Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 707/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 707/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-09-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 707/R Dosar penal nr._

Ședința publică din 18 septembrie 2013

Instanța constituită din:

- Complet de judecată CR1:

Președinte – M. D. - judecător

Judecător – A. D.

Judecător- C. E.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către P. DE PE L. J. S. G., recurenta parte civilă S. I. și recurentul asigurător S.C. A.-R. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 332 pronunțată de J. S. G. la data de 18 decembrie 2012 în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2013, când,

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

I. Prin sentința penală nr.332/18.12.2012, J. S. G. a hotărât :

În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul V. M. G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.

În baza art. 81 și 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 346 Cod procedură penală și art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 – 999 cod civil vechi, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. și a obligat asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. București să plătească acesteia suma de 29.654,5 lei din care 9.654,5 lei daune materiale, și 20.000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 533 lei lunar începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data realizării de către partea civilă a unor venituri mai mari de 351 lei.

În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil vechi și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă a părții civile S. Județean de Urgență „DR. F. K.” S. G. și a obligat asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. să plătească acesteia suma de 918,16 lei cu titlu de contravaloare a prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile S. I., la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a sumei.

În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil vechi și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean De Urgență Târgu M. și obligă asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. să plătească acesteia suma de 1.503,72 lei cu titlu de contravaloare a prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile S. I., la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data externării, respectiv de la data de 16.06.2011 și până la data achitării integrale a sumei.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, a obligat pe asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. să plătească părții civile S. I. suma de 600 lei reprezentând onorariul avocatului ales.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în data de 08.06.2011, inculpatul V. M. G., în timp ce conducea autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare_, pe . din mun. Sf. G., a accidentat-o pa partea vătămată S. I. care se afla pe trecerea de pietoni, intenționând să traverseze . leziuni traumatice care au necesitat 150 zile de îngrijiri medicale, precum și o infirmitate fizică permanentă.

Sub aspectul acțiunii civile promovate de S. I., aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu următoarelor sume de bani:

- 3.142 lei reprezentând diferența dintre salariu pe care l-ar fi realizat la .. și indemnizația de boală efectiv primită în perioada 09.06.2011 – 08.03.2012;

- 2.952 lei reprezentând câștigul estimat și nerealizat (salarii) la aceeași societate în perioada 01.04.2012 – 30.06.2012;â

- 533 lunar, reprezentând jumătate din media câștigului ce ar fi realizat în ultimele 12 luni, începând cu data de 02.05.2012 când a fost încadrată în gradul III de invaliditate și până la redobândirea capacității integrale de muncă;

- 413 – contravaloarea medicamentelor;

- 205 lei – contravaloarea radiografiilor și examenelor de laborator;

- 49 lei – deplasări cu taximetrul în mun. Sf. G. la ședințele de fizioterapie;

- 250 lei – contravaloare carburant pentru deplasare la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea capacității de muncă pe ruta Sf. G. – București și retur;

- 126 lei – contravaloare expertize medico – legale;

- 100.000 lei – daune morale.

Prima instanță a reținut în ceea ce privește daunele materiale următoarele:

  1. Suma solicitată cu titlu de diferență dintre salariul pe care l-ar fi realizat și suma efectiv primită este justificată având în vedere principiul restitutio in integrum (repararea integrală a prejudiciului produs) conform căruia victima trebuie să fie repusă în situația anterioară producerii prejudiciului de către autorul faptei ilicite. Cuantumul sumei solicitate a fost dovedită prin adeverința nr. 1716/17.07.2012 (fila 34) emisă de către fostul angajator al părții vătămate din care rezultă că aceasta ar fi primit mai mult cu 3.142 lei dacă ar fi prestat servicii remunerabile în perioada iunie 2011 – martie 2012.
  2. Partea vătămată a formulat pretenții și în ceea ce privește câștigul estimat și nerealizat în perioada 01.04.2012 – 30.06.2012, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.952 lei cu acest titlu, bazându-se pe adeverința eliberată de . (fila 34).

Într-adevăr, înscrisurile depuse la filele 34 – 38 dovedesc faptul că prin decizia nr. 704/02.05.2012 i s-a suspendat contractul de muncă, iar ulterior, la data de 14.09.2012, prin decizia nr. 571, raporturile de muncă au încetat în baza art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii. În aceste circumstanțe, din luna aprilie 2012, partea vătămată nu a mai beneficiat de indemnizația de boală plătită până la acea dată de societatea la care era angajată.

Însă, din luna mai 2012 a fost încadrată în gradul III de invaliditate (fila 39) și în baza deciziei nr._ din 10.08.2012 i s-a acordat suma de 182 lei cu titlu de pensie de invaliditate. Ca urmare, întrucât scopul reglementării răspunderii delictuale este înlăturarea integrală a efectelor faptei ilicite și nu să constituie o sursă de venituri suplimentare, în plus față de paguba suferită, partea vătămată are dreptul să primească diferența care nu este acoperită prin plata pensiei. Pentru aceste motive, se va deduce din suma de 2.952 lei cuantumul pensiei primite în lunile mai 2012 și iunie 2012 (respectiv suma de 364 lei).

De asemenea, s-au luat în considerare și pretențiile referitoare la plata lunară a sumei de 533 lei, solicitate începând cu data de 02.05.2012 care urmează a fi admise pentru motivele de mai jos, urmând ca suma de 2.952 să mai fie micșorată cu 1.066 lei reprezentând jumătate din media câștigului realizat de victimă în ultimele 12 luni, care va fi acordată pentru perioada mai – iunie 2012.

În consecință, instanța a acordat doar 1.522 lei cu titlu de câștig estimat și nerealizat (salarii) în perioada aprilie – iunie 2012, rezultată în urma scăderii din suma solicitată a contravalorii pensiei și a sumei lunare de 533 lei, acordate pentru lunile mai și iunie 2012.

  1. În ceea ce privește prestația periodică lunară în cuantum de 533 lei, instanța a apreciat că este, de asemenea, justificată, întrucât are destinația de a repara atât un prejudiciu actual, cât și un prejudiciu viitor care are un caracter cert și susceptibil de evaluare.

Sub acest aspect s-a reținut că prin suplimentul la raportul de constatare medico – legală nr. 1233/A1/66 (filele 36 – 37 dosar de urmărire penală) s-a stabilit că accidentul cauzat de inculpat a avut drept consecință producerea unei infirmități fizice permanente victimei, aceasta fiind încadrată în gradul III de invaliditate. Partea vătămată și-a pierdut și locul de muncă, în prezent primind numai suma de 182 lei lunar cu titlu de pensie de invaliditate, deși anterior accidentului beneficia de un salariu mediu de 1.066 lei. Martorele Demeny C. și Ugron E. au confirmat că partea vătămată a căutat un loc de muncă, dar fără a avea succes. De asemenea, au arătat că nu mai are forța necesară de a desfășura o activitate lucrativă identică cu cea prestată înainte de accident, întrucât obosește repede și atât statul în picioare, cât și în șezut îi cauzează disconfort.

Atât înscrisurile analizate mai sus, cât și depozițiile martorelor ajută la identificarea și evaluarea prejudiciului viitor, fiind dincolo de orice dubiu că fapta ilicită a inculpatului a contribuit la diminuarea veniturilor viitoare a părții vătămate.

Cuantumul pensiei de invaliditate însumate cu cel solicitat (533 lei lunar) nu depășește nivelul salariului primit de către partea vătămată înainte de prejudiciul suferit în urma faptei săvârșite de inculpat, deci victima nu va beneficia de un venit superior celui avut anterior producerii accidentului.

Pentru aceste motive, instanța a acordat o sumă globală în cuantum de 3.997,5 lei cu titlu de jumătate din câștigul realizat în ultimele 12 luni, calculată începând cu data de 02.05.2012 și până la data pronunțării prezentei sentințe (533 lei lunar pentru 7 luni și jumătate).

Inculpatul (respectiv asigurătorul) a fost obligat și la prestații lunare viitoare, însă nu până la data solicitată de partea vătămată, deoarece aceasta nu este determinabilă. Întrucât victima suferă de o infirmitate fizică permanentă, se poate deduce că nu este sigur că își va recăpăta integral capacitatea sa de muncă, însă se poate angaja cu jumătate de normă, iar realizarea unor venituri viitoare care, însumat cu pensia de invaliditate și suma de 533 lei care urmează a fi plătită de inculpat (asigurător), ar depăși nivelul salariului primit înainte de producerea accidentului, ar constitui o îmbogățire fără justă cauză.

  1. Referitor la celelalte pretenții materiale, verificând înscrisurile depuse la filele 27 – 28, 42 – 45, 49 – 51, 54 din dosarul instanței, precum și conținutul rapoartelor de constatare medico-legală întocmite în faza de urmărire penală din care a rezultat contravaloarea acestora, instanța a constatat că acestea sunt întemeiate și dovedite, motiv pentru care va admite aceste capete de cerere, cu precizarea că se va acorda suma de 200 lei reprezentând contravaloarea carburantului plătit pentru deplasarea la București, considerând că suma solicitată depășește prețul carburantului necesar pentru ruta București – Sf. G. și retur.

În concluzie, s-a acordat suma totală de 9.654,5 lei cu titlu de daune materiale, constând în:

- 3.142 lei reprezentând diferența dintre salariu pe care l-ar fi realizat la .. și indemnizația de boală efectiv primită în perioada 09.06.2011 – 08.03.2012;

- 1.522 lei reprezentând câștigul estimat și nerealizat (salarii) la aceeași societate în perioada 01.04.2012 – 30.06.2012;

- 3.997,5 lei reprezentând jumătate din media câștigului ce ar fi realizat victima în ultimele 12 luni, calculat începând cu data de 02.05.2012 și până la data pronunțării sentinței, precum și în continuare, suma de 533 lei lunar până la data realizării unor venituri mai mari de 351 lei;

- 413 – contravaloarea medicamentelor;

- 205 lei – contravaloarea radiografiilor și examenelor de laborator;

- 49 lei – deplasări cu taximetrul în mun. Sf. G. la ședințele de fizioterapie;

- 200 lei – contravaloare carburant pentru deplasare la Institului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea capacității de muncă pe ruta Sf. G. – București și retur;

- 126 lei – contravaloare expertize medico – legale;

Cu privire la daunele morale, s-a reținut că în raport de circumstanțele si împrejurările cauzei a reieșit că a fost adus un prejudiciu moral părții vătămate, prejudiciu ce decurge din lezarea integrității fizice prin vătămările corporale produse, constând în dureri fizice, dureri ce presupun inerent și o suferință psihică. Martorele Demeny C. și Ugron E. au descris suferințele îndurate de victima S. I. după accident, arătând că timp de opt săptămâni a fost imobilizată la pat, fiind obligată să stea numai pe spate, iar în acea perioadă își făcea toaleta și nevoile fiziologice cu ajutorul persoanelor din jur. După două luni, a avut voie să se ridice treptat, trecând o perioadă lungă de timp până a reușit să facă câțiva pași cu ajutorul cadrului de mers, iar pe urmă cu cârje. Partea vătămată resimte efectele leziunilor suferite și în prezent, obosind repede și neputându-se mișca la fel ca înainte de producerea accidentului rutier.

Reținând astfel existenta unui prejudiciu moral decurgând din lezarea valorilor nepatrimoniale sus menționate, instanța a considerat că suma solicitată este parțial justificată și acordă 20.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este de natură să ducă la restabilirea dreptului încălcat.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă J. Sf.G., partea civilă S. I. și asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A.

Criticile aduse de P. de pe lângă J. Sf.G. au vizat aspecte de nelegalitate sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, în condițiile în care instanța de fond a făcut aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală, trebuia să reducă limitele de pedeapsă cu o treime, situație în care pedeapsa avea un minim de 4 luni și un maxim de 2 ani.

Criticile aduse de partea civilă S. I. au vizat următoarele aspecte:

  1. Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că, pentru atingerea scopului pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal, pedeapsa ce-i va fi aplicată inculpatului trebuie orientată spre maximul acesteia.
  2. Nelegalitatea termenului până la care s-a stabilit că urmează a i se acorda suma de 533 lei lunar, respectiv până la data realizării unor venituri mai mari de 351 lei. Apreciază că, instanța trebuia să admită cererea sa și să dispună plata sumei de 533 lei lunar, până la redobândirea capacității integrale de muncă, motiv pentru care solicită a se hotărî în recurs.

Instanța de fond a apreciat că data solicitată nu este determinabilă, întrucât având o infirmitate fizică permanentă, este probabil să nu-și recapete niciodată întreaga capacitate de muncă. De asemenea, J. a considerat că nu este acceptabil ca veniturile sale, împreună cu suma de 533 lei, să depășească nivelul salariului primit înainte de producerea accidentului. Ambele premise de la care s-a pornit sunt greșite. Astfel, practica judiciară este constantă în a stabili că termenul limită a plății despăgubirilor lunare, datorate ca urmare a unei infirmități cu consecința pierderii capacității de munca, îl reprezintă data redobândirii capacității de muncă. De asemenea, apreciază că este neavenit a se considera că media veniturilor realizate de partea civilă anterior pierderii capacității de muncă nu poate fi depășită în viitor. Din punct de vedere teoretic este posibil ca partea civilă să realizeze venituri mai mari prestând o activitate cu jumătate de norma decât dacă ar desfășura o activitate cu norma întreagă, această împrejurare depinzând de natura muncii precum si de alți factori. Este cert că prejudiciul pe care l-a suferit partea civilă în urma accidentului îl reprezintă pierderea a jumătate din capacitatea de munca.

Pe cale de consecința, reparația pecuniara corectă constă în acordarea echivalentului acestei pagube, baza de calcul reprezentând-o veniturile sale anterioare.

În ceea ce privește perioada de acordare a despăgubirilor periodice lunare, aceasta trebuie sa fie cuprinsă între momentul încadrării sale în gradul III de invaliditate și momentul recăpătării capacității integrale de muncă, independent de ce venituri va realiza în situația în care va lucra cu jumătate de normă.

În urma accidentului rutier a suferit leziuni corporale vindecabile în 150 de zile de îngrijiri medicale, a rămas cu o infirmitate fizică permanentă și a pierdut jumătate din capacitatea de muncă. Datorita leziunilor ce i-au fost cauzate a suferit imens, a fost transferat de la S. din S. G. la Clinica din Târgu-M., s-a intervenit chirurgical, a avut dureri insuportabile în timp ce era imobilizat la pat o lungă perioadă de timp (8 săptămâni).

În acest interval de timp nu a avut voie să se miște datorită fracturilor multiple, inclusiv a celei de bazin, vicios consolidată, precum și a rupturilor de menisc. A fost pusă în aparat gipsat, nu și-a putut satisface nici măcar nevoile fiziologice decât ajutată de alte persoane, în condiții pe care nu își dorește să își aducă aminte și cu atât mai puțin să le descriu. A suferit enorm și din punct de vedere psihic, nu numai fizic, a devenit tristă, depresivă, considerându-se nedreptățită de soartă.

Cu toate acesta a sperat că se va vindeca și cu atât mai mare i-a fost dezamăgirea atunci când a constatat că recuperarea nu se produce decât anevoios și parțial precum și atunci când a aflat ca a rămas cu o infirmitate permanentă, că și-a pierdut jumătate din capacitatea de muncă precum și serviciul. Durerile și disconfortul continuă și în prezent obosește foarte repede și se deplasează greoi iar răul psihic este amplificat de faptul că nu-și găsește loc de muncă cu jumătate de normă, precum și de împrejurarea că nu se mai poate îngriji de fiul său minor și de gospodăria sa ca înainte.

În urma evenimentului rutier soțul său a trebuit să se întoarcă din străinătate, unde câștiga foarte bine pentru a o îngriji. Viața părții civile s-a schimbat radical după accident, s-a confruntat cu probleme materiale și sufletești deosebite, întreaga familie trăiește la limita sărăciei.

  1. În mod eronat i s-a acordat doar suma de 200 lei, în loc de 250 lei, reprezentând contravaloarea carburantului utilizat pentru deplasarea cu autoturismul pe ruta Sf.G.-București și retur.
  2. Cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, de 20.000 lei, nu acoperă prejudiciul moral suferit.

Criticile aduse de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. au vizat cuantumul daunelor acordate de prima instanță și la care a fost obligat asigurătorul. Astfel, s-a menționat un aspect de nelegalitate care a vizat nesocotirea de către prima instanță a dispozițiilor art.49 din Ordinul nr.5/2010 emis Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar eventuala diferență dintre veniturile pe care le realiza partea civilă și cele efectiv realizate se achită doar pe perioada spitalizării și a concediului medicla, în niciun caz până ce partea civilă va obține venituri mai mari de o anumită sumă.

III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Sf.G. și partea civilă S. I., în limitele ce vor fi dezvoltate mai jos, pentru următoarele considerente:

A. În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Prin aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cărora Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, J. Sf.G. nu putea să-i aplice inculpatului pedeapsa de 2 luni închisoare în condițiile în care nu au fost reținute circumstanțe atenuante. Având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și circumscriidu-le scopului pedespei, prevăzut de art.52 Cod penal, Curtea va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului V. M. G. de la 2 luni închisoare, la 4 luni închisoare. Ca o consecință, va fi majorat și termenul de încercare de la 2 ani și 2 luni, la 2 ani și 4 luni. În ceea ce privește criticile aduse de partea vătămată sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, acestea nu pot fi primite prin raportare la atitudinea inculpatului față de faptă și urmările sale, atitudine ce a fost manifestată de acesta în fața organelor judiciare și care a determinat instanța de recurs să aprecieze că nu este necesar să se orienteze spre maximul pedepsei.

B. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile S. I., Curtea reține următoarele:

- în constituirea de parte civilă, a fost solicitată cu titlu de daune materiale și suma de 250 lei, reprezentând contravaloare carburant pentru deplasare la Institului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea capacității de muncă pe ruta Sf. G. – București și retur, iar prima instanță a acordat această sumă, apreciind că se constituie într-un prejudiciu suferit în urma accidentului. Soluția primei instanțe sub acest aspect este una greșită, deoarece această sumă nu poate fi inclusă în sfera de cuprindere a prejudiciului suferit de partea civilă, ci se constituie în cheltuielile judiciare efectuate de parte;

- cu privire la termenul până la care s-a stabilit că urmează a i se acorda suma de 533 lei lunar, Curtea reține că prima instanță a procedat în mod greșit prin stabilirea unui termen până la care se va plăti această sumă, termen ce nu este dat de redobândirea capacității integrale de muncă, ci de data realizării unor venituri mai mari de 351 lei, această sumă fiind calculată de prima instanță în funcție de anumite criterii. Astfel, doctrina și practica judiciară, în mod constant au statuat că, în cazul în care persoana vătămată era încadrată în muncă, victima este îndreptățită să primească, sub forma unor prestații periodice, diferența dintre pensia primită și veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării suferite. In acest mod, este respectat principiul că despăgubirile acordate pentru acoperirea prejudiciilor rezultate din vătămarea sănătății ori a integrității corpoarle urmăresc să asigure repararea integrală a prejudiciilor suferite. Pe de altă parte, tot doctrina și practica au statuat faptul că, hotărârile pronunțate în materia despăgubirilor, nu constituie autoritate de lucru judecat, în sensul că este posibilă, în anumite condiții, o ulterioară reexaminare a despăgubirilor acordate, în sensul reducerii sau chiar a sistării plății lor în viitor, Curții scăpându-i raționamentul primei instanțe când a stabilit că suma de 533 lei lunar se va plăti până când partea civilă va realiza venituri mai mari de 351 lei. Pe cale de consecință, va fi înlăturată dispoziția prin care s-a hotărât ca plata sumei de 533 lei lunar să fie plătită până la data realizării de către partea civilă a unor venituri mai mari de 351 lei și se va reține că prestația periodică lunară de 533 lei la care a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. către partea civilă S. I. să fie plătită până la redobândirea capacității integrale de muncă ;

- cu privire la criticile care vizează cuantumul daunelor morale, Curtea le găsește întemeiate prin raportare la numărul deosebit de mare al zilelor de îngrijiri medicale, nu mai puțin de 150, cât și a faptului că partea civilă a rămas cu o infirmitate fizică permanentă și și-a pierdut jumătate din capacitatea de muncă, fiind astfel nevoită să îndure anumite privațiuni în viața de zi cu zi, atât în relațiile de familie, cât și în celelalte relații sociale. Mai mult, Curtea va avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, instanța supremă apreciind în cuprinsul Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale celei ce va fi obligat, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită. În aceste condiții, Curtea apreciază că, în raport de aceste repere, suma de 40.000 lei va fi aptă să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă ;

- referitor la criticile care privesc suma de 250 lei reprezentând contravaloarea carburantului utilizat pentru deplasarea cu autoturismul pe ruta Sf.G.-București și retur (care au fost avute în vedere de prima instanță ca circumscriindu-se prejudiciului civil), Curtea le găsește întemeiate, urmând a dispune majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. către partea civilă S. I. de la suma de 600 lei, la suma de 850 lei.

C. Cu privire la recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A., Curtea îl va respinge ca nefondat, având în vedere că un ordin, fie el emis chiar de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, nu poate avea forță superioară unei legi organice, cum sunt Codul civil, aplicabil din punct de vedere material și Codul de procedură penală, aplicabil sub aspectul procedurii.

În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Sf.G. și partea civilă S. I. împotriva sentinței penale nr.332/18.12.2012 pronunțată de J. Sf.Ghoerghe, pe care o casa în limitele arătate, urmând a fi mențâinute celelalte dispoziții.

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,,

Pentru aceste considerente

În numele legii

DECIDE

În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Sf.G. și partea civilă S. I. împotriva sentinței penale nr.332/18.12.2012 pronunțată de J. Sf.Ghoerghe, pe care o casează sub următoarele aspecte:

- individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului V. M. G.,

- cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale ;

- greșita soluționare a laturii civile în ceea ce privește modalitatea de stabilire a obligației la plata prestațiilor periodice în favoarea părții civile S. I. ;

- cuantumul daunelor morale acordate părții civile S. I. ;

- cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă S. I..

Rejudecând în aceste limite,

I. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului V. M. G. de la 2 luni închisoare, la 4 luni închisoare.

Majorează termenul de încercare de la 2 ani și 2 luni, la 2 ani și 4 luni.

II. Reduce cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale de la suma de 9.645,5 lei, la suma de 9.445,5 lei.

III. Înlătură dispoziția prin care s-a hotărât ca plata sumei de 533 lei lunar să fie plătită până la data realizării de către partea civilă a unor venituri mai mari de 351 lei.

Reține că prestația periodică lunară de 533 lei la care a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. către partea civilă S. I. să fie plătită până la redobândirea capacității integrale de muncă.

IV. Majorează cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, de la suma de 20.000 lei, la suma de 40.000 lei.

V. Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. către partea civilă S. I. de la suma de 600 lei, la suma de 850 lei.

VI. Menține restul dispozițiilor.

VII. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.192 alin.2 și 3 C.pr.pen., obligă recurentul-asigurător de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A., la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul acestuia, celelalte cheltuieli judiciare avansate în recurs rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.

PreședinteJudecătorJudecător

M. D. A. D. C. E.

Grefier,

D. C.

Red.C.E./05.12.2013

Dact. D.C./05.12.2013/2 exemplare

Jud.fond.M.D.C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

FIȘA – DOSAR PENTRU PRACTICA DE CASARE

1. Natura cauzei: RECURS

2. Nr. dosar Curtea de Apel: _

Inculpați: 1

3.Obiectul cauzei : art. 184 Cod penal

4. Termen de judecată: 05.09.2013

5. Complet de judecată: Președinte- M. D.

Recurs: Judecători - A. D.

- C. E.

6. Complet de judecată

fond

:- M. D. C.

7. Numele judecătorului: M. D. C.

redactor la fond

8. Numărul hotărârii: Sentința penală nr. 332/18.12.2012

Soluția la instanța de fond

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul V. M. G., fiul lui D. și M., născut la data de 06.11.1984, în mun. Sf. G., jud. C., cetățean român, studii liceale, brancardier SMURD Sf. G., necăsătorit, fără copii minori în întreținere, cunoscut cu antecedente penale, posesor CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. Sf. G., ., ., ., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art. 71 C.pen., interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 81 și 82 C.pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 359 C.pr. pen., atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen, privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 346 C.proc.pen. și art. 14 C.proc.pen, raportat la art. 998 – 999 C.civ.vechi, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I., domiciliată în mun. Sf. G., ., ., ., și obligă asigurătorul S.C. A. R. A. S.A., cu sediul în mun. București, .. 3, .. 10, sector 3, să plătească acesteia suma de 29.654,5 lei din care 9.654,5 lei daune materiale, și 20.000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 533 lei lunar începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data realizării de către partea civilă a unor venituri mai mari de 351 lei.

În baza art. 14 C.pr. pen. și art. 998-999 C.civ.vechi și art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilă a părții civile S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „DR. F. K.” SF. G., cu sediul în mun. Sf. G., ., jud. C., și obligă asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. să plătească acesteia suma de 918,16 lei cu titlu de contravaloare a prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile S. I., la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a sumei.

În baza art. 14 C.pr. pen. și art. 998-999 C.civ.vechi și art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilă a părții civile S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., cu sediul în mun. Târgu M., .. 50, jud. M., și obligă asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. să plătească acesteia suma de 1.503,72 lei cu titlu de contravaloare a prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile S. I., la care se adaugă dobânda legală calculată de la data externării, respectiv de la data de 16.06.2011 și până la data achitării integrale a sumei.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În baza art. 193 alin. 1 C.pr. pen. raportat la art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, obligă pe asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. să plătească părții civile S. I. suma de 600 lei reprezentând onorariul avocatului ales.

.

9. Motivele schimbării/desființării/casării

soluției (pe scurt) cu mențiunea:

imputabilă/neimputabilă

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel...  Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 721/2013. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 707/2013. Curtea de Apel BRAŞOV