Frauda la vot (art.387 NCP). Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 2920/226/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 69/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 05 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 267 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05 februarie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 267/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr._, în baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală și art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 393 și art. 33 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. C., fiul lui V. și I., născut la data de 17.08.1987 în Municipiul F., județul B., cetățean român, domiciliat în ., județul B., posesor al C.I. . nr._, emis de S.P.C.L.E.P. F., C.N.P._, cunoscut cu antecedente penale, studii 10 clase, divorțat, cu doi copii, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de fraudă la vot.
În baza art. 67 alin. 2 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii sau după considerarea ca executată a acesteia, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
S-a constatat că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 334/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 Cod penal din 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 334/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. 2 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, a cărei executare începe după executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, sau după considerarea ca executată a acesteia, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a fost interzisă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să achite către stat suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. din dosarul nr. 815/P/2014, înregistrat la Judecătoria F. cu nr._, a fost trimis în judecată inculpatul B. I. C. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de fraudă la vot, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal.
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu în data de 27 august 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a administrat proba cu declarația inculpatului, astfel că la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța de fond l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală. Inculpatul a solicitat să fie judecat după procedura de drept comun, astfel că, în temeiul art. 378 Cod procedură penală, a procedat la audierea acestuia.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 20.10.2014, a fost administrată proba testimonială cu martorii C. B. M. și B. M., propuși de către inculpat.
Din înscrisurile depuse la dosar în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile date de inculpatul B. I.-C. și de martorul C. V., s-a reținut că, în data de 25.05.2014, cu ocazia alegerilor europarlamentare, inculpatul B. I.-C. s-a prezentat la Secția de Votare nr. 440 Cincșor unde a solicitat să-și exercite dreptul de vot.
Astfel, i s-a cerut actul de identitate, a fost înscris pe lista suplimentară, a semnat declarația prin care a susținut că nu și-a mai exercitat dreptul la vot și nici nu îl va mai exercita la o altă secție de votare în data de 25.05.2014, i s-a înmânat un buletin de vot și, conform prevederilor legale, i s-a aplicat un timbru autocolant pe verso-ul cărții de identitate . nr._. După ce a aplicat ștampila pe buletinul de vot, B. I.-C. a introdus buletinul în urna de vot și i-a fost restituit actul de identitate menționat.
Mai târziu, în jurul orei 18:30, B. I.-C. s-a prezentat la Secția de Votare nr. 312 C. pentru a-și exercita încă o dată dreptul la vot, în localitatea de domiciliu. Potrivit declarațiilor martorilor C. B. M. și B. M., a fost identificat în lista permanentă, a semnat pentru primirea buletinului de vot, a predat cartea de identitate . nr._ și a intrat în cabina de vot.
În timpul ce B. I.-C. se afla în cabina de vot, martorul C. B. M., membru al Biroului Electoral al Secției de Votare nr. 312 C., a observat că acesta avea lipit pe verso-ul actului de identitate autocolantul ce atesta faptul că posesorul acestuia își exercitase dreptul de vot la o altă secție de votare. În acest context, la ieșirea din cabina de vot, a fost oprit de către președintele secției de votare, care i-a reținut buletinul de vot înainte de a fi introdus în urnă.
Martorii C. B. M. și B. M., audiați în fața instanței de fond, au declarat că inculpatul a recunoscut că a votat la o altă secție doar după ce s-a depistat că avea autocolantul lipit pe actul de identitate, motivând că a crezut că are dreptul să voteze și în localitatea de domiciliu, și că înainte de a i se înmâna buletinul de vot nu a declarat că ar mai fi votat încă o dată, în aceeași zi, după cum a susținut acesta prin declarația dată în fața instanței în data de 29.09.2014.
Din raportul de expertiză criminalistică grafică nr._ din 06.06.2014, a rezultat că semnăturile inculpatului de pe lista electorală permanentă a Secției de Votare nr. 312 C., de pe lista suplimentară a Secției de Votare nr. 440 Cincșor, precum și de pe declarația inculpatului pe propria răspundere dată în fața membrilor comisiei Secției de Votare nr. 312 C., reprezintă reproduceri xerografice ale semnăturilor inculpatului.
S-a apreciat că fapta inculpatului B. I.-C. care, în data de 25.05.2014, s-a prezentat la Secția de Votare nr. 312 C. și a încercat să voteze încă o dată, după ce în prealabil și-a exercitat dreptul de vot în aceeași zi la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul Secției de Votare nr. 440 Cincșor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la fraudă la vot, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, cu privire la elementul material, există acțiunea inculpatului de a încerca să voteze de două ori, urmarea periculoasă prevăzută de lege, constând în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, în speță, infracțiunea prevăzută de art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal, făcând parte din Titlul IX Cod penal – infracțiuni electorale, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și urmare, rezultând din materialitatea activității desfășurate de făptuitor.
Fapta săvârșită a rămas însă în stare de tentativă, fiind o tentativă imperfectă, idonee, întrucât a fost pusă în executare intenția de a săvârși infracțiunea, inculpatul începând săvârșirea acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii, fără ca aceasta să fie însă finalizată, întrucât a intrat în cabină cu buletinul de vot și a aplicat ștampila, executarea fiind întreruptă de către membrii Secției de Votare nr. 312 C., care la ieșirea din cabină, nu l-au mai lăsat să introducă buletinul în urnă.
În acest sens, instanța de fond a respins apărările inculpatului relativ la faptul că în speță este vorba despre o imposibilitate de săvârșire a infracțiunii datorită modului în care a fost concepută infracțiunea, cu referire la faptul că nu a fost dezlipit autocolantul de pe actul de identitate, întrucât, dacă inculpatul nu ar fi fost depistat la timp de către membrii secției de votare, ar fi introdus buletinul în urnă, infracțiunea consumându-se înainte de a se observa respectivul autocolant. Astfel, instanța de fond a apreciat că nu există în speță o imposibilitate absolută de săvârșire a infracțiunii, care, conform art. 32 alin. 2 Cod penal, nu constituie tentativă.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea prevăzută de art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal și rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatul având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor lor negative, după cum rezultă din modul de săvârșire a acțiunii ce constituie elementul material.
La stabilirea pedepsei și individualizarea acesteia, au fost invocate prevederile art. 33 Cod penal coroborate cu art. 393 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 387 alin. 1 Cod penal, precum și dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, modul de comiterii al acesteia, fiind o infracțiune electorală, esențialmente de pericol, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea procesuală a acestuia, nu în totalitate sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite, inițial în fața organelor de urmărire penală, cu motivarea că ar fi uitat că a mai votat o dată, iar apoi declarând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 29.09.2014 că ar fi anunțat membrii secției de votare la . a mai votat înainte de a i se fi înmânat buletinul de vot, ceea ce nu s-a confirmat prin probatoriul administrat.
Din înscrisurile depuse la dosar în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul B. I.-C., în vârstă de 27 de ani, cu antecedente penale, provine dintr-o familie dezorganizată, nu deține un loc de muncă stabil și i s-au mai aplicat sancțiuni cu caracter administrativ, iar ca studii are 10 clase.
Din analiza fișei de cazier judiciar, s-a reținut că prin sentința penală nr. 334/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Raportat la data săvârșirii faptei, 25.05.2014, s-a constatat că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 334/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.
Potrivit art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969, se menține și după . Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Astfel, deși raportat la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 334/22.10.2013 și fapta dedusă judecății în prezenta cauză, se constată că există o pluralitate intermediară de infracțiuni, conform art. 44 Cod penal, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 2 Cod penal, referitoare la contopirea pedepsei aplicate pentru noua infracțiune cu pedeapsa anterioară, întrucât conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, prevederi speciale, care se aplică cu prioritate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B. I.-C., solicitând, prin intermediul concluziilor orale ale apărătorului ales, în principal achitarea sa, iar în subsidiar aplicarea pedepsei amenzii.
În ceea ce privește starea de fapt, apelantul a arătat că fapta comisă constituie o tentativă improprie, neidonee potrivit noului Cod penal, întrucât în modul în care inculpatul a gândit săvârșirea infracțiunii, era imposibilă consumarea infracțiunii; la data de 25.05.2014, inculpatul B. I. C. s-a prezentat pentru prima dată la alegeri europarlamentare, se afla și sub influența băuturilor alcoolice, înțelegând că dacă a votat într-o altă localitate pe listă suplimentară, poate vota și la el în localitate; inculpatul s-a prezentat cu cartea de identitate ce avea lipită pe verso un timbru autocolant din acea zi, astfel că ar fi putut vota doar pe fondul unei grave neglijențe a membrilor Comisiei Electorale. În aceste condiții, se impune achitarea sa, nefiind vorba despre o faptă penală.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, apelantul a arătat că a fost condamnat prin sentința penală nr. 334/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat; potrivit vechiului Cod penal sub imperiul căruia a fost aplicată, respectiv, potrivit art. 37 din Codul penal de la 1969, nu constituie recidivă; art. 81 Cod penal din 1969, permitea aplicarea suspendării condiționate atunci când exista o condamnare anterioară de până în 6 luni; deși instanța de fond a constatat că în cauză există o pluralitate intermediară de infracțiuni, nu a aplicat dispozițiile speciale ale pluralității intermediare, întrucât a apreciat că prioritară este revocarea suspendării condiționate; fiind incidentă pluralitatea intermediară, aplicarea art. 44 alin. 2 Cod penal, cu privire la contopire, este obligatorie. Or, în aceste condiții, chiar dacă inculpatul B. I. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni, această pedeapsă trebuia contopită în condamnarea veche, astfel că ar fi rezultat o pedeapsă de 6 luni cu suspendare.
În fine, apelantul a arătat că, față de gradul redus de pericol social al faptei și de modul în care inculpatul B. I. C. a conceput infracțiunea, se impunea o pedeapsă cu amendă, dat fiind că art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal prevede această alternativă.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefundat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, nemijlocit, în cadrul cercetării judecătorești efectuate, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția inculpatului B. I. C. în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta constând în aceea că, în data 25.05.2014, după ce și-a exercitat dreptul de vot la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul Secției de Votare nr. 440 Cincșor, fiind înscris pe listă electorală suplimentară, s-a prezentat și la Secția de Votare nr. 312 C., la care era repartizat potrivit domiciliului și a încercat să voteze încă o dată.
Sub aspectul formei de comitere a infracțiunii imputate în sarcina inculpatului, în mod temeinic a fost reținută tentativa, având în vedere împrejurarea că apelantul, după ce și-a exercitat dreptul de vot, fiind înscris pe lista electorală suplimentară, s-a deplasat la secția de votare de domiciliu, a primit buletinul de vot, pe care a aplicat ștampila, fiind împiedicat să introducă buletinul în urnă prin intervenția unuia dintre membrii biroului electoral al secției de votare.
Este nefondată susținerea apelantului conform căreia tentativa comisă ar fi improprie întrucât, prin modul în care a fost concepută, infracțiunea nu se putea consuma, inculpatul nedezlipind timbrul de pe fața posterioară a actului de identitate.
Instanța de apel reține că tentativa improprie, în ambele sale forme ( relativ improprie, respectiv, absolut improprie ), presupune punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care este realizată în întregime, dar rezultatul socialmente periculos nu se produce fie din cauza insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite de inculpat ( tentativa relativ improprie ), fie din cauza modului greșit de concepere al infracțiunii ( tentativa absolut improprie ).
Or, în speță, realizarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 387 alin. 1 lit. b Cod penal a fost întreruptă, inculpatul fiind împiedicat, în modalitatea arătată mai sus, să introducă buletinul de vot cuprinzând opțiunea sa electorală în urna specială.
Prezența autocolantului, care atesta exercitarea dreptului la vot, pe verso-ul actului de identitate, nu constituie un argument în sensul comiterii unei tentative absolut improprie întrucât dacă inculpatul introducea buletinul de vot în urnă înainte ca membrii biroului electoral al secției de votare să verifice actul de identitate și sub acest aspect, infracțiunea se consuma.
De altfel, din chiar declarația martorei C. B. M. rezultă că, în timp ce inculpatul se afla în cabina de vot, când se pregătea să îi lipească pe cartea de identitate autocolantul care atesta exercitarea dreptului de vot, a observat că mai avea unul lipit; în acest moment, a anunțat-o pe președinta biroului electoral al secției de votare, iar la ieșirea din cabina de vot, inculpatul a fost oprit să introducă în urnă buletinul de vot.
De asemenea, nu trebuie omis faptul că la momentul exercitării dreptului de vot pe listă suplimentară, inculpatul a completat și semnat o declarație pe propria răspundere în sensul că nu și-a exercitat dreptul de vot și nu îl va mai exercita la o altă secție de votare, împrejurare care înlătură apărările acestuia relative la faptul că nu ar fi știut că nu poate vota și la secția de domiciliu.
În ceea ce privește susținerea săvârșirii faptei pe fondul consumului de alcool, inculpatul a nu a probat existența cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 29 Cod penal, ci doar a afirmat că, în ziua respectivă, consumase băuturi alcoolice.
Relativ la modul în care a fost individualizată pedeapsa, sentința primei instanțe este în afara oricărei critici.
În mod temeinic, dintre pedepsele alternative prevăzute de art. 387 Cod penal, judecătorul cauzei a ales închisoarea, cuantumul acesteia fiind stabilit la limita minimă obținută prin aplicarea reducerii cu jumătate a pedepsei prevăzută de lege ca urmare aplicării dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei ( art. 33 Cod penal ); în cauză, nu sunt incidente circumstanțe atenuante, inculpatul neavând o poziție constantă relativ la recunoașterea și asumarea infracțiunii comise; în plus, este cunoscut cu antecedente penale.
Relativ la acest din urmă aspect, se impune a fi menționat că prezenta faptă a fost săvârșită în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, dispusă prin sentința penală nr. 334/22.10.2013 a Judecătoriei F., definitivă prin nerecurare.
Contrar celor susținute de apelant, prin intermediul apărătorului ales, deși față de cuantumul pedepsei anterioare ( 6 luni închisoare ) sunt incidente dispozițiile privind pluralitatea intermediară, tratamentul sancționator nu este cel prevăzut de art. 44 alin. 2 Cod penal, ci acela stabilit prin art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Astfel cum a reținut și prima instanță, după . noului Cod penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține, iar regimul juridic al acesteia, inclusiv sub aspectul revocării, este cel prevăzut în Codul penal din 1969.
Or, potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Se constată așadar că în această situație, deși formal există o pluralitate de infracțiuni ( sub forma fie a recidivei, fie a pluralității intermediare, cum este în speță ), legiuitorul a reglementat un regim sancționator diferit de cel al recidivei ori pluralității intermediare, fiind obligatorie executarea efectivă atât a pedepsei anterioare, cât și a celei stabilite pentru infracțiunea comisă în termenul de încercare.
Așa fiind, în mod legal prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969, singura modalitate de executare permisă în speță, date fiind antecedentele penale menționate, fiind aceea a detenției.
Relativ la solicitarea apelantului de aplicare a pedepsei amenzii, Curtea constată că în sistemul noului Cod penal, cuantumul amenzii este stabilit prin sistemul zilelor amendă, iar cuantumul unei zile amendă este determinat ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Or, în speță, inculpatul nu a făcut vreo dovadă din care să rezulte că realizează venituri și este în măsură plătească suma stabilită cu acest titlu; dimpotrivă, din dosarul de urmărire penală rezultă că nu are loc de muncă, este divorțat și are în întreținere doi copii.
Situația sa personală a determinat concluzia instanței de apel în sensul că pedeapsa amenzii nu poate fi aplicată, cu atât mai mult cu cât executarea efectivă a pedepsei anterioare determina imposibilitatea executării pedepsei amenzii.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și drept expuse în cele ce preced, constatând că nu este incident niciun motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 267/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 267/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./11.02.2015
Dact. O.S./11.02.2015
2 exemplare
Jud. fond: P. M.-Garofița
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
