Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 237/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 9 mai 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată AJ1:
PREȘEDINTE - A. D. - judecător
JUDECĂTOR - A. M.
- Grefier: - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2500/S din 19 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, 9 mai 2014, când,
C.
Asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 2500/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
- în baza art.11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală raportat la art.10 lit. h Cod de procedură penală, încetarea procesului penal privind pe inculpata I. L. G., fiica lui G. și a Luminiței, născută la data de 13.07.1974 în B., domiciliată în B., ., ., posesor al CI . nr._, CNP_, având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată I. L..
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală raportat la art.10 lit. h Cod de procedură penală încetarea procesului penal pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată I. L..
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală achitarea inculpatei de sub acuzația săvârșirii infracțiunii lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin.1 Cod penal .
În baza art.18/1 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 200 lei.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art. 113 Cod penal a obligat pe inculpata I. L. G. la tratament medical până la însănătoșire..
În baza art. 429 alin.1 Cod de procedură penală copie a sentinței și a raportului de expertiza întocmit în cauză s-a comunicat Direcției de Sănătate Publica a Județului B., care va comunica inculpatei unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament.
În baza art. 429 alin. 2 Cod de procedură penală copie a sentinței s-a comunicat inculpatei care are obligația să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul și a atras atenția acesteia că în caz de nerespectare a măsurii luate se va dispune internarea medicală.
În baza art.192 pct. 1 lit. c Cod de procedură penală a obligat inculpata să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul art.192 pct. 2 lit. c a obligat partea vătămată să plătească statului suma de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata I. L. G., în vârstă de 37 de ani, este unicul copil al soților llași, G. și L., mama în vârstă de 66 de ani, pensionară, iar tatăl decedat în urma unei suferințe cronice (deces survenit în luna mai 2011). Familia inculpatei ocupă o locuință personală, condițiile de trai sunt bune, spațiul fizic fiind apreciat ca suficient pentru membri ai familiei; inculpata are propria sa cameră, locuința beneficiază de dependințe și nu există probleme privind locuirea.
În anul 1993 inculpata I. L. G. a absolvit Liceul Industrial Hidromecanica din municipiul B., rezultatele de absolvire indicând o performanță școlară medie, în perioada ulterioară absolvirii liceului a urmat un curs organizat de Societatea Națională de C. Roșie, obținând titlul de soră voluntară de C. Roșie; în anul 1995 a fost integrată profesional la aceeași unitate bancară în care lucra și tatăl său, la același departament, iar în perioada 1998-2000 a urmat cursurile Școlii Postliceale din cadrul Colegiului Național Economic A. B. din B., ca o cerință a locului de muncă și a obținut calificarea de funcționar bancar. Din anul 2002 a renunțat la acest loc de muncă și a continuat activitatea în cadrul firmei înființate de tatăl său, până în februarie 2010 (nu mai are statut de șomer din luna august 2011). Pe acest fond al involuției sau regresiei intelectuale și relaționale, activitatea inculpatei din cadrul firmei s-a diminuat și a început să se implice în alte tipuri de activități, care implicau petrecerea unei mari părți a timpului în afara familiei - a încheiat un contract de colaborare pentru comercializarea unor produse, în sistem de vânzare direct, fapt ce presupunea deplasări frecvente ale inculpatei și în afara localității, dar și . multe persoane necunoscute, cu unele dintre ele rămânând în relații apropiate. În ultimii ani comportamentul inculpatei a devenit problematic pentru familie, mai ales din anul 2004-2005, când declinul conduitei generale a devenit vizibil.
În luna mai 2008 inculpata l-a cunoscut pe V. T. care a devenit soțul său, într-un context relațional similar, când acesta a făcut o deplasare în municipiul B. pentru vizitarea unor rude ce lucrau la o spălătorie auto din vecinătatea locuinței inculpatei pe care acesta o frecventa destul de des. În luna iunie 2008 inculpata s-a căsătorit cu V. T., dar relația a cunoscut multe perioade conflictuale și de instabilitate, soțul inculpatei desfășurând activitatea ca oier în localitatea Ungra, nu avea o locuință și un venit stabil, astfel că cei doi locuiau pentru anumite perioade de timp și în locuința părinților inculpatei dar și pe raza localității Ungra, la stâna de oi.
Pe fondul relației dificile pe care a avut-o cu soțul, în încercarea de a-l impresiona pe acesta și de a-l determina să continue relația de căsătorie, la data de 22.05.2010 inculpata a sustras din locuința numitului V. Belamy A., unde lucra în perioada respectivă, o armă de vânătoare și cartușele aferente, pentru a o folosi împreună cu soțul său la vânătoare. Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 23.05._10, ulterior față de acesta luându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Ulterior acestui incident inculpata a fost internată la Spitalul de Psihiatrie B. în perioada 27.05._10, unde a fost supusă unei examinări medico-legale psihiatrice, după care a revenit la domiciliul părinților, cărora a început să le relateze faptul că dorește să-și refacă viața după despărțirea de fostul soț și că în perioada cât a fost internată în spital a întâlnit o persoană, pacient la rândul său în spitalul de psihiatrie, cu care dorește să înceapă o relație.
În dimineața zilei de 16.06.2010, în timp ce partea vătămată și inculpata se pregăteau să se deplaseze la cabinetul d-nei avocat P. A. care o asista pe inculpată în dosarul penal în cadrul căruia acesta era cercetată la acel moment, inculpata a redeschis discuția legată de relația pe care dorește să o înceapă cu persoana cunoscută în perioada internării, cerând mamei sale să fie de acord cu mutarea acestuia în locuința familiei. În acest context inculpata i-a comunicat mamei sale că în cazul în care nu aprobă această idee, va pleca din locuință, împreună cu persoana respectivă. Deși partea vătămată a încercat să îi explice inculpatei că începerea unei noi relații nu era o prioritate în acel moment, că aceasta trebuie să urmeze tratamentul medical prescris pentru însănătoșire și trebuie să își rezolve situația juridică atât din punctul de vedere al dosarului penal în care era cercetată cât și din punct de vedere personal (la acel moment nu se pronunțase o sentință de divorț), inculpata a început să se manifeste violent față de mama sa atât verbal cât și fizic. Inițial inculpata a împins-o pe mama sa, după care a ieșit din bucătărie unde avuseseră loc discuțiile între cele două și a încercat să o împiedice pe mama sa să părăsească încăperea mai întâi prin blocarea ușii cu umărul și apoi prin legarea clanței ușii de la bucătărie de clanța ușii de la sufragerie aflată în imediata apropiere. În intervalul de timp cuprins între 10-20 de minute cât partea vătămată a rămas închisă în bucătărie, inculpata a așezat mai multe lucruri într-o geantă, cu intenția de a părăsi locuința, în geanta respectivă fiind introdusă și o borsetă în care părinții inculpatei își păstrau banii. În momentul în care inculpata se pregătea să părăsească locuința, partea vătămată a reușit să iasă din bucătărie, prin îndepărtarea unui geam al ușii și tăierea sforii cu care era legată ușa și se deplasează rapid în zona ușii de acces în apartament, unde se afla soțul acesteia și inculpata. Văzând că fiica sa își pune în aplicare amenințarea de a părăsi locuința și temându-se de consecințele legale ale acestui gest, în contextul în care inculpata trebuia să respecte obligațiile stabilite în sarcina sa, partea vătămată a prins-o pe inculpată de haine, pentru a o împiedica să plece. În acel moment inculpata a lovit-o pe partea vătămată inițial cu o cârjă folosită de tatăl inculpatei și apoi cu un scaun în zona capului, provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit în grabă locuința. După ce inculpata a părăsit locuința partea vătămată a descoperit că borseta în care erau păstrați banii din pensie a fost luată de către aceasta.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarațiile date de partea vătămată și inculpată în cadrul procesului penal, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., certificatul medico-legal eliberat părții vătămate, precum și raportul de expertiză medico-legală nr.A_ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală ,,M. Minovici”.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată în cursul urmăririi penale faptelor săvârșite de inculpată instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit art. 211 Cod penal - furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Raportat la definiția dată de legiuitor acestei infracțiuni, în conținutul complex al tâlhăriei, furtul constituie activitatea principală, iar folosirea violențelor, amenințărilor sau a celorlalte mijloace indicate de lege, constituie o activitate secundară, prin care activitatea principală se particularizează, dobândind o periculozitate socială distinctă și sporită în raport cu cea a furtului; ceea ce urmărește făptuitorul în principal este săvârșirea furtului, violența sau amenințarea neconstituind decât un mijloc pentru realizarea acestui scop.
În actul de sesizare s-a reținut că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită de către inculpată în modalitatea sustragerii sumei de bai urmată de folosirea de violențe pentru păstrarea bunului sustras și pentru a-și asigura scăparea. O astfel de încadrare juridică nu își găsește reflectarea în situația de fapt reținută de instanță, în contextul în care violențele au fost exercitate de inculpată asupra părții vătămate în momentul în care aceasta din urmă o încerca să o imobilizeze pentru a o împiedica astfel să părăsească locuința familiei, iar motivul acestei împiedicări nu era legat de sustragerea sumei de bani (partea vătămată neavând la acest moment cunoștință de acest fapt, descoperit ulterior plecării inculpatei) ci dorința acesteia de a o opri pentru o perioadă de timp, în care inculpata să conștientizeze consecințele legale ale părăsirii locuinței, aceasta temându-se că fiica sa nu va respecta programul de supraveghere impus ceea ce va duce la arestarea preventivă a acesteia și la consecințele personale ale implicării într-o relație cu o persoană cunoscută în urmă cu câteva zile într-un spital de psihiatrie. De asemenea, în situația de fapt reținută, s-a menționat că acest incident a avut loc unor discuții prelungite și tensionate între inculpată și părinții acesteia, care au accentuat starea de criză în care se găsea inculpata, stare determinată de situația medicală anterioara, de relația afectivă profund deteriorată pe care o avea cu soțul ei căruia încerca să îi demonstreze că este capabilă să aibă o relație cu o altă persoană, pentru răzbunarea infidelității și comportamentului violent al acestuia astfel cum a rezultat din declarația părții vătămate.
Având în vedere aceste aspecte instanța de fond a dispus la termenul de judecată din data de 12.12.2013, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. c din Codul penal în infracțiunile de furt prevăzută de art. 210 raportat la art. 208 alin.1 Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal. Prezentă personal la termenul de judecată din data de 12.12.2013, partea vătămată a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și lovire sau alte violențe.
Având in vedere starea de fapt mai sus prezentată instanța de fond a considerat că fapta inculpatei I. L., de a o închide pe partea vătămată I. L. în bucătăria apartamentului nu prezintă gradul de pericol social pentru a fi calificată infracțiune pentru următoarele considerente:
Referitor la persoana inculpatei instanța a reținut din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune B. că încă de la naștere organismul său a înregistrat suferințe fizice cerebrale fiind o naștere prin cezariană, urmată de perioada de nou născut în care a fost diagnosticată cu encefalită, fiind instituit un tratament medicamentos de specialitate, care urmărea stimularea dezvoltării cerebrale; în dezvoltarea psihomotorie ulterioară s-au observat dificultăți în achiziția limbajului, astfel că în jurul vârstei de 4 ani părinții au apelat la ajutor de specialitate și cu ajutorul logoterapiei s-a reușit rezolvarea problemei limbajului până la vârsta școlarizării; perioada cât a fost integrată școlar nu s-a remarcat prin apariția unor probleme grave de adaptare școlară sau eșec școlar, frecventa școala cu interes și a fost implicată în mod constant în activități extrașcolare. Problemele de comportament au apărut la vârsta adultă și s-au accentuat odată cu înaintarea în vârstă, când criticismul gândirii s-a diminuat semnificativ și inculpata a manifestat un comportament critic, de criză. Cu privire la aceste aspecte a fost avut în vedere raportul de expertiză medico legală psihiatrică conform căruia inculpata prezintă o personalitate dizarmonică cu tendințe accentuate paranoide, de instabilitate emoțională și de dependență, prag extrem de scăzut de rezistență la frustrare, tendința de dezorganizare cognitivă în condiții de stres, scăderea sub limitele normale a capacității de concentrare a atenției, precum și a capacității de memorare si reproducere.
În perioada 22.06._10 inculpata a fost internată în Clinica de Psihiatrie, Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B. (ca măsură de siguranță), evoluția fiind spre ameliorare; documentele medicale și cele medico-legale cu privire la starea de sănătate fizică și psihică a inculpatei V. L. G., indicând prezența problemelor de sănătate psihică, diagnosticate ca tulburare mixtă de personalitate cu accentuarea trăsăturilor instabil-imature, în care regăsim instabilitatea emoțională, infantilismul, dispozițiile imprevizibile, capricioase, dificultățile de control a comportamentului, instabilitatea relațiilor interpersonale, susceptibilitatea și impresionabilitatea.
Din data de 30.03.2011 se află în evidența Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B., în dosarul de supraveghere nr. 77/2011, fiind condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea executării acesteia pe o perioadă de 5 ani ce reprezintă termenul de încercare (sentința penală nr. 120/2011 a Judecătoriei B. rămasă definitivă la data de 25.03.2011 prin decizia penală nr. 208/2011 a CA. B.), în sarcina inculpatei I. L. G. s-a impus respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3, alin. 1 lit. a-d Cod penal. De la data luării în evidență inculpata a respectat măsurile de supraveghere și a fost cooperantă în derularea procesului de reintegrare socială și în cel de supraveghere a modului de îndeplinire a măsurilor; s-a putut constata preocuparea permanentă a acesteia pentru ținerea sub control a problemelor de sănătate cu care se confruntă, prin respectarea medicației și examinările de specialitate periodice. Pe perioada termenului de încercare s-a menținut legătura permanent cu mama inculpatei, dna. I. L.; inculpata a înțeles și conștientizat care au fost consecințele comportamentului său infracțional din trecut, iar proiecțiile sale de viitor sunt centrate pe găsirea unui loc de muncă (demers susținut și continuu al inculpatei, dar îngreunat și limitat de prezența cazierului judiciar și a problemelor de sănătate); își asigură mijloacele financiare din diferite activități comerciale (vânzarea de obiecte de parfumerie) și primește un suport constant din partea mamei sale, care o implică în mod activ în rezolvarea problemelor familiale. De la data intrării în evidența Serviciului de Probațiune s-a constatat impactul benefic al medicației asupra conduitei generale a inculpatei, ușoara creștere a gradului său de responsabilitate cu privire la integrarea sa familială și un nivel ridicat de responsabilitate în ceea ce privește executarea pedepsei și colaborarea cu consilierul responsabil de caz.
În ceea ce privește împrejurările în care fapta a fost comisă instanța a reținut la momentul stabilirii situației de fapt că inculpata se afla într-o situație de criză, determinată atât de problemele de sănătate, cât și cele personale cu care aceasta se confrunta. În prezent, astfel cum s-a arătat, starea medicală a inculpatei este ținută sub control prin tratament medical iar situația personală a acesteia este mult îmbunătățită, în sensul că acesta a divorțat de persoana care i-a influențat negativ comportamentul și a intrat într-o nouă relație, cu o persoană care îi cunoaște atât situația medicală cât și situația juridică, relație care este sprijinită și de mama sa.
În ceea ce privește urmarea produsă prin săvârșirea faptei de către inculpată instanța de fond a constatat următoarele:
În primul rând instanța a considerat că trebuie analizate prin raportare la urmarea produsă prin săvârșirea unei fapte penale atât prejudiciul efectiv produs părții vătămate (urmarea imediată a faptei) cât și impactul produs în conștiința publică prin săvârșirea acesteia (urmarea mediată a faptei).
Referitor la primul aspect supus analizei instanța a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate este lipsit de importanță pentru aceasta, dată fiind relația apropiată dintre părți, faptul că incidentul a fost unul cu totul izolat, într-un context aparte, că partea vătămată a înțeles situația specială cu care se confrunta fiica sa și a ales să o sprijine pe acesta în demersul de a se integra social și familial.
În ceea ce privește impactul produs în conștiința publică de săvârșirea faptei de către inculpată instanța a considerat că acesta este unul minor, în condițiile în care acesta avut loc în locuința familiei, iar motivul pentru care mama a adus la cunoștință această faptă a fost acela de a încerca să-și protejeze copilul, care aflat într-o situație specială, părăsea locuința familiei, aspect rezultat din declarația dată de partea vătămată în fața instanței.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., hotărâre criticată pentru netemeinicie în ceea ce privește achitarea inculpatei pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c Cod penal în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal și furt, prevăzută de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal.
În motivare procurorul a arătat că, în mod greșit, instanța a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpata a comis fapta la domiciliu unde stătea cu părinții, partea vătămată fiind mama sa și a mai fost condamnată anterior, astfel că nu se justifică aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
De asemenea, procurorul a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie.
Din probele administrate în cauză se constată că inculpata, după ce a sustras suma de bani aflată într-o borsetă a încercat să părăsească locuința folosind violența asupra părții vătămate și martorului I. G. pentru a-și asigura scăparea și a păstra banii rezultați din furt.
Inculpata a lovit-o pe partea vătămată cu scaunul în C. de A., reușind să fugă cu banii sustrași, astfel că cele reținute de instanță pentru schimbarea încadrării nu pot fi primite.
Procurorul a arătat că inculpata nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnată prin sentința penală nr. 120/18.01.2011 pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, una de violare de domiciliu și una privind nerespectarea regimului armelor și muniției.
Totodată, procurorul a solicitat aplicarea unui spor raportat la modalitatea comiterii infracțiunii, de o violență exagerată raportat la vârsta părții vătămate, a faptului că inculpata a mai săvârșit în concurs cu prezentele infracțiuni și alte 4 și atitudinea de nerecunoaștere pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 417 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din 5.10.2011 emis în dosarul penal nr. 6063/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei V. L. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c Cod penal, dat fiind faptul că a împins-o pe partea vătămată I. L. în baie, baricadând ușa cu diferite obiecte, ulterior prin legarea cu o sfoară a clanței ușii de la baie de clanța ușii de la sufragerie, respectiv a sustras 2900 de lei din posesia părții vătămate I. L. cu intenția de a-i însuși, urmată de folosirea unor violențe pentru păstrarea bunului sustras și pentru a-și asigura scăparea.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a realizat o legală încadrare juridică a infracțiunilor, respectiv lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, furt, prevăzută de art. 210 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Din examinarea textului art. 211 alin. 1 Cod penal rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport cu acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de violențe pentru păstrarea bunului furat ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Pentru realizarea laturii subiective a acestei infracțiuni trebuie ca, prin acțiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. 1 Cod penal: furtul, păstrarea bunului furat.
Din probele administrate rezultă că inculpata nu a lovit-o pe partea vătămată – mama ei – în scopul de a-i sustrage borseta cu bani și nici în celelalte scopuri prevăzute în art. 211 alin. 1, ci pentru a pleca de acasă întrucât mama sa nu era de acord cu această hotărâre.
Ca atare, nu există legătura subiectivă cerută de lege între acțiunea de lovire și cea de furt, cele două fapte nu pot fi încadrate în infracțiunea de tâlhărie, ci constituie infracțiuni distincte, așa cum temeinic, a reținut și instanța de fond.
Din declarațiile părții vătămate I. L., la data de 16.06.2010, se afla împreună cu fiica sa, inculpata V. L. G. la domiciliul comun și continuau o discuție în contradictoriu începută cu câteva zile înainte, întrucât aceasta din urmă dorea să aibă o relație cu un bărbat pe care l-a cunoscut în spital, secția psihiatrie.
,,Pe fondul discuțiilor din zilele precedente, fiica mea mi-a spus că în cazul în care nu permitem ca aceea persoană să se mute la noi o să plece de acasă … am dat să ies din bucătărie, am constatat că fiica mea ținea ușa cu umărul … mi-am dat seama că lega ușa de la baie – în care se afla partea vătămată – mi-am dat seama că voia să iasă pe ușă, având asupra ei o geantă … am văzut că se grăbește, fuge, am prins-o de haine … când a scăpat din strânsoare m-a lovit … am văzut că s-a speriat în momentul în care a țâșnit sângele, după care am văzut-o plecând în grabă.” (fila 25 dosar judecătorie), ,,stând lângă chiuveta din baie, a venit lângă mine și m-a întrebat ce vase să spele și, pe neașteptate, fără a-mi adresa vreun cuvânt m-a împins spre cadă … a ieșit și a legat ușa cu sfoară, a început să pună în ușă mobilier pentru a se asigura că nu pot ieși de acolo” (filele 10-13 dosar urmărire penală).
Raportul de expertiză medico-legală nr. 1822/E din 23.06.2010 întocmit de S.J.M.L. B. a concluzionat că I. L. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure și comprimarea între arcadele dentare ale altei persoane, leziune putând data din 16.06.2010 și necesitând 8 – 9 zile îngrijiri medicale (fila 13 dosar urmărire penală).
Inculpata V. L. G. a plecat de acasă cu o geantă în care și-a pus lucruri personale și o borsetă ce conținea o sumă de bani provenită din pensia părinților.
Chiar în declarațiile pe care le-a dat, inculpata a făcut vorbire despre acești bani, însă agresarea mamei sale s-a produs nu pentru a-i sustrage borseta, ci pentru că nu-i permitea să-l aducă acasă pe bărbatul pe care l-a cunoscut și de aceea, s-a hotărât să plece.
De reținut, inculpata locuiește împreună cu părinții săi, se gospodărește împreună cu aceștia ,,în ceea ce privește cheltuielile casei, șomajul pe care l-a încasat l-a folosit pentru plata facturilor curente” (fila 25 dosar judecătorie) – a declarat partea vătămată I. L..
Ulterior, inculpata a păstrat legătura cu vărul său V. S., cu care a comunicat prin intermediul sms-urilor, încunoștințându-l că are de gând să se sinucidă întrucât a fost părăsită de concubin. A revenit la domiciliul familiei, aducând bagajul cu haine și restituind părții vătămate 100 de lei.
Desigur, s-a realizat și o cercetare la fața locului, prin planșa foto fiind evidențiat locul unde s-au săvârșit faptele în ziua de 16.06.2010.
În atare împrejurări, inculpata și-a agresat mama pentru a o lăsa să plece de acasă dacă nu a fost de acord cu noua sa relație și nicidecum pentru a sustrage banii și a-și asigura apoi scăparea.
Astfel, în mod legal și temeinic, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Pentru aceste 2 infracțiuni, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Față de poziția părții vătămate care și-a retras plângerea penală formulată, instanța de fond a procedat în consecință.
Inculpata V. L. G. a fost trimisă în judecată și pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. 1 Vechiul Cod penal.
Cu referire la această infracțiune, în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 181 Cod penal.
Potrivit acestui text de lege, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni dacă aceasta aduce atingere minimă uneia din valorile sociale apărate de lege, și dacă, prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță.
Fapta a fost săvârșită în condiții deosebite, în sensul că inculpata V. L. G., persoană diagnosticată cu tulburare organică de personalitate și comportament datorită bolii, vătămări și disfuncții cerebrale nespecificate, pe fondul discuțiilor contradictorii purtate cu mama sa, pe parcursul a câteva zile, a izolat-o pe aceasta în bucătărie, legând cu o sfoară clanța ușii și blocând-o cu obiecte de mobilier.
La acel moment, inculpata se afla într-o situație de criză, determinată atât de problemele de sănătate, cât și de cele personale.
Atingerea adusă relațiilor sociale protejate de lege este minimă în contextul elementelor de fapt reținute de instanța de fond și însușite de către instanța de control judiciar, iar motivația ce a stat la baza infracțiunii, situația medicală a inculpatei și poziția sa procesuală constituie suficiente argumente care demonstrează în concret că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.
Din actele aflate la dosar rezultă că problemele de comportament ale inculpatei au apărut la vârsta adultă și s-au accentuat odată cu înaintarea în vârstă, când criticismul gândirii s-a diminuat semnificativ și inculpata a manifestat un comportament critic ,,de criză” într-un context situațional complet, relația cu soțul, de care a divorțat ulterior prin sentința civilă nr. 8340/30.06.2011, traversând o perioadă de criză (avuseseră deja discuții despre divorț, îl acuza de infidelitate și de comportament violent la adresa ei), comportamentul general era unul extrem de instabil și de agitat, iar părinții nu mai reușeau să o controleze.
Analiza comportamentului său indică că întregul comportament infracțional al inculpatei a fost generat de factorii ce țin de problemele sale de sănătate mintală, deja diagnosticate și de conjunctura acțiunii factorilor situaționali.
În perioada 27.05.2010 – 10.06.2010, inculpata a fost spitalizată în serviciul medical psihiatric, unde l-a întâlnit pe un anume T., pacient, cu care dorea să înceapă o relație, relație la care mama sa s-a împotrivit.
În contextul acestor factori, în data de 16.06.2010 inculpata a avut o recădere ce a culminat cu comportamentul agresiv asupra părinților.
În perioada 22.06.2010 – 29.06.2010 inculpata a fost spitalizată la Clinica de Psihiatrie și Neurologie B., evoluția fiind spre ameliorare.
Documentele medicale și cele medico-legale cu privire la starea de sănătate fizică și psihică a inculpatei indică prezența problemelor de sănătate psihică, diagnosticate ca tulburare mixtă de personalitate cu accentuarea trăsăturilor instabil-imature, în care regăsim instabilitatea emoțională, infantilismul, dispozițiile imprevizibile, capricioase, dificultățile de control a comportamentului, instabilitatea relațiilor interpersonale, susceptibilitatea și impresionabilitatea.
Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ întocmită de Institutul Național de Medicină Legală ,,M. Minovici” a recomandat, dat fiind afecțiunea psihică, potențialul antisocial, aplicarea măsurii de siguranță medicală prevăzută de art. 113 Cod penal.
Pentru aprecierea pericolului social concret al unei infracțiuni, instanța se raportează la criteriile prevăzută de art. 181 Vechiul Cod penal și nicidecum doar la faptul că inculpata a mai fost condamnată prin sentința penală nr. 120/18.01.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 208/R/25.03.2011 a Curții de A. B..
În data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală.
Potrivit art. 5 Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Conform art. 19 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 Cod penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, instanța dispune achitarea în condițiile Codului de procedură penală.
În atare împrejurări, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2500/19.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2500/19.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. D. A. M.
GREFIER,
R. G.
Red. A.M./06.06.2014
dact. R.G./10.06.2014/4 ex.
Jud.fond.A.E.A.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 231/2014. Curtea de... → |
|---|
