Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 829/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.829/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 26 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A2:
Președinte – R. C. D. - judecător
Judecător – M. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații C. S. și T. A., împotriva sentinței penale nr.902/S din data de 25 mai 2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 noiembrie 2015 și apoi pentru astăzi, 26 noiembrie 2015, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 902 din data de 25.05.2015, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
În baza art.234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal a condamnat inculpatul C. S. la pedeapsa principală de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.65 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe durata executării pedepsei.
A suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani reprezentând termen de supraveghere și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.93 alin.1 și 93 alin.2 lit.b Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune B. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 3 cod penal a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile la Atelierul pentru muncă în Folosul Comunității sau la Primăria Teliu.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.234 alin.1 lit.d Noul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal a condamnat inculpatul T. A. la pedeapsa principală de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe durata executării pedepsei. A suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani reprezentând termen de supraveghere și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art.93 alin.1 și 93 alin.2 lit.b Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune B. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 3 cod penal inculpatului să execute următoarea obligație: să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile la Atelierul pentru muncă în Folosul Comunității sau la Primăria Teliu.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
A admis acțiunea civilă promovată de partea civilă N. G. și pe cale de consecință obligă inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 500 lei cu titlul de daune morale.
A constatat că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 09.06._13.
A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele - prin rechizitoriul întocmit la data de 19.06.2013 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C. S. și T. A., cercetați în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin .2¹ lit.a Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că în data de 08.06.2013, în jurul orelor 21:30, după o prealabilă înțelegere și după ce au urmărit partea vătămată N. G. din zona barului . până în apropierea intersecției DN 10 cu DJ 103 B, în .> C. S. și T. A. au deposedat respectiva parte vătămată, prin violență, de suma de 100 lei, inculpatul C. S. lovind-o cu pumnul în zona feței, iar inculpatul T. A. sustrăgându-i suma susmenționată din buzunarul de la spate al pantalonilor. Inculpații audiați fiind în cursul urmăririi penale au recunoscut și regretat fapta săvârșită. În fața instanței inculpații au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale arătând nu a existat între ei o înțelegere referitoare la deposedarea persoanei vătămate de banii pe care îi avea asupra sa și că fiecare a acționat independent de celălalt, astfel că inculpatul Cirmeș S. a lovit persoana vătămată după care a plecat de la fața locului, iar inculpatul T. A. a luat din buzunarul acestuia o bancnotă de 100 de lei.
În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții C. R. M., B. A. A., M. S., B. M. T., Calitu V. și I. I. și persoana vătămată N. G., declarațiile date de aceștia fiind consemnate și atașate la dosar. De asemenea instanța a constatat imposibilitatea audierii în calitate de martori a numiților B. L. A. și Giranci A., declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 08.06.2013 persoana vătămată N. G. a plecat cu bicicleta de la locuința sa situată în localitatea Budila la locuința surorii sale situată în localitatea Dobârlău.După ce a ajuns în localitatea Teliu persoana vătămată s-a oprit la barul . situat la intersecția dintre DN10 și DJ 103 B pentru a bea o cafea. În acest scop persoana vătămată a solicitat martorei B. L. A., barmanița de serviciu să îl servească cu o cafea, înmânându-i acesteia o bancnotă de 100 de lei pentru a achita contravaloarea consumației. După ce martora a explicat persoanei vătămate că nu poate să dea rest, persoana vătămată a părăsit barul fără a mai consuma cafea.
Inculpatul T. A., aflat în barul respectiv împreună cu inculpatul Cirmeș S. și martorul B. A. A., a surprins momentul în care persoana vătămată a arătat martorei B. L. A. bancnota de 100 de lei și i-a comunicat acest aspect celuilalt inculpat, ambii hotărând să îl atace pe persoana vătămată pentru a-l deposeda de suma de bani mai sus menționată. Pentru punerea în aplicare a hotărârii inculpații au pornit în urmărirea persoanei vătămate N. G., care după ce a plecat de la bar și-a continuat deplasarea cu bicicleta către Dobârlău, inculpatul Cirmeș S. alergând pe șosea iar inculpatul T. A. pe câmp, ajungându-l pe acesta în zona podului amplasat peste pârâul Teliu. Inculpatul Cirmeș S., primul care l-a ajuns pe persoana vătămată, profitând de faptul că acesta nu se afla pe bicicletă i-a aplicat o lovitură de pumn în zona feței. Urmare a loviturii primite persoana vătămată s-a dezechilibrat și apoi a căzut la pământ. În acel moment inculpatul T. A. care ajunsese și el în zona respectivă l-a controlat pe persoana vătămată în buzunarele pantalonilor de unde a sustras bancnota de 100 de lei. În urma agresiunii suferite persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale. Ulterior inculpatul T. A. s-a deplasat la locuința sa pentru a-și schimba hainele care se udaseră în timp ce alerga pe câmp iar inculpatul C. Ș. s-a întors la barul . unde la scurt timp a ajuns și persoana vătămată care avea hainele murdare de noroi și urme de sânge pe față. Acesta din urmă a comunicat celor prezenți în bar că a fost lovit și deposedat de bani și că dorește să solicite intervenția organelor de poliție.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate N. G., din faza de urmărire penală și faza de judecată, coroborate, cu privire la faptul că în seara zilei de 08.06.2013, în timp ce se deplasa către locuința surorii sale a fost lovit și apoi deposedat de suma de 100 de lei, fără a putea preciza dacă a fost lovit de o persoană de o persoană sau mai multe, observând însă în momentul în care s-a ridicat două persoane necunoscute care se deplasau în fugă către localitatea Teliu.
Exercitarea de violențe asupra părții vătămate rezultă și din actul medical emis pe numele acesteia, respectiv raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză (fila 19 dosar urmărire penală) în conformitate cu care i-au fost cauzate leziuni pentru care a necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, susținerile părții vătămate cu privire la . suferită sunt confirmate de martorii B. L. A. și B. A. A. care au observat în momentul revenirii persoanei vătămate în bar că acesta prezenta urme de lovituri în zona feței, dar și de planșa foto întocmită la momentul efectuării cercetării la fața locului unde leziunile suferite de persoana vătămată sunt evidente. Aspectele referitoare la deposedarea de suma de bani menționate de persoana vătămată sunt confirmate atât de declarațiile inculpaților cât și de martorii B. A. A., C. R. M. și Giranci A. potrivit cărora la scurt timp după agresarea persoanei vătămate inculpatul T. A. a avut asupra sa o bancnotă de 100 de lei, suma de bani fiind cheltuită pentru cumpărarea de țigări și băuturi alcoolice. În ceea ce privește identitatea persoanelor care l-au agresat și deposedat de bani pe persoana vătămată instanța a avut în vedere atât declarația persoanei vătămate care în cursul urmăririi penale a arătat că persoana care l-a lovit a fost inculpatul Cirmeș S. cât și declarațiile inculpaților care în cadrul declarațiilor oferite în cauză au recunoscut că inculpatul Cirmeș S. l-a lovit pe persoana vătămată iar inculpatul T. A. a fost cel care l-a deposedat pe acesta de bancnota de 100 de lei.
Declarațiile succesive oferite de inculpați în cauză au fost însă diferite doar în ceea ce privește existența unei înțelegeri pentru agresarea și deposedarea persoani vătămate de bani, urmând ca instanța să rețină aceste declarații doar parțial și în măsura în care se coroborează cu alte probe. Astfel, în cursul urmăririi penale inculpații au arătat faptul că după ce inculpatul T. A. a observat că persoana vătămată N. G. are asupra sa o bancnotă de 100 de lei, a comunicat acest aspect inculpatului Cirmeș S. și împreună au hotărât să îl urmărească pe persoana vătămată, să îl lovească și să îl deposedeze de bancnota menționată. De asemenea cei doi inculpați au arătat că pentru realizarea acestei acțiuni inculpatul Cirmeș l-a urmărit pe persoana vătămată pe șosea iar inculpatul T. pe câmp, că inculpatul Cirmeș a lovit persoana vătămată provocând căderea acestuia iar inculpatul T. a aluat din portofelul persoanei vătămate aflat în buzunarul din spate al pantalonilor bancnota de 100 de lei după care a aruncat portofelul. Ulterior inculpații și-au nuanțat declarațiile în sensul că între ei nu a existat nici o înțelegere referitoare la tâlhărirea persoanei vătămate, că după ce a observat că persoana vătămată este în posesia unei bancnote de 100 de lei inculpatul Cirmeș S. a ieșit din bar pentru a observa în ce direcție se deplasează persoana vătămată, că după ce a observat că acesta se îndrepta către DN 10 a intrat în bar și a cerut inculpatului T. A. să îl însoțească fără a indica acestuia vreun motiv, că după acest moment inculpatul Cirmeș a început să alerge pe DN 10 iar inculpatul T. pe un drum paralel cu acesta, pe câmp, că inculpatul Cirmeș a aplicat o singură lovitură persoanei vătămate după care observând că se apropie o mașină a plecat, iar inculpatul T. observând că din buzunarul din spate al pantalonilor persoanei vătămate se vedea o parte din bancnota de 100 de lei a scos bancnota fără să își dea seama și apoi a plecat. Prin această nuanțare a declarațiilor inculpații au încercat să acrediteze ideea că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care deciziile de a lovi persoana vătămată și de a o deposeda pe aceasta de bani au fost spontane, independente între ele, astfel că în cauză au fost săvârșite infracțiunile de lovire sau alte violențe și furt.
Dincolo de inadvertențele dintre declarațiile date în cele două etape ale procesului penal pentru care explicațiile oferite de inculpații nu sunt credibile, instanța a constatat că declarațiile date de inculpați în cursul cercetării judecătorești nu corespund realității, astfel că nu au fost avute în vedere la stabilirea situației de fapt. Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere că aceste declarații conțin explicații lipsite de logică simplă cum ar fi cele referitoare la modalitatea în care cei doi inculpați pretind că ar fi părăsit barul, respectiv l-ar fi urmărit pe persoana vătămată. Mai mult în cadrul acestor declarației date in fața instanței inculpatul T. a afirmat că observând că din buzunarul din spate al pantalonilor persoanei vătămate se vedea o parte din bancnota de 100 de lei a scos bancnota respectivă, deși din materialul probator administrat în cauză, inclusiv procesul verbal întocmit la momentul conducerii în teren rezultă că bancnota se afla în portofelul persoanei vătămate, portofel care a fost aruncat de către inculpat la momentul săvârșirii faptei și descoperit ulterior la momentul efectuării cercetării la fața locului.
În drept, fapta fiecăruia dintre inculpați care în data de 08.06.2013, în jurul orelor 21:30, prealabilă înțelegere și după ce au urmărit partea vătămată N. G. din zona barului . până în apropierea intersecției DN 10 cu DJ 103 B, în . respectiva parte vătămată, prin violență, de suma de 100 lei, inculpatul C. S. lovind-o cu pumnul în zona feței, iar inculpatul T. A. sustrăgându-i suma susmenționată din buzunarul de la spate al pantalonilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, c și alin .2¹ lit. a Cod penal din 1969, respectiv art. 234 alin.1 lit. d Cod penal.
Instanța a constatat că tâlhăria este agravată fiind săvârșită în modalitățile prevăzute de al. 2 litera b Cod penal – respectiv de timp de noapte, litera c într-un loc public și al. 21 lit. a Cod penal, prin acțiunea concomitentă a două persoane. În ceea ce privește reținerea agravantei prevăzute de art.211alin.2 lit.b Cod penal instanța a avut în vedere declarația martorei B. L. A. potrivit căreia persoana vătămată a revenit în bar în jurul orei 21,30 care se coroborează cu declarația dată de inculpatul Cirmeș S. în fața instanței potrivit căreia când alerga după persoana vătămată afară era semiîntuneric, dar și cu adresa nr.660/18.12.2014 emisă de Institutul Astronomic potrivit căreia în data de 08.06.2013 pe raza localității Teliu a fost lumină până la ora 21,05, între orele 21,05-21,43 s-a întunecat treptat, întunericul instalându-se după ora 21,43.
S-a constatat că s-a dispus trimiterea în judecată reținându-se și aplicabilitatea alineatului 2 litera c – comiterea faptei într-un loc public. Ca urmare modificărilor legislative, agravanta săvârșirii faptei într-un loc public nu se regăsește în noua reglementare. Pentru a aprecia cu privire la legea mai favorabilă inculpatului au fost avute în vedere că în vechea reglementare limitele de pedeapsă erau cuprinse între 7 și 20 de ani închisoare în timp ce noul Cod penal prevede limite de pedeapsă mai mici, respectiv între 3 și 10 ani închisoare, motiv pentru care, prin prisma limitelor de pedeapsă, acesta constituie lege penală mai favorabilă.
Pe cale de consecință, la individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
Constatând că în persoana inculpaților sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, prejudiciul constând în suferința îndurată de persoana vătămată urmare a leziunilor suferite, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatului, a fost admisă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă N. G. și obligați inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 500 lei cu titlul de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C. Ș. și T. A., criticând-o pentru netemeinicie solicitând următoarele.
Inculpatul T. A. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita încadrare juridică dată de către prima instanță faptei săvârșite, dar și greșita reținere a agravantei în care ar fi fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie, respectiv, pe timp de noapte. Inculpatul a arătat că nu a existat o înțelegere cu coinculpatul Cirmeș în scopul comiterii infracțiunii de tâlhărie. S-a invocat faptul că inculpatul T. a luat hotărârea infracțională de a sustrage bancnota de bani, abia la momentul în care a observat că aceasta ieșea din buzunar, iar Cirmeș a luat hotărârea de a lovi persoana vătămată, fără a cunoaște însă motivele. Prin urmare, apelantul inculpat T. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, atâta vreme cât nu s-a probat existența unei înțelegeri prealabile între inculpați. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt și pentru această din urmă infracțiune să se dispună o soluție de achitare în temeiul art. 19 din legea de punere în aplicare a noului cod de procedură penală coroborat cu art. 18 ind. 1 cod penal din 1969.În subsidiar, pentru infracțiunea de furt în care a învederat să se schimbe încadrarea juridică a solicitat să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante.
În mod greșit prima instanță a reținut în încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie agravanta comiterii faptei pe timp de noapte, atâta vreme cât din probele administrate în cauză (declarații de persoană vătămată, declarații de martori, proces verbal de sesizare din oficiu) rezultă că fapta s-ar fi săvârșit între orele 20,00 și 21,30 când potrivit adresei de la Institutul Astronomic, afară nu era întuneric. Inculpatul T. a mai solicitat, în ipoteza în care se apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, să se rețină forma simplă, prevăzută de art. 233 cod penal, aplicarea unei pedepse de 2 ani, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
A solicitat și reducerea numărului de zile de muncă în folosul comunității pentru a-i da inculpatului posibilitatea de a-și câștiga cele necesare traiului.
Inculpatul T. a solicitat respingerea pretențiilor civile având în vedere că, în fața primei instanțe,persoana vătămată a arătat că nu mai are pretenții civile de la inculpați.
Inculpatul Cirmeș Ș. a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d .Materialul probator administrat în cauză nu dovedește că cei doi inculpați ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, deoarece nu există nicio dovadă că cei doi inculpați s-ar fi înțeles între ei în sensul ca unul dintre ei să agreseze persoana vătămată, iar altul să îi sustragă banii. Singura infracțiune care se poate reține în sarcina inculpatului Cirmeș este aceea de lovire, pe care de altfel, inculpatul a și recunoscut-o.
În susbsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de lovire, ci pe aceea de tâlhărie, solicită a se înlătura varianta agravantă a săvârșirii infracțiunii pe timp de noapte invocând aceleași argumente cu cele ale coinculpatului T. A..
Pe latură civilă inculpatul Cirmeș a solicitat respingerea pretențiilor civile deoarece persoana vătămată și-a recuperat prejudiciul.
În fața instanței de apel, nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că, apelurile declarate sunt nefondate urmând a fi respinse, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Prima instanță a stabilit corect atât starea de fapt, cât și încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de către inculpați, contrar apărărilor formulate de către aceștia.
În esență, starea de fapt, constă în următoarele – inculpații T. A. și Cirmeș Ș. în data de 08.06.2013, în jurul orelor 21:30, după o prealabilă înțelegere și după ce au urmărit partea vătămată N. G. din zona barului . până în apropierea intersecției DN 10 cu DJ 103 B, în .-o prin violență, de suma de 100 lei, inculpatul C. S. lovind-o cu pumnul în zona feței, iar inculpatul T. A. sustrăgându-i suma susmenționată din buzunarul de la spate al pantalonilor.
Încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de către inculpații apelanți
Prima instanță a apreciat în mod judicios, că faptele inculpaților întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin.1 it. d Cod penal.
Așa cum am arătat, criticile inculpaților au vizat în principal greșita încadrare a faptelor dată de către prima instanță. Ambii inculpați au arătat că, mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc existența vreunei înțelegeri între ei în privința săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, ci inculpatul T. a recunoscut că ar fi săvârșit doar infracțiunea de furt, în sensul sustragerii bancnotei de 100 lei de la persoana vătămată, iar inculpatul Cirmeș a recunoscut doar că a lovit-o pe persoana vătămată, fără a arăta un motiv concret pentru care ar fi lovit-o și negând în același timp, faptul că ar fi existat vreo înțelegere cu celălalt coinculpat.
Curtea constată că, în cauză, în mod judicios, s-a apreciat de către prima instanță că, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea dată, în sentința apelată. Mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu că cei doi inculpați apelanți au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în încadrarea juridică reținută de către prima instanță, deoarece legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare.
Infracțiunea de tâlhărie comisă de către cei doi inculpați asupra părții civile este o infracțiune cu o structură complexă, elementul material fiind alcătuit în primul rând din elementul material al infracțiunii de furt, furtul reprezentând componenta principală a structurii complexe a elementului material. În speță, acest element component al infracțiunii de tâlhărie a fost săvârșit de către inculpatul T. A.. Cel de-al doilea element component al structurii complexe a infracțiunii de tâlhărie, adiacent față de primul îl reprezintă în speță actele de violență exercitate de către inculpatul Cirmeș S..
Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă cu certitudine că actele de violență au fost exercitate în scopul sustragerii de la partea civilă a sumei de bani, mai sus arătată. Există, în cauză, între primul și cel de-al doilea element component al infracțiunii de tâlhărie o relație de intercondiționare, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența infracțiunii de tâlhărie.
Potrivit declarației părții civile N. G. după ce a plecat din bar cu bicicleta a fost ajuns din urmă de un tânăr slăbuț și înalt, care fără nici un motiv l-a lovit cu pumnul în zona feței, partea civilă a căzut jos, a fost în continuare lovit, iar în timp ce era căzut a simțit cum din buzunar i s-a luat portofelul în care se afla și bancnota de 100 lei. Partea civilă a încercat să se opună ca să nu i se ia portofelul, dar nu a reușit, iar după ce s-a ridicat a observat că două persoane se îndepărtau de locul faptei ( fila 16 dosar urmărire penală).
Declarația părții civile se coroborează cu aceea a inculpatului Cirmeș Ș. de la fila 14 și următoarele dosar urmărire penală, dată în condiții de legalitate, în care s-a arătat că în timp ce se aflau în barul în care era și partea civilă, inculpatul T. a observat că aceasta avea o bancnotă de 100 lei, iar după plecarea părții civile i-a propus inculpatului Cirmeș să urmăreasă partea civilă și să îi sustragă banii. Inculpatul Cirmeș a arătat că a fost de acord cu propunerea inculpatului T., au urmărit-o, inculpatul Cirmeș a lovit-o, acesta s-a retras, iar inculpatul T. a rămas lângă partea civilă, căreia i-a sustras bancnota.
Înțelegerea existentă între cei doi inculpați în sensul deposedării prin violență a părții civile de respectiva bancnotă este dovedită și susținută și de declarația inculpatului T. A. ( fila 29 dosar urmărire penală) în care a arătat că au căzut de comun acord să urmeze împreună cu Cirmeș partea civilă, să o lovească și să îi ia banii.
Împrejurarea că, în declarațiile date în fața primei instanțe la filele 32 și 33, inculpații nu au mai recunoscut existența unei înțelegeri în scopul de a o deposeda prin violență pe partea civilă, ci au recunoscu . (inculpatul Cirmeș) și sustragerea sumei de 100 lei (inculpatul T., nu poate conduce instanța de apel la concluzia că inculpații ar fi săvârșit doar infracțiunea de lovire, respectiv cea de furt, așa cum s-au apărat în fața instanței de apel. Nu s-a adus nici un motiv plauzibil, credibil și susținut de mijloace de probă care să justifice acțiunile celor doi. Ambii inculpați s-au mulțumit să invoce în fața primei instanțe într-o manieră total nejustificată că au lovit și au sustras banii dar nu știu de ce.
Mai mult, inculpații nu au prezentat motive credibile ale schimbării atitudinii procesuale adoptate în faza de urmărire penală, când au recunoscut că s-au înțeles să o deposedeze pe partea civilă, prin violență de suma de 100 lei, pe care au observat-o că o avea asupra sa.
Pentru aceste considerente, Curtea constată nefondate apărările celor doi inculpați, care în calea de atac a apelului au solicitat reținerea în sarcina lor, prin schimbare de încadrare a unor infracțiuni mai ușoare, furt (inculpatul T.) și lovire și alte violențe ( inculpatul C.).
Săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea corect reținută de către prima instanță rezultă, pe lângă probele pe care le-am arătat anterior și din următoarele mijloace de probă, care au fost analizate amănunțit și de către prima instanță.
Astfel, actele de violență care au fost exercitate asupra părții vătămate rezultă și din actul medical emis pe numele acesteia, respectiv raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză potrivit căruia, i-au fost cauzate leziuni pentru care a necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale. Declarația părții vătămate cu privire la . suferită sunt confirmate de martorii B. L. A. și B. A. A. care au observat în momentul revenirii persoanei vătămate în bar că acesta prezenta urme de lovituri în zona feței. La acestea se adaugă planșa foto întocmită la momentul efectuării cercetării la fața locului și în care se observă leziunile suferite de persoana vătămată. Aspectele referitoare la deposedarea de suma de bani menționate de persoana vătămată sunt confirmate și de martorii B. A. A., C. R. M. și Giranci A. care au arătat că la scurt timp după agresarea persoanei vătămate inculpatul T. A. a avut asupra sa o bancnotă de 100 de lei, suma de bani fiind cheltuită pentru cumpărarea de țigări și băuturi alcoolice.
Pentru toate aceste motive, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
În privința agravantei reținută de către prima instanță și contestată de către ambii inculpați, respectiv aceea a comiterii infracțiunii pe timp de noapte, Curtea constată că în mod judicios a fost reținută aceasta de către prima instanță, iar apărările inculpaților în acest sens sunt nefondate. Aceste critici au fost invocate și analizate și în fața primei instanțe. Curtea constată că dovedirea agravantei săvârșirii infracțiunii pe timp de noapte rezultă fără nici un dubiu din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarația martorei B. L. A. potrivit căreia persoana vătămată a revenit în bar în jurul orei 21,30, adresa nr.660/18.12.2014 emisă de Institutul Astronomic potrivit căreia în data de 08.06.2013 pe raza localității Teliu a fost lumină până la ora 21,05, între orele 21,05-21,43 s-a întunecat treptat, întunericul instalându-se după ora 21,43. la aceste mijloace de probă se adaugă declarația persoanei vătămate de la filele 15 și următoarele dosar urmărire penală care arată că „în seara zilei de 08.06.2013 a plecat către bar”. Având în vedere că a trecut o perioadă de timp până a ajunge la bar, că partea vătămată a stat și în incinta barului iar ulterior a plecat cu bicicleta, rezultă alături de celelalte mijloace de probă cu precădere înscrisul emis de Institutul Astronomic faptul că la momentul săvârșirii faptei afară era întuneric.
Aprecierea incidenței în cauză a agravantei „pe timpul nopții” este o chestiune de fapt, care se apreciază judiciar de către instanță, în funcție de mijloacele de probă administrate în cauză, iar din coroborarea probelor anterior expuse, rezultă că în cauză este incidentă această agravantă reținută de către prima instanță.
Pentru aceste motive se constată nefondată, solicitarea subsidiară, formulată de către inculpați, în sensul schimbării încadrării juridice, în sensul reținerii formei simple a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, iar nu cea prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d cod penal. Această din urmă încadrare juridică este cea corectă, iar legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare, având în vedere că pentru infracțiunile săvârșite de către inculpați, prevede limite de pedeapsă mai mici decât cele din codul penal din 1969.
În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor, prima instanță luând în considerare toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, atât cele privitoare la faptă, cât și cele privitoare la persoana inculpaților și conduita procesuală a acestora.
Pedepsele aplicate inculpaților sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, în cauză neputând fi reținute circumstanțe atenuante având în vedere gravitatea infracțiunii de tâlhărie, modalitatea concretă în care a fost săvârșită (prin agresarea părții vătămate, urmărirea acesteia de către inculpați, sustragerea unei sume de bani). Inculpații dovedesc o periculozitate socială ridicată, având în vedere ușurința cu care au luat hotărârea infracțională, faptul că nu au ezitat să agreseze partea civilă deși observaseră că avea o sumă de bani modică asupra ei, dar nu în ultimul rând că au folosit suma de bani sustrasă pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice. Trebuie subliniată și atitudinea procesuală manifestată de către aceștia în fața primei instanțe, când nu și-au mai recunoscut integral faptele pe care le-au comis, încercând, fără o motivație solidă să susțină că au comis fapte penale mai ușoare respectiv, furt și lovire și alte violențe. Acest din urmă aspect, subliniază faptul că, cei doi inculpați nu au conștientizat gravitatea infracțiunilor săvârșite, motiv pentru care prin pedeapsa aplicată și modalitatea de individualizare a executării instanța trebuie să garanteze că scopul pedepselor va fi atins, respectiv, reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru toate aceste aspecte, Curtea constată nefondate solicitările inculpaților de reducere a pedepselor, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Având în vedere ușurința cu care inculpații au luat hotărârea de a comite o faptă penală atât de gravă pentru a sustrage o sumă mică de bani, Curtea constată că, pentru atingerea scopului pedepsei, de reeducare și de formare la aceștia a unei atitudini corecte față de muncă și regulile de conviețuire socială, nu se impune reducerea numărului de zile la care aceștia au fost obligați să presteze muncă în folosul comunității. De altfel, numărul de zile în care inculpații trebuie să presteze muncă în folosul comunității sunt orientate spre limita minimă prevăzută de lege.
În privința laturii civile, inculpatul C. a arătat în memoriul scris de apel de la fila 40 că nu se mai impunea obligarea la despăgubiri civile a celor doi inculpați, întrucât partea civilă, la ultimul termen de judecată la fondul cauzei a declarat că a primit banii și nu mai are alte pretenții civile.
Inculpatul T. a criticat latura civilă, arătând în memoriul de apel că în mod greșit a fost obligat la plata despăgubirilor civile, deoarece la termenul de judecată din data de 26.03.2015, când partea civilă a fost prezent a arătat că a fost despăgubit și nu mai are pretenții, iar la termenul din data de 12.02.2015 persoana vătămată prezentă în fața instanței de fond a arătat că este de acord cu împăcarea, dacă inculpații îl vor despăgubi.
Verificând apărările inculpaților referitoare la latura civilă, Curtea constată că în încheierea din 12.02.2015 partea vătămată a arătat că este de acord cu împăcarea, iar în încheierea din 26.03.2015 a arătat că a fost despăgubit de către inculpați, însă aceste aspecte le-a arătat și în faza de urmărire penală, în declarația de la fila 16, despăgubirea referindu-se la suma de 100 de lei pe care inculpații i-au sustras-o. În acest sens, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând daune morale, partea civilă nemaifăcând referire la daunele materiale, care într-adevăr i-au fost restituite, așa cum rezultă din declarația din faza de urmărire penală.
În declarația de la fila 76 dosar fond, partea civilă a arătat că a fost despăgubit cu suma de 100 lei, reprezentând bancnota ce i-a fost sustrasă, în condițiile mai sus descrise, nefăcând nicio referire la primirea unei sume de 500 lei cu titlu de daune morale.
Prima instanță nu a luat alte precizări părții civile, iar aceasta nu a declarat că renunță la constituirea de parte civilă în cauză. Prin urmare, instanța a rămas sesizată cu o acțiune civilă alăturată celei penale, având ca obiect solicitarea părții civile de obligare a celor doi inculpați la plata sumei de 500 lei cu titlul de daune morale, fila 16 dosar urmărire penală.
Partea civilă nu a arătat în mod expres că renunță la suma de 500 lei solicitată cu titlu de daune morale.
În mod judicios, s-a apreciat de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar suma de bani acordată cu titlul de daune morale are un caracter rezonabil urmând să aline suferințele fizice și psihice ale părții civile, cauzate de infracțiunea săvârșită de către inculpați (i-au fost cauzate leziuni la nivelul capului care au necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelurile declarate de către inculpații Cirmeș Ș. și T. A. împotriva sentinței penale nr. 902 din data de 25.05. 2015 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga fiecare apelant inculpat la plata sumei de 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, sume în care se vor include și onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpați, în cuantum de 90 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de către inculpații Cirmeș Ș. și T. A. împotriva sentinței penale nr. 902 din data de 25.05. 2015 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare apelant inculpat la plata sumei de 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, sume în care sunt incluse și onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpați, în cuantum de 90 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
R. C. DicuMihaela D.
GREFIER
C. G.
Red.MD/17.12.2015
Dact.BN/22.12.2015/ex.2
Jud.fond.L.B.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 727/2015. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 830/2015. Curtea de... → |
|---|
