Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 252/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 24222/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 252/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 08 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A 2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul B. C. F., împotriva sentinței penale nr.2864/S din data de 04 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 08 aprilie 2015, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2864 din data de 04.12.2014 a Judecătoriei B. s-au dispus următoarele:
În baza art. 185 alin1 din Legea nr. 254/2013 cu aplic art. 41 alin 1 cod penal cu aplicarea art. 396 alin 10 și art. 375 cod procedură penală a condamnat inculpatul B. C. F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere in mod ilicit de telefoane mobile si alte mijloace de comunicare la distanta, cartele S., dispozitive de tip GPS,modem de internet, medii de stocare a datelor si alcool într-un penitenciar, în scopul folosirii lor de către deținuți .
În baza art. 43 al. 1 cod penal a adăugat la pedeapsa stabilită mai sus restul rămas neexecutat din sentința penală nr. 1898/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. și anume 2 ani, 7 luni și 29 zile rezultând o pedeapsă de 3 ani, 7 luni și 29 zile închisoare.
A dedus perioada perioada executată de la 04.02.2014 la zi.
În baza art. 112 alin1 lit. b cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul B. C. F. a cartelei S. Orange având seria_92P05G12 ce se află în prezent la Judecătoria B. – la Camera de Corpuri delicte ( conform procesului verbal din 29.08.2014).
A obligat inculpatul B. C. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele - la data de 29.08.2014 pe rolul Judecătoriei B. sub numărul de mai sus s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 1414/P/2014 prin care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului B. C. F. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanta, cartele S., dispozitive de tip GPS,modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, în scopul folosirii lor de către deținuți, prevăzută de art. 185 alin1 din Legea nr 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin1 cod penal. Prin actul de sesizare s-a reținut că, în data de 04.02.2014 la orele 16,30 inculpatul B. C. F. cu ocazia depunerii sale în penitenciar, a introdus in Penitenciarul C. o cartela S. Orange, aflată în tălpica de la adidas. Această situație de fapt a fost reținută în baza probelor administrate în fază de urmărire penală și anume: înscrisuri întocmite de penitenciar cu ocazia prinderii în flagrant ( filele 8-11 dosar urmărire penală),declarațiile inculpatului B. C. F. ( filele 14-16, 19-21 si 23-25 dosar urmărire penală) și declarația martorului U. M. S. ( filele 27-29 dosar urmărire penală).
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală recunoscând săvârșirea infracțiunii iar în faza de judecată s-a prezentat personal în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei conform recunoașterii vinovăției în condițiile art. 374 al. 4 cod procedură penală. Raportat la faptul că, instanța a admis cererea formulată, în cauză, nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală.
Analizând acte și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 04.02.2014 la orele 16,30 inculpatul B. C. F. a fost depus la Penitenciarul C., de către lucrătorii de la Poliția S., întrucât avea de executat o pedeapsă definitivă privativă de libertate. La introducerea în penitenciar deținuților li se solicită să predea toate obiectele interzise, li se enumeră aceste obiecte, bunurile de valoare le depun la magazia penitenciarului, iar apoi sunt percheziționați corporal. La momentul efectuării percheziției corporale aceștia se află deja în interiorul spațiului de deținere.
Cu această ocazie inculpatul a predat un telefon mobil, un lănțișor și un cercel, apoi a afirmat că nu deține obiecte interzise. În momentul efectuării percheziției corporale de către martorul U. S., angajat la penitenciarului, asupra inculpatului B. C. F. a fost găsită o cartelă S. Orange în tălpica adidasului de la piciorul drept. Acest obiect interzis a se afla asupra deținuților a fost ridicat de personalul penitenciarului, iar inculpatului i s-a întocmit un raport de incident.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în fază de urmărire penală și anume: înscrisuri întocmite de penitenciar cu ocazia prinderii în flagrant și declarația martorului U. M. S. care se coroborează cu declarația inculpatului B. C. F. din fază de urmărire penală și fază de judecată.
Din adresa nr. K 18150PCBV/04.02.2014 s-a reținut că Penitenciarul C. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria B. cu privire la faptul că în data de 04.02.2014, orele 16,30 cu ocazia depunerii în penitenciar a persoanei privative de libertate B. C. F. și după ce i s-a adus la cunoștință bunurile care pot fi păstrate de persoanele privative de libertate în penitenciar acesta a afirmat după ce a depus obiecte de valoare pentru a fi introdu-se la magazia unități că nu mai deține alte bunuri și obiecte de valoare pentru a fi introdu-se la magazia unității. La controlul amănunțit s-a descoperit ascuns în adidasul drept sub tălpică, 1 sim orange,persoana privativă de libertate, declarând că are nevoie de acest sim în penitenciar. Obiectul interzis a fost ridicat în vederea confiscării iar persoanei privative de libertate i s-a întocmit raport de incident. Din raportul de incident nr. 95/04.02.2014 se reține că persoana privativă de libertate B. C. F. la momentul percheziționării corporale amănunțite, în filtru cu toate că i s-a pus în vedere că nu are voie cu obiecte interzise de lege, avea ascuns în adidasul drept sub tălpică o cartelă S. Orange.
Acest raport de incident se coroborează cu procesul verbal de confiscare a obiectelor interzise din care rezultă că la data de 04.02.2014 orele 16,30 de la inculpatul B. C. F. a fost ridicată o cartelă S. Orange ce era sub tălpica adidasului drept.
Inculpatul B. C. F. în fază de urmărire penală a arătat că la data de 04.02.2014 a fost depus în Penitenciarul C. de către organele de poliție din cadrul Poliției din municipiul S. pentru executarea unui mandat de executare a pedepsei pentru infracțiunii la regimul circulației. În jurul orelor 16,30 a ajuns la Penitenciarul C. și la . lucrătorii acestei instituții i-au spus și i-au adus la cunoștință că nu are dreptul să intre în penitenciar cu obiecte interzise a se afla în posesia deținuților,ocazie cu care i-au fost enumerate. În timp ce era escortat de către organele de poliției din cadrul Poliției S. spre Penitenciarul C. într-un moment de neatenție al acestora a ascuns o cartela S. Orange în tălpica adidasului drept care îl avea în picior, în ideea de a mai comunica cu familia și concubină . Înainte de control a predat telefonul mobil fără cartela S. Orange. La solicitarea angajaților din cadrul Penitenciarului C. a predat și cartela S. Orange pe care a ascuns-o în tălpica adidasului.
În faza de judecată la termenul de judecată din data de 19._ inculpatul B. C. F. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii speciale în cazul recunoașterii vinovăției. Raportat la faptul că instanța a admis cererea formulată de inculpat, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 374 alin 4 cod procedură penală în faza de judecată nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor din faza de urmărire penală care au fost însușite de inculpat.
În drept :
Fapta inculpatului B. C. F. care în data de 04.02.2014 la orele 16,30 cu ocazia depunerii sale în penitenciar, a introdus în Penitenciarul C. o cartelă S. Orange, aflată în tălpica de la adidas întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele S., dispozitive de tip GPS,modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, în scopul folosirii lor de către deținuți, prevăzută de art. 185 alin1 din Legea nr. 254/2013.
Instanța a reținut că prezenta faptă este săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1898/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., mai precis în ziua începerii executării acestei pedepse astfel că în cauză se va reține și art. 41 alin 1 Cp, privind recidiva. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Instanța raportat la criteriile de individualizare mai sus menționate apreciază că aplicare unei pedepse cu închisoare într-un cuantum orientat spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat .
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de art. 185 alin1 din legea nr 254/2013, instanța a reținut că acestea sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani în raport cu dispozițiile art. 396 alin 10 cod procedură penală.
În același timp, s-a constatat că inculpatul B. C. F. a fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 1898/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, prezenta faptă fiind comisă în ziua începerii executării acestei pedepse.
În speță, s-a constatat că după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an inculpatul a săvârșit cu intenție, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, fiind astfel îndeplinite condițiile pentru reținerea stării de recidivă conform art. 41 al. 1 cod penal.
În ceea ce privește regimul sancționator în cauză sunt incidente dispozițiile art. 43 al. 1 cod penal care prevăd că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
În speță, fiind îndeplinite condițiile pentru existența recidivei urmează ca, în baza art. 43 al. 1 cod penal, restul neexecutat de 2 ani, 7 luni si 29 de zile închisoare din sentința penală nr. 1898/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., va fi adăugat pedepsei de 1 an închisoare stabilit prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul B. C. F..
P. a criticat sentința pentru nelegalitate, invocând modul nelegal prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă. În acest sens, s-a arătat că după condamnarea inculpatului, pedeapsa ar fi trebuit adăugată la cea anterioară de 2 ani și 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, din care trebuia dedusă perioada executată de la 04.02.2014 la zi.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, având în vedere că inculpatul nu a reușit să o folosească, a uitat să o declare datorită stresului cauzat de încarcerarea sa. A mai invocat și faptul că a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate, recunoscând comiterea faptei.
În fața instanței de apel inculpatul a depus în circumstanțiere înscrisuri, respectiv acte medicale ale mamei sale, respectiv bilet de ieșire din spital, factura proforma, certificat de încadrare în grad de handicap, certificat de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție specială și copie carte de identitate.
Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului și a înscrisurilor noi depuse în fața instanței de apel, Curtea constată că, sunt fondate ambele apeluri declarate. Apelul Parchetului este fondat în ceea ce privește modul de stabilirea a pedepsei rezultante ca urmare a aplicării dispozițiilor legale ce reglementează calculul pedepsei în caz de recidivă, iar apelul inculpatului este fondat în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii, aceasta rămânând în stadiu de tentativă, iar nu fapt consumat așa cum corect a stabilit și prima instanță, impunând aplicarea unei pedepse, într-un cuantum mai redus, decât cel stabilit de către prima instanță.
Curtea constată că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt, printr-o coroborare judicioasă a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, deoarece inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate reglementată de art. 374 alin. 4 și următoarele cod procedură penală. Declarația de recunoaștere totală și necondiționată a inculpatului dată în fața primei instanțe se coroborează cu mijloacele de probă administrate, în condiții de legalitate în faza de urmărire penală, respectiv, înscrisuri întocmite de penitenciar cu ocazia prinderii în flagrant ( filele 8-11 dosar urmărire penală),declarațiile inculpatului B. C. F. ( date în faza de urmărire penală) și declarația martorului U. M. S. dată în faza de urmărire penală.
Starea de fapt, constă, în esență, în următoarele - în data de 04.02.2014 la orele 16,30, inculpatul B. C. F. cu ocazia depunerii sale în penitenciar, a fost depistat încercând să introducă în Penitenciarul C. o cartelă S. Orange, aflată în tălpica de la adidas.
Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele S., dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, în scopul folosirii lor de către deținuți, în forma tentativei, prevăzută de art. 32 cod penal raportat la art. 185 alin1și 3 din Legea nr. 254/2013.
Curtea, spre deosebire de prima instanță, constată că fapta săvârșită de către inculpat a rămas în faza tentativei, având în vedere că inculpatul a fost depistat de către organele de control din cadrul Penitenciarului, cu ocazia percheziției corporale, ce a fost efectuată imediat după momentul în care inculpatul a lăsat de bună voie obiectele pe care nu avea voie să le introducă în Penitenciar, în filtrul.
Este evident că, acest control al deținuților, în momentul încarcerării se face într-un loc special amenajat din cadrul Penitenciarului. Potrivit, procesului verbal de la fila 8 dosar urmărire penală, inculpatul a fost depistat de către organele de control, cu ocazia percheziției corporale, efectuate în filtru din penitenciar. Prin urmare, inculpatul nu a reușit să depășească acest punct de control și să introducă în celulă respectivul obiect interzis ( cartelă).
Potrivit raportului de la fila 9 dosar, inculpatului i s-au adus la cunoștință care sunt obiectele interzise și pe care nu le poate introduce în penitenciar, astfel că avea cunoștință despre obiectele interzise și despre care avea obligația să le predea.
Potrivit declarației de la fila 11 dosar urmărire penală, inculpatul a arătat că respectiva cartelă a ascuns-o pentru a o păstra în penitenciar, pentru a comunica cu familia, cu concubina, potrivit declarației de la fila 20. Inculpatul a arătat că respectiva cartelă a ascuns-o în timp ce era escortat către Penitenciar.
Toate aceste mijloace de probă dovedesc fără nici un dubiu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 185 alin1și 3 din Legea nr. 254/2013, în forma tentativei, acțiunea de introducere în camera de detenție fiind întreruptă ca urmare a percheziției corporale efectuate, de către personalul Penitenciarului. Dispozițiile alineatului 3 din art. 185 din Legea nr 254/2013, sancționează fapta comisă și rămasă în faza de tentativă, fiind evident că aceasta presupune . nu și în spațiul de detenție destinat deținuților, așa cum am arătat, inculpatul fiind depistat în filtrul de control.
Prin urmare apelul inculpatului este fondat, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite, aceasta rămânând, așa cum am mai arătat, în faza tentativei. Fapta fiind comisă în forma tentativei, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.
Apărarea formulată de către inculpat, în memoriul scris de apel de la fila 17 în sensul că ar fi predat respectiva cartelă către organele de control din Penitenciar, pe de o parte că, este contrazisă de mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, iar pe de altă parte nu ar mai putea fi invocată, în calea de atac a apelului, după ce inculpatul, în fața primei instanțe a înțeles să solicite ca judecarea cauzei să aibă loc în baza procedurii simplificate, însușindu-și starea de fapt din actul de sesizare al instanței.
Este nefondată și solicitarea inculpatului de a i se aplica o amendă penală, o astfel, de pedeapsă fiind neîntemeiată și inaptă de a contribui la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului și la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării dispozițiilor legale, inclusiv cele care reglementează și ocrotesc locurile de detenție.
Argumentul esențial pentru care nu se impune aplicarea unei amenzi penale, ține de trecutul infracțional al inculpatului, care s mai aflat de nenumărate ori în mediul de detenție, dar cu toate acestea nu a înțeles să respecte rigorile legii care reglementează modul de comportare în mediul Penitenciar. Mai mult, de 4 ori inculpatul a beneficiat de clemență de partea organelor de cercetare penală, fiind sancționat administrativ de 4 ori cu amendă în patru dosare distincte în care a fost cercetat la P.. Înscrisurile depuse de către inculpat care atestă o stare de sănătate precară a mamei sale nu pot conduce la aplicarea unei amenzi penale, însă vor fi avute în vedere, în orientarea pedepsei închisorii către minimul special prevăzut de lege.
Raportat la toate aceste criterii urmează a-i aplica inculpatului pentru infracțiunea săvârșită o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Curtea constată că este fondat și motivul de nelegalitate al Parchetului, privitor la modul de aplicare al pedepsei rezultante, în cazul inculpatului, urmând a proceda, după cum urmează.
După aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare, se va adăuga la aceasta pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1989 din data de 11.10.2013, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. 1 cod penal, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, urmând a fi menținută perioada dedusă de la instanța de fond de la 04.02.2014 la zi.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b cod procedură penală, va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul B. C. F. împotriva sentinței penale nr. 2864 din data de 04.12.2014 a Judecătoriei B., pe care o va desființa sub aspectul încadrării juridice dată faptei săvârșită de către inculpatul B. C. F. și sub aspectul modului de stabilire a pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 185 alin. 1 din legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 și art. 375 Cod procedură penală în infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 185 alin. 1 și 3 din legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 și art. 375 Cod procedură penală.
În temeiul art. 32 Cod penal raportat la art. 185 alin. 1 și 3 din legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 și art. 375 Cod procedură penală va condamna inculpatul B. C. F. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele S., dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor, într-un penitenciar, în forma tentativei.
În temeiul art. 43 alin. 1 Cod penal va adăuga la pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1898/2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia nr. 68/2014 a Curții de Apel B. și va dispune ca inculpatul B. C. F. să execute în final pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămân în sarcina acestuia inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul B. C. F. împotriva sentinței penale nr. 2864 din data de 04.12.2014 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul încadrării juridice dată faptei săvârșită de către inculpatul B. C. F. și sub aspectul modului de stabilire a pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 185 alin. 1 din legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 și art. 375 Cod procedură penală în infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 185 alin. 1 și 3 din legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 și art. 375 Cod procedură penală.
În temeiul art. 32 Cod penal raportat la art. 185 alin. 1 și 3 din legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 și art. 375 Cod procedură penală condamnă inculpatul B. C. F. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele S., dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor, într-un penitenciar, în forma tentativei.
În temeiul art. 43 alin. 1 Cod penal adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1898/2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia nr. 68/2014 a Curții de Apel B. și dispune ca inculpatul B. C. F. să execute în final pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04. 2015.
Președinte,Judecător,
M. DarabanăRăzvan C. D.
Grefier,
C. G.
Red.M.D./16.04.2015
Dact.C.Gh./20.04.2015
2 ex.
Jud fond/A. E. A.
| ← Anulare/reducere amendă (art.284 NCPP). Decizia nr. 329/2015.... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
