Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 330/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 16556/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 330/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A5:
PREȘEDINTE - A. C. M. - judecător
JUDECĂTOR - M. Ș.
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 2608 din 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 15 aprilie 2015 și apoi pentru astăzi, 29 aprilie 2015, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2608 din 05.11.2014 a Judecătoriei B. în baza art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală, raportat la art. 196 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpata Otveș A. a fost achitată pentru săvârșirea furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că inculpata a fost reținută pentru 24 de ore, începând cu 15.01.2014, până în 16.01.2014.
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 15.01.2015, persoana vătămată Bășa M. s-a deplasat în incinta barului . din stația CFR B., pentru a consuma băuturi alcoolice. La un moment dat au intrat în bar 4 persoane de sex feminin care s-au așezat la masa persoanei vătămate, care le-ai oferit câte o cafea. Între cele 4 persoane se afla și Otveș A., inculpata din prezenta cauză, care a negociat cu persoana vătămată costul unor servicii sexuale. Ca urmare a negocierii, cei doi s-au deplasat în toaleta gării, de unde a ieșit la un moment dat persoana vătămată și a constatat lipsa telefonului său mobil, pe care a anunțat-o organelor de poliție.
Inculpata a arătat în declarația de la urmărirea penală că ea și persoana vătămată au negociat telefonul lui Bășa M. în schimbul serviciului sexual promis, astfel că acesta din urmă i-a remis în mod voluntar telefonul. Aceeași situație de fapt o descrie și în fața instanței în declarația dată la termenul din 23.10.2014, în condițiile în care anterior se prevalase de dreptul său la tăcere.
Persoana vătămată a avut o atitudine ușor șovăitoare, pierzându-se în multitudinea detaliilor oferite, cu explicația că la momentul faptei era sub influența băuturilor alcoolice. Însă din declarația sa atât de la urmărirea penală cât și cea din faza cercetării judecătorești, rezultă că la ieșirea din toaletă și-a dat seama că îi lipsește telefonul mobil.
Martora T. M., lucrătoarea de la bar, relatează episodul întâlnirii din bar al celor două părți, după care cel în care s-au dus la toaletă, iar după aproximativ 5 minute persoana vătămată a ieșit strigând că i s-a furat telefonul.
Instanța a constatat că întreaga acuzare cu privire la această faptă de furt se bazează în exclusivitate pe declarațiile persoanei vătămate, sau declarații de martori care descriu conduita persoanei vătămate, care însă nu se mai coroborează cu nicio altă probă obiectivă din dosar. Astfel, în condițiile în care la dosar nu există în mod cert decât declarația inculpatei care oferă o situație de fapt și cea a persoanei vătămate care descrie o altă înșiruire de evenimente, nedublate de nici un alt element nepărtinitor, imparțial și detașat de elemente subiective și nici vreun fapt vecin și conex obiectiv pe care instanța să-și poată baza prezumțiile, în vederea tragerii concluziei participării neîndoielnice a inculpatei la săvârșirea unei infracțiuni.
Prezumția de nevinovăție stă la baza tuturor garanțiilor procesuale legate de protecția persoanei în procesul penal, inclusiv în ceea ce privește dreptul la imagine al persoanei până în momentul în care urmare dovedirii corecte a împrejurărilor de fapt și aplicarea judicioasă a normei de drept se stabilește cu certitudine vinovăția acesteia. În condițiile în care în lipsa probelor certe, instanța nu poate reține nici măcar implicarea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, în speța de față nu se poate pune această problemă. Chiar dacă în prezenta cauză există indicii cu privire la săvârșirea unei fapte, aceasta nu reprezintă în opinia instanței un suport probatoriu suficient pentru reținerea vinovăției inculpatei.
Față de considerentele expuse, s-a dispus în baza art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 196 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, achitarea inculpatei Otveș A., trimisă în judecată pentru săvârșirea furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatei dispuse de către instanța de fond, ca urmare a aprecierii probelor testimoniale administrate în cauză, solicitând ca în rejudecare să se dispună condamnarea acesteia pentru infracțiunea de furt calificat.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul parchetului este fondat.
Curtea reține că în data de 15.01.2014, în jurul orelor 17,00, persoana vătămată Bășa M. s-a deplasat în incinta barului ., din stația CF B., cu intenția de a consuma o bere. În timp ce se afla la bar, persoana vătămată a fost abordată de 4 persoane de sex feminin, printre care și inculpata, care s-au așezat lângă el la masă. Acesta s-a oferit să le cumpere ceva de băut, ceea ce a și făcut, iar la un moment dat s-a deplasat în toaleta barului fiind urmat îndeaproape de inculpata O. A.. Aceasta a întreținut relații sexuale orale cu persoana vătămată în toaletă, unde profitând de această ocazie și de starea de ebrietate a acestuia i-a sustras telefonul mobil marca Alcatel, în valoare de 100 de lei din buzunarul gecii. La ieșirea din toaletă, persoana vătămată a observat dispariția telefonului și a alertat-o pe angajata barului T. M. strigând că i-a fost furat telefonul, care a sunat poliția TF. Auzind persoana vătămată, în iminența sosirii poliției, inculpata, împreună cu celelalte fete au luat-o la fugă.
Organele de poliție au reușit să o interpeleze pe inculpată la . B., găsind asupra acesteia telefonul mobil sustras pe care l-au ridicat, și l-au restituit persoanei vătămate.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței se coroborează cu probele testimoniale administrate în cauză, atât la instanța de fond, cât și în apel.
Astfel, martora T. M., care lucrează la . din Gara B. a declarat că inculpata este una dintre persoanele care frecventează în mod curent barurile din Gara B.. După ce bărbatul, aflat în stare de ebrietate, a plecat la toaletă, inculpata s-a deplasat după el, iar la un moment dat acel bărbat țipa „mi-a furat telefonul”.
Persoana vătămată, audiată la instanța de fond, a declarat, fără putință de tăgadă că, „după ce inculpata a venit după el la baie cu intenția de a întreține relații sexuale i-a dispărut telefonul. A vrut să îi dea inculpatei bani pentru prestarea serviciului de sex oral. Nu i-am înmânat telefonul inculpatei ca plată”. Înainte de a pleca la baie m-am înțeles cu inculpata cu privire la suma de 50 lei drept preț al serviciilor sexuale oferite de aceasta. I-am plătit această sumă”.
Astfel, susținerile inculpatei, privind faptul că persoana vătămată i-a înmânat telefonul său de bunăvoie, nu se coroborează cu alte probe, mai mult, în momentul în care persoana vătămată a țipat că i s-a furt telefonul, inculpata împreună cu celelalte persoane cu care se afla la masă au fugit, fiind prinsă de poliția TF, iar asupra acesteia a fost găsit telefonul persoanei vătămate. În cazul în care persoana vătămată i-ar fi remis de bunăvoie telefonul său, inculpata nu avea nici un motiv pentru care să fugă la auzul iminenței sosirii organelor de poliție.
Față de probele administrate în cauză, Curtea reține că se confirmă faptul că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv furt calificat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, motiv pentru care se va dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 74 Cod penal, anterior fiind condamnată pentru fapte similare, ceea ce denotă perseverența inculpatei în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
În baza art. 66 alin. 1 Cod penal i se vor interzice inculpatei, pe o perioadă de 1 an, drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice” și „dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat”, cu aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal i se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice” și „dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat”, ca pedeapsă accesorie.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. 2 Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de parchet și se va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2608 din 05.11.2014 a Judecătoriei B. pe care o desființează și rejudecând cauza:
În baza art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpata O. A., fiica lui Feri și Jolan, născută la data de 16.05.1985 în mun. B., domiciliată în mun. B., . nr. 30, . jud. B., CNP:_, fără studii, fără ocupație, necăsătorită, posesoare a C.I. . nr._ eliberată de SCLEP B., recidivistă, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru furt calificat.
În baza art. 66 alin. 1 Cod penal interzice inculpatei, pe o perioadă de 1 an, drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice” și „dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat”, cu aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice” și „dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat”, ca pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 272 Cod de procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. C. M. M. Ș.
GREFIER,
R. G.
Red. A.C.M./08.06.2015
Dact. R.G./08.06.2015/2 ex
Jud.fond: C. A. G.
| ← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 281/2015. Curtea de... → |
|---|
