Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 281/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 18558/197/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 281/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 16 aprilie 2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată A2:

Președinte – M. D. - judecător

Judecător – R. C. D.

- Grefier – C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr.2855/S din data de 03 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 08 aprilie 2015 iar apoi pentru 16 aprilie 2015, când,

CURTEA

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin sentința penală nr.2855/3.12.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus în temeiul art. 386 alin.1 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. F. în infracțiunile de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969 (persoană vătămată Universitatea Transilvania), furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g, i, Cod penal din 1969 (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.) și violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a condamnat inculpatul R. F., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (persoană vătămată Universitatea Transilvania).

În temeiul art. 65 alin.1 Cod penal din 1969 a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, constând în interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei

În temeiul art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul R. F. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.).

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a condamnat inculpatul R. F. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.).

În temeiul art. 33 Cod penal din 1969, art. 34 lit. b Cod penal din 1969 și art. 35 Cod penal din 1969 a contopit cele trei pedepse aplicate în prezenta cauză, respectiv două pedepse în cuantum de 3 ani închisoare și o pedeapsă în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, fiind aplicată pedeapsa de 3 ani (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, constând în interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

A constatat că infracțiunile analizate în prezenta cauză au fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.2191/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013 definitivă prin nerecurare la data de 10.12.2013, respectiv prin sentința penală nr.1815/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013, definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013.

A constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului R. F. prin sentința penală nr.2191/2013 și sentința penală nr.1815/02.10.2013 sunt concurente.

În baza art. 86⁵ raportat la art. 85 al. 1 Cod penal din 1969 a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2191/2013, definitivă prin nerecurare la data de 10.12.2013 precum și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1815/2013, definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013.

În baza art. 585 Cod procedură penală a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1815/2013 definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013 și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969 a contopit cele trei pedepse de câte trei ani închisoare de mai sus cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2191/2013 definitivă prin nerecurare la data de 10.12.2013, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită conform celor mai sus arătate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, fiind aplicată pedeapsa de 3 ani (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, constând în interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

A constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr.536/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ modificată și definitivă prin decizia penală nr.218/. a Curții de Apel B. și sentința penală nr.1407/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 25.06.2014.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal din 1969 din cuprinsul sentința penală nr. 536/2014 a Judecătoriei B. cu referire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1815/2013 a Judecătoriei B. și a repus în individualitatea sa pedeapsa de 2 ani închisoare.

A constatat că pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o Cod penal pe o durată de 5 ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe perioada executării pedepsei.

A înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86⁵ Cod penal din 1969 raportat la art. 85 Cod penal din 1969 din cuprinsul sentinței penale nr.1407/06.06.2014,definitivă prin nerecurare la data de 25.06.2014, cu referire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1815/2013 a Judecătoriei B. și a repus în individualitatea sa pedeapsa de 1 an închisoare.

A constatat că prin sentința penală nr. 1407/06.06.2014, definitivă prin nerecurare la data de 25.06.2014, a fost aplicat sporul de 6 luni închisoare, aflat sub autoritate de lucru judecat.

În temeiul art. 36 Cod penal din 1969 raportat la art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal din 1969, pe o durată de 2 ani cu pedepsele de mai sus, respectiv 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o Cod penal pe o durată de 5 ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe perioada executării pedepsei, respectiv 1 an închisoare, fiind aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul de 6 luni închisoare stabilit conform sentinței penale nr. 1407/06.06.2014 definitivă prin nerecurare la data de 25.06.2014, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

A menține pedeapsa accesorie stabilită conform sentinței penale nr.536/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ modificată și definitivă prin decizia penală nr. 218/. a Curții de Apel B., și a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h și o Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

A menținut măsura de siguranță constând în confiscarea specială a unui cuțit cu mâner din plastic de culoare neagră, dispusă prin sentința penală nr.536/19.03.2014.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, a dedus din pedeapsa aplicată durata executată, respectiv 06.08._13, 24.01.2014 la zi.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 536/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ modificată și definitivă prin decizia penală nr. 218/. a Curții de Apel B., respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 633/08.05.2014, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1708/26.06.2014, definitivă prin necontestare la data de 11.07.2014 și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Pe latură civilă, în temeiul art. 19 alin. 3 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 1357 Cod civil, a admis acțiunile civile formulate de persoanele vătămate UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, R. A. G., P. I. D. și A. I. și, în consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 3.158,26 lei reprezentând daune materiale datorate persoanei vătămate UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, la plata sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase persoanei vătămate P. I. D., la plata sumei de 2.500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase persoanei vătămate R. A. G., precum și la plata sumei de 150 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase persoanei vătămate A. I..

În temeiul art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 22 alin. 1 Cod procedură penală a luat act de faptul că persoana vătămată S. M. C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză în cuantum de 400 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut următoarele.

Prin rechizitoriul nr._/P/2013 întocmit la data de 27.06.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de deținere în altă cauză, a inculpatului R. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 229 alin. 1 lit d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod pena, reținându-se următoarele.

La data de 24.11.2013, inculpatul R. F. a pătruns, prin efracție și escaladare, în interiorul unui laborator din corpul de clădire V al persoanei vătămate Universitatea Transilvania B., situat în municipiul B., . unde a sustras două bobine de inducție și un sistem complet PC.

În noaptea de 22/23.01.2014, același inculpat a pătruns în camera nr. 2 a căminului nr. 2 din Complexul Memorandului din municipiul B., de unde a sustras mai multe bunuri constând în bijuterii, produse cosmetice, ceasuri și alimente aparținând persoanei vătămate Ș. M. C., laptop marca MSI și accesorii, bijuterii și produse cosmetice aparținând persoanei vătămate R. A. G., bijuterii, un ceas, o pilotă, o pătură, un prosop și alimente aparținând persoanei vătămate P. I. D., respectiv bijuterii aparținând persoanei vătămate A. I..

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu mijloace de probă, administrate în fază de urmărire penală, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (filele 34, 100 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/30.12.2013 (filele 59-66 dosar urmărire penală), procese verbale de reconstituire (filele 68-82, filele 123-131 dosar urmărire penală), procese verbale de cercetare la fața locului (filele 17-31, filele 86-99 dosar urmărire penală), înscrisuri (filele 83-84, filele 132-134 dosar urmărire penală), declarații martori Hirsch L., S. I., H. M., G. N. și M. G. F. (filele 40-42, dosar urmărire penală, filele 43-45 dosar urmărire penală, filele 46-51 dosar urmărire penală, filele 119-121 dosar urmărire penală), declarații persoane vătămate Universitatea Transilvania B., prin reprezentant legal, Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I. (fila15, filele 38-39, fila 85, filele 109-112, filele 104-107, filele 114-115, filele 117-118 dosar urmărire penală), declarații inculpat R. F. (filele 136-138, 140-142, 145-149, filele 152 dosar urmărire penală).

Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză, s-a constatat faptul că inculpatul nu a fost reținut sau arestat în cauză, nefiind dispuse nici alte măsuri preventive pentru faptele reținute în sarcina sa.

Referitor la poziția procesuală adoptată de inculpatul R. F. pe parcursul desfășurării urmăririi penale, acesta a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, precum și vinovăția sa în comiterea acestora.

La dosarul cauzei a fost depusă fișa privind situația juridică a inculpatului precum și fișa de cazier judiciar (fila 7, filele 22-23,), sentința penală nr. 1708/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2014 definitivă prin neapelare (filele 36-37), sentința penală nr. 1815/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013 definitivă prin neapelare la data de 22.10.2013 ( filele 38-41), sentința penală nr. 536/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ și decizia penală nr. 218/. a Curții de Apel B., prin care a rămas definitivă ( filele 42-45, filele 45-48), sentința penală nr. 1407/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ definitivă prin neapelare la data de 25.06.2014 ( filele 49-50).

Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală (filele 136-138, 140-142, 145-149, filele 152 dosar urmărire penală), recunoscând săvârșirea faptelor, iar în cursul judecății, la termenul din data de 13.10.2014 s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată precum și vinovăția sa, conform declarației consemnată și redată la fila 51 din dosar.

Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, în cauză a fost avut în vedere materialul probator administrat în fază de urmărire penală.

Pe latura civilă a cauzei, persoana vătămată Universitatea Transilvania B., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă pentru suma de 3.158,26 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

Persoana vătămată Ș. M. C., s-a constituit parte civilă pentru suma de 400 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, pe parcursul procedurilor desfășurate în cauză acesta formulând cerere de renunțare la pretențiile civile solicitate în fază de urmărire penală.

Persoana vătămată R. A. G., s-a constituit parte civilă pentru suma de 2.500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase iar persoana vătămată P. I. D. a solicitat acordarea sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase

Totodată, persoana vătămată A. I. s-a constituit parte civilă pentru suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 24.11.2013, inculpatul R. F. a pătruns, prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei, în sala V II-1, având destinația de Laborator privind tehnologia presării la rece, din corpul de clădire “V” al Universității Transilvania B., situat pe . municipiul B..

De aici inculpatul a sustras două bobine de inducție și un sistem complet PC.

Ulterior, în noaptea de 22/23.01.2014, prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei din material PVC, inculpatul a pătruns în camera nr. 2 din incinta căminului studențesc nr.2 din Complexul Memorandului B., de unde a sustras mai multe bunuri, constând în bijuterii, produse cosmetice, alimente și un laptop marca MSI, aparținând persoanelor vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I..

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală coroborate cu declarațiile persoanelor audiate în aceeași fază.

Sub aspectul faptei comisă în dauna persoanei vătămate Universitatea Transilvania B., declarațiile de recunoaștere formulate de inculpat în fază de urmărire penală se coroborează cu aspectele desprinse din conținutul procesului verbal de reconstituire și de cercetare la fața locului, precum și cu împrejurările relevate în urma analizei declarațiilor formulate în fază de urmărire penală de martorii Hirsch L., S. I. și H. M..

Sub aspectul faptelor comise în dauna persoanelor vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I., situația de fapt expusă în conținutul plângerii penale formulată la data de 23.01.2014, este confirmată prin conținutul desprins din conținutul procesului verbal de reconstituire întocmit la data de 19.02.2014, precum și prin conținutul declarațiilor formulate de martorul M. G. F..

La data comiterii faptelor, camera din interiorul căreia au fost sustrase bunuri, era locuită de persoanele vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I., în calitate de studente în cadrul Universității Transilvania B..

În drept, fapta inculpatului R. F., care la data de 24.11.2013, a pătruns, prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei, în sala V II-1, din corpul de clădire “V” al Universității “Transilvania” din B., de unde a sustras două bobine de inducție și un sistem complet PC, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

Faptele aceluiași inculpat, care în noaptea de 22/23.01.2014, prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei a pătruns în camera nr. 2 din cadrul căminului studențesc nr.2 din Complexul Memorandului B., de unde a sustras mai multe bunuri, aparținând persoanelor vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 și violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și art. 33 Cod penal din 1969.

Pentru o mai bună înțelegere a soluțiilor care vor fi pronunțate în cauză, instanța a analizat separat infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cu referiri efectuate atât cu privire la încadrarea juridică oferită acestora, cât și la structura obiectivă și subiectivă a faptelor analizate.

Sub aspectul încadrării juridice stabilită pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, instanța a făcut următoarele precizări, analizate din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate.

Potrivit art. 5 alin.1 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:

a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.

Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise la data de 24.11.2013, respectiv 22/23.01.2014, iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.02.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.

b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă

Referitor la aspectul analizat, instanța a reținut faptul că infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu reținute în sarcina inculpatului conform reglementării instituită prin dispozițiile vechiului cod penal, se regăsesc și în actuala reglementare sub încadrarea juridică oferită de prevederile art. 228 raportat la art. 229 alin. 1 lit d Cod penal, respectiv art. 228 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal.

c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă

În legătură cu această cerință, instanța a constatat faptul că vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de încriminare, cauzelor care înlătură răspunderea penală sau a modalității de executare a pedepsei.

În analiza acestui aspect, s-au avut în vedere și consecințele juridice prevăzute de reglementările succesive cu privire la instituțiile penale relevante pentru cauza soluționată, în speță starea de recidivă postcondmnatorie și concursul de infracțiuni, care au fost analizate global, conform considerentelor deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul Penal, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014

În consecință, instanța a apreciat faptul că încadrarea juridică stabilită conform vechilor dispoziții penale are un caracter mai favorabil, cu toate că, în mod implicit, determină reținerea unei infracțiuni suplimentare în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de violare de domiciliu, care în contextul noilor prevederi, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, constituie un element circumstanțial agravant al infracțiunii de furt calificat.

În justificarea acestei opinii, au fost avute în vedere tratamentul sancționator al recidivei postcondmnatorii, precum și al concursului de infracțiuni, care potrivit noilor prevederi instituie regula cumulului aritmetic între restul de pedeapsă rămas de executat și pedeapsa aplicată în cauza analizată, în vreme ce dispozițiile cuprinse în prevederile art. 37 și art. 33 din Vechiul Cod Penal au instituit regula constând în contopirea pedepsei, respectiv a restului de pedeapsă aplicat în baza unei condamnări anterioare cu noua pedeapsă aplicată în cauză, urmând ca în final persoana condamnată să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele mai sus menționate.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de furt calificat comisă în dauna persoanei vătămate Universitatea Transilvania B., instanța a constatat faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului care a sustras bunuri constând în două bobine de inducție și un sistem complet PC, prin pătrunderea fără drept în corpul de clădire V aparținând persoanei vătămate.

Cu privire la modul de comitere a faptei, instanța a reținut elementul circumstanțial prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969, privind furtul săvârșit prin escaladare și efracție, având în vedere faptul că, pentru a pătrunde în interiorul corpului de clădire de unde au fost sustrase bunurile aparținând persoanei vătămate, inculpatul a spart geamul uneia dintre ferestrele instituției, după care a escaladat pervazul ferestrei, pătrunzând in interior. Urmarea imediată a constat în deposedarea persoanei vătămate și imposedare inculpatului R. F., care prin sustragerea bunurilor constând în două bobine de inducție și un sistem complet PC, a cauzat un prejudiciu în cuantum de aproximativ 3.000 lei.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal din 1969. Astfel, inculpatul a adoptat rezoluția infracțională de a sustrage bunuri, pătrunzând în corpul de clădire V aparținând persoanei vătămate, după ce în prealabil a putut observa faptul că in interior se află bunuri care ar putea fi valorificate, prin înstrăinarea lor ulterioară.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de furt calificat comisă în dauna persoanelor vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I., instanța a constatat faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului care a sustras mai multe bunuri, prin pătrunderea fără drept în interiorul camerei de cămin, unde erau cazate persoanele vătămate în calitate de studente în cadrul Universității Transilvania B..

Cu privire la modul de comitere a faptei, instanța a reținut elementul circumstanțial prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969, privind furtul săvârșit prin escaladare și efracție, având în vedere faptul că pentru a pătrunde în camera locuită de persoanele vătămate, inculpatul a spart geamul ferestrei, pătrunzând prin escaladare, în interior.

Împrejurarea potrivit căreia fapta a fost comisă în timpul nopții, justifică reținerea elementului circumstanțial agravant constând în comiterea faptei pe timp de noapte, astfel cum este prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal din 1969.

Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, în speță prejudicierea persoanelor vătămate care nu și-au recuperat bunurile sustrase de inculpatul R. F., rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal din 1969. Astfel, inculpatul a adoptat rezoluția infracțională de a sustrage bunuri, în scopul valorificării acestora, pătrunzând în camera de cămin nr. 2 aparținând persoanelor vătămate, prilej cu care a pus în aplicare hotărârea infracțională menționată.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu reținută în sarcina inculpatului, s-a constatat faptul că materialul probator administrat în cauză, a relevat faptul că acesta a pătruns fără drept, în camera de cămin nr. 2, care era locuită de persoanelor vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I..

Instanța a apreciat faptul că noțiunea de „domiciliu” se impune a fi interpretată în contextul analizat, în sensul desemnării acelor spații în care locuiește efectiv persoana vătămată, desfășurându-și activitățile cotidiene, indiferent de modul în care aceste spații sunt amenajate. În baza acestor observații, se constată faptul că în privința camerei de cămin locuită de persoanele vătămate din prezenta cauză, aceasta se circumscrie noțiunii de domiciliu.

Întrucât fapta a fost comisă în timpul nopții, s-a impus reținerea formei calificate a infracțiunii analizate, astfel cum acesta se desprinde din prevederile art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, respectiv starea de pericol instituită ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului, rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal din 1969. Astfel, inculpatul a adoptat rezoluția infracțională de a sustrage bunuri, pătrunzând în interiorul unui spațiu fără permisiunea persoanelor vătămate, pentru realizarea scopului menționat.

Sub aspectul stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile analizate în prezenta cauză, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu intenție în timp ce se afla în executarea pedepselor în cuantum de 2 ani și 2 luni, respectiv 3 ani închisoare, aplicate în baza sentințelor penale nr. 2191/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013 definitivă prin nerecurare la data de 10.12.2013, respectiv prin sentința penală nr. 1815/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2013, definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013.

Deși una dintre infracțiunile analizate în cauză, respectiv infracțiunea de furt calificată comisă în dauna persoanei vătămate Universitatea Transilvania B., a fost săvârșită la data de 24.11.2013, anterior datei la care au rămas definitive sentințele de condamnare precizate mai sus, instanța a apreciat faptul că în analiza stării de recidivă se impune a fi avută în vedere data la care a fost comisă ultima infracțiune care formează concursul de infracțiuni dedus judecății în prezenta cauză, respectiv data de 22/23.01.2014.

În considerarea celor mai sus expuse, instanța a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile stării de recidivă postcondamntorie, astfel cum acestea pot fi desprinse din prevederile art. 37 lit a Cod penal din 1969.

Întrucât faptele din prezenta cauză au fost comise de către același inculpat, prin acte materiale distincte, anterior condamnării definitive pentru una dintre ele, instanța a constatat incidența art. 33 alin. 1 lit a Cod penal din 1969, referitoare la pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real.

Totodată, din analiza fișei de cazier judiciar, instanța a constatat că infracțiunile analizate în prezenta cauză, au fost săvârșite la datele de 24.11.2013, respectiv la data de 22/23.01.2014, în condițiile concursului real de infracțiuni în raport de faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 536/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ modificată și definitivă prin decizia penală nr. 218/. a Curții de Apel B. (vizând fapta din data de 20.01.2014), precum și prin sentința penală nr. 1407/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 25.06.2014 (vizând fapta din data de 17.12.2012).

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 192 alin.2, art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 Cod penal din 1969, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, motivul comiterii infracțiunilor și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Instanța a avut în vedere că, periculozitatea faptelor analizate în prezenta cauză se desprinde din modul în care acestea au fost comise, respectiv prin pătrundere în spații formând obiectul proprietății private, fiind sustrase bunuri care nu au putut fi recuperate în vederea despăgubirii persoanelor vătămate.

Totodată, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, s-a constatat faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare celor analizate în cauză, îndreptate cu precădere împotriva patrimoniului.

Instanța a oferit eficiență juridică faptului că, inculpatul a manifestat interes față de situația sa, colaborând cu organele judiciare în vederea aflării adevărului. Astfel, inculpatul a recunoscut în mod constant faptele reținute în sarcina sa, oferind explicații cu privire la modul de comitere al acestora prin participarea la procedurile de reconstituire efectuate în fază de urmărire penală.

Astfel, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. F. din infracțiunile de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 229 alin. 1 lit d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969 (persoană vătămată Universitatea Transilvania), furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.) și violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului în conformitate cu cele menționate anterior.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria B. care a criticat sentința penală sub aspect de legalitate.

În acest sens, Ministerul Public a apreciat că în cadrul procedeului de contopire realizat de către judecătorul de fond nu a fost aplicat sporul de pedeapsă stabilit de către instanță prin sentința penală nr.1708/26.06.2014 a Judecătoriei B..

Pe de altă parte, prin hotărârea de fond nu s-a dispus măsura de siguranță a confiscării sumei de 400 lei cu care partea vătămată Ș. M. nu s-a mai constituit parte civilă, aceasta renunțând la pretențiile solicitate în cursul urmăririi penale.

În fața Curții de Apel nu au fost administrate alte mijloace de probă.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare și principiile enunțate în art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele.

Sub aspectul stării de fapt, se constată că aceasta a fost corect expusă de către prima instanță, aceasta corespunzând probelor administrate în cursul urmăririi penale. Totodată, se remarcă faptul că inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc conform procedurii abreviate, recunoscând starea de fapt cu care a fost sesizată prima instanță, însușindu-și totodată și probele administrate până la momentul citirii actului de sesizare.

Raportat la starea de fapt expusă anterior, Curtea reține că Judecătoria B. a încadrat în mod corespunzător faptele comise de către inculpat în dispozițiile art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal din 1969 (persoană vătămată Universitatea Transilvania), furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.) și violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, (persoane vătămate Ș. M. C., R. A. G., P. I. D. și A. I.), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, conform art.5 din Codul penal.

Privitor la acest principiu, se remarcă, de asemenea, că Judecătoria a dat eficiență dispozițiilor Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, aplicând în mod global legea penală mai favorabilă, aceasta fiind corect identificată în prevederile anterioare datei de 1 februarie 2014 ale Codului penal.

În aceste condiții, raportat la elementele concrete ale faptelor, astfel după cum acestea se desprind din probele administrate, prima instanță a dat valoare în mod corespunzător principiilor generale de individualizare judiciară a pedepselor, stabilind în mod eficient două pedeapse de 3 ani închisoare și una de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, rezultând în urma contopirii acestora o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Din prisma criticilor invocate de către Ministerul Public, Curtea are în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea altor infracțiuni, fiind incidente atât dispozițiile privind concursul de infracțiuni, cât și cele relativ la anularea suspendării sub supraveghere stabilită anterior de către instanță.

Astfel, instanța de apel constată că prezentele fapte sunt concurente cu cele care au format obiectul dosarelor în care s-au pronunțat sentințele penale nr.2191/21.11.2013, nr.1815/2.10.2013 și nr.536/19.03.2014 ale Judecătoriei B., care au fost contopite prin sentința penală nr.1708/26.06.2014 a Judecătoriei B..

Privitor la sporul de 1 an și 3 luni aplicat de către Judecătorie prin sentința penală nr. 1708/26.06.2014, Curtea reține că acesta este obligatoriu în cauză, în condițiile în care este intrat în autoritatea lucrului judecat.

Instanța de apel nu-și însușește considerentele judecătorului de fond, în sensul că menținerea sporului de pedeapsă aplicată anterior nu are un caracter obligatoriu în ipoteza, similară speței dedusă soluționării, în care instanța este sesizată cu o nouă infracțiune, comisă de către același inculpat, și care determină efectuarea unei noi analize privitoare la situația sa juridică.

Independent de modalitatea procedurală în care se realizează operațiunea de contopire a pedepselor, instanța este obligată a ține cont de principiul autorități lucrului judecat, pentru că în sens contrar s-ar aduce în mod inerent atingere securității raporturilor juridice dezlegate în mod definitiv de către un judecător independent.

Pentru aceste considerente, critica adusă de către Ministerul Public este întemeiată, urmând ca apelul declarat pentru acest motiv să fie admis, iar sporul de 1 an și 3 luni va fi adăugat la pedeapsa rezultantă.

Relativ la aspectul privind aplicarea măsurii de siguranță a confiscării, prevăzută de art.118 Cod penal din 1969, se contată că prima instanță, luând act de renunțarea la pretențiile civile formulate de către partea vătămată Ș. M. C., instanța trebuia a proceda la confiscarea a 400 lei de la inculpat, având în vedere dispozițiile art.118 lit.e din Codul penal din 1969, în condițiile în care această sumă nu contribuie la despăgubirea părții civile menționate.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel va admite calea de atac promovată de către P. de pe lângă Judecătoria B., iar în urma rejudecării cauzei va proceda la desființarea sentinței penale sub aspectul modalității stabilirii pedepsei principale și al aplicării dispozițiilor privind confiscarea specială.

Astfel, se va constata că pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.2191/21.11.2013, nr.1815/2.10.2013 și nr.536/19.03.2014 ale Judecătoriei B., au fost contopite prin sentința penală nr.1708/26.06.2014 a Judecătoriei B..

Se va descontopi pedeapsa de 4 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr.1708/26.06.2014 (definitivă la data de 11 iulie 2014) în pedepsele componente și înlătură temporar sporul de 1 an și 3 luni închisoare.

Se va descontopi pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1407/6.06.2014 a Judecătoriei B. (definitivă prin neapelare) în pedepsele componente și înlătură temporar sporul de 6 luni închisoare.

Se va constata că pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate în prezenta cauză sunt concurente cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.1407/6.06.2014, nr.2191/21.11.2013 și 1815/2.10.2013 ale Judecătoriei B..

În baza art.10 din Legea nr.187/2012, raportat la art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 din Codul penal din 1969 vor fi contopite pedepsele aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 aplicată prin sentința penală nr.1407/2014 a Judecătoriei B., cu cele trei pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.1815/2013 a Judecătoriei B. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, h și o din Codul penal pe o durată de 5 ani și cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr.2191/2013 a Judecătoriei B. și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an și 3 luni închisoare și sporul de 6 luni închisoare, rezultând în final 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, h și o din Codul penal pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 34 lit. b și art.35 Cod penal din 1969 și cu art. 5 Cod penal va contopi pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o Cod penal pe o durată de 5 ani cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.536/2014 a Judecătoriei B., rezultând pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o (cu referire la locul de muncă al persoanei vătămate) Cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 al. 1 Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o (cu referire la locul de muncă al persoanei vătămate) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata executată, respectiv ziua de 25.01.2013, perioada 06.08._13 și de la 24.01.2014 la zi.

În baza art.118 alin.1 lit.e din Codul penal va confisca de la inculpat suma de 400 lei.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Va dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor și emiterea unuia nou conform celor menționate în prezenta.

Corelativ, luând în considerare soluția de admitere a căii de atac ce se va dispune, în baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr.2855 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul modalității stabilirii pedepsei principale și al aplicării dispozițiilor art.118 alin.1 lit.e din Codul penal.

Rejudecând în aceste limite, constată că pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.2191/21.11.2013, nr.1815/2.10.2013 și nr.536/19.03.2014 ale Judecătoriei B., au fost contopite prin sentința penală nr.1708/26.06.2014 a Judecătoriei B..

Descontopește pedeapsa de 4 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr.1708/26.06.2014 (definitivă la data de 11 iulie 2014) în pedepsele componente și înlătură temporar sporul de 1 an și 3 luni închisoare.

Descontopește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1407/6.06.2014 a Judecătoriei B. (definitivă prin neapelare) în pedepsele componente și înlătură temporar sporul de 6 luni închisoare.

Constată că pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate în prezenta cauză sunt concurente cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.1407/6.06.2014, nr.2191/21.11.2013 și 1815/2.10.2013 ale Judecătoriei B..

În baza art.10 din Legea nr.187/2012, raportat la art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 din Codul penal din 1969 contopește pedepsele aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 aplicată prin sentința penală nr.1407/2014 a Judecătoriei B., cu cele trei pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.1815/2013 a Judecătoriei B. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, h și o din Codul penal pe o durată de 5 ani și cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr.2191/2013 a Judecătoriei B. și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an și 3 luni închisoare și sporul de 6 luni închisoare, rezultând în final 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, h și o din Codul penal pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 34 lit. b și art.35 Cod penal din 1969 și cu art. 5 Cod penal contopește pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o Cod penal pe o durată de 5 ani cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.536/2014 a Judecătoriei B., rezultând pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o (cu referire la locul de muncă al persoanei vătămate) Cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 al. 1 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h și o (cu referire la locul de muncă al persoanei vătămate) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata executată, respectiv ziua de 25.01.2013, perioada 06.08._13 și de la 24.01.2014 la zi.

În baza art.118 alin.1 lit.e din Codul penal confiscă de la inculpat suma de 400 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor și emiterea unuia nou conform celor menționate în prezenta.

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

M. DarabanăRăzvan C. D.

Grefier,

C. G.

Red.R.C.D/27.04.2015

Dact.C.Gh./05.05.2015

2 ex.

Jud fond/T. C.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 330/2015. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 35/2015.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BRAŞOV