Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 604/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 19 iunie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – C. C. G. - judecător
Judecător – A. C. M.
Judecător- A. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul – inculpat S. I. împotriva sentinței penale nr. 945 din data de 22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat S. I., asistat de avocat ales B. M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în baza art. 171 alin. 5 Cod procedură penală, constată încetată delegația din oficiu a domnului avocat I. C. pentru recurentul inculpat S. I., având în vedere că această parte și-a angajat apărător ales, în persoana doamnei B. M.. În baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, se va dispune plata către Baroul B. a sumei de 50 de lei, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
În temeiul art. 38514 alin. 11 raportat la art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, instanța îi aduce la cunoștință recurentului inculpat S. I. că, are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se, totodată, atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Întrebat fiind, recurentul inculpat S. I., declară că nu dorește să dea declarație și își menține declarația dată în cursul urmăririi penale.
Întrebate fiind, părțile declară nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat S. I., respectiv avocat B. M., solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 945 din data de 22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria B., casarea sentinței recurate, iar în urma rejudecării, instanța de control judiciar să pronunțe o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală coroborat cu art. 181 Cod penal, iar în baza art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, solicită aplicarea unei amenzi administrative în cuantum maxim, apreciind că este suficientă aplicarea unei sancțiuni pecuniare, rolul sancționator ca și preventiv al pedepsei cu amenda în cuantum maxim poate fi atins, inculpatul având capacitatea necesară de a înțelege gravitatea faptei sale. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere împrejurare concretă în care a fost comisă fapta. Din întregul probatoriu administrat în cauză reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a părăsit locul accidentului datorită faptului că acesta s-a produs într-un cartier de oameni de etnie rromă agresivi, fiindu-i teamă să nu fie linșat, însă nu s-a avut în vedere împrejurarea că după venirea organelor de poliție și acesta a venit la locul faptei, astfel încât nu a încercat să fugă. A se avea în vedere declarațiile părților vătămate care au declarat că două persoane au fugit după inculpat să-l aducă înapoi, însă acesta a refuzat. În mod eronat, s-a reținut că inculpatul a avut asupra sa toporul, nu a încercat să inducă în eroare nici organele de poliție spunând că a condus altă persoană autoturismul. În opinia sa, săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului nu este dovedită doar prin declarațiile martorilor care sunt părți vătămate. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și a se avea în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse în fața instanței de fond, constând în caracterizări emise de Primăria S., precum și de la locul său de muncă. Totodată, arată că inculpatul are o familie și în întreținere doi copii minori, iar permisul de conducere era singura sursă de întreținere a acestuia. În subsidiar, în cazul în care instanța de control judiciar apreciază că se impune o pedeapsă, atunci ea să fie orientată sub minimul special, iar ca modalitate de executare solicită aplicarea art. 81 Cod penal.
Reprezentanta Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului declarat de către recurentul – inculpat S. I., ca fiind nefondat, și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că vinovăția inculpatului a fost dovedită și prin actele de cercetare de la fața locului, respectiv că prezența agenților de poliție s-a înregistrat la ora 14.40 iar inculpatul s-a întors la locul accidentului în jurul orei 16, mai mult decât atât din declarațiile martorilor a reieșit împrejurarea că inculpatul era înarmat cu o toporișcă. A se avea în vedere alcoolemia acestuia și consecințele acțiunii sale intenționate, acesta urcându-se la volan după ce a consumat băuturi alcoolice. Prin urmare, soluția pronunțată de către prima instanță sunt la adăpost de orice critică și solicită menținerea sa.
Recurentul – inculpat S. I., având ultimul cuvânt, precizează că regretă cele întâmplate și nu se vor mai repeta.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 945 din 22.05.2013 a Judecătoriei B. în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal inculpatul S. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art 89 alin 1 din OUG nr 195 / 2002, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 33 lit a C.penal si art. 34 lit b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedepsa cea mai grea, aceea de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni stabilit în condițiile art. 86² Cod penal.
În baza art. 863 al. 1 și 3 lit. e Cod penal inculpatul a fost obligat la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) va participa la programe de consiliere sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
f) va desfășura 50 de ore de muncă în folosul comunității sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 864 al. 2 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației impuse.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 18.09.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S. I. a condus autoturismul Dacia cu numărul_ pe DN 1A din zona Valea Doftanei până la izvorul Zimbrului, iar pe drumul de întoarcere, în jurul orelor 14,30 pe o porțiune de drum în curbă, la km. 175+100 m, inculpatul a pierdut controlul direcției de deplasare și a tamponat autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condusă de martorul I. C..
În urma accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a martorei I. V. care a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale și a martorului V. I. care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, ambii fiind pasageri în autoturismul condus de martorul I. C..
După accident, inculpatul a coborât din autoturism și cu ajutorul unui topor a demontat plăcuța de înmatricularea din partea din spate a autoturismului său și apoi a fugit de la locul accidentului.
Inculpatul s-a întors la locul accidentului după mai mult de o oră, fiind testat cu aparatul etilotest și apoi condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. unde i s-au recoltat probe biologice, prima la ora 17,15 rezultatul fiind de 1,25 mg/l, în timp ce cea de-a doua, luată la ora 18.15, a atestat o alcoolemie de 1,00g/l (f.23 dosar urmărire penală). La testarea cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,59 mg/l la ora 16,37 (fila 38 dosar urmărire penală).
Martorii I. V. și V. I. au fost transportați cu ambulanța la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, inculpatul interesându-se la spital de starea lor de sănătate.
Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat la pedepsele arătate mai sus, cu aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul solicitând casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod de procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, față de cuantumul alcoolemiei constatate și distanța mică parcursă de inculpat, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin 1 din OUG nr 195/2002 să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit fapta care se reține, plecând de la fața locului, fiindu-i frică de persoanele care s-au strâns în jurul mașinilor, iar după venirea organelor de poliție și acesta a venit la locul faptei, nu a încercat să fugă.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Faptele comise de inculpat, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate de instanța de fond, de 10 luni, respectiv de 1 an și 8 luni închisoare, Curtea apreciază că este corect stabilit de către instanța de fond, raportat la împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut parțial și regretat faptele comise, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante personale, pedepsele aplicate fiind de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia.
În ceea ce privește motivele de recurs al inculpatului, nu se poate reține că fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât prima valoare a alcoolemiei a fost stabilită la un interval de peste o oră de la producerea accidentului, acesta la momentul comiterii faptei având o alcoolemie mai mare de 1,25 gr.%o, valorile alcoolemiei inculpatului arătând că aceasta se afla pe o curbă descendentă.
În ceea ce privește faptul că inculpatul nu a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, ci de frică, Curtea va înlătura această susținere a inculpatului, raportat la probele testimoniale administrate în cauză, reținându-se din declarațiile martorilor audiați I. C., V. I. și I. V. că, deși două persoane au alergat după inculpat acestea nu l-au amenințat, dimpotrivă s-au întors spunând că inculpatul are în mână o toporișcă. Chiar dacă aceste persoane au solicitat inculpatului să se oprească, Curtea reține, astfel cum a apreciat și instanța de fond, că aceasta nu constituie o amenințare de natură a-l determina pe inculpat să plece de la locul accidentului.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 3856 Cod de procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 945 din 22.05.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. C. GhigheciAlina C. ManduAdina D.
aflată în concediu de odihnă
Semnează președintele completului
C. C. G.
Grefier,
D. C.
Red.A.C.M./21.06.2013
Dact.D.C./27.06.2013/3 exemplare
Jud.fond.A.R.V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 605/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
