data de 17.01.2010 numita Csiki A. s-a întâlnit cu martorul K. R., pe care l-a întrebat dacă cunoaște vreo persoană care ar putea să-i împrumute o sumă de bani. Acesta i-a răspuns că are o astfel de cunoștință, punându-i la dispoziție numărul de telefon al inculpatului H. I.. În continuare, învinuita Csiki A. l-a contactat telefonic pe inculpat și de comun acord au stabilit să se întâlnească în ziua următoare la ora 17:00 în stația de autobuz din cartierul Ciucului. La data și ora stabilită, inculpații H. V. și H. I. s-au întâlnit cu învinuita Csiki A.. Inculpatul H. I. s-a recomandat a fi L. C., patronul firmei Crimaral, susținând că în această calitate intenționează să angajeze mai multe persoane în funcția de vânzător, ce ar urma să-și desfășoare activitatea în piața din mun. S. G.. În aceste condiții, inculpatul H. I. i-a spus învinuitei că nu dispune de sume de bani pe care să le dea cu titlu de împrumut, în schimb poate să-i procure o adeverință de salariu pe care să o utilizeze în vederea obținerii unui împrumut de la societatea Provident. Acesta a fost de acord cu propunerea inculpatului și i-a înmânat acestuia cartea de identitate, apoi cei doi inculpați au plecat și revenit în stația de autobuz în jurul orei 19:00. Inculpatul H. I. i-a restituit învinuitei cartea de identitate și i-a înmânat adeverința de venit nr. 30 din data de 15.01.2010 completată în fals de către inculpatul H. V., prin care se atesta că numita Csiki A. era angajată a . în funcția de vânzător și realiza un câștig mediu de 870 lei lunar. Totodată, inculpatul a înștiințat-o pe numita Csiki A. că urmează a fi contactată de societatea Provident pentru acordarea împrumutului. În ziua următoare, folosind înscrisul încredințat de inculpatul H. I., numita Csiki A. a solicitat acordarea unui împrumut în valoare de 1500 lei de la . IFN S.A. Fiind convinși de veridicitatea informațiilor prezentate, angajații unităților creditoare au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate pentru acordarea creditului solicitat. Pe cale de consecință s-a încheiat contractul de credit nr._ între . IFN S.A și numita Csiki A., pentru suma de 1.500 lei. După obținerea împrumutului, inculpatul H. I. a solicitat și primit de la învinuită o parte din suma acordată, motivând că îi este necesară pentru a îndeplini formalitățile în scopul angajării acesteia la societatea pe care o administrează.

4. În cursul lunii februarie 2010 în timp ce se afla împreună cu martorul K. R. într-un bar din centrul mun. S. G., învinuita D. A. a fost abordată de către inculpatul H. I., care se afla la o masă învecinată împreună cu inculpatul H. V.. Inculpatul H. I. s-a prezentat sub numele de L. C. C., administrator al ., având ca obiect de activitate comerțul cu haine second-hand. Aflând că învinuita caută un loc de muncă, inculpatul H. I. s-a oferit să o angajeze în cadrul societății menționate, în același timp solicitându-i o sumă de bani pentru a întocmi formalitățile de angajare. Întrucât D. A. nu dispunea de resurse financiare, inculpatul H. I. i-a propus să contracteze un împrumut bănesc de la societatea Provident, propunere agreată de învinuită, astfel că aceasta din urmă i-a înmânat inculpatului cartea de identitate și un curriculum vitae, iar în ziua următoare inculpatul H. I. i-a pus la dispoziție adeverință de venit nr. 19 din 22.02.2010 completată de către inculpatul H. V.. În data de 23.02.2010, numita D. A. a semnat în fața agentului Provident cererea de creditare prin care solicita acordarea unui împrumut în cuantum de 1.500 lei. La această cerere a fost atașată adeverința de venit nr. 19 din 22.02.2010 prin care se atesta în fals că învinuita D. A. era angajată a . în funcția de agent comercial și a realizat în lunile noiembrie, decembrie 2009 și ianuarie 2010 un venit mediu lunar de 800 lei. Apreciind că datele furnizate de învinuita D. A. sunt reale, angajații . IFN S.A. au aprobat cerere, astfel că la data de 23.03.2010 s-a încheiat contractul de credit nr._ societatea punând la dispoziția numitei D. A. suma de 1.500 lei cu titlu de împrumut. În schimbul serviciilor oferite inculpatul H. I. a primit 250 lei.

5. În data de26.02.2010, în jurul orei 12:00, învinuitul PATAKI C.-I. s-a întâlnit pe . mun. S. G. cu un prieten de-al acestuia, martorul K. R., care se afla în compania altor doi bărbați printre care și inculpatul H. I.. În acesta împrejurare, inculpatul H. I. a intrat în discuție cu Pataki C.-I. și, aflând că acesta nu are un loc de muncă, s-a oferit să-l angajeze la firma pe care o administrează. Totodată, inculpatul i-a comunicat celui din urmă că în vederea angajării trebuie să-i întocmească carte de muncă și fișă medicală iar pentru acesta este necesar să-i achite o sumă de bani. Întrucât învinuitul nu dispunea de resurse bănești pentru a plăti suma solicitată, inculpatul H. I. s-a oferit să-l ajute prin contractarea unui împrumut de la Provident. În acest sens, inculpatul H. I. i-a solicitat învinuitului actul de identitate, pe care l-a xerocopiat, apoi aceștia s-au deplasat împreună la un bar situat pe . H. V. a completat adeverința de venit nr. 21 din 26.02.2010 în conformitate cu care învinuitul Pataki C.-I. era angajat al . în funcția de încărcător-descărcător. În același timp, inculpatul H. I. i-a pus în vedere învinuitului că în următoarele zile va fi contactat de o angajată a societății Provident căreia va trebui să-i predea adeverința în vederea întocmirii cererii de acordare a împrumutului și a contractului de credit. La aceeași dată, învinuitul Pataki C.-I. a semnat în fața angajatului . IFN S.A o cerere de creditare prin care solicita un împrumut în valoare de 2.000 lei. La această cerere a fost atașată adeverința nr. 21 din 26.02.2010, prin care se atesta în fals că Pataki C.-I. este angajat al . în funcția de încărcător-descărcător și realizează un câștig mediu de 900 lei lunar. În data de 02.03.2010, numitul Pataki C.-I. a fost contactat de un angajat al Provident, care i-a comunicat că cererea a fost aprobată și l-a invitat să se prezinte la sediul societății pentru a ridicat suma solicitată. În urma discuțiilor purtate cu sora sa, martorul a refuzat să mai contracteze împrumutul. Conform înțelegerii, inculpatul H. I. ar fi trebuit să primească jumătate din suma aprobată.

6. În vara anului 2009, prin intermediul prietenului său B. C. M., învinuita PETERFFY E. M. l-a cunoscut pe inculpatul H. I., acesta venind la domiciliul său de mai multe ori, ocazii cu care avea inculpatul și numitul B. C. M. purtau diferite discuții și consumau băuturi alcoolice și cafea. Într-una din aceste ocazii, la data de 03.03.2010 în jurul orelor 11:00, inculpatul H. I., care era însoțit de fratele acestuia, inculpatul H. V. i-a propus învinuitei să obțină un credit de consum de la firma Provident. Învinuita Peterffy E. M. a fost de acord, astfel că inculpatul H. I. i-a prezentat o adeverință de venit ștampilată cu ștampila . și i-a solicitat acesteia cartea de identitate. În baza actului de identitate al învinuitei, inculpatul H. V. a completat adeverința de venit nr. 14/03.03.2010 în conformitate cu care învinuita era angajată a firmei Crimaral în funcția de primitor-distribuitor, realizând în ultimele 3 luni un venit mediu de 900 lei, adeverință fiind contrafăcută în condițiile în care învinuita nu a fost niciodată angajată a societății respective. În acest timp inculpatul H. I. a apelat . IFN S.A, iar apoi i-a înmânat telefonul învinuitei Peterffy E. M., care a solicitat acordarea unui împrumut de 1.800 lei, oferind detalii în legătură cu datele de identificare și locul de muncă înscris în adeverință. În jurul orei 17:00, s-a prezentat la domiciliul său o angajată a societății Provident Financial Romania IFN S.A, care, în baza datelor furnizate de învinuită, a completat documentația necesară acordării creditului. Pentru serviciile oferite, inculpatul H. I. i-a solicitat învinuitei suma de 400 de lei, care urma a-i fi remisă de îndată ce învinuita intra în posesia sumei solicitate. La scurt timp învinuita a fost anunțată că solicitarea i-a fost aprobată, astfel că în jurul orei 19:00 s-a prezentat la sediul societății creditoare și imediat ce a perfectat actele și a ridicat suma de bani acordată, respectiv 1500 lei, acesta a fost surprinsă de organele de organele de poliție, care au descins în biroul . IFN S.A și au procedat la ridicarea și restituirea către persoana vătămată a sumei împrumutate.

7. În data de 05.02.2010, inculpatul H. I. a semnat, în fața unui angajat al Provident o cererea de credit prin care solicita acordarea unui împrumut în valoare de 1.500 lei. La această cerere a fost atașată adeverința de venit nr. 32 din 05.02.2010, completată de inculpatul H. V., prin care se atesta în fals că inculpatul H. I. este angajat în funcția de șofer în cadrul . începând cu data de 20.05.2007 și a realizat în ultimele trei luni un câștig mediu de 1.600 lei. În realitate, inculpatul H. I. nu a fost niciodată angajat al societății respective. În baza datelor oferite, la aceeași dată s-a încheiat între . IFN S.A. și inculpatul H. I. contractul de credit nr._ prin care Provident a pus la dispoziția inculpatului suma de 1.500 lei, care până în prezent nu a fost restituită.

Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză grafică nr._ din 05.08.2010 (f.198-202 vol. IV dup) scrisul de mână, inclusiv de la pozițiile ,,C. Financiar Contabil” și ,,Contabil Sef” din cele șapte adeverințe de venit pe numele Peterffy E. M., R. I., Pataki C.-I., Csiki A., D. A., Sztoika Janos și H. I. a fost executat de inculpatul H. V., iar semnăturile de pe adeverințele nr. 19 din 22.02.2010 și nr. 21 din 26.02.2010 au fost, de asemenea, executate de același inculpat. În același timp, au fost avute în vedere și aspectele consemnate în declarațiile martorului L. C. C. (f. 202-206 vol. IV dup), care a relatat că în luna februarie 2009 a cesionat societatea Crimaral SRL numitului S. V. și că nu are nicio legătură cu adeverințele în discuție și nu cunoaște persoanele pe numele cărora au fost întocmite. Susținerile martorului sunt confirmate și de declarațiile martorului Stamte V. și de înscrisurile analizate la punctul I. Pentru identificarea participanților, instanța a reținut și procesele verbale de recunoaștere din planșa fotografică (f. 121-127 vol. IV dup) prin care martorii Peterffy E. M., R. I., Pataki C.-I., Csiki A., D. A., Sztoika Janos i-au recunoscut pe inculpații H., ca fiind personale care i-au îndemnat să solicite credite de la . IFN S.A. și au obținut beneficii financiare de pe urma acestor activități. Au fost avute în vedere și declarațiile oferite în cursul urmării penale de inculpații H. I. și H. V.. Inculpatul H. V. a recunoscut că, fără a deține vreo calitate sau funcție în cadrul ., la sugestia fratelui său H. I., a fost de acord să falsifice mai multe adeverințe de salariu cu scopul de a fi ulterior utilizate de diferite persoane care nu beneficiu de un loc de muncă pentru contractarea de împrumuturi de la societatea Proveident. Acesta a mai arătat că împreună cu fratele său învățau peroanele respective să plătească rate din când în când, iar pentru această activitate primeau diferite sume de bani.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H. I. care, în perioada noiembrie 2009 – martie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale i-a determinat pe numiții Sztoika Janos, R. I., Csiki A., D. A., Pataki C. I. și Peterfy E. M. să încheie contracte de credit cu . IFN S.A., furnizându-le adeverințe de venit falsificate prin intermediul cărora instituția financiară a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor, suferind un prejudiciu prin acordarea sumelor indicate mai sus unor persoane care nu îndeplineau condițiile legale pentru a obține un credit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal. (6 acte materiale), în prezent art. 47 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal (6 acte materiale). Fapta aceluiași inculpat de a acorda sprijin inculpatului H. V. pentru a falsifica un număr de șapte înscrisuri sub semnătură privată – adeverințe de venit, prin furnizarea cărților de identitate ale persoanelor anterior menționate, precum și datelor sale de identificare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal (7 acte materiale), în prezent art. 47 rap. la art. 322 alin. 1 Noul Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal (7 acte materiale). Fapta aceluiași inculpat de a utiliza un înscrisul sub semnătură privată falsificat în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv contractarea unui împrumut de la . IFN S.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals vizând un înscris sub semnătură privată prevăzută de art. 291 teza II Cod penal din 1969, în prezent art. 323 teza II Noul Cod penal.

S-a apreciat că fapta inculpatului H. V. care, în perioada noiembrie 2009 – martie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat un număr de șapte adeverințe de venit pe numele Sztoika Janos, R. I., Csiki A., D. A., Pataki C. I., Peterfy E. M. și H. I., prin atestarea în mod mincinos că aceste persoane sunt angajați al societății . și, de asemenea, prin contrafacerea subscrierii, semnând în numele altor persoane la rubrica compartiment financiar contabil și contabil șef, înscrisuri pe care le-a încredințat inculpatului H. I., pentru ca acestea să fie depuse în vederea contactării de credite de consum de la . IFN S.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal (7 acte materiale), în prezent aceeași infracțiune prev. de art. 322 al. 1 Noul Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal (7 acte materiale). S-a apreciat că acțiunea inculpatului H. V., care, în aceeași perioada, i-a acordat sprijin inculpatului H. I. prin falsificare celor șapte adeverințe de venit pentru a utilizate în vederea obținerii unor credite prin inducerea în eroare a . IFN S.A., credite ce au fost acordate de către unitatea solicitată învinuiților Sztoika Janos, R. I., Csiki A., D. A., Peterfy E. M. și inculpatului H. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal din 1969 (7 acte materiale), în prezent art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal (7 acte materiale).

IV. În cursul lunii februarie 2012, în căutarea unui mod de a procura sume de bani în mod ilicit, inculpații T. L., H. V. și K. I. s-au hotărât să închirieze schele metalice pentru construcții, pe care ulterior să le vândă fără acordul proprietarului și să încaseze contravaloarea acestora. În acest scop, la data de 19 aprilie 2010 inculpatul H. V. a cesionat . de la S.-KRAUSZ HANNELORE, între cele două părți fiind încheiat contractul de cesiune la actul constitutiv al ., care a primit dată certă prin încheierea nr. 2664 emisă de BNP G. G.. Totodată, în realizarea aceluiași scop, inculpatul H. V., dobândind calitatea de administrator și asociat unic, a hotărât modificarea domeniului și obiectului principal de activitate al societății în ,,lucrări de demolare a construcțiilor și de pregătire a terenului”. În executarea hotărârii infracționale, în data de 22.04.2012 inculpatul T. L. a contactat telefonic persoana vătămată I. F. prezentându-se drept ,,P. Geza”, administrator de șantier și s-a arătat interesat de închirierea de schele metalice pentru o suprafață de aproximativ 700 mp, solicitând detalii referitoare la prețul închirierii. În același scop, a doua zi persoana vătămată a fost contactată telefonic de către inculpatul H. V., în calitate de administrator al ., împreună convenind să se întâlnească în data de 28.04.2008 în mun. Pitești, jud. Argeș, pentru a discuta cu privire la încheierea unui contract având ca obiect închirierea de schele metalice pentru construcții.

La data stabilită, înainte de a pleca spre destinație, inculpatul H. V. l-a sunat pe I. F., acesta informându-l pe inculpat în legătură cu documentele necesare pentru închirierea schelelor, respectiv cartea de identitate, actele societății STEHAIO SRL și contractul de prestări servicii. În acest sens, inculpații K. I. și H. V. au încheiat și semnat în locuința celui dintâi un contract de prestări servicii fictiv între . în calitate presator, reprezentata legal de către inculpatul H. V. si . în calitate de prestator, reprezentata legal de numitul D. L., având ca obiect termoizolații cu polistiren de 10 cm extrudat. În jurul orelor 11:30, inculpații au ajuns la locația indicată, în fața persoanei vătămate prezentându-se inculpatul H. V., administratorul ., inculpatul T. L. ca fiind ,,P. Geza”, administrator de șantier și inculpatul K. I., care s-a recomandat ,,L.” inginerul de șantier, reprezentant al .. În această împrejurare, persoana vătămată a început să prezinte caracteristicile schelelor oferite spre închiriere, iar față de modalitatea de întrebuințare descrisă de inculpați, I. F. a apreciat că aceștia ar avea nevoie de schele metalice pentru o suprafață mai mare, respectiv 1.000 mp, propunere agreată de inculpați. În continuare, inculpații i-au prezentat persoanei vătămate documentele solicitate, relativ la contractul de prestări servicii încheiat între . și . inculpatul K. I. susținând că la rândul său . a contractat lucrările vizând termoizolarea mai multor blocuri de la Primăria Municipiului S. G..

Fiind convins de veridicitatea informațiilor furnizate și de autenticitatea documentelor prezentate de inculpați, persoana vătămată I. F. a fost de acord să le închirieze schelele. Astfel, a fost încheiat între . SRL, reprezentată de I. F. în calitate de administrator și locator și ., reprezentată de H. V., în calitate de administrator și locator contractul de locațiune nr. 8/28.04.2010 având ca obiect schelă metalică în suprafață de 1000 mp, pe o durată de la 90 de zile până la120 de zile pentru prețul de 1,7 euro/mp plus TVA. Pentru executarea contractului, părțile au stabilit ca bunul să fie predat ulterior datei de 03.05.2010 într-o locație din mun. S. G., . ocazie, inculpatul H. V. a eliberat în alb biletul la ordin . reprezentând o garanție pentru buna executare a contractului. Pe cale de consecință, la data de 04.05.2010, persoana vătămată I. F. a asigurat transportatul bunurilor până la . G., unde a fost întâmpinat de inculpații H. V. și T. L., care au direcționat autocamionul încărcat cu schele spre o altă locație decât cea stabilită inițial, susținând că vehiculul nu poate ajunge la locul unde urmează a fi montată schela, din cauza spațiul îngust dintre blocuri, iar terenul unde ar urma să fie descărcată marfa este proprietatea inculpatului K. I., în realitate acesta aparținând martorului Kerestely A.. Ajungând la adresa situată pe Calea Arcușului, în timp ce marfa era descărcată, a venit la fața locului și inculpatul K. I., care, după ce a purtat multe discuții cu persoana vătămată s-a oferit că o să-i prezinte locul unde urmau a fi amplasate schele precum și lucrări de termoizolație a blocurilor efectuate de firma sa, care în realitate erau executate de . SRL.

Odată cu descărcarea schelelor, persoana vătămată le-a solicitat inculpaților H. V. și T. L. să-i achite contravaloarea chiriei pentru folosirea schelei, respectiv, suma de 4123, 35 lei conform facturii nr._ eliberată la aceeași dată pe numele ., factură ce a fost semnată și ștampilată de inculpatul H. V.. De asemenea, a fost întocmit între Iordanescu F. în calitate de locator si H. V. în calitate de locatar procesul verbal de predare-primire anexa nr.1 la contractul de locațiune nr.8/28.04.2010 în care au fost menționate toate elementele si caracteristicile schelei. Deși inițial inculpații au fost de acord să-i plătească persoanei vătămate avansul solicitat, ulterior, la sugestia inculpatului K. I., persoana vătămată a acceptat la plată biletul la ordin BTRL3BT8917374 emis de ., completat și semnat de inculpatul H. V. cu scadență în data de 06.05.2010. La data de 06.05.2010, inculpatul K. I. a vândut schelele martorului Miriut C. D. în schimbul sumei de 4.500 euro. În aceeași zi, persoana vătămată a introdus la plată biletul la ordin primit de la inculpatul H. V. pentru acoperirea sumei de 4123,35 lei, care a fost refuzat pe motiv de lipsă de mandat a semnatarului. Schelele metalice au fost recuperate și predate persoanei vătămate, care și-a recuperat în mare parte prejudiciul, cu excepția câtorva piese accesorii în valoare de 2500 de lei.

În același sens, instanța a reținut și înscrisurile predate de către persoana vătămată și depuse la dosarul cauzei, a avut în vedere declarația martorului H. I., declarația martorului I. M., martorul Miriuț C. D., martorul S. M., înscrisurile de depuse la dosar, respectiv factura nr. ST 0014001și chitanța nr. 001 din data de 06.05.2010 emise de . pe numele ,,cumpărătorului PF. Miriuț C. D.”, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la aceeași dată între ., reprezentată de H. V. în calitate de vânzător și PF Miriuț C. D., în calitate de cumpărător, având ca obiect 1000 mp schelă pentru prețul de 4.500 euro (f. 65-71 vol. V dup), precum și factura_, chitanțele nr. 002 din data de 06.05.2010, respectiv 003 din data de 07.05.2010 și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.05.2010 între . și ., având ca obiect 260 m² schelă metalică pentru prețul de 5950 lei, toate aceste înscrisuri dovedind că inculpații au dispus fără drept de schele metalice proprietatea persoane vătămate de îndată ce au intrat în posesia lor. A fost avută în vedere și declarația oferită de inculpatul H. V. în cursul urmăririi penale (f. 225-235 vol. V dup) când acesta a recunoscut că a existat o înțelegere între acesta și inculpații T. L. și K. I. de a închiria schele metalice pentru a le vinde ulterior, inculpatul K. I. având un cumpărător pentru schele chiar anterior deplasării la mun. Pitești, În plus, inculpatul a precizat că în realitate . a fost cesionată pentru ca prin intermediu acestei societăți să inducă în eroare persoana vătămată, în același scop inculpatul T. L. atribuindu-și identitatea de P. Geza, iar inculpatul K. I. prezentându-se drept contractant și executant al unor lucrări recepționate chiar de la Primăria Mun. S. G..

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H. V. care, la data de 28.04.2010, prezentându-se drept reprezentatul legal al unei societăți STEHAIO SRL care a contractat lucrării de termoizolații de la ., l-a indus în eroare pe I. F., administrator la . SRL, determinându-l să încheie un contract de închiriere având ca obiect 1000 mp de schelă metalică în valoare de 17.000 euro, în realitate urmărind vânzarea schelei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen din 1969 (în prezent art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal).

S-a apreciat că fapta inculpaților K. I. și T. L., care, atribuindu-si nume și calități mincinoase, efectuând demersuri în vederea identificării persoanei vătămate (inculpatul T. L.), întocmind și semnând în fals contractul de prestări servicii între . și ., având ca obiect lucrări de termoizolații cu polistiren (inculpatul K. I.) l-au ajutat pe inculpatul H. V. să-l determine pe I. F., administrator al . SRL să încheie cu . un contract de închiriere având ca obiect 1000 mp de schelă metalică în valoare de 17.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cod penal din 1969, în prezent art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există o acțiune a fiecărui inculpat de induce în eroare, respectiv de a acorda ajutor material și moral, anterior și concomitent comiterii faptei, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv că intenționează să închirieze un bun și să-l folosească conform destinației, în realitate urmărind vânzarea acestuia, producându-se rezultatul periculos prevăzut de lege – crearea unei pagube persoanei vătămate . SRL reprezentată legal de I. F., constând în contravaloarea bunului închiriat, între acțiunea inculpaților și urmare existând o legătură de cauzalitate directă. În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au acționat cu intenție directă, urmărind producerea acestui rezultat. Având în vedere că toți trei inculpați au acționat coordonat și simultan pentru inducerea în eroare a persoanei vătămate, primul săvârșind fapta în mod nemijlocit, iar inculpații K. I. și T. L. în calitate de complici concomitenți, în sarcina acestora urmează a fi reținută cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod penal din 1969, în prezent art. 77 lit. a) Noul Cod penal.

V. În cursul lunii mai 2010, urmărind să profite cât mai mult de împrejurarea că inculpatul H. V. a preluat . în calitate de asociat unic și administrator, inculpații T. L., H. I. și H. V. au luat hotărârea de a închiria utilaje folosite la executarea lucrărilor de excavație pe care ulterior să le vândă și să încaseze contravaloarea acestora, inculpatul I. M. asumându-și sarcina de a identifica prin intermediul internetului oferte de închiriere a unor astfel de bunuri.

1. Astfel, la data de 10.05.2010, inculpatul T. L. a primit de la I. M. o listă cu anunțuri de închiriere utilaje și, selectând unul dintre acestea, l-a contactat pe G. I., care oferea spre închiriere un miniexcavator. Cu acesta ocazie, inculpatul T. L. arătându-se interesat de ofertă, a stabilit cu persona vătămată ca pentru mai multe detalii să se întâlnească în mun. B., unde va veni alături de șeful său, inculpatul H. V.. După aproximativ 30 de minute, G. I. a fost contactat din nou, de această dată, de către inculpatul H. V., care i-a relatat că a încheiat un contract de presări servicii cu societatea Romtelecom și, întrucât a depășit termenul de execuție a lucrărilor are nevoie urgentă de un utilaj pentru a excava un șanț și a realiza împământarea cablului de fibră optică, stabilind de asemenea să se întâlnească în mun. B..

În ziua următoare, inculpații T. L. și H. V., însoțiți de H. I., și I. M. s-au deplasat cu autoturismul Renault având numărul de înmatriculare_, condus de cel din urmă, la punctul de întâlnire din zona CFR B.. H. I. și I. M. au rămas la autoturism, în timp ce cu persoana vătămată G. I. s-au întâlnit inculpatul H. V. și inculpatul T. L., care s-au prezentat drept ,,șeful de lucrare” și, respectiv ,,șeful de șantier” și persoana care urma să manipuleze utilajul. De la această locație, cei trei s-au deplasat cu autoturismul condus de persoana vătămată la un restaurant situat la ieșire din mun. B. spre localitatea Timișul de Jos, unde au discutat cu privire la condițiile de închiriere a utilajului, context în care inculpat H. V. i-a prezentat persoanei vătămate actele constitutive ale ., reluând discuția anterioară vizând scopul folosirii utilajului, în final convenind ca în următoarea zi să încheie contractul și inculpații să preia bunul. După finalizarea discuțiilor, inculpații au fost preluați de către I. M. și H. I. și înainte de a se deplasa spre domiciliu, au oprit în mun. B., identificând un conducător auto care să asigure transportul utilajului a doua zi. La data stabilită, inculpații T. L. și H. V. s-au deplasat cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ condusă de numitul C. P. la domiciliul persoanei vătămate G. I. din localitatea Drajna, .. Ajungând la destinație, persoana vătămată le-a prezentat inculpaților miniexcavatorul marca „Takeuki-108-TB” și a efectuat mai multe manevre cu acesta pentru a dovedi că este în stare de funcțiune, apoi i-a dat inculpatului T. L. indicații de întrebuințare, acesta la rândul său efectuând mai multe manevre, în final miniexcavatorul fiind încărcat în autoutilitară alături de o cupă lată si un nivelator aferente aceluiași utilaj. În această împrejurare inculpatul H. V. a întocmit și semnat contractul de închiriere între ., reprezentată legal de același inculpat în calitate de client și G. D. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, reprezentată de G. D. în calitate de presator, având ca obiect ,,închiriere ,,Takeuki” în perioada 12.05._10, pentru onorariul de 7.200 lei, care urma a fi achitat bilunar prin două plăți de câte 3.600 lei. De asemenea, în virtutea calităților anterior asumate, inculpatul H. V. a întocmit și un proces verbal de predare – primire, în conformitate cu care inculpatul T. L. se obliga să-i restituie miniexcavatroul persoanei vătămate la data prevăzută în contract și în aceeași stare de funcționare, înscris care a fost semnat de inculpatul T. L. în calitate de reprezentant al ., persoana vătămată Gontea I. în calitate de reprezentant al Î.I. G. D. si C. P., în calitate de martor.

În continuare, inculpații s-au deplasat în mun. S. G., depozitând miniexcavatorul pe același teren situat în . Kerestely A.. De la această locație, inculpatul T. L. și H. I. au asigurat transportul bunului până în mun. Odorheiul S., unde s-au întâlnit cu Veszteg Janos și cu martorul M. T., care îi așteptau la . fiind anterior contactați de către inculpatul T. L. în scopul vânzării utilajului. La fața locului a sosit și martorul F. S., care a fost anunțat în prealabil de către martorul M. T. cu privire la oferta de vânzare a miniexcavatorului aparținând Î.I. G. D.. Martorul F. S. a testat utilajul și, fiind mulțumit de starea tehnică de funcționare, a fost de acord să-l cumpere, oferind în acest sens prețul de 3.500 euro, sumă cu care inculpatul T. L. a fost de acord, deși inițial solicitase în schimbul utilajului suma de 5.000 euro. Totodată, inculpatul T. L. și H. I., care s-a prezentat drept ,,șeful firmei” l-au asigurat pe cumpărător că utilajul nu este sustras. Cu aceeași ocazie, inculpatul T. L. a întocmit factura nr. 14 din data de 12.05.2010 prin care atesta că . îi furnizează cumpărătorului F. S. un ,,Mini Buldoexcavator” în schimbul sumei de 20.750 lei, inclusiv TVA, factură ce a fost semnată de H. I. și ștampilată cu ștampila .. Banii obținuți în urma vânzării utilajului au fost împărțiți între H. I. și inculpații T. L. și H. V.. La data de 25.08.2010, la solicitarea organelor de poliție, martorul F. S. a fost de acordat să le predea miniexcavatorul, care a fost restituit proprietarului.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere că declarațiile de recunoaștere ale inculpaților se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv cu plângerea și declarațiile oferite de persoana vătămată G. I., dar și cu înscrisurile depuse la dosar constând în ,,contract de prestări servicii” încheiat între ., reprezentată legal de inculpatul H. V. și G. D. Întreprindere Individuală, reprezentată de G. D., având ca obiect închiriere miniexcavatroului marca Takeuki (formularul tipizat ce a fost completat fiind similar cu utilizat de inculpatul H. V. și K. I. la întocmirea contractului de prestări servicii fictiv între . si . în scopul de a-l induce în eroare pe I. F.), procesul verbal de predare – primire a utilajului, semnat de inculpatul T. L. având aplicată ștampila . (f. 28 vol. VI dup), care atestă că inculpații T. L. și H. I. au intrat în posesia miniexcavatroului. De asemenea, cu privire la intenția inculpaților de a o induce în eroare pe persoana vătămată G. I. instanța va avea în vedere și declarația oferită de inculpatul T. L. în cursul urmăririi penale, care a recunoscut că între acesta și inculpatul H. V. a existat o înțelegere prealabilă de a vinde utilajele pe care urmau a le închiria prin intermediul ., chiar înainte de a contacta persoanele vătămate. În același sens, urmează a fi reținută și declarația inculpatului H. V., din care rezultă inculpatul T. L. l-a anunțat că are ,,o comandă” pentru vânzarea unui excavator în mun. Odorheiul S., iar vânzarea utilajului preluat de la persoana vătămată G. I. s-a realizat de același inculpat împreună cu H. I., în final primind din contravaloarea utilajului suma de 300 euro. Referitor la circumstanțele în care a inculpații au dispus fără drept de utilajul aparținând Î.I. G. D., instanța a avut în vedere declarația martorului M. T., declarația martorului F. S..

2. Continuându-și activitatea infracțională, în dorința de a obține alte venituri din vânzarea de utilaje obținute sub pretextul închirierii în vederea executării unor lucrări fictive, la data de 24 mai 2010 inculpatul T. L. a solicitat și primit o nouă listă cu oferte de închiriere excavatoare. În acest context, inculpatul T. L. a contactat telefonic persoana vătămată Târu M., arătându-se interesat de oferta postată prin intermediul internetului de acesta, ofertă vizând închirierea unui miniexcavator marca Komatsu. Consultându-se cu asociatul său P. C., coproprietar al utilajului, Târu M. l-a anunțat pe T. L. că aceștia sunt de acord să-i închirieze miniexcavator, dar pentru acesta va fi necesar să se deplaseze în mun. C. unde se află depozitat bunul. Această conversație s-a purtat în prezența inculpaților I. M. și H. I., care s-au înțeles cu inculpatul T. L. să se deplaseze împreună în localitatea anterior menționată. În același context, inculpatul H. I. a împrumutat de la martorul M. P., autovehiculul marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare_ pe care urma să îl conducă la destinație inculpatul I. M.. În același scop, inculpații au primit de la H. V. ștampila și actele constitutive ale ..

În dimineața zilei de 26.05.2010, inculpații T. L., H. I. și I. M. s-au deplasat cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul I. M., cu toate că acesta avea dreptul de a conduce suspendat încă din data de 28.09.2009, în parcarea hipermarketului Metro, unde s-au întâlnit cu persoana vătămată P. C.. Persoana vătămată împreună cu inculpații T. L. și I. M. s-au deplasat cu autoturismul condus de cel dintâi în localitatea Malu M. pentru a verifica starea utilajului. Ajungând la destinație, inculpatul T. L. a efectuat mai multe manevre cu acesta, constatând că se află în stare de funcționare, timp în care a sosit la fața locului și persoana vătămată Ț. M.. Întrucât inculpații nu aveau actele societății asupra lor, persoana vătămată Ț. M. și inculpatul I. M. s-au deplasat la autoturismul parcat în parcarea Metro, unde rămăsese inculpatul H. I., împrejurare în care inculpatul I. M. i-a înmânat persoanei vătămate documentele ., după care acesta din urmă s-a deplasat la biroul notarial, unde deja se aflau persoana vătămată P. C. și inculpatul T. L., iar inculpații H. I. și I. M. au părăsit localitatea cu același autoturism, întorcându-se în mun. S. G.. Înainte de a încheia contractul, sesizând că inculpatul T. L. nu are nicio calitate în cadrul ., persoanele vătămate i-au cerut lămuriri inculpatului, context în care acesta a afirmat că firma aparține cumnatei sale și ar urma să execute lucrări de excavație pentru îngroparea unor cabluri de fibră optică în rețeaua Romtelecom. Fiind convinși de veridicitatea informațiilor oferite de inculpatul T. L., persoanele vătămate au căzut de acord să-i închirieze utilajul inculpatului ca persoană fizică, sens în care între Târu M. și P. C., în calitate de proprietar și T. L. în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul având ca obiect închirierea miniexcavatorul marca Komatsu pc-27R pentru un termen de 4 luni începând cu data de 26 mai 2010 până la data de 10 septembrie 2010 în schimbul unei chirii stabilită la suma de 450 lei pe zi, contract autentificat la BNP I. Vergica conform încheierii nr. 674 din data de 26 mai 2010. De asemenea, cu aceeași ocazie a fost încheiat între aceleași părți și un proces verbal de predare primire, semnat de inculpatul T. L. în calitate de chiriaș-primitor.

Ulterior, inculpatul și persoanele vătămate au revenit în locul în care se afla depozitat utilajul, care a fost încărcat pe o platforma și transportat la indicațiile inculpatului T. levente pe un teren situat la intersecția dintre localitățile Ilieni și Sâncraiu, unde se afla o clădire în construcție, locul fiind ales de comun acord de către inculpați pentru a nu crea suspiciuni șoferului autoutilitarei. Contravaloarea transportului a fost achitată de inculpatul H. I.. În scopul vânzării utilajului, inculpatul T. L. a luat legătura din nou cu Veszteg Janos, care s-a oferit să trimită un trailer pentru a încărca miniexcavatroul și a-l transporta în mun. O. S.. Astfel, la data de 28.05.2010, inculpații T. L. și H. V. au pornit spre localitatea indicată, pe traseu primind indicații de la o cunoștință de-a numitului Veszteg Janos, respectiv ,,Janos G."” să descarce utilajul pe un teren de fotbal din localitatea Băile Homorod. La fața locului au sosit ,,Janos G."” împreună cu o persoană necunoscută, cărora inculpatul T. L. le-a predat cheile utilajului. Totodată aceștia i-au invitat pe inculpați să aștepte într-un local pentru a primi banii, iar la scurt timp le-au solicitat să se deplaseze într-un alt local, mai mic, pentru nu atrage atenția asupra lor. În timp ce consumau câte o bere în incinta celui de-al doilea restaurant, în local au intrat B. Oszkar împreună cu mai multe persoane, care l-au agresat fizic pe inculpatul T. L., pe motiv că anterior inculpatul l-a indus în eroare să-i închirieze un excavator pe care ulterior l-a vândut fără acordul său. Pentru același motiv, B. Oszkar a reținut miniexcavatorul aparținând persoanelor vătămate Târu M. și P. C. în contul celui pe care i l-a înstrăinat fără drept inculpatul T. L., depozitându-l la domiciliul unui prieten de-al său pe nume S. A.. Urmărind să recupereze o parte din prejudiciul astfel creat, inculpatul T. L. l-a contactat pe Veszteg Janos, căruia i-a solicitat să le transmită celor care l-au agresat să-i achite o sumă de bani, în caz contrar urmând a sesiza organele de poliție. În consecință, inculpatul a fost anunțat să se deplaseze la OMV B., unde i-a fost livrată prin intermediul unui serviciu de curierat rapid suma de 1.000 lei. La data de 25.08.2010, organele de poliție au ridicat de la domiciliu martorului nume S. A. din ., jud. Harghita, miniexcavatorul marca Komotsu, care a fost restituit persoanelor vătămate.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv cu plângerea și declarațiile oferite de persoanele vătămate Târu M. și P. C., declarația martorului M. P., declarația martorului Baloght Ozskar declarația inculpatului I. M..

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților T. L. și H. V., care la data de 12.05.2010 au indus în eroare persoana vătămată G. I., determinând-o să le închirieze miniexcavatorul marca Takeuki în valoare de 24.237,92 lei în scopul utilizării acestuia la executarea unor lucrări fictive, utilaj de care au dispus fără drept, cauzându-i un prejudiciu persoanei vătămate constând în contravaloarea utilajului și lipsa de folosință, precum și fapta inculpatului T. L., care la data de 26.05.2010 a indus în eroare persoanele vătămate Târu M. și P. C. cu ocazia încheierii unui contract de închiriere având ca obiect un miniexcavator marca Komatsu pc27 în valoare de 14.000 euro, sub pretextul executării unor lucrări în rețeaua Romtelecom, în realitate urmărind și realizând vânzare utilajului, ce a avut drept rezultat producerea unui prejudiciu constând în contravaloarea bunului și lipsa de folosință a acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 din Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale), în prezent două infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 Noul Cod penal în privința inculpatului T. L.; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 din C.pen. din 1969, în prezent art. 244 alin. 1 Noul Cod penal (fapta din12.05.2010), în ceea ce îl privește pe inculpatului H. V..

Fapta inculpaților H. I. și I. M., care în intervalul 24 – 26 mai 2010, au acordat ajutor inculpatului T. L. pentru inducerea în eroare a persoanelor vătămate Târu M. și P. C. în modalitatea descrisă mai sus, ajutor constând în furnizarea de informații cu privire la oferte de închiriere utilaje, conducerea autoturismului la locația acestora și însoțirea inculpatului la întâlnirea cu persoanelor vătămate (inculpatul I. M.), respectiv asigurarea mijlocului de transport și a resurselor financiare pentru efectuarea deplasării, precum și însoțirea inculpatului T. L. la adresa indicată de acestea (inculpatul H. V.), întrunește, în raport de fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 3 din Cod penal din 1969, în prezent art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal.

Fapta inculpatului I. M., respectiv aceea că în ziua de 26 mai 2010, a condus pe drumurile publice situate pe traseu mun. S. G. – mun. C. și retur autoturismul VW cu numărul de înmatriculare_ în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată începând cu data de 02.09.2009 întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (în prezent infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al. 2 Noul Cod penal), astfel că urmează a reține și incidența concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b C.pen. din 1969, în prezent art. 38 alin. 2 Noul Cod penal.

VI. La data de 28.06.2010 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S. Gherorghe cu sub nr._ rechizitoriul nr. 1568/P/2010 din data de 26.08.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. I. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și tentativă la viol, prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969, constând în aceea că în data de 09.06.2010 inculpatul prin constrângere fizică a forțat partea vătămată D. R. Eszter să întrețină relații sexuale, începând executarea actelor de constrângere, actul sexual nefiind consumat întrucât persoana vătămată a reușit să fugă din autoturism.

În data de 02.07.2010, în jurul orelor 16:00, la solicitarea numitului K. I., inculpatul I. M. însoțit de o persoană rămasă neidentificată s-a deplasat la domiciliul numitei D. R. Eszter din ., parte vătămată în dosarul menționat mai sus și întrucât nu cunoștea limba maghiară a apelat la serviciile numitei Duka M. pentru a-l ajuta să se înțeleagă cu cea dintâi și totodată pentru a-i indica adresa la care acesta locuiește. Ajungând la destinație, inculpatul I. M. a chemat-o pe D. R. Eszter în fața porții unde parcase autoturismul și a început să discute cu acesta prin intermediul martorei Duka M.. Astfel, prezentându-se drept frate al numitului K. I., inculpatul I. M. i-a propus numitei D. R. Eszter să-și retragă plângerea formulată împotriva lui K. I. în dosarul anterior menționat, oferindu-i în schimb suma de 1.000 lei. D. R. Eszter a evitat să-i dea un răspuns cert inculpatului, motivând că pentru a lua o decizie cu privire la propunerea inculpatului trebuie ca mai întâi să discute cu părinții săi, care la acel moment nu se aflau la domiciliu. În continuare, inculpatul I. M. a încercat să o convingă pe D. R. Eszter, dar față de lipsa de hotărâre a acesteia, a considerat că ar fi oportună o nouă întâlnire la care să participe și părinții numitei D. R. Eszter. Înainte de a pleca, inculpatul a solicitat și a primit de la D. R. Eszter numărul de apel al acesteia. La o dată ulterioară, inculpatul I. M. a încercat să o contacteze telefonic pe numita D. R. Eszter și s-a deplasat din nou la domiciliul acestei împreună cu o persoană de sex feminin neidentificată, fără a realiza scopul urmărit. Fiind sfătuită în prealabil de organele de anchetă să anunțe dacă este contactată de vreo persoană în legătură cu calitatea acesteia de persoană vătămată în dosarul nr._, numita D. R. Eszter a sesizat organele de polițe cu privire la demersurile efectuate de către inculpatul I. M..

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I. M. care la data de 02.07.2010, pentru a zădărnici judecata acestuia, i-a acordat ajutor numitului K. I., inculpat în dosarul penal nr._ (nr. unic 1568/P/2010), constând în aceea că a încercat să o determine pe numita D. R. Eszter, parte vătămată în dosarul menționat, să-și retragă plângerea formulată, oferindu-i în acest sens suma de 1.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 din Cod penal din 1969, în prezent infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 NCP. În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în ajutorul dat numitului K. I. inculpat în dosarul penal nr._, pentru a zădărnici judecata acestuia, elementului material realizându-se, astfel, sub forma favorizării personale. Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei, ex re. În același context, instanța a reținut că, deși judecata nu a fost zădărnicită în situația de față, partea vătămată nefiind determinată să-și retragă plângerea, acesta fapt nu s-a datorat inculpatului, care a pus în executare intenția infracțională, ajutându-l pe inculpatul din cauza în discuție.

S-a constatat că de la data săvârșirii infracțiunii și până la soluționarea prezentei a existat o succesiune de legi penale, astfel că se impune alegerea legii penale mai favorabile, conform art. 5 noul Cod penal. Având în vedere obligativitatea deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 care a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 20.05.2014, făcând aplicarea legii penale în mod global, instanța a reținut că în mod evident raportat la instituțiile juridice incidente în cazul inculpaților, legea penală mai favorabilă în situația fiecăruia dintre aceștia este Codul penal din 1969. În acest sens, pe lângă faptul că în conformitate cu noul Cod penal regimul sancționator al concursului de infracțiuni presupunere adăugarea unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, instanța a avut în vedere și tratamentul sancționator al recidivei (reținută în sarcina inculpaților H. I., T. L. și K. I.) care, în cazul Noului Cod penal, vizează cumulul aritmetic în timp ce în Codul penal din 1969 aceasta este sancționată conform cumulului juridic, respectiv prin absorbție și aplicarea facultativă a unui spor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților instanța a reținut dispozițiile art. 52 Cod penal din 1969 referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, atât cele de înșelăciune care au fost comise cu prilejul încheierii unui contract și au presupus în cele mai multe cazuri utilizarea de mijloace frauduloase sau calități mincinoase și pentru săvârșirea cărora au fost comise și infracțiuni de uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât și cele împotriva siguranței pe drumurile publice, care denotă o ,,specializare” a inculpatului I. M. în comiterea unui asemenea gen de fapte, dar și infracțiunea de favorizare a infractorului vizând infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, comisă prin încercarea de a influența persoana vătămată, în condițiile în care poziția procesuală a acesteia era determinată pentru aflarea adevărului. De asemenea, instanța a avut în vedere numărul relativ mare de acte materiale și infracțiuni reținute, în special în sarcina inculpaților H. I. H. V. și I. M., modalitatea de săvârșire, respectiv prin colaborarea mai multor persoane cu roluri prestabilite, forma de participație reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați, prejudiciul ridicat cauzat persoanelor vătămate, care a fost recuperat însă nu ca urmare a inițiativei inculpaților, în unele cazuri nefiind recuperat (pct. I., III.), sau recuperat doar parțial (pct. IV.) și urmarea mai gravă care s-ar fi putut produce ținând cont că activitatea infracțională a încetat doar ca urmare a intervenției organelor de poliție.

Cu privire la circumstanțele personale, instanța a reținut că inculpații H. I. și H. V. au fost condamnați și în alte rânduri pentru săvârșirea unor fapte de înșelăciune sau furt calificat, dovedind existența unei patern infracțional și faptul că procurarea unor sume de bani o realizează aproape exclusiv prin astfel de mijloace. În plus față de acesta, inculpatul H. I. a săvârșit faptele în stare de recidivă postxecutorie, iar în cursul judecății a participat la proces numai ca urmare a extrădării în vederea executării pedepsei pe teritoriul țării, aceste aspecte demonstrând o periculozitate sporită. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere că ambii inculpații au avut o atitudine de recunoaștere a tutor faptelor, contribuind în acest fel în mod decisiv la soluționarea cu celeritate a cauzei și la recuperarea prejudiciului.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I. M., instanța a constatat că acesta, deși lipsit de antecedente penale, s-a lăsat atras cu ușurință în activitatea infracțională propusă de ceilalți inculpați, acționând în modalități diferite și dovedind o disponibilitate spre orice modalitate ilicită care ar putea să-i aducă un folos material facil. De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în mare parte comiterea faptelor și s-a prezentat în fața instanței, manifestând interes față de situația sa.

Cu privire la inculpatul K. I., instanța a constatat că activitatea infracțională a acestuia este relativ redusă în raport de situația celorlalți inculpați, fiind reținută în sarcina sa o singură faptă de înșelăciune, dar și că în timpul judecății inculpatul a avut o atitudine sinceră. În același timp instanța a constatat că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, suferind mai multe condamnări, chiar în prezent aflându-se în executarea unor pedepse privative de liberate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T. L., instanța a avut în vedere că acesta a săvârșit fapte la scurt timp după ce a fost eliberat din penitenciar, precum și conduita manifestată în timpul judecății, timp în care inculpatul a fost arestat preventiv și a executat o pedeapsă privativă de liberate în Germania, participând la proces fie prin realizarea de video-conferințe fie ulterior liberării din detenție. Totodată, constată că, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de evaluare și al celorlalte înscrisuri depuse la dosar, acesta suferă de o boală cronică – S., provenind dintr-o familie destrămată, ca urmare a sinuciderii tatălui său când inculpatul avea vârsta de 9 ani, acesta la rândul său având o tentativă de suicid în perioada în care se afla în penitenciar și, cu toate că a conștientizat consecințele faptelor sale pe care și le-a asumat, acesta nu prezintă un nivel optim al motivației pentru schimbarea comportamentului defectuos. Relativ la cererea formulată de apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor, instanța a constatat că inculpatul nu a acoperit prejudiciul produs în cauză, pentru a se reține și a da eficiență dispozițiilor art. 74 ind. 1 Cod penal din 1969.

În ceea ce privește cerere formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului T. L. vizând contopirea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată de Tribunalul Regional Munchen în dosarul nr. 264 Vrs_/12 cu pedepsele stabilite prin prezenta, instanța a constatat că o modificare a pedepsei se poate realiza în situațiile prevăzute de art. 585 Noul Cod de procedură penală, respectiv în cazul constatării existenței concursului de infracțiuni, recidivă, pluralitate intermediară sau a unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni. În același timp, având în vedere că hotărârile invocate de petent au fost pronunțate în Germania, instanța a constatat că o astfel de hotărâre își poate produce efectul în România doar după recunoașterea sa conform dispozițiilor Legii 302/2004. Astfel, conform art. 140¹ al. 2 din Legea nr. 302/2004 se pot recunoaște hotărârile judecătorești străine și pe cale incidentală, în cadrul unui proces în curs, dacă se urmăresc alte efecte juridice decât executarea în regim de detenție a pedepsei, în cauză petentul dorind deducerea perioadei deja executate în străinătate din pedeapsa în executarea căreia se află în prezent. De asemenea, alineatul 4 al aceluiași articol prevede condiția ca hotărârea recunoscută să se dovedească necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la integrarea sa.

În speță, instanța a avut în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania, definitivă la data de 25.03.2013(f. 175-186 vol. VI), la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a 10 infracțiuni de furt dintre care 4 cazuri prin efracție și 2 cazuri de tentativă de furt, mereu în coroborare cu pagube materiale în concurs de delicte în 27 de cazuri de înșelăciune prevăzute de art. 242 I, II, 243 I nr. 1, nr. 3, 244 I nr. 3, 263 I, III nr. 1, 248 a, 303, 303 c, 22, 23, 25 II, 52, 53, 54 și art. 154 II Cod penal german. Prin aceeași hotărâre s-a reținut că faptele au fost comise în perioada 25.09.2011 – 29.05.2012. Potrivit relațiilor referitoare la executarea pedepsei, persoana condamnată a fost arestată la data de 30.05.2012, iar prin decizia din data de 20.03.2014, conform legislației germane, s-a dispus să se facă excepție de la executarea în continuare a pedepsei totale privative de libertate de 3 ani și 4 luni la data expulzării condamnatului de pe teritoriul Republicii Federale Germania, care s-a realizat la data de 15.04.2014. Din examinarea hotărârii de condamnare s-a constatat că în cauză este îndeplinită cerința dublei incriminări prevăzută de art. 136 alin.1 lit. b din Legea nr. 302/2004, cum și celelalte cerințele art.136 alin.1 lit. a (hotărârea este definitivă și executorie) și lit. d (nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare). Astfel, faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a) și i) Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (10 acte materiale), violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (9 acte materiale), ambele cu aplic art. 33 lit. a) teza a II-a Cod penal din 1969, precum și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (26 acte materiale) și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 (fapta din 28.11.2011), toate cu aplic. art. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 privind concursul de infracțiuni și art. 5 Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabilă. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 25.03.2012 și nu există vreun motiv de nerecunoaștere a hotărârii de condamnare stipulate de art.136 alin. 2 și 3 ori de art. 151 din reglementarea menționată. Totodată, conform fișei de cazier judiciar (f.231-232 vol. VI), verificărilor în sistemul ECRIS (f. 221 vol. VI) și susținerilor inculpatului (f. 204 vol. VI), acesta nu a mai fost cercetat sau judecat în România pentru săvârșirea faptelor mai sus menționate. Având în vedere considerentele expuse, apreciind astfel că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, iar deducerea perioadei deja executate în străinătate din pedeapsa rezultantă ce urmează a fi aplicată prin prezenta poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei inculpatului, instanța a admis cererea formulată de apărătorul din oficiu și, pe cale de consecința, în baza art. 140¹alin. 2 rap. la art. 136 din Legea nr. 302/2004 va recunoaște sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania, definitivă la data de 25.03.2013, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, instanța a avut în vedere că așa cum reiese din fișa de cazier depusă la dosarul cauzei, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 311/07.09.2006 (def. prin decizia penală nr. 343/R/11.05.2007 a Curții de Apel B.), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, fiind eliberat la data de 17.02.2010, existând un rest de 447 de zile. Raportat la acesta, având în vedere că după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni inculpatul a comis, cu intenție, o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 1 an, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile recidivei. De asemenea, raportat la datele săvârșirii faptelor reținute în prezenta cauză, respectiv aprilie – mai 2010, instanța a constatat că restul de 447 de zile nu se împlinise, astfel că pedeapsa anterioară nu a fost executată în întregime, reținând în raport cu fiecare infracțiune, dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal din 1969 referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie.

De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat succesiv și la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare și 3 ani și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr.295/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria G., definitivă prin decizia penală nr. 36/10.03.2009 a Tribunalului Harghita. De asemenea, prin aceeași hotărâre prin aceeași sentință s-a dispus și contopirea acestor pedepse, în final inculpatul executând 3 ani și 2 luni închisoare. Prin sentința penală nr.1411/28.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sector IV București petentului i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu un spor de 3 lui închisoare, ca urmarea a contopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr.295/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria G. cu pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și un an închisoare (aplicate prin 311/07.09.2006 (def. prin decizia penală nr. 343/R/11.05.2007 a Curții de Apel B.) și restul de 923 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr.21/04.04.2002 pronunțată de Tribunalul C., în final inculpatul executând 4 ani și 9 luni închisoare. - 3 ani închisoare, prin sentința penală nr.416/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr.388/R/09.06.2011 a Curții de Apel Târgu M.. În final, toate aceste pedepse au fost contopite prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 230/R/01.11.2011 a Tribunalului Harghita, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 11 luni închisoare. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la data de 13.03.2012 și liberat condiționat la 15.05.2012, existând un rest neexecutat de 447 de zile.

Astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 C.pen. din 1969, raportat la natura infracțiunilor și persistența infracțională dovedită, dispunând revocarea liberării condiționate și contopirea restului de 447 de zile cu fiecare dintre pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare (aplicate prin prezenta), precum și cupedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania, recunoscută prin prezenta), având în vedere că ultima acțiune din componența infracțiunii de furt calificat a fost săvârșită de inculpat ulterior liberării, respectiv la data de 29.05.2012), în final aplicând pedeapsa cea mai grea.

Raportat la faptul că infracțiunile deduse judecății și cele care au fost reținute prin sentința recunoscută prin prezenta, au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a constatat ca îndeplinite condițiile pentru existența concursului de infracțiuni. În consecință, în baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus (3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare) și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care, în considerarea perseverenței infracționale a inculpatului, o va spori cu 1 an închisoare, în final inculpatul T. L. urmând a executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 37 lit. b Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul K. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din 28.04.2010). Din fișa de cazier judiciar, instanța a constatat că acesta a fost liberat condiționat la data de 04.05.2005 din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 65/24.02.3003 definitivă prin decizia penală nr. 424/R/04.06.2003 a Curții de Apel B., săvârșind din nou cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 1 an închisoare, înainte de a interveni reabilitarea sau a se împlini termenul de reabilitare în privința celei dintâi, urmând a reține dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal din 1969 referitoare la starea de recidivă postexecutorie.

De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpatul a fost condamnat și prin alte sentințe penale, respectiv:- sp. nr. 90/21.04.2009 a Judecătoriei S. G., def. prin dp. nr. 97/A/21.10.2010 a Tribunalului C. la pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare; - sp. nr. 197/1.06.2010 a Judecătoriei S. G., def. prin decizia penală nr. 125/R/11.11.2010 a Tribunalului C. la pedeapsa de 1 an închisoare; - sentința penală nr. 116/15.04.2011 a Judecătoriei S. G., def. prin decizia penală. nr. 1003/R/02.12.2011 a Curții de Apel B., la pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, 1 an și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal din 1969 pe o perioadă de 2 ani; Toate pedepsele menționate mai sus au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sp. nr. 197/1.06.2010 a Jud. S. G., pedeapsa rezultantă aplicată inițial fiind sporită cu 1 an închisoare, în final stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani și art. 64 lit. c Cod penal, respectiv interzice inculpatului dreptul de a conduce autoturisme pe o perioadă de 2 ani; - sentința penală nr. 105/15.04.2013 a Judecătoriei S. G., def. prin decizia penală nr. 925/R/08.11.2013 a Curții de Apel B. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal din 1969, 7 ani închisoare, 1 an închisoare și 10 luni închisoare; Prin aceeași sentință s-a dispus contopirea pedepse anterior menționate cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sp. nr. 197/1.06.2010 a Jud. S. G., rezultând pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal din 1969. De asemenea, prin sentința penală nr. 188/06.02.2013 a Judecătoriei Miercurea C., def. prin nerecurare la data de 26.02.2013 s-a dispus contopirea pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 90/2009 Judecătoriei S. G. și sentința penală nr. 116/2011 ale Judecătoriei S. G., stabilindu-se pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, în considerarea prevederilor sentința penală nr. 116/2011 a Judecătoriei S. G., în final inculpatului fiindu-i aplică pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pe lângă aceasta pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 65 și 66 Cod penal.

Instanța a avut în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită la data de 28.04.2010, înainte ca oricare dintre sentințele enumerate mai sus să devină definitive. Față de acestea, având în vedere că inculpatul a comis toate infracțiunile înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 33 lit. a Cod penal pentru existența concursului de infracțiuni.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul H. V. la pedeapsa 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (fapta din noiembrie 2009-martie 2010). În baza art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale), art. 396 alin. 10 NCpp și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defals în înscrisuri sub semnătură privată (fapta din noiembrie 2009-martie 2010). În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 28.04.2010). În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală și art. 5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 12.05.2010). Raportat la faptul că infracțiunile deduse judecății au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv prin sentința menționată mai sus, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile pentru existența concursului de infracțiuni conform art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

De asemenea, analizând actele dosarului, instanța a reținut că numitul H. V. a fost condamnat succesiv prin două hotărâri, respectiv: - sentința penală nr. 54/2011 a Jud. B., def. prin decizia penală nr. 479/R/16.06.2011 a Curții de Apel B., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat;- sp. nr. 234/2011 a Jud. S. G., def. prin nerecurare la data de 23.07.2011 la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 1 an închisoare; prin aceeași sentință s-a dispus anularea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 54/2011 a Jud. B., s-a constat existența concursului de infracțiuni cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin aceeași sentință, astfel că toate pedepsele au fost contopite, stabilindu-se o rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, executarea acestei pedepse fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. Raportat la data rămânerii definitive a celor două hotărâri judecătorești indicate mai sus precum și data săvârșirii faptelor care formează obiectul prezentei cauze, instanța a constatat că toate infracțiunile au fost comise înainte ca inculpatul H. I. să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind îndeplinite și în această situație condițiile pentru existența concursului de infracțiuni. De asemenea, având în vedere că aceste infracțiuni au fost săvârșite înainte de suspendarea executării pedepsei și descoperite înainte de împlinirea termenului de încercare, s-a făcut aplicarea art. 86⁵ Cod penal și s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, în baza art. 585 Cod procedură penală a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Jud. Sf. G. și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 1 an închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 234/08.07.2011 a Jud. Sf. G. ) și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 54/12.01.2011 a Jud. B.).În baza art. 36 Cod penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta (3 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare) cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 54/12.01.2011 a Jud. B. (1 an și 6 luni închisoare) și cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 234/2011 a Jud. Sf. G. (2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 1 an închisoare) și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare raportat la numărul mare de infracțiuni incluse în procedeul de contopire ce demonstrează perseverența infracțională deosebită a inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal inculpații T. L., H. V. și K. I., apelurile formulate nefiind motivate.

Prin motivele de apel, formulate oral la termenul din 29 aprilie 2015, apelantul-inculpat H. V. a arătat că a declarat apel cu privire la cuantumul pedepsei rezultante, care este unul destul de ridicat prin aplicarea unui spor de pedeapsă, aplicarea sporului nefiind obligatorie. Se arată că inculpatul a adoptat o poziție procesuală sinceră și corectă, recunoscând fără rezerve fapta de care a fost acuzat și pentru care a fost judecat, s-a prevalat și de procedura simplificată, fapt care a condus la reducerea limitelor de pedeapsă potrivit legii. Se apreciază că existența circumstanțe atenuante de ordin personal ar fi putut conduce prima instanță la coborârea mai mult a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune.

Apelantul-inculpat T. L. a formulat concluzii orale privind aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, fără a se aplica vreun spor. Se solicită a fi avut în vedere faptul că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, istoricul familial, precum și cel medical, al inculpatului, respectiv faptul că inculpatul suferă de o boală incurabilă.

Apelantul-inculpat K. I. a criticat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut fapta de care este acuzat și a beneficiat de prevederile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, fiind reduse limitele de pedeapsă. Se arată că pedeapsa aplicată efectiv este una mare raportat la participația penală a acestui inculpat în fapta de care este acuzat. Se arată că trebuie avută în vedere împrejurarea că prejudiciul creat în cauză a fost recuperat în integralitate, neexistând latură civilă în cadrul procesului penal. Se apreciază că prin contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat nu mai era necesară aplicarea unui spor pentru îndreptarea atitudinii sociale.

În apel a fost depus un înscris de către inculpatul H. V. constând în programarea întrevederilor cu consilierul din cadrul Serviciului de Probațiune C. în dosarul de supraveghere nr. 56/2011 și nu au fost administrate alte probe noi. Inculpații H. V. și K. I. nu au dorit să dea declarații în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2015, conform dispozițiilor art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de inculpatul T. L. este fondat, iar apelurile formulate de inculpații H. V. și K. I. sunt nefondate pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 417 din Codul de procedură penală (Efectul devolutiv al apelului și limitele sale), (1) instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. (2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Iar potrivit art. 419 din noul Cod de procedură penală (Efectul extensiv al apelului), instanța de apel examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea.

În speță, apelurile au fost declarate doar de către inculpații T. L., H. V. și K. I., iar inculpații H. I. și I. M. nu au formulat apel, sentința penală nr. 2/06.01.2015 a Judecătoriei S. Gheoghe, rămânând definitivă în privința inculpaților H. I. și I. M. prin neapelare.

În aceste condiții, instanța de apel va judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces, deci numai în raport cu situația inculpaților T. L., H. V. și K. I..

Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii date de către inculpații T. L., H. V. și K. I., prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpaților T. L., H. V. și K. I. la săvârșirea faptelor.

Urmare aplicării articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Se constată, la fel ca și instanța de fond, că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 față de noul Cod penal în condițiile în care pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni este stabilită potrivit art. 39 alin. 2 lit. b din noul Cod penal, prin aplicarea pedepsei cea mai grea, la care se adaugă obligatoriu un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, față de dispozițiile art. 34 lit. b din vechiul Cod penal când se aplica pedeapsa cea mai grea care putea fi sporită și nu se aplica un spor obligatoriu. Astfel, în mod justificat instanța de fond a făcut aplicarea Codului penal din 1969 ca lege penală mai favorabilă, în condițiile în care inculpații T. L. și K. I. sunt și recidiviști, săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie și respectiv postexecutorie.

Raportat la dispozițiile art. 72 din vechiul Cod penal, ținând seama de recunoașterea învinuirii de către inculpații T. L., H. V. și K. I., instanța de fond a individualizat în mod corect cuantumul pedepselor aplicate acestuia pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, reținând la încadrarea juridică dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Astfel pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. Urmare reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, limitele speciale în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, în cazul de față limitele fiind de la 2 la 10 ani închisoare, atât pentru infracțiunea de înșelăciune, cât și pentru complicitate la înșelăciune conform art. 27 Cod penal din 1969.

Inculpatul T. L. este cercetat pentru că împreună cu inculpatul K. I., atribuindu-si nume și calități mincinoase, efectuând demersuri în vederea identificării persoanei vătămate (inculpatul T. L.), întocmind și semnând în fals contractul de prestări servicii între . și ., având ca obiect lucrări de termoizolații cu polistiren (inculpatul K. I.) l-au ajutat pe inculpatul H. V. să-l determine pe I. F., administrator al . SRL să încheie cu . un contract de închiriere având ca obiect 1000 mp de schelă metalică în valoare de 17.000 euro în 28.04.2010, pentru că împreună cu inculpatul H. V., la data de 12.05.2010 au indus-o în eroare persoana vătămată G. I., determinând-o să le închirieze miniexcavatorul marca Takeuki în valoare de 24.237,92 lei în scopul utilizării acestuia la executarea unor lucrări fictive, utilaj de care au dispus fără drept, cauzându-i un prejudiciu persoanei vătămate constând în contravaloarea utilajului și lipsa de folosință, precum și pentru că la data de 26.05.2010 a indus în eroare persoanele vătămate Târu M. și P. C. cu ocazia încheierii unui contract de închiriere având ca obiect un miniexcavator marca Komatsu pc27 în valoare de 14.000 euro, sub pretextul executării unor lucrări în rețeaua Romtelecom, în realitate urmărind și realizând vânzare utilajului, ce a avut drept rezultat producerea unui prejudiciu constând în contravaloarea bunului și lipsa de folosință a acestuia.

Se reține deci în sarcina inculpatului săvârșirea, la datele de 28.04.2010 și 12.05._10, a unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, cu 2 acte materiale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și a unei infracțiuni de complicitate la înșelăciune, pentru această din urmă reținându-se și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de către trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 75 lit. a din Codul penal, ambele infracțiuni fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a din Codul penal. Pedeapsa pentru infracțiunea continuată, conform art. 42 Cod penal din 1969, era pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se putea adăuga un spor. Urmare aplicării unei circumstanțe agravante, conform art. 78 Cod penal din 1969, se putea aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special era neîndestulător, în cazul închisorii, se putea adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim. Pedeapsa în caz de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a din Codul penal, ca urmare a revocării liberării condiționate, conform art. 61 Cod penal din 1969, se obținea prin contopirea pedepsei stabilite cu restul rămas de executat la care se putea aplica un spor de până la 5 ani.

În aceste condiții, se constată că pedepsele aplicate de către instanța de fond de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune și respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate în formă continuată, sunt corect individualizate, raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 și limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, astfel cum au fost prezentate mai sus, urmare reținerii circumstanței agravante și a infracțiunii continuate.

Instanța de fond a constatat că prezentele fapte săvârșite la 28.04.2010 și 12.05._10 au fost săvârșite în perioada rămasă neexecutată de 447 de zile închisoare din executarea pedepsei de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 230/R/01.11./2011 a Tribunalului Harghita.

Din cazierul judiciar al inculpatului T. L. (fila 125 din volumul VI dosarul instanței de fond) se constată că acesta a fost liberat condiționat la data de 15.05.2012, având un rest de executat de 447 zile de închisoare din pedeapsa de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 230/R/01.11./2011 a Tribunalului Harghita, sentință de contopire, în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1411/28.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Din același cazier se constată însă, în raport de data săvârșirii faptelor 28.04.2010 și 12.05._10, că acestea au fost săvârșite în perioada rămasă neexecutată din restul rămas neexecutat de 447 zile, urmare liberării condiționate la data de 17.02.2010 din pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1411/28.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Apelul inculpatului T. L. devine astfel fondat în ceea ce privește efectuarea mențiunilor corecte privind revocarea liberării condiționate, constatându-se în același timp că nu se impune modificarea pedepselor rezultante urmare aplicării dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1969, în urma contopirii pedepselor cu restul rămas neexecutat, fiind aplicate pedepsele cele mai grele.

Se mai constată că în condițiile Legii nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința penală de condamnare a inculpatului T. L. în Germania. Potrivit hotărârii de la dosar (fila 177 din volumul VI dosarul instanței de fond), faptele au fost săvârșite în Germania în perioada 25.09.2011 – 16.01.2012, respectiv 25.09.2011, 02.01.2011, 14.10.2011, 28.10.2011, 02.11.2011, 15-16.12.2011, 31.12._12, 12-16.01.2012, 02-16.01.2012, 14.01-16.01.2012, 17.11.2011 – 29.11.2011 și 28.11.2011, iar în țară a fost arestat în perioada 13.03._12, când a fost liberat condiționat, având un rest rămas neexecutat de 4487 zile închisoare, deci ulterior datelor la care a săvârșit faptele în Germania.

Apelul inculpatului T. L. este fondat deci și în ceea ce privește revocarea greșită a liberării condiționate privind restului neexecutat de 447 zile închisoare și contopirea restului cu pedeapsa aplicată prin sentința penală din Germania, recunoscută prin hotărârea instanței de fond, pedeapsă care de altfel are putere de lucru judecat și care nu mai poate fi modificată de către instanțele din România.

Însă urmare contopirii pedepselor de 3 ani, 3 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune și înșelăciune, cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin hotărârea străină, se apreciază că în mod justificat instanța de fond a adăugat un spor de 1 an închisoare la pedeapsa cea mai grea, în condițiile în care inculpatul T. L. a dovedit perseverență infracțională, săvârșind în țară mai multe înșelăciuni, iar în străinătate un număr ridicat de furturi și înșelăciuni.

În ceea ce îi privește pe inculpații K. I. și H. V., instanța de apel constată că apelurile acestora sunt neîntemeiate. Pedepsele aplicate acestora sunt orientate spre minimul special (2 ani închisoare) și nu spre maximul special.

Se are în vedere că inculpatul K. I. este recidivist, postexecutoriu, săvârșind anterior infracțiuni de furt calificat, la regimul circulației și de lovire. Existența antecedentelor penale constituie dovada unei periculozități ridicate pe care o prezintă acest inculpat și justifică în final aplicarea de către instanța de fond a unui spor de 3 luni în plus față de sporul de 1 an închisoare aplicat deja anterior, în urma contopirii pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în prezentul dosar cu pedepsele aplicate pentru numeroasele infracțiuni prin sentințele penale nr. 188/2013 a Judecătoriei Miercurea-C. și nr. 105/2013 a Judecătoriei S.-G., respectiv 2 ani închisoare și 1 an închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 90/21.04.2009 a Judecătoriei S. G.), 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 197/1.06.2010 a Judecătoriei S. G.), 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal din 1969, 7 ani închisoare, 1 an închisoare și 10 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 105/15.04.2013 a Judecătoriei S. G.).

Inculpatul H. V. este cercetat în prezentul dosar pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni, respectiv infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată cu 7 acte materiale, înșelăciune, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată cu 7 acte materiale. Pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni sunt orientate spre minimul special și nu spre maximul special, iar în urma contopirii pedepselor aplicate pentru aceste infracțiuni, 3 ani, 1 an, 3 ani și respectiv 3 ani închisoare cu pedepsele aplicate pentru infracțiuni concurente, pentru care s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere, 1 an și 6 luni, 2 ani și 6 luni, 1 an și 8 luni și 1 an închisoare, a fost adăugat doar un spor de 6 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, spor apreciat ca justificat de către instanța de apel în contextul perseverenței infracționale manifestată de acest inculpat. Se remarcă și faptul că pedepsele pentru care a fost anulată suspendarea sub supraveghere, conform cazierului judiciar prin sentințele penale nr. 54/2011 și 234/2011 au fost aplicate de asemenea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, înșelăciuni și fals în înscrisuri sub semnătură privată, deci același gen de infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul și în prezentul dosar.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admis ca fondat apelul declarat de inculpatul T. L. împotriva sentinței penale nr. 2/06.01.2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa cu privire la indicarea pedepsei pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate dispusă față de inculpatul T. L. și cu privire la revocarea liberării condiționate și contopirea restului cu pedeapsa stabilită de instanța din Germania.

Rejudecând, va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de „4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1411/28.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București”, în loc de pedeapsa de „4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 230/R/01.11./2011 a Tribunalului Harghita”. Va înlătura mențiunea privind „revocarea în temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a liberării condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Jud. Miercurea C., și contopirea restului neexecutat de 447 zile cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania recunoscută prin prezenta și aplicarea inculpatului a pedepsei cea mai grea, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare”. Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate și va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații H. V. și K. I. împotriva aceleiași sentințe penale, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 și art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul T. L. împotriva sentinței penale nr. 2/06.01.2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează cu privire la indicarea pedepsei pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate dispusă față de inculpatul T. L. și cu privire la revocarea liberării condiționate și contopirea restului cu pedeapsa stabilită de instanța din Germania, și rejudecând:

Revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de „4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1411/28.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București”, în loc de pedeapsa de „4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 775/28.06.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 230/R/01.11./2011 a Tribunalului Harghita”.

Înlătură mențiunea privind „revocarea în temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod penal a liberării condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sp. nr. 775/28.06.2011 a Jud. Miercurea C., și contopirea restului neexecutat de 447 zile cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 264 JS_/12 din data de 08.02.2013 a Judecătoriei Munchen – Republica Federală Germania recunoscută prin prezenta și aplicarea inculpatului a pedepsei cea mai grea, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare”.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate apeluri formulate de inculpații H. V. și K. I. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpații H. V. și K. I. la plata sumei de 400 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 900 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. Ș. A. C. M.

GREFIER

R. G.

plecată din instanță semnează grefier șef secție

D. B.

Red.M.Ș./30.09.2015

Dact.B.D./02.10.2015

Jud. fond C.M. B.

- 2 exemplare -

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice....		Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 428/2015. Curtea de... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel BRAŞOV