Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 279/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
Decizia penală nr. 279/APDOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A5:
- Președinte - A. C. M. - judecător
- Judecător- M. Ș.
- Grefier – R. G.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de partea civilă B. L. împotriva sentinței penale nr. 2958 din 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 01 Aprilie 2015, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru astăzi 15 aprilie 2015.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 2958/17.12.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, cu aplic art. 5 din Codul penal, în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 63 al.1 Cod penal, a fost condamnată inculpata M. M., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere. În baza art. 63¹ Cod penal raportat la art. 14 al. 1 lit. b din Legea 187/2012, a fost pusă în vedere inculpatei Mălinci M. posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu cea a închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii. Au fost respinse pretenții civile formulate de partea civilă B. L.. În baza art. 276 alin 1 Noul Cod Procedură Penală, a fost obligată inculpata să plătească părții vătămate B. L. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare respectiv onorariu apărător ales. În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 560 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 7281/P/2011 din data de 19 .03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin1 Cod penal, reținându-se că 22.07.2011, l-a îndemnat, oferindu-i numitului M. I. o sumă de bani, pentru ca acesta din urmă să demoleze o parte dintr-un imobil care nu se afla în proprietatea inculpatei, neavând acordul părții vătămate B. L..
Partea vătămată B. L. s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro (90.000lei ) daune materiale reprezentând valoarea imobilului distrus și 10.000 euro (45.000 lei )reprezentând daune morale.( f. 95-96)
În cauză apărătorii părților nu au contestat probele administrate în fază de urmărire penală și anume declarațiile martorilor, astfel că s-a făcut aplicarea art. 374 alin 7 Noul Cod Procedură Penală urmând a se avea în vedere la soluționarea cauzei aceste probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut ca stare de fapt că inculpata M. M., proprietara a cotei de ½ din imobilul situat în localitatea Predeal . 1, jud B., în data de 22.07.2011, l-a determinat pe numitul M. I. ca în schimbul sumei de 300 lei, acesta din urmă să demoleze o partea din casă și anume două camere ce aparțineau părții vătămate B. L., fără a avea acordul acesteia.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei M. M. proprietară a cotei de ½ din imobilul situat în localitatea Predeal . 1,jud B., care în data de 22.07.2011, l-a determinat pe numitul M. I. ca în schimbul sumei de 300 lei, acesta din urmă să demoleze o partea din casă și anume două camere ce aparțineau părții vătămate B. L., fără a avea acordul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la distrugere prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin1 Cod penal actual art. 47 Noul Cod Penal raportat la art. 253 alin.1 Noul Cod Penal.
La alegerea sancțiunii care i-a fost aplicată inculpatei M. M. instanța a avut în vedere că a existat o succesiune de legi penale în timp de la momentul comiterii faptei și până la soluționarea cauzei, situație în care se impune a se stabili care dintre reglementări este mai favorabilă inculpatului. S-a constatat că art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al. 1 (vechiul) Cod penal prevede aplicarea unei pedepse cu amenda penală alternativ cu închisoarea între 1 lună și 3 ani în timp ce art. 47 Noul Cod Penal raportat la art. 253 al. 1 Noul Cod Penal sancționează instigarea la distrugere cu amenda sau închisoarea cuprinsă între 3 luni și 2 ani.
Raportat la criteriile prevăzute de lege respectiv art. 72 Cod penal, reluate în mare parte și de art. 74 Noul Cod Penal, respectiv modul și împrejurările concrete ale comiterii faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, urmarea care s-ar fi putut produce precum și elemente de natură a caracteriza persoana inculpatei se constată că inculpata a acționat pe fondul temerii de a nu fi afectat și imobilul în care locuiește ea, rezultatul produs nu a fost unul important iar modalitatea de săvârșire nu demonstrează o periculozitate deosebită. În raport de acestea instanța a ales dintre sancțiunile alternative prevăzute de lege cea a amenzii penale, îndreptată spre minim.
Legea penală mai favorabilă fiind vechiul Cod penal, în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al. 1 Cod penal și cu aplic. art. 63 al.1 Cod penal a fost condamnată inculpata M. M. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere.
Pe latură civilă, instanța a constatat că partea vătămată B. L. s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro (90.000lei )daune materiale reprezentând valoarea imobilului distrus și 10.000 euro (45.000 lei )reprezentând daune morale.( f. 95-96)
Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 și urm. cod civil (aplicabil în speță), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. In ceea privesc daunele morale instanța urmează să le respingă întrucât nu s-a făcut dovada acelor prejudicii de ordin moral.
Cu privire la valoarea imobilului instanța a reținut raportul de expertiză efectuat în cauză având în vedere faptul că acest raport s-a efectuat la valoarea de piață exprimată general – comparativ data de exemplele din piața imobiliară locală fără a se ține seama de starea de degradarea a imobilului. Raportat la cele de mai sus, instanța a respins pretențiile civile formulate de partea civilă B. L..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal partea civilă B. L., dosarul fiind înaintat instanței de apel la data de 26 februarie 2015.
În motivarea apelului, partea civilă B. L. critică atât latura penală cât și latura civilă, contestând soluția pronunțată ca fiind mult prea ușoară raportat la gravitatea faptei, cât și față de respingerea pretențiilor civile.
Prin încheierea din data de 20 februarie 2015, instanța de fond, în baza art. 279 din Codul de procedură penală, art. 278 din Codul de procedură penală, a dispus înlăturarea omisiunii vădite din minuta pronunțată în dosarul nr._, precum și din considerentele și dispozitivul sentinței penale nr. 2958/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în sensul că: onorariu avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se virează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B. și a fost obligată inculpata M. M. să plătească suma de 420 lei reprezentând supliment de onorariu cuvenit expertului Șcrada L..
La data de 4 martie 2015, Judecătoria B. a înaintat instanței de apel cererea formulată de inculpata M. M. și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 2 martie 2015. Această cerere cuprinde manifestarea de voință a inculpatei prin care se solicită, urmare comunicării încheierii din data de 20 februarie 2015, anularea plății de 420 lei către expertul Șcrada L..
Pentru termenul din 1 aprilie 2015, apelanta parte civilă B. L. a depus la dosar la data de 16 martie 2015 o cerere de retragere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr.2958/17.12.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, solicitându-se a se lua act de voința sa neechivocă în ceea ce privește această cale de atac.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată următoarele:
Potrivit art. 415 alin. 1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Raportat la manifestarea de voință a părții civile B. L. formulată prin cererea adresată instanței de apel (fila 15 din dosarul instanței de apel), urmează a se lua act de retragerea apelului formulat de partea civilă B. L., împotriva sentinței penale nr. 2958/17.12.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Cererea formulată de inculpata M. M. și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 2 martie 2015, care cuprinde manifestarea de voință a inculpatei prin care se solicită, urmare comunicării încheierii din data de 20 februarie 2015, anularea plății de 420 lei către expertul Șcrada L., este calificată ca fiind un apel formulat în termenul legal împotriva încheierii din data de 20 februarie 2015, pentru care a fost efectuată comunicarea la data de 23 februarie 2015, conform mențiunii grefierului pe încheierea de la dosar (fila 205 verso din dosarul instanței de fond).
În cuprinsul hotărârii atacate se arată că în urma unei omisiuni vădite, în minuta pronunțată în dosarul_ precum și în considerentele și dispozitivul sentinței penale nr.2958/17 .12.2014 pronunțată de Judecătoria B., instanța nu s-a pronunțat cu privire la suplimentul onorariului expert deși s-a solicitat. Având în vedere cererea formulată de către domnul expert Șcrada L., precum și actele de la dosar, instanța a constatat că nu s-a pronunțat cu privire la suplimentul onorariului expert deși s-a solicitat, obligând inculpata M. M. să plătească suma de 420 lei reprezentând supliment de onorariu cuvenit expertului Șcrada L. (având în vedere că audierea în instanță s-a făcut la solicitarea inculpatei).
Examinând dosarul instanței de fond se constată că la cererea avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata M. M., la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014 instanța de fond a dispus audierea expertului Șcrada L. în vederea audierii cu privire la modul în care a stabilit valoarea imobilului în cauză.
Expertul Șcrada L. a fost audiat de către instanță la termenul de judecată din data de 03.12.2014 și a indicat metodele de evaluare a imobilului demolat, corespunzător pieții din 2011 și obiectivelor solicitate de către instanță.
La același termen de judecată, 3 decembrie 2014, expertul Șcrada L. a formulat o cerere prin care arată că având în vedere că a fost solicitat a se prezenta în fața instanței în data de 3 decembrie 2014, spre a răspunde unor obiecțiuni, pentru care a efectuat activități de restudiere dosar, lucrare expertiză, în total timp de 6 ore aplicate, solicită plata unui supliment de onorariu cuvenit celor 6 ore, adică 420 lei.
Potrivit art. 273 din Codul de procedură penală, (1) Martorul, expertul și interpretul chemați de organul de urmărire penală ori de instanță au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor. (2) Martorul, expertul și interpretul care sunt salariați au dreptul la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanță. (3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptățit să primească o compensare. (4) Expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și în condițiile prevăzute prin dispoziții legale. (5) Sumele acordate potrivit alin. (1), (3) și (4) se plătesc pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
În speță, expertul Șcrada L. nu a solicitat cheltuieli care ar fi fost făcute cu transportul, întreținerea, locuință sau alte cheltuieli necesare prilejuite de chemarea sa și nici venit de la locul de muncă.
Studiul dosarului timp de 6 ore, în condițiile în care raportul de expertiză tehnico judiciară are 13 pagini și a avut ca obiectiv stabilirea de piață a unui imobil la data de 22.07.2011, pentru care redactarea raportului a avut loc în 6 ore (fila 125 din dosar, conform notei de evaluare), fără un cost prestabilit, nu apare ca o cheltuială necesară prilejuită de chemarea în instanță.
Potrivit art. 22 și 23 din Ordonanța nr. 2 din 21 ianuarie 2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, instanța de apel apreciază că nu este fondată cererea formulată de către expertul Șcrada L. cu privire la plata unui supliment de onorariu expert.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a și art. 415 din Codul de procedură penală, urmează a lua act de retragerea apelului formulat de partea civilă B. L., împotriva sentinței penale nr. 2958/17.12.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ și va admite apelul declarat de inculpata M. M. împotriva încheierii din data de 20.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ pe care o va desființa în parte în ceea ce privește obligarea inculpatei la plata suplimentului de onorariu cuvenit expertului și rejudecând va înlătura mențiunea obligării inculpatei M. M. la plata sumei de 420 lei reprezentând supliment de onorariu cuvenit expertului Șcrada L. și va respinge ca nefondată cererea formulată de către expertul Șcrada L. cu privire la plata unui supliment de onorariu expert.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga partea civilă B. L. la plata sumei de 50 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului formulat de partea civilă B. L., împotriva sentinței penale nr. 2958/17.12.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de inculpata M. M. împotriva încheierii din data de 20.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ pe care o desființează în parte în ceea ce privește obligarea inculpatei la plata suplimentului de onorariu cuvenit expertului și rejudecând:
Înlătură mențiunea obligării inculpatei M. M. la plata sumei de 420 lei reprezentând supliment de onorariu cuvenit expertului Șcrada L..
Respinge ca nefondată cererea formulată de către expertul Șcrada L. cu privire la plata unui supliment de onorariu expert.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă partea civilă B. L. la plata sumei de 50 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. M. Ș.
aflată în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
N. Țînț
Pt. GREFIER
R. G.
plecată din instanță
semnează grefier desemnat
de președintele instanței
L. G.
Red. M.S/ 06.08.2015
Tehnored. C.R./10.08.2015/5 ex.
Jud. fond. A.E.A.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 534/2015. Curtea de... → |
|---|
