Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 10509/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 266/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 8 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A6:
PREȘEDINTE - M. G. L. - judecător
JUDECĂTOR - C. E.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetului de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.2208/S din data de 22 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 aprilie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 2208/22.09.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului B. K.-M. la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 5 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani si 5 luni, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.
Conform art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86³ alin. 3 lit. a) Cod penal din 1969, a obligat inculpatul sa urmeze un curs de calificare dintre cele organizate în cadrul Serviciului de Probațiune B..
A atras atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere prevăzută de art. 86/4 Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (care includ cheltuielile judiciare în cuantum de 280 lei stabilite prin rechizitoriu).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 9528/p/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. K. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art.336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Analizându-se mijloacele de probă din faza de urmărire penală, respectiv proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de constatare al organelor de poliție din 02.08.2013, declarații inculpat B. K.-M., declarații martor R. F., declarații martor A. I., buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1156/T;1157/T/02.08.2013 și declarația de recunoaștere a săvârșirii faptei dată de inculpat în faza de judecată, conform art. 374 alineat 4 Cod de procedură penală, instanța de fond a reținut în fapt că în data de 02.08.2013, în jurul orei 04.30, după ce a consumat în prealabil băuturi alcoolice în intervalul orar 23.00 – 02.00, inculpatul a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe . S., deplasându-se din direcția B. spre . oprit pentru control de organele de poliție și a fost testat cu aparatul etilotest în prezența martorilor asistenți A. I. și Râșnovean F., rezultatul fiind de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat. Față de acest rezultat, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. unde i-au fost recoltate probe biologice, stabilindu-se o alcoolemie de 1,50 g/l alcool pur în sânge, la ora 05.45, și 1,30 g/l la ora 06.45.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor expuse, prima instanță, a examinat comparativ situația inculpatului din perspectiva celor două legi penale care s-au succedat în cauză.
A reținut că, din perspectiva Cod penal din 1969, în drept,fapta inculpatului care la data de 02.08.2013, a condus un autoturism pe drumurile publice din municipiul S., având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin. l din O.U.G. nr.195/2002.
La stabilirea pedepsei conform legii vechi, instanța a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969, dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a observat gradul de pericol social relativ ridicat al infracțiunii comise raportat la urmările mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii sub influența alcoolului, și la gradul de intoxicație etilică a inculpatului, care era la rândul său relativ ridicat, respectiv 1,50 g/l alcool pur în sânge.
De cealaltă parte însă, s-a observat că, potrivit buletinului de examinare clinică, inculpatul nu prezenta manifestările asociate de regulă consumului de alcool și că fapta a fost comisă la o oră la care traficul este de regulă foarte redus, astfel că se poate presupune în mod rezonabil că prin acțiunea sa nu a creat o stare de pericol foarte mare pentru siguranța circulației pe drumurile publice din municipiul S..
Față de toate acestea instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, adică o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, a cărei executare a suspendat-o sub supraveghere, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, inculpatul nefiind recidivist, pedeapsa rezultantă nedepășind limita stabilită de art. 86¹ alin. 2 Cod penal din 1969, iar circumstanțele personale ale acestuia creând convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Opțiunea instanței pentru această modalitate de individualizare a fost determinată, pe de o parte de împrejurarea că, deși nu are antecedente penale, inculpatului i-a mai fost aplicată o amendă administrativă pentru o faptă de furt calificat, iar pe de altă parte, de vârsta inculpatului (26 de ani), aspectele menționate reclamând o măsură mai severă pentru a se asigura corijarea acestuia. Astfel, în opinia instanței, un minim efort în scopul îndreptării sale este în măsură să atragă atenția inculpatului cu privire la consecințele comiterii de infracțiuni, fiind important ca acesta să nu rămână cu impresia că o confruntare cu legea penală reprezintă un incident derizoriu în viața unui tânăr.
Instanța de fond a comparat soluția expusă mai sus, la care se poate ajunge în condițiile Cod penal din 1969, cu soluția care ar putea fi adoptată în cazul aplicării Codului penal, constatând că prima este mai favorabilă inculpatului, astfel că a aplicat dispozițiile Cod penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă, în sensul art. 5 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B.. În motivarea apelului, s-a apreciat că sentința penală nr. 2208/22 septembrie 2014 a Judecătoriei B. este netemeinică întrucât instanța de fond trebuia să impună inculpatului obligația de a nu mai conduce autovehicule pe perioada termenului de încercare, obligație prevăzută de art. 863 alin. 3 lit. e Vechiul Cod Penal și care se regăsește și în Noul Cod Penal în dispozițiile art. 66 alin. 1 lit.i Codul Penal.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere dată de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod de procedură penală, mijloacele de probă fiind analizate de prima instanță, situația de fapt nefiind contestată nici de inculpat și nici de parchet.
Încadrarea în drept a faptei a fost în mod legal făcută de instanța de fond, respectiv s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 87 alineat 1 din OUG nr. 195/2002, în mod corect identificându-se ca lege mai favorabilă, legea veche, analiza detaliată efectuată de instanța de fond fiind corectă.
Individualizarea pedepsei și a modalității de executare a pedepsei s-a făcut în mod corect de instanța de fond, având în vedere criteriile menționate detaliat de aceasta, analiză pe care instanța de control judiciar și-o va însuși.
Cu privire la critica adusă de apelant, Curtea reține că inculpatul nu a prezentat o alcoolemie foarte ridicată, respectiv 1,50 grame alcool pur în sânge la prima probă și 1,30 grame la litru alcool pur în sânge la a doua probă, nu a provocat accident rutier, fiind oprit la un control de rutină al poliției, a condus la o oră la care traficul era mai puțin intens, ceea ce ilustrează un pericol social mai redus al faptei, având totodată suspendat dreptul de a conduce autovehicule începând cu data de 02.08.2013.
Riscul ca inculpatul, după ce, ca o consecință directă a săvârșirii infracțiunii, nu a mai condus autovehicule timp de 1 an și 8 luni, să reia acest comportament infracțional, în condițiile în care acesta pare a fi un incident izolat în viața acestuia, este suficient de mic astfel încât să nu se impună interzicerea în continuare, pe durata termenului de încercare, a dreptului de a conduce autovehicule. Se reține că în urma acestei condamnări penale, inculpatului i se anulează dreptul de a conduce și poate susține din nou examen pentru redobândirea permisului de conducere abia după trecerea unui an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Prin urmare, fără interzicerea acestei obligații, inculpatul nu are dreptul să conducă 2 ani și 8 luni și va fi obligat să susțină un nou examen pentru redobândirea dreptului de a conduce autovehicule.
Prin raportare la pedeapsa aplicată, la obligațiile deja stabilite de instanța de fond în cadrul unui termen de încercare de 4 ani și 5 luni, la durata de timp în care inculpatul oricum nu are dreptul de conduce și la aspectul că inculpatul va trebui să susțină un nou examen de conducere, solicitarea Ministerului Public, de a-i interzice inculpatului dreptul de a conduce autovehicule pe durata termenului de încercare, de încă 4 ani și 5 luni, alături de sancțiunile deja aplicate de instanța de fond (pedeapsa aplicată și obligațiile pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare ) apare ca fiind o sancțiune totală disproporționată în raport cu pericolul social concret al faptei.
În mod corect prima instanță a apreciat deci că nu se impune instituirea acestei obligații și că inculpatul se poate reeduca și fără respectarea acestei obligații.
Posibilitatea ca inculpatul să conducă din nou autovehicule, după susținerea unui nou examen, la 1 an după rămânerea definitivă a prezentei cauze, nu generează un pericol pentru societate, Curtea considerând că inculpatul își va îndrepta comportamentul și fără instituirea acestei obligații.
Se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2208/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2208/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. L. C. E.
GREFIER,
C. G.
Red. M.G.L.-07.05.2015
Dact. C.G.-12.05.2015
2 ex
Jud. fond- O. S.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 35/2015.... | Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
