Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar penal nr._ DECIZIA PENALĂ NR. 216/.>
Ședința publică din 6 mai 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAT2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – C. E.
Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul – inculpat A. A. împotriva sentinței penale nr. 27/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 31 ianuarie 2014 în dosar nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul – inculpat A. A., lipsă, asistat de avocat ales C. H., lipsă fiind intimata parte civilă S. R., prin A., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al apelantului inculpat A. A., respectiv avocat C. H., învederează instanței că, inculpatul nu este prezent la acest termen de judecată datorită problemelor grave de sănătate ale soției sale. Menționează că, în acest sens, au fost atașate la dosarul cauzei înscrisuri medicale la data când acesta a declarat apel.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Instanța pune în discuția părților tardivitatea declarării căii de atac a apelului de către inculpatul A. A.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin 6Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra apelului împotriva sentinței penale nr. 27/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 31 ianuarie 2014 în dosar nr._ .
Apărătorul ales al apelantului inculpat A. A., respectiv avocat C. H., în raport de prevederile art. 411 Cod procedură penală solicită admiterea apelului ca fiind făcut înăuntrul termenului de apel și să se constate că întârzierea cu care acesta a fost declarat se datorează gravelor probleme de sănătate ale soției inculpatului, fiind supusă la diferite intervenții chirurgicale datorate cancerului.
Reprezentata Ministerului Public, solicită a se constata tardivitatea apelului declarat de către inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 27/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 31 ianuarie 2014 în dosar nr._, cale de atac care a fost exercitată la data de 6 martie 2014. În ceea ce privește repunerea în termen, solicită a fi respinsă având în vedere faptul că, inculpatul a fost audiat în cursul cercetării judecătorești și avea cunoștință de această cauză, astfel încât nu este dovedită că întârzierea căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Instanța urmează a se pronunța prin decizie asupra tardivității și cererii de repunere în termenul de apel.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin 6Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat A. A., respectiv avocat C. H., în baza art. 421 alin. 2 pct. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, iar în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală solicită achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății. Apreciază că, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legea penală, respectiv vinovăția sub forma intenției directe. A se avea în vedere împrejurarea că, inculpatul, în calitate de administrator până la data săvârșirii faptei, și-a îndeplinit toate obligațiile în raport cu organele statului, a fost un bun contribuabil, nu și-a închipuit vreodată că angajata dumnealui s-ar erija într-un fals profesionist al contabilității și nu și-a îndeplinit obligațiile legale. În opinia sa, s-a ajuns în această situație datorită culpei exclusive a fostei sale contabile care nu a predat actele următoarei contabile angajate. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 27/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 31 ianuarie 2014 în dosar nr._, instanța de fond, condamnându-l pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005. Contrar susținerii apărării inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa cu intenție directă, vizând sustragerea sa de la plata obligațiilor fiscale către organele statului. Mai mult decât atât, activitatea comercială desfășurată a avut loc după depunerea ultimului bilanț din 2006, ca urmare consideră că, intenția acestuia a fost dovedită, atât prin documentele contabile verificate în mod încrucișat la societățile Hiperdia și comunitatea evreilor, ulterior fiind efectuate și inspecțiile fiscale de către Garda Financiară și Administrația Fiscală. Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
P. sentința penală nr. 27/31.01.2014, Tribunalul B. a hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (37 acte materiale) în art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (36 acte materiale).
În baza art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal a condamnat inculpatul A. A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera c) Cod Penal constând în interdicția de a ocupa funcția de asociat sau administrator la o societate comercială pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.9 alin 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 a condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera c Cod Penal constând în interdicția de a ocupa funcția de asociat sau administrator la o societate comercială pe o perioadă de 5 ani.
A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 litera a teza a doua, literele b și c Cod Penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod Penal.
A contopit pedepsele mai sus stabilite astfel încât inculpatul va executa pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera c Cod Penal constând în interdicția de a ocupa funcția de asociat sau administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani,
A suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani și pedeapsa accesorie prevăzute de art. 64 litera a teza a doua, litera b și c Cod Penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod Penal.
A obligat inculpatul să plătească părții civile A. suma de 142.112 lei reprezentând TVA și impozit pe profit și accesorii până la plata integrală a debitului.
A menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța procurorului dată în dosar penal nr.74/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești din data de 12.09.2012, asupra bunurilor inculpatului de orice natură și oriunde se vor găsi precum și măsura asigurătorie a popririi asupra conturilor bancare aparținând inculpatului A. A. deschise la BANK LEUMI ROMÂNIA SA sucursala B., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, RAIFFEISEN BANK SA, BCR BANCA PENTRU LOCUINȚE SA în limita sumei de 142.112 lei.
A dispus înscrierea în cazierul fiscal a hotărârii de condamnare.
A dispus comunicarea prezentelor dispoziții la ONRC.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești din data de 06.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.(2) Cod penal (37 de acte materiale), constând în aceea că în calitate de administrator al S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat prin omisiunea evidențierii în actele contabile ale societății comerciale a veniturilor obținute în cursul anului 2007 în urma efectuării de lucrări de construcții în beneficiul S.C. HIPERDIA S.A. și a Comunității Evreilor B., nu a calculat și evidențiat impozitele datorate și nu a depus la organul fiscal declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului și de asemenea, prin decontul de T.V.A. aferent trimestrului I/2007, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Râșnov sub nr. 982 / 26.04.2007, în aceeași calitate a declarat ca bază impozabilă pentru T.V.A. colectată suma de 86.070 lei pentru care nu a prezentat documente justificative, nu a înregistrat impozitul aferent venitului în sumă de 86.070 lei și implicit operațiunile patrimoniale în urma cărora s-a obținut acest venit, prejudiciul adus bugetului general consolidat al statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (37 de acte materiale) fiind de 120.407 lei, constând în impozit pe profit în sumă de 62.518 lei și T.V.A. în sumă de 57.889 lei.
De asemenea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.(l) lit. c) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator al S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov a înregistrat în mod fictiv T.V.A. deductibilă în sumă de 21.705 lei în condițiile în care prin decontul de T.V.A. aferent trimestrului I 2007, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Râșnov sub nr. 982/26.04.2007, a declarat T.V.A. deductibilă în sumă totală de 21.705 lei, reprezentând TVA rezultată în urma achizițiilor pentru nevoile firmei, fără a prezenta documente justificative în acest sens, prejudiciul adus bugetului general consolidat al statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin.(l) lit. c) din Legea nr. 241/2005 fiind de 21.705 lei, constând în T.V.A. nedeductibilă în sumă de 21.705 lei.
Inculpatul A. A. a consimțit a da declarație în cauză, arătând în esență că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor ce i se impută întrucât neavând cunoștințe de contabilitate a apelat la un contabil (martora Preca M.) care nu și-a îndeplinit obligațiile și astfel a ajuns ca situația contabilă să nu fie întocmită potrivit dispozițiilor legale.
Asistența juridică a inculpatului a fost asigurată de avocat desemnat din oficiu
Sub aspect probator instanța a audiat nemijlocit martorii Preca M., B. L., R. T., G. A. ascultați în cursul urmăriri penale aceștia relatând împrejurările cunoscute și expuse și cu ocazia audierilor inițiale, dar și martora propusă de inculpat I. V.
Examinând materialul probator administrat în cauză tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul A. A. este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin 1 lit. b) din Legea nr.241/2005, în formă continuată și art. 9 alin 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 .
Infracțiunea constă în „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Subiect activ al acestei infracțiuni este circumstanțiat, în sensul că acesta nu poate fi decât administratorul ori persoana fizică sau juridică ce are obligația legală sau contractuală de a organiza și conduce contabilitatea.
Infracțiunea este una de pericol, nefiind necesară producerea unui rezultat fizic materializat.
Evidențierea unor operațiuni fictive
Infracțiunea constă în „evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.
Subiect activ al infracțiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuții de evidențiere în documentele legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Noțiunea de operațiune fictivă este definită de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. O operațiune fictivă întâlnită deseori în practica societăților comerciale o reprezintă simularea unor tranzacții comerciale prin interpunerea altor societăți comerciale așa zise „fantomă”, care eliberează documente fiscale nelegale și care nu reflectă operațiuni reale. O altă operațiune fictivă o reprezintă diminuarea TVA colectată prin operațiuni de stornare cu caracter fictiv. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că această infracțiune este complexă, deoarece absoarbe în conținutul ei infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, varianta „efectuării cu știință de înregistrări inexacte, (...) având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț”.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit evaziunea fiscală fie prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, fie prin evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive creând un prejudiciu total de 142.112 lei, compus din impozit pe profit în sumă de 52.518 lei, T.V.A. colectată stabilită suplimentar în sumă de 57.889 lei și T.V.A. nedeductibilă în sumă de 21.705 lei, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 72.741 lei.
În ceea ce privește împrejurările în care au fost săvârșite faptele instanța a reținut că . a fost administrată de inculpatul A. A. începând cu data de 07.05.2003, iar ultimul bilanț contabil care a fost depus la organele îndreptățite a fost cel corespondent anului 2006, ulterior inculpatul nu a mai depus situațiile trimestriale și bilanțul anual la Administrația Financiară. Societatea comercială administrată de învinuit nu se afla în insolvență la finalul anului 2006, iar ulterior inculpatul a continuat activitatea în interes propriu, a obținut venituri pe care însă, în scopul sustragerii de la plata taxelor față de bugetul statului, nu le-a mai înregistrat în evidențele contabile.
. a fost radiată din registrul comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului. ( despre dificultatea administratorului judiciar de a colabora cu inculpatul a declarat însăși practicianul de insolvență, martora G. A., care a arătat că nu a intrat niciodată în posesia actelor contabile ale societății)
Urmare a controlului efectuat de organele fiscale a rezultat că în perioada aprilie - august 2007 S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov a desfășurat activități de prestări servicii – lucrări de construcții, pentru care au fost emise următoarele 25 de facturi fiscale, având ca beneficiari:
a) S.C. HIPERDIA S.A. ( 9 facturi fiscale):
- factura fiscală . VFP nr._/01.02.2007 de 8.103,94 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/23.04.2007 de 10.938,68 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/23.04.2007 de 18.996,90 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/05.05.2007 de 10.817 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/29.05.2007 de 1.832 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/10.07.2007 de 1.309 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/23.07.2007 de 18.322 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/03.08.2007 de 5.000 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/06.08.2007 de 5.000 lei ;
b) COMUNITATEA EVREILOR B. ( 16 facturi fiscale):
- factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 10.000 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/10.04.2007 de 995 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/10.04.2007 de 3.171 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/11.04.2007 de 2.173 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 14.202 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/22.05.2007 de 4.007 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/29.05.2007 de 7.470 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/14.06.2007 de 2.941 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/14.06.2007 de 12.711,06 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/26.06.2007 de 1.918 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/02.07.2007 de 64.303 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 49.067 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 12.711,06 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/10.07.2007 de 8.448 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/10.07.2007 de 3.898 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/18.07.2007 de 10.082 lei .
Cele 25 de facturi fiscale sus-menționate nu au fost înregistrare în contabilitatea S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov, drept consecință nu au fost astfel evidențiate veniturile aferente obținute de către această societate comercială în urma prestărilor de servicii de construcții în perioada aprilie – august 2007, nu s-au calculat, evidențiat și virat la bugetul general impozitele datorate și nu s-au depus la organul fiscal declarațiile privind obligațiile de plată, sustrăgându-se în acest mod de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 32.142,25 lei și TVA în cuantum de 46.085,46 lei. Ulterior momentului începerii urmăririi penale în cauză, ca urmare a solicitării Gărzii Financiare B., s-a procedat la stabilirea de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P. B., în întregime, a obligațiilor fiscale datorate de către S.C. A.A. ILRO S.R.L.
Inspecția fiscală efectuată a relevat faptul că inculpatul Ashkenazy A. nu a înregistrat în contabilitatea S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov atât cele 25 de facturi fiscale sus-amintite, respectiv cele 9 facturi fiscale emise în favoarea Comunității Evreilor B. și cele 16 facturi fiscale emise în favoarea S.C. HIPERDIA S.A., cât și alte facturi fiscale emise în favoarea acelorași beneficiari în număr de 11, respectiv 7 facturi fiscale emise pentru S.C. HIPERDIA S.A. și 4 facturi fiscale emise pentru Comunitatea Evreilor B., după cum urmează:
a) S.C. HIPERDIA S.A. ( 7 facturi fiscale):
- factura fiscală . VFP nr._/23.01.2007 în valoare de 7.140 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/21.02.2007 de 12.543,72 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/02.03.2007 de 9.957,57 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/20.03.2007 de 1.832 lei ;
- factura fiscală . VFP nr._/20.03.2007 de 4.689,79 lei ;
- factura fiscală nr._/3/07.08.2007 în valoare de 5.000 lei ;
- factura fiscală nr._/4/09.08.2007 în valoare de 3.332 lei ;
b) COMUNITATEA EVREILOR B. ( 4 facturi fiscale):
1. factura fiscală . VFP nr._/12.03.2007 în valoare de 4.800 lei ;
2. factura fiscală nr._/16.08.2007 în valoare de 10.000 lei ;
3. factura fiscală nr._/21.08.2007 în valoare de 5.000 lei ;
- factura fiscală nr._/24.07.2007 în valoare de 10.000 lei ;
Facturile fiscale emise au avut la bază 3 contracte încheiate între cei doi operatori economici, respectiv contractul nr. 1.701 din data de 23.01.2007, contractul nr. 2.502 din data de 01.03.2007 și contractul nr. 2.304 din data de 23.04.2007.
În evidența contabilă a S.C. HIPERDIA S.A. B. nu a fost înregistrată factura fiscală . VFP nr._/23.07.2007 în valoare totală de 18.322 lei pe motiv că exemplarul original/albastru a fost returnat furnizorului S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov pentru a fi anulat, suma aferentă fiind refacturată în următoarele 4 facturi emise, respectiv facturile . VFP nr._ din data de 03.08.2007 în valoare de 5.000 lei, nr._ din data de 06.08.2007 în valoare de 5.000 lei, nr._/3 din data de 07.08.2007 în valoare de 5.000 lei și nr._/4 din data de 09.08.2007 în valoare de 3.332 lei.
Față de această împrejurare instanța a considerat întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal cu 37 de acte materiale în art. 9 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal cu 36 de acte materiale. P. procesul - verbal nr. 29305A/07.11.2008 încheiat în urma controlului efectuat la Comunitatea Evreilor B. au fost identificate 12 facturi fiscale emise de către S.C. A.A. ILRO S.R.L. Râșnov în perioada martie - august 2007 în valoare totală de 79.525,06 lei și 12 chitanțe prin care au fost efectuate plăți în sumă totală de 101.138 lei.
Facturile fiscale emise au avut la bază 2 contracte și 3 acte adiționale acestora încheiate între cele două entități juridice, respectiv contractul nr. 1.707/2007, actul adițional acestuia nr. 001 și contractul nr. 1.701/2007 care a fost completat prin 2 acte adiționale. Organul de control fiscal a constatat, comparând situația facturilor prezentate de către Comunitatea Evreilor B. și situația facturilor transmise de către Garda Financiară B., că nu au fost prezentate 12 facturi fiscale, 8 facturi fiscale în valoare totală de 158.268 lei de către Comunitatea Evreilor B. (factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 10.000 lei, factura fiscală . VFP nr._/11.04.2007 de 2.173 lei, factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 14.202 lei, factura fiscală . VFP nr._/26.06.2007 de 1.918 lei, factura fiscală . VFP nr._/02.07.2007 de 64.303 lei, factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 49.067 lei, factura fiscală . VFP nr._/fără dată de 12.711,06 lei, factura fiscală . VFP nr._/10.07.2007 de 3.898 lei ) și 4 facturi fiscale susmenționate în valoare totală de 29.800 lei de către inculpatul ASHKENAZY A. (factura fiscală . VFP nr._/12.03.2007 în valoare de 4.800 lei; factura fiscală nr._/16.08.2007 în valoare de 10.000 lei ; factura fiscală nr._/21.08.2007 în valoare de 5.000 lei; factura fiscală nr._/24.07.2007 în valoare de 10.000 lei ). De asemenea, s-a constatat că prin decontul de T.V.A. aferent trimestrului I 2007, înregistrat la data de 26.04.2007 la Administrația Finanțelor Publice Râșnov sub nr. 982, societatea comercială a declarat ca bază impozabilă pentru T.V.A. colectată suma de 86.070 lei pentru care nu au fost prezentate documente justificative, drept pentru care suma de 86.070 lei a fost considerată de către organul de inspecție fiscală ca venit impozabil.
Conform adresei AFP Râșnov nr._/23.10.2003 (anexa 3.2) la procesul verbal-încheiat de organele fiscale în data de 29.12.2008 rezultă că . nu a depus bilanțul contabil pe anul 2007 și nici raportările semestriale la 30.06.2007 și 30.06.2008, nu a depus deconturile de TVA și declarațiile privind obligațiile față de bugetul de stat aferente anilor 2007 și 2008. Conform celor declarate de reprezentantul societății și a celor înscrise în vectorul fiscal societatea avea obligația de a depune deconturi de TVA trimestriale și declarații privind obligațiile către bugetul de stat lunare.
Conform fișei de plătitor a societății pusă la dispoziție de AFP Râșnov ( anexa 3.3) a rezultat că . Râșnov a depus la AFP Râșnov deconturi de TVA trimestriale până la data de 31.03.2007, s-a declarat plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, conform declarațiilor depuse până la data de 31.03.2007, a avut angajați pentru care a declarat obligațiile datorate către bugetul asigurărilor de stat până la data de 31.05.2007.
Infracțiunea de evaziune fiscală prezintă subiect calificat, datorită caracterului intuitu personae al prerogativei de a organiza evidențele contabile. Delegarea de atribuții nu echivalează cu delegarea răspunderii penale. Titularul activității generatoare de venituri – contribuabilul – este direct, personal și continuu responsabil pentru organizarea și conducerea acestor evidențe contabile, având drept exclusiv de dispoziție asupra conținutului înregistrărilor.
Constatând vinovăția inculpatului instanța l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă a cărei individualizarea va fi realizată ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de urmările produse, de persoana inculpatului aflat la primul contact cu legea penală apreciindu-se că scopul pedepsei se poate realiza și fără privarea sa de libertate.
Întrucât prin faptele sale inculpatul a adus un prejudiciu total bugetului general consolidat al statului în sumă de 142.112 lei, compus din impozit pe profit în sumă de 62.518 lei, TVA colectată stabilită suplimentar în sumă de 57.889 lei și TVA nedeductibilă în sumă de 21.705 lei, între acțiunile inculpatului și prejudiciul produs existând o legătură de cauzalitate, în baza art. 346 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe acesta să plătească părții civile A. suma de 142.112 lei reprezentând TVA și impozit pe profit și accesorii până la plata integrală a debitului.
În scopul recuperării prejudiciului produs instanța a menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța procurorului dată în dosar penal nr.74/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești din data de 12.09.2012, asupra bunurilor inculpatului de orice natură și oriunde se vor găsi precum și măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor bancare aparținând inculpatului A. A. deschise la BANK LEUMI ROMÂNIA SA sucursala B., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, RAIFFEISEN BANK SA, BCR BANCA PENTRU LOCUINȚE SA în limita sumei de 142.112 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A. A., criticând sentința pentru netemeinicie. În baza art. 421 alin. 2 pct. a Cod procedură penală a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, iar în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală achitarea sa pentru fapta dedusă judecății, arătând că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legea penală, respectiv vinovăția sub forma intenției directe. A arătat că în calitate de administrator până la data săvârșirii faptei, și-a îndeplinit toate obligațiile în raport cu organele statului, a fost un bun contribuabil. În opinia sa, s-a ajuns în această situație datorită culpei exclusive a fostei sale contabile care nu a predat actele următoarei contabile angajate.
În susținerea apelului inculpatul a depus la filele 3-7 înscrisuri medicale care atestă o stare de sănătate precară a soției inculpatului.
La termenul de judecată din data de 6 mai 2014, C. a pus în discuția părților tardivitatea declarării căii de atac de către inculpat, având în vedere că sentința apelată a fost pronunțată la data de 31 ianuarie 2014, iar apelul a fost declarat la data de 6 martie 2014, pentru inculpat, termenul de apel curgând de la pronunțare.
Față de această chestiune juridică, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 411 Cod procedură penală, repunerea în termenul de apel, arătând că motivele care au condus la declararea tardivă a apelului au fost determinate de starea de sănătate precară a soției sale, inculpatul fiind preocupat, în perioada respectivă, când ar fi trebuit să declare apel, de starea de sănătate a soției.
Analizând respectarea dispozițiilor legale ce reglementează termenul de declarare a căii de atac, de către inculpat, C. pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos, constată că această cale de atac a fost declarată tardiv.
Sentința apelată a fost pronunțată de către prima instanță la data de 31 ianuarie 2014.
Potrivit încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2014, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost prezent.
La data pronunțării sentinței, erau în vigoare dispozițiile din codul de procedură penală din 1968. Potrivit art. 363 alin. 1 termenul de apel este de 10 zile, iar potrivit art. 363 alin 3 în reglementarea anterioară, acest termen de 10 zile curgea pentru inculpat de la pronunțare, sentința fiind pronunțată sub imperiul fostelor dispoziții procedurale.
Inculpatul a declarat tardiv apelul, respectiv abia în data de 6 martie 2014.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen de apel, C. constată că, inculpatul nu a dovedit existența unei cauze temeinice de împiedicare, astfel încât să se poată admite o astfel de solicitare. Motivele invocate de către inculpat, legate de starea de sănătate precară a soției sale nu pot fi incuse, în acele cauze temeinice de împiedicare la care se referă dispozițiile art. 411 Cod procedură penală . În principal, aceste cauze se referă la imposibilitatea obiectivă a inculpatului, iar nu a unei persoane din familia sa de a lua la cunoștință și de a declara calea de atac. Or, inculpatul nu s-a aflat, într-o astfel de imposibilitate, nici de a lua cunoștință de soluția pronunțată în cauză, nici de a declara calea de atac a apelului, în termen legal. Mai mult, după ce au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei la data de 20 ianuarie 2014, inculpatul a depus concluzii scrise, având cunoștință și de amânarea pronunțării dispusă de prima instanță. Inculpatul este persoana care avea obligația de a se interesa de soluția pronunțată, acest aspect nepresupunând prezența la sediul instanței, ci luarea la cunoștință de soluție se putea realiza și prin alte mijloace de comunicare.
Actele medicale depuse de către inculpat, în fața instanței de apel, în susținerea cererii de repunere în termen, vizează intervalul 03-05 februarie 2014, prin urmare nu acoperă integral perioada în care inculpatul ar fi putut să declare calea de atac în termen.
Pentru toate aceste considerente, C. constată că, este tardiv apelul declarat de către inculpat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Având în vedere, tardivitatea declarării căii de atac de către inculpat, instanța de apel nu va proceda la analiza motivelor de apel formulate pe fondul cauzei.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr.27/S/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., obligă apelantul-inculpat A. A. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2014.
Președinte Judecător
M. DarabanăConstantin E.
Grefier,
D. C.
Red.M.D./09.05.2014/
Dact.D.C./12.05.2014/5 exemplare
Jud.fond.A.C.T.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 212/2014. Curtea de... → |
|---|
