Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 429/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 429/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-05-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 429/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 4 mai 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: M. F. - judecător
Judecător: S. F.
Judecător: A. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de partea civilă S. Județean de Urgență Dr. F. K. Sf.G. împotriva sentinței penale nr. 242 din data de 7 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg.S. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 aprilie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 4 mai 2012.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 242/7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tg. S. s-a dispus:
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală condamnarea inculpatului K. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală – la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.
În baza dispozițiilor art.33 litera „b” Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.”b” Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 1( un ) an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat în fapt următoarele:
La data de 9 septembrie 2010 în jurul orelor 16,05 rula la volanul autoturismului marca Opel A. cu nr. de înmatriculare_ (autoturism pentru care era încheiată P. de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie ./02/XI/SP nr._ la asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie . SA, cu sediul în mun. București ..3 ., sector 3) pe DN 11 în sensul de rulare dinspre mun. B. spre mun. Tg. S. și în momentul în care a ajuns în zona km.50+600 m. în afara localității, inculpatul care rula în coloană, s-a angajat să efectueze o manevră de depășire fără a se asigura și astfel a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar din sens opus de către partea vătămată P. G., autovehicul în care se afla și soția acestuia din urmă, partea vătămată P. A..
Din cuprinsul Procesului verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice aferente, a rezultat faptul că circulația de pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul este în aliniament, fără indicator sau marcaj rutier, existând linie discontinuă, iar accidentul s-a produs pe timp de zi, cu vizibilitate bună și cer înnorat.
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că a rulat cu 80-90 km/oră precum și faptul că accidentul s-a produs din culpa sa exclusivă deoarece a intrat e contrasens fără să se asigure, motiv pentru care în speță nu s-a mai efectuat expertiză privind dinamica producerii evenimentului rutier.
În urma impactului dintre cele două autovehicule a rezultat vătămarea corporală a părților vătămate P. G. și P. A., care au fost transportați cu ambulanța la S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „DR.F. K.”, cu sediul în mun. Sf. G. . județul C..
Partea vătămată P. A. a fost internată la S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „DR.F. K.” în perioada 9 septembrie 2010- 10 septembrie 2010, motiv pentru care aceasta s-a constituit ca parte civilă cu suma de 1179,31 lei plus dobânda legală pentru cheltuielile de spitalizare ale victimei, iar pentru partea vătămată P. G. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 69,63 lei plus dobânda legală pentru cheltuielile de consultare ale victimei la Unitatea de Primiri Urgențe în data de 9 septembrie 2010.
Ulterior, la data de 10 septembrie 2010, partea vătămată P. A. a fost transportată la S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF.S. IAȘI, cu sediul în mun.Iași . județul Iași, fiind internată până la data de 23 septembrie 2010, motiv pentru care aceasta s-a constituit ca parte civilă cu suma de 5175,24 lei, plus dobânda legală pentru cheltuielile de spitalizare ale victimei.
Din cuprinsul Certificatului medico-legal nr.2266 din data de 24 septembrie 2010, întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iași, rezultă faptul că partea vătămată P. G. a suferit un poli - traumatism toracic cu fracturi C9-C10, arc lateral drept, hemotorax dreapta minim, contuzie genunchi drept, leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Din cuprinsul Certificatului medico-legal nr.2360 din data de 5 octombrie 2010, întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iași, rezultă faptul că partea vătămată P. A. a fost internată în perioada 10-23 septembrie 2010, cu diagnosticul poli-traumatism fractură femur drept, fractură gambă dreapta, edem cerebral, fracturi C1, C5 și C6 dreapta, respectiv fracturi C4-C7 stânga, fiind imobilizată în aparat gipsat gambo-podal, cu recomandarea evitării sprijinului pe piciorul drept 90 zile de la operație, rezultând și cicatrici post-plagă contuză și post-excoriații, leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale, timp în care este inclusă și recuperarea funcțională.
În cursul urmăririi penale, părțile vătămate P. G. și P. A. s-au constituit părți civile cu sumele de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, respectiv cu sumele de câte 20.000 lei fiecare cu titlu de daune materiale, dar fără a preciza conținutul daunelor materiale.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul personal a declarat în fața instanței de judecată că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, motiv pentru care, având în vedere cuprinsul actului de sesizare, instanța a reținut că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, motiv pentru care cu aplicarea dispozițiilor art. 347 Cod procedură civilă, instanța a conchis că faptele inculpatului întrunesc toate elementele constitutive ale două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, respectiv prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, pentru săvârșirea cărora, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpat, după care, cu aplicarea dispozițiilor art.33 litera „b” Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.”b” Cod penal, a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 1( un ) an închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 litera „a”, Teza a II-a și lit.”b” Cod penal, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art. 81-82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata de 3 (trei) ani, ce va constitui termen de încercare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
La stabilirea și aplicarea acestor pedepse, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele reale mai sus arătate, urmările faptei și anume leziunile suferite de către părțile vătămate și numărul de zile de îngrijiri medicale diferențiate, cauzele de reducere a limitelor pedepselor cu o treime, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, cesta fiind infractor primar, context în care a apreciat că prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, chiar fără executare scopul reeducativ al pedepsei va putea fi atins și inculpatul va reflecta asupra consecințelor faptelor sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă S. Județean de Urgență „Dr. F. K.”, care a solicitat obligarea inculpatului la plata prestațiilor medicale acordate către partea vătămată P. A..
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că acesta este nefondat.
Instanța are a observa că la termenul din 30 noiembrie 2011, față de manifestarea de voință a inculpatului ca judecarea cauzei să fie efectuată în baza acordului de vinovăție, potrivit art. 320/1 Cod procedură penală, prima instanță a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală și a acordat termen pentru soluționarea acestei acțiuni civile la data de 1 februarie 2012, potrivit încheierii de ședință.
Cum acțiunea civilă nu a fost soluționată și cum recursul părții civile vizează exclusiv obligarea inculpatului la plata contravalorii prestației medicale, parte civilă are a exercita acțiunea civilă la termenul acordat de prima instanță și nu pe calea recursului, deoarece în cauză nu există o hotărâre de soluționare a acestei acțiuni civile subsecvente acțiunii penale.
Prin urmare, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de partea civilă S. Județean de Urgență „Dr. F. K.”, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S. Județean de Urgență „Dr. F. K.” împotriva sentinței penale nr. 242/7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tg. S., pe care o menține.
Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și inculpatului suma de 1.000 lei cu același titlu reprezentând onorariu avocat.
Onorariul interpretului de limba maghiară K. K. în sumă de 60 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
pt.M. F. aflată în S. F. A. M.
concediu de odihnă semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. Țînț
Grefier,
D. S.
red. SF/05.07.2012
tehnoredact.DS/09.07.2012/2 ex.
jud.fond. R. L.
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 415/2012. Curtea de... → |
|---|
