Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 112/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Încheierea nr. 112/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.112/CDOSAR NR._

Ședința publică din 16 septembrie 2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată FJC5:

Președinte – A. D.

- Grefier – N. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – A. I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ – DNA – Serviciul Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpata P. M. împotriva încheierii din 10.09.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea inculpată P. M., asistată de apărătorul ales, avocat Vidineac E..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat Vidineac E., având cuvântul, în temeiul art.206 Cod procedură penală, solicită admiterea contestației și pe cale de consecință, în temeiul șart.208 rap. la art.207 alin.5 Cod procedură penală, revocarea măsurii controlului judiciar impusă în sarcina inculpatei P. M., având în vedere faptul că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii controlului judiciar.

Văzând motivarea încheierii prin care judecătorul fondului, după Cameră preliminară, a dispus menținerea întrucât nu ar exista temeiuri noi care să justifice revocarea acestei măsuri, apreciază că nu există nici temeiuri care să impună menținerea acestei măsuri.

La acest moment ne aflăm într-o nouă fază procesuală penală, instanța de fond urmând a proceda la cercetarea judecătorească pe fondul cauzei în ceea ce o privește pe inculpată pentru infracțiunile reținute în sarcina acesteia prin rechizitoriu.

Astfel, apreciază că probele fiind în custodie statală, la acest moment procesual, sub nicio formă inculpata nu mai poate face nicio acțiune de natură a impieta cumva cercetarea penală în fond.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că valoarea prejudiciului reținută în rechizitoriu este o valoare extraordinare de mare, iar chestiunile cu privire la prejudiciu au făcut obiectul multor contradicții în fazele procesuale penale, respectiv faptul că nu se știe cum a fost cuantificat prejudiciului, neexistând nicio expertiză tehnică – specialitatea contabilitate care să stabilească întinderea prejudiciului. Cât privește celelalte fapte reținute în sarcina inculpatei, acestea urmează să facă obiectul cercetării judecătorești pe fondul cauzei și nu pot să sune pentru menținerea acestei măsuri ca o antepronunțare cu privire la soluția ce se va pronunța pe fond.

A se observa că ecoul social al presupuselor fapte infracționale este diminuat având în vedere momentul la care ar fi fost săvârșite faptele reținute prin rechizitoriu, respectiv 2010-2011. După cum rezultă din actele de la dosar, inculpata s-a reîntors la muncă, are o reputație neștirbită atât în mediul profesional cât și pe plan personal, fapt pentru care apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea unei astfel de măsuri și pe cale de consecință, solicită admiterea contestației.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că, contestația formulată este neîntemeiată, apreciind că în mod corect prin încheierea atacată s-a menținut măsura controlului judiciar. A se avea în vedere că de la ultima verificare a măsurii controlului judiciar nu au intervenit elemente de fapt sau de drept noi care să ducă la concluzia schimbării temeiurilor avute în vedere la dispunerea măsurii.

Apreciază că măsura controlului judiciară este necesar a fi menținută pentru buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care în cauză urmează a fi audiați martori, în aceste condiții consideră că se impune menținerea în continuare a măsurii controlului judiciar.

Contestatoarea inculpată P. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

Arată că nu a încercat să atenueze sau să înrăutățească situația acestora fapte. Solicită revocarea măsurii controlului judiciar.

CURTEA

Asupra contestației penale de față, constată următoarele.

Prin încheierea din data de 10 septembrie 2015 a Tribunalului B. s-au dispus următoarele:

În baza art 208 Cod procedură penală, art 362 Cod procedură penală s-a menținut, astfel cum a fost instituită, măsura controlului judiciar sub puterea căreia se află fiecare din inculpații P. M. (fiica lui Ș. și D., născută la data de 19.01.1965 în ., județul Gorj, domiciliată în municipiul B., județul B., ., ., CNP_, măsură dispusă prin încheierea de ședință din data de 22.06.2015 a Tribunalului B.), F. M. C. (fiul lui V. și M., născut la data de 17.04.1973 în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., județul B., ., ., ffl în localitatea Hărman, . nr 101, județ B., CNP_, măsură dispusă prin încheierea de ședință din data de 22.06.2015 a Tribunalului B.) și C. O. N. (fiul lui I. și A., născut la data de 01.06.1960 în oraș R., jud. B., domiciliat în oraș R., jud. B., ., CNP_, măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 22.05.2015).

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut următoarele:

Cu referire la măsura preventivă sub puterea căreia se află cei trei inculpați, instanța a constatat următoarele:

În primul rând s-a constatat că măsura preventivă a format obiectul verificărilor și în precedent, astfel încât în mod obiectiv se vor relua anumite aspecte care privesc starea de fapt. Astfel, se reține că prin rechizitoriul nr 260/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din data de 17.06.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. C. O. N. pentru fracțiunile de abuz în serviciu (în formă continuată), prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea 78/2000 cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal (11 acte materiale) și de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 367 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 5 Cod penal.

2. M. P. pentru infracțiunile de instigare la abuz în serviciu (în formă continuată), prevăzut de art. 47 Cod penal cu referire la art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea 78/2000 cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal (11 acte materiale), trafic de influență, prevăzut de art. 291 alin. 1 Cod penal și de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzut de art. 367 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 5 Cod penal și

3. M. C. F. pentru infracțiunile abuz în serviciu (în formă continuată) în forma instigării, prevăzut de art. 47 Cod penal cu referire la art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea 78/2000 cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal (11 acte materiale), complicitate la trafic de influență, prevăzut de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal și de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzut de art. 367 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceea că:

1. M. C. F. l-a determinat pe C. O. N., prin intermediul Mioarei P., ca, în perioada mai 2011 - martie 2012, să dispună distribuirea repetată, de către C. Națională „Poșta Română” S.A., fără facturare, în folosul ., a corespondenței „RCS-RDS” (procesate în poștă hibridă), provocând companiei naționale un prejudiciu de 1.128.228 lei.

2. P. M. l-a determinat pe C. O. N. ca, în perioada mai 2011 - martie 2012, să dispună distribuirea repetată, de către C. Națională „Poșta Română” S.A., fără facturare, în folosul . a corespondenței „RCS-RDS” (procesate în poștă hibridă), corespondență indicată de ea ori de C. O. N., provocând companiei naționale un prejudiciu de 1.128.228 lei.

3.C. O. N., în perioada mai 2011 - martie 2012, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a dispus distribuirea repetată, de către C. Națională „Poșta Română” S.A., fără facturare, în folosul ., a corespondenței „RCS-RDS” (procesate în poștă hibridă), corespondență indicată de el ori de P. M., provocând companiei naționale un prejudiciu de 1.128.228 lei;

4. Cu privire la toți cei trei inculpați s-a mai reținut că ar fi constituit o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, o asociere cu o anumită continuitate, colaborare, coordonare și o structură bine determinată, în cadrul căreia și-ar fi asumat roluri prestabilite.

5. De asemenea, cu referire la inculpații M. P. și M. C. F. s-a mai reținut în actul de sesizare și împrejurarea că: în considerarea faptului că l-ar fi determinat pe C. O. N. să dea dispoziții care au dus la prejudicierea Companiei Naționale „Poșta Română” S.A. și a faptului că încă menținea în funcțiune, prin influența asupra lui C. O. N., mecanismul de fraudare arătat în actul de sesizare pe larg, P. M., în data de 21.12.2011, a solicitat lui Z. M. Ș. și apoi a obținut, având acordul lui M. C. F., un folos pentru altul, respectiv: preluarea de la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, dintr-un birou folosit de acesta din urmă (unde era depozitată provizoriu), a corespondenței ministrului V. V. (reprezentând 14.280 de felicitări de C.), destinate electorilor săi din județul Bacău și predarea ei pentru a fi distribuită de către CN Poșta Română SA, dar cu asumarea de . a costurilor pe care ar fi trebuit să le suporte ministrul; fapta Mioarei P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 291 alin. 1 Cod penal, iar fapta lui M. C. F., a celei de complicitate la trafic de influență, prevăzut de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal. La data de 5 martie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem (vol.17, f.204) pentru infracțiunea de abuz în serviciu care face obiectul acuzării; la 03.04.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, efectuarea în continuare a urmăririi penale/extinderea cercetărilor față de inculpații anterior menționați (vol.17, f.205-207), pentru ca prin ordonanța din data de 22.05.2015 să se dispună schimbarea încadrării juridice și punerea în mișcare a acțiunii penale față de C. O. N. (vol.17, f.242) și, prin cea din data de 26.05.2015, față de M. C. F. și M. P. (vol.17, f.260-262). Ceea ce remarcă judecătorul de cameră este că faptele se susține că s-ar fi comis sub vechea reglementare penală, în una din variantele de la acel moment – 246 Cod penal -1968, art. 247 Cod penal -1968 sau art. 248 Cod penal -1968, fapte care în prezent sunt toate prevăzute la art. 297 Cod penal. Cu privire la aceste fapte însă s-a reținut în mod incomplet însă o încadrare juridică prevăzută doar în legea specială – L 78/2000 – respectiv art 13/2; această din urmă infracțiune face referire însă în mod generic la una dintre infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzând că pentru oricare dintre acestea pedeapsa ce s-ar putea aplica este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Se constată că față de inculpatul C. O. N. măsura preventivă a controlului judiciar a fost dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului de caz la data de 22.05.2015, după ce în prealabil s-a dispus începerea urmăririi penale „in personam” și punerea în mișcare a acțiunii penale; în cuprinsul ordonanței s-a indicat perioada de timp pentru care măsura este valabilă, precum și obligațiile ce sunt impuse inculpatului.

În ceea ce-i privește pe inculpații P. M. și F. C. M. se constată că măsura preventivă a controlului judiciar a înlocuit măsura arestului preventiv sub puterea cărora cei doi inculpați s-au aflat la momentul sesizării instanței. S-a constatat că măsura arestului preventiv s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale, de către instanța competentă să se pronunțe pe fondul pricinii, după punerea în mișcare a acțiunii penale. Nu au fost invocate de către apărare aspecte privind legalitatea măsurii preventive la momentul dispunerii acesteia care și nici din oficiu nu s-au impus a fi invocate astfel încât să se conducă la respingerea propunerii de arestare preventivă; sub acest din urmă aspect se are în vedere faptul că măsura arestului la domiciliu este o formă de individualizare a arestului preventiv, fiind apreciate prevederile art. 223 al 2 Cod procedură penală.

La primirea dosarului în instanță, la data de 22.06.2015, măsura preventivă a arestării inculpaților P. M. și F. C. M. a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar și s-a menținut măsura controlului judiciar sub puterea căruia se afla inculpatul C. O. N.. De asemenea, măsura controlului judiciar a fost verificată și în procedura de cameră preliminară, la data de 15.07.2015, măsură ce a fost menținută și apoi verificată în calea controlului judiciar de către instanța superioară.

Se constată că nu au fost invocate la acest moment procesual aspecte noi, necunoscute în precedent, cu referire la legalitatea măsurii preventive. Între timp dosarul a parcurs procedura de cameră preliminară și urmează a se acorda termen în ședință publică cu citarea tuturor părților. Având în vedere aceste aspecte, faza procesuală în care ne aflăm, se constată că nu au dispărut temeiurile ce au impus luarea sau înlocuirea măsurii preventive.

Se constată că la dosar există probe potrivit cu care s-ar fi comis fapte prevăzute de legea penală, existând o suspiciune rezonabilă că acestea s-ar putea circumscrie infracțiunilor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și s-ar putea reține în sarcina inculpaților, sens în care dispozițiile art.202 al 1 Cod procedură penală sunt întrunite în continuare.

Instanța are în vedere faptul că în cauză se efectuează cercetări cu privire la infracțiuni de o gravitate deosebită, pedepsite de legiuitor cu închisoare mai mare de 5 ani, ceea ce semnifică importanța pe care societatea o acordă valorilor sociale apărate de legea penală. este de remarcat că în cauză, se susține prin rechizitoriu, ne-am afla și în prezența infracțiunii de „grup infracțional organizat” care presupune o colaborare între cei care ar comite o astfel de faptă. Din acest punct de vedere, este necesară menținerea în cauză a unei măsuri preventive apte să asigure buna derulare a procedurii, ținând seama de probatoriul care ar fi necesar a se administra în cauză. În acest sens se observă că prezenta cauză a necesitat o perioadă îndelungată de cercetare, au fost prezentate în probațiune un număr de 23 de volume de urmărire penală, ce cuprind procese verbale de consemnare a datelor de la informatori, procese verbale de redare interceptări, procese verbale de percheziție informatică, procese verbale de supraveghere operativă, note de constatare întocmite de societatea persoană vătămată sau de Garda Financiară, procese verbale de efectuare percheziții, adrese și răspunsuri solicitate unor instituții publice (OCPI, Biroul de cadastru, Garda Financiară, Ministere etc.), contracte între societăți comerciale ce interesează cauza, acte constituind borderouri de prezentare, declarații de martori, note de constatare întocmite de Garda Financiară, declarațiile inculpaților. Așa fiind, se constată că dosarul prezintă elemente de complexitate care fac necesară adoptarea unor măsuri excepționale, cum este și dispoziția de menținere a măsurii preventive. Se reține în continuare că din cauza activității ce formează obiectul cercetărilor au fost adoptate în cursul urmăririi penale măsuri de restricționare a accesului la dosar.

Natura juridică a infracțiunilor care formează obiectul cercetărilor și care se impută inculpaților, precum și valoarea relativ ridicată a prejudiciul indicat în actul de sesizare, constituie în continuare argumente ale necesității menținerii măsurii preventive a controlului judiciar, măsură care, prin obligațiile ce incumbă inculpaților, asigură buna derulare a procedurii; sub acest din urmă aspect se constată că în cauză nu pare a se derula procedura simplificată, sens în care există posibilitatea audierii martorilor din lucrări, dar și a altor persoane ce pot fi propuse de părți în acest sens.

Cu referire la persoana inculpaților se constată că nu au intervenit elemente noi, de natură a aprecia că măsura preventivă ar fi excesivă. Astfel:

- inculpatul F. C. M. a susținut în apărare că nu se mai impune menținerea măsurii preventive, solicitând în sens contrar a se permite modificarea limitelor teritoriale în sensul adeverinței depuse la dosar sau încuviințarea părăsirii limitei teritoriale a județului B. timp de două zile. În primul rând instanța a învederat anterior că măsura preventivă este necesară în continuare și cu privire la acest inculpat. Pe de altă parte trebuie observat că starea de fapt ce formează obiectul cercetării privește în cea mai mare măsură activități care ar fi fost realizate de acest inculpat astfel încât, prin raportare și la celelalte considerente de ordin personal ale acestuia, măsura preventivă nu apare ca fiind excesivă. În ceea ce privește solicitarea de modificare a limitei teritoriale, se constată că și la acest moment procesual inculpatul a prezentat un înscris emis de RDS – RCS, în sensul că ocupă funcția de manager zonă și își desfășoară activitatea într-o arie ce depășește limita teritorială a județului B.; instanța constată că acest înscris nu face referire la faptul că inculpatul este singurul angajat care poate realiza activitatea indicată sau că atribuțiile nu ar putea fi delegate astfel încât organul de poliție care supraveghează măsura să nu fie pus în situația de a realiza cu dificultate supravegherea acestuia. Apoi trebuie avut în vedere că serviciul indicat ca trebuind a fi executat pare să necesite nu doar deplasări de la domiciliu, dar și staționarea în diverse localități din țară pentru o perioadă care nu poate fi precizată, ceea ce face imposibilă executarea efectivă a măsurii. În ceea ce privește solicitarea de se încuviința două zile pe săptămână inculpatului când să poată depăși limita teritorială, observăm că nu s-au indicat zilele săptămânii când se solicită efectiv a se realiza acest lucru; fiind o solicitare a inculpatului, acesta trebuie să indice toate aspectele care s-ar impune a fi analizate de magistrat, inclusiv a se proba că în anumite zile se va realiza o anumită activitate. Așa fiind, nu se impune a se modifica limita teritorială existentă și nici nu se poate încuviința o cerere imprecisă.

- nici în ceea ce o privește pe inculpata M. P. nu au intervenit elemente noi de la termenul prezent care să poată fi apreciat în sensul că s-ar fi modificat temeiurile avute în vedere de judecător în precedent. Este de remarcat că și în cazul acestei inculpate actul de sesizare reține că ar fi avut o contribuție importantă în activitatea presupus ilicită, fiind necesar să se mențină, pentru considerentele expuse mai sus, măsura preventivă. Inculpata a susținut că unii dintre membrii familiei sale au nevoie de sprijinul său; în susținerea acestei cereri nu au fost prezentate nici un fel de probe pentru ca instanța să aprecieze justețea acestor precizări și solicitări în acest timp. Așa fiind, se constată că nici în cazul acestei inculpate măsura preventivă nu se impune a fi modificată.

- cu referire la inculpatul C. O. N., se constată că nici în cazul său nu au intervenit elemente noi de la momentul ultimei verificări a măsurii preventive; în sarcina acestuia prin rechizitoriu se rețin nu doar fapte grave, dar se indică faptul că ar fi avut o contribuție importantă la activitatea despre care se presupune că ar fi ilicită. Prin raportare la motivele pentru care măsura preventivă s-a dispus – în special problemele familiale - se constată că măsura preventivă este în continuare proporțională legală și temeinică.

În același timp se constată că de la momentul dispunerii măsurilor preventive în prezenta cauză nu a trecut un termen care să poată fi apreciat în sensul că măsurile ar fi excesive; acest aspect trebuie privit atât prin prisma circumstanțelor în care s-ar fi comis faptele și a celor de ordin personal, dar mai ale ținând seama de necesitatea măsurii pentru buna derulare a procedurii. Din acest punct de vedere este de remarcat faptul că dosarul a urmat un curs alert din momentul dispunerii măsurii procesuale, în prezent urmând a se stabili termen pentru fondul pricinii.

Așa fiind, constatând că temeiurile ce au stat la baza dispunerii măsurilor procesuale față de cei trei inculpați nu au dispărut și nu s-au modificat, că măsura preventivă este necesară pentru buna derulare a cercetărilor, se va dispune potrivit art 348 Cod procedură penală menținerea acestora.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata P. M. care a solicitat revocarea măsurii controlului judiciar întrucât nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. A apreciat că, la acest moment cauza se află într-o nouă fază procesuală penală, instanța de fond urmând a proceda la cercetarea judecătorească pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu. A mai arătat că probele sunt în custodie statală, la acest moment procesual, sub nicio formă inculpata nu mai poate face nicio acțiune de natură a impieta cumva cercetarea penală în fond. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că valoarea prejudiciului reținută în rechizitoriu este o valoare extraordinare de mare, iar dar nu se știe cum a fost cuantificat prejudiciului, neexistând nicio expertiză tehnică – specialitatea contabilitate care să stabilească întinderea prejudiciului. A solicitat a se observa că ecoul social al presupuselor fapte infracționale este diminuat având în vedere momentul la care ar fi fost săvârșite faptele reținute prin rechizitoriu, respectiv 2010-2011. După cum rezultă din actele de la dosar, inculpata s-a reîntors la muncă, are o reputație neștirbită atât în mediul profesional cât și pe plan personal, fapt pentru care apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea unei astfel de măsuri și pe cale de consecință, a solicitat admiterea contestației.

Analizând contestația formulată, prin prisma dispozițiilor art. 206, 202 și 242 Cod procedură penală, se constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce urmează:

Faptele de care este acuzată inculpata P. M. și încadrarea juridică a acestora:

Prin rechizitoriul nr 260/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din data de 17.06.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceea că:

5. De asemenea, cu referire la inculpații M. P. și M. C. F. s-a mai reținut în actul de sesizare și împrejurarea că: în considerarea faptului că l-ar fi determinat pe C. O. N. să dea dispoziții care au dus la prejudicierea Companiei Naționale „Poșta Română” S.A. și a faptului că încă menținea în funcțiune, prin influența asupra lui C. O. N., mecanismul de fraudare arătat în actul de sesizare pe larg, P. M., în data de 21.12.2011, a solicitat lui Z. M. Ș. și apoi a obținut, având acordul lui M. C. F., un folos pentru altul, respectiv: preluarea de la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, dintr-un birou folosit de acesta din urmă (unde era depozitată provizoriu), a corespondenței ministrului V. V. (reprezentând 14.280 de felicitări de C.), destinate electorilor săi din județul Bacău și predarea ei pentru a fi distribuită de către CN Poșta Română SA, dar cu asumarea de . a costurilor pe care ar fi trebuit să le suporte ministrul; fapta Mioarei P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 291 alin. 1 Cod penal, iar fapta lui M. C. F., a celei de complicitate la trafic de influență, prevăzut de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal La data de 5 martie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem (vol.17, f.204) pentru infracțiunea de abuz în serviciu care face obiectul acuzării; la 03.04.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, efectuarea în continuare a urmăririi penale/extinderea cercetărilor față de inculpații anterior menționați (vol.17, f.205-207), pentru ca prin ordonanța din data de 22.05.2015 să se dispună schimbarea încadrării juridice și punerea în mișcare a acțiunii penale față de C. O. N. (vol.17, f.242) și, prin cea din data de 26.05.2015, față de M. C. F. și M. P. (vol.17, f.260-262). Ceea ce remarcă judecătorul de cameră este că faptele se susține că s-ar fi comis sub vechea reglementare penală, în una din variantele de la acel moment – 246 Cod penal -1968, art. 247 Cod penal -1968 sau art. 248 Cod penal -1968, fapte care în prezent sunt toate prevăzute la art. 297 Cod penal. Cu privire la aceste fapte însă s-a reținut în mod incomplet însă o încadrare juridică prevăzută doar în legea specială – L 78/2000 – respectiv art 13/2; această din urmă infracțiune face referire însă în mod generic la una dintre infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzând că pentru oricare dintre acestea pedeapsa ce s-ar putea aplica este închisoarea de la 3 la 15 ani.

În ceea ce o privește pe inculpata P. M. se constată că aceasta se află sub puterea măsurii preventive a controlului judiciar care a fost menținută, la primirea dosarului prin încheierea atacată.

Se constată, raportat la probatoriul administrat până în prezent, îndeplinirea în continuare a cerințelor dispozițiilor art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpata ar fi putut săvârșit infracțiunile de care este acuzată.

Inculpata beneficiază, desigur, de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO.

Analizând cererea de revocare a măsurii preventive formulată de inculpata P. M., din perspectiva prevederilor legale incidente, respectiv art. 242 Cod procedură penală și a motivelor exhibate în susținerea acestei cereri se constată următoarele:

Potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în situația intervenției unor împrejurări noi care determină nelegalitatea acestei măsuri ori în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o.

Plasarea în continuare sub control judiciar a inculpatei, raportat la gravitatea faptelor pentru care este cercetată, este în continuare necesară și proporțională. Instanța de fond a indicat motive relevante și suficiente pentru a justifica necesitatea de a menține inculpata în stare de control judiciar raportat la activitatea infracțională pentru care acesta este cercetată, motive pe care instanța de control și le însușește fără a le reitera.

Împrejurarea că nu a fost efectuată o expertiză tehnică – specialitatea contabilitate care să stabilească întinderea prejudiciului ori faptul că vechimea faptelor a diminuat ecoul acestora sau împrejurarea că inculpata s-a reîntors la muncă și ar avea o reputație neștirbită atât în mediul profesional cât și pe plan personal nu reprezintă nici împrejurări noi care să determine nelegalitatea măsurii preventive și nici nu sunt motive suficiente pentru a constata că au încetat temeiurile care au determinat această măsură ( ecoul diminuat de trecerea timpului al faptelor inculpatei a fost deja avut în vedere la înlocuirea măsurii arestării preventive sub care aceasta s-a aflat cu măsura mai blândă a controlului judiciar).

Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană ar fi comis o infracțiune gravă poate justifica detenția ( cauza Vrencev c. Serbiei, Naus c. Poloniei, Tomos c. Frantei și Haas c. Poloniei), recunoscând astfel că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția creată de acestea în rândul publicului, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp, cu referire expresă la natura infracțiunii, circumstanțele comiterii faptei, stările psihice ale acuzatului și, după caz, ale victimei (cauza Bouchet c. Frantei). În aceste condiții gravitatea faptelor ce constituie obiectul acuzării justifică cu atât mai mult plasarea și menținerea inculpatei în stare de control judiciar, aceasta beneficiind deja de prevederile art. 5 par. 3 din CEDO, respectiv de dreptul de a fi eliberată din starea de detenție pe parcursul procedurilor judiciare.

Față de cele arătate, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata P. M., împotriva încheierii din 10 septembrie 2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o va menține.

În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga inculpata la plata a 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata P. M., împotriva încheierii din 10 septembrie 2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.

În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpata la plata a 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 septembrie 2015.

PREȘEDINTE

A. DumitracheGREFIER

N. B.

Red.AD/16.10.2015

Dact.BN/19.10.2015/ex.2

Jud.fond.E.M.T.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 403/2015....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 562/2015. Curtea... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 112/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 112/2015. Curtea de Apel BRAŞOV