Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 294/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-06-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.294/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 4 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 222/S din 11 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 mai 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 iunie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.222 din 11 decembrie 2013 Judecătoria Zărnești a hotărât ca, în baza art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d din Codul penal din 1969, să condamne pe inculpatul P. A. M. (fiul lui I. și C., nǎscut la data de 27.08.1989, în Zărnești, jud. B., domiciliat în Zărnești, ., nr.28, jud. B., CNP_), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
A aplicat pedepsele accesorii, conform art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969.
În baza art.81 din Codul penal din 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 din Codul penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin sentință, pe durata termenului de încercare.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 din Codul penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
De asemenea, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Zărnești a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul nr.239/P/2012 din data de 17 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zǎrnești, înregistrat pe rolul instanței la data de 27 septembrie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevǎzutǎ de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicatǎ.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut, în esențǎ, că, la data de 9 martie 2012, în timpul unui control rutier pe . Zărnești, a fost oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare_, ce era condus de către P. A. M., iar la solicitarea lucrătorului de poliție de a se supune testării cu aparatul etilotest, inculpatul a refuzat categoric. În aceste condiții, a fost condus la Spitalul orașului Zărnești, însă și acolo inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că i s-a pus în vedere că acest refuz constituie infracțiune.
Inculpatul a refuzat și să facă orice declarație în faza de urmărire penală cu privire la cele întâmplate, susținând că va face astfel de declarații numai în fața instanței de judecată. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a declarat că el nu a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, ci dimpotrivă, i-a cerut polițistului să fie condus la spital, pentru a demonstra că nu se află sub influența băuturilor alcoolice, dar după ce lucrătorul de poliție a intrat la camera de gardă, cerându-i să aștepte, a revenit după un timp și nu i-a mai cerut să se supună prelevării probelor, „fără a încheia vreun proces – verbal în acest sens”.
S-a reținut, prin același act de sesizare, că cele afirmate de către inculpat sunt în totalitate contrazise de declarațiile martorilor F. R. și F. R., care se aflau cu acesta în autoturism, aceștia aratând că inculpatul și martorul F. R. au băut câte două sticle cu bere într-un bar din orașul Zărnești, apoi, la ora închiderii, au plecat împreună cu autoturismul condus de inculpat, pentru a-l conduce pe F. R. în cartierul „Blocuri” din aceeași localitate. Pe . fost oprit, iar la cererea lucrătorului de poliție de a se supune testării cu aparatul etilotest, inculpatul a refuzat.
Același lucru a fost confirmat și martorii asistenți Somandru V. și M. M., care au fost la fața locului și la spital, când inculpatul a refuzat categoric să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, având totodată un comportament necivilizat.
În urma administrării probatoriului în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele.
În data de 8 martie 2012, până în jurul orei 2345, inculpatul P. A. M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul F. N. R., în barul “B.”, cei doi fiind serviți de martora F. R..
În jurul orei 2400, inculpatul, fiind însoțit de martora F. R. și de martorul F. N. R., s-a urcat la volanul autoturismului marca Volkswagen Golf, având numǎrul de înmatriculare_, pe care l-a condus din cartierul G. până pe . Zărnești, iar, când a ajuns în dreptul benzinăriei de pe . oprit în trafic de un echipaj de poliție, pentru un control de rutinǎ.
Agentul de poliție i-a solicitat inculpatului sǎ se supună testǎrii cu aparatul alcooltest, însǎ inculpatul a refuzat, fǎrǎ a justifica în vreun fel refuzul sǎu.
Potrivit art.38 din O.U.G. nr.195/2002, conducătorii vehiculelor, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna, sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea polițistului rutier.
În aceste condiții, echipajul de poliție i-a solicitat inculpatului sǎ îi însoțeascǎ la Spitalul orașului Zǎrnești pentru a-i fi recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însǎ inculpatul a refuzat sǎ se supunǎ recoltǎrii, fǎrǎ a oferi vreo justificare a acestui refuz.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere înscrisurile din dosarul de urmărire penalǎ coroborate cu declarațiile inculpatului, precum și ale martorilor audiați în cauzǎ.
Astfel, instanța a avut în vedere că inculpatul a recunoscut în faza de judecată, că, în data de 8/9 martie 2012, în jurul orei 0015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a refuzat sǎ se supunǎ testării cu aparatul alcooltest, arătând că nu a dorit să fie testat cu aparatul alcooltest, ci a dorit să îi fie recoltate direct probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Declarația sa se coroborează, parțial, cu probele administrate în cauză, respectiv cu procesul-verbal de depistare, cu declarațiile martorei F. R., care a arătat că a asistat la momentul în care inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, fără a oferi vreo justificare a refuzului, cu declarațiile martorului F. N. R., care a arătat că, într-adevăr, inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, motiv pentru care a fost condus la Spitalul din Zărnești, pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, unde, de asemenea, a refuzat recoltarea probelor biologice, cu declarațiile martorilor Somândru V. și M. M., persoane care au asistat la momentul în care inculpatul a refuzat să îi fie recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și cu procesul-verbal de consemnare a refuzului inculpatului de a-i fi recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, încheiat în prezența martorului M. M..
Instanța a înlǎturat apǎrarea inculpatului, potrivit cǎreia nu a refuzat sǎ îi fie recoltate probe de sânge, ci dimpotrivă, chiar el a fost cel care a solicitat această procedură, întrucât este contrazisă de probele administrate în prezenta cauză.
Astfel, instanța a constatat că singurele probe care susțin această variantă sunt primele declarații din faza de judecată ale martorilor F. N. R., Somândru V. și M. M., care, fiind audiați în ședință publică, la termenele din data de 11.03.2013 și data de 15.04.2013, au arătat că nu au văzut ca inculpatului să i se fi solicitat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și nici să i se fi adus la cunoștință acestuia consecințele unui asemenea refuz, martorii revenind astfel asupra declarațiilor din faza de urmărire penală.
Totodată, instanța a constatat că cei trei martori au revenit și asupra acestor declarații, arătând, cu ocazia reaudierii în ședință publică, că, de fapt, au asistat la refuzul inculpatului de a-i fi recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și și-au schimbat declarațiile din cursul urmăririi penale pentru că au dorit să îl ajute astfel pe inculpat.
În aceste condiții, instanța a înlăturat ca nesincere primele declarații din faza de judecată ale martorilor menționați.
D. urmare, Judecătoria Zărnești a reținut că fapta inculpatului P. A. M. care, în data de 8/9 martie 2012, în jurul orei 0015, dupǎ ce a fost identificat cǎ a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, având numǎrul de înmatriculare_, pe . Zărnești, a refuzat sǎ se supunǎ atât testării cu aparatul alcooltest, cât și recoltǎrii de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevǎzutǎ de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicatǎ.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile din partea generală a aceluiași Cod, limitele de pedeapsă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului.
Instanța a avut în vedere cǎ infracțiunea pentru care a fost gǎsit vinovat inculpatul este o faptă de pericol prin care sunt lezate relațiile sociale cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. Pericolul social concret ridicat al acestei fapte rezultă din toate împrejurările în care a fost comisă, de cǎtre o persoanǎ care a manifestat o atitudine de sfidare a obligațiilor legale ce-i reveneau la oprirea în trafic de către organele de poliție.
Instanța a reținut, în favoarea inculpatului, lipsa antecedentelor penale, interesul manifestat pentru situația sa, precum și aprecierea de care se bucurǎ din partea comunitǎții în care locuiește și a angajatorului sǎu, toate aceste aspecte fiind considerate de instanțǎ ca circumstanțe atenuante, potrivit art.74 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța de fond a pronunțat hotărârea expusă anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 18 decembrie 2013 inculpatul P. A. M., care a solicitat desființarea sentinței și, rejudecând cauza, să se dispună o soluție de achitare, întrucât, în opinia sa, probele administrate nu pot conduce cu certitudine la concluzia că a fost săvârșită infracțiunea reținută în cauză.
În fața Curții de A. B., în calea de atac a apelului, nu au fost administrate mijloace de probă.
La termenul din data de 26 martie 2014, instanța, în conformitate cu art.9 alin.2 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, a calificat calea de atac promovată de inculpat ca fiind apel, actele de procedură îndeplinite înainte de . noilor dispoziții legale rămânând valabile.
Analizând apelul declarat, prin prisma criticilor formulate, luând în considerare principiile enunțate în art. 417 alin.1, 2 și a art.418 alin.1 din noul Cod procedură penală, se constată că apelul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce preced.
Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești efectuate de către Judecătoria Zărnești, C. constată că starea de fapt reținută de către instanța de fond este corectă.
Din prisma criticilor aduse hotărârii de către inculpat, atât în memoriul de apel, cât și cu ocazia dezbaterilor care au avut loc la data de 21 mai 2014, se constată că în mod corect a fost reținută de către prima instanță vinovăția inculpatului, în raport de comiterea faptei dedusă judecății prin rechizitoriul nr.239/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești.
În ceea ce privește susținerile inculpatului privitoare la atitudinea procesuală a martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, în mod corect instanța a reținut ca adevărate susținerile lui F. N. R., Somândru V. și M. M. din data de 10 septembrie 2013 și 24 septembrie 2013, luând în considerare și coroborarea acestor afirmații cu celelalte probe administrate în cursul întregului proces penal.
Pe de altă parte, referitor la adresa nr.2264/20 septembrie 2013 a Spitalului orășenesc Zărnești (fila 90 dosar instanță) și declarația din 7 octombrie 2013 transmisă prin fax de către medicul de gardă R. A. (fila 99 dosar instanță), în care se menționează că inculpatul nu figurează în registrul de consultații la camera de gardă pentru recoltare de probe biologice, acestea nu sunt de natură a conduce la o modificare a stării de fapt reținută în cauză, cu consecința înlăturării vinovăției penale a lui P. A. M., în condițiile în care depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, coroborat cu atitudinea autorului infracțiunii din cuprinsul procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 25 dosar parchet) confirmă fără dubiu împrejurarea că acesta a fost condus de către echipajul de poliție la sediul unității spitalicești în vederea recoltării probelor biologice.
Ulterior în cadrul declarațiilor date, martorii audiați confirmă starea de fapt reținută în cauză, conform căreia inculpatul P. A. M. a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, contrar dispozițiilor art.38 din O.U.G. nr.195/2002, precum și a art.87 din același act normativ.
În aceste condiții, în mod evident critica adusă de către inculpat sentinței penale nr.222 din 11 decembrie 2013 a Judecătoriei Zărnești este nefondată, în ceea ce privește reținerea vinovăției sale relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002.
Privitor la încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea examinată, din perspectiva legii penale mai favorabile, conform art.5 din noul Cod penal, având în vedere dispozițiile Deciziei nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, C. apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este cea anterioară datei de 1 februarie 2014, luând în considerare principiul neagravării situației în propria cale de atac, prevăzut de art.418 din noul Cod de procedură penală, reținerea de către judecător a circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 (care nu mai sunt prevăzute în noul Cod penal), precum și faptul că s-a dispus ca modalitate de executare suspendarea condiționată.
Astfel, din analiza întregii situații juridice, rezultă faptul că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea anterioară intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, sentința penală atacată, din acest punct de vedere, fiind legală și temeinică.
Având în vedere cele menționate, apelul declarat de către inculpatul P. A. M. va fi respins, acesta urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în conformitate cu art.275 alin.2 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către inculpatul P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 11.12.2013, a Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B., a sumei de 200 lei, reprezentând, onorariul avocatului, desemnat din oficiu, pentru inculpat, sumă ce se include, în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă apelantul P. A. M. la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
M. D. R. C. D.
Grefier,
C. G.
Red. R.C.D.-13.06.2014
Dact.C.G.-18.06.2014
4 ex
Jud. fond-S.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 276/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 65/2014.... → |
|---|
