Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 718/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-09-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 718/R Dosar penal nr._

Ședința publică din 18 septembrie 2013

Instanța constituită din:

- Complet de judecată CR1:

Președinte – M. D. - judecător

Judecător – A. D.

Judecător- C. E.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către P. DE PE L. J. B. și recurenții inculpați P. A., B. B. și L. G. împotriva sentinței penale nr. 908 din data de 16 mai 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2013, când,

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 908 din data de 16 mai 2003, J. B. a hotărât următoarele:

1. În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a cod penal cu aplicarea art. 320¹ al. 7 și cu aplicarea art. 75 lit. c, 74 lit. a, c Cod penal, 76 lit. c cod penal a condamnat inculpatul B. B. E. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b cod penal.

În baza art. 86¹ al. 1 cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86²cod penal.

A obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B., să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, să urmeze programul de consiliere Unu la Unuorganizat de S. de probațiune de pe lângă T. B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții.

A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 86⁴ al. 2 cod penal și a suspendat executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b cod penal.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 06.04.2013 la zi.

A constatat încetată de drept măsura arestării preventive și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 70/07.04.2013 emis de J. B..

2. În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal cu aplicarea art. 320¹ al. 7 cod procedură penală și cu aplicarea art. 75 lit. c, 74 lit. a, c Cod penal, 76 lit. c cod penal a condamnat inculpatul P. A. C. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b cod penal. A suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86² cod penal.

În baza art. 86³ a obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B., să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, să urmeze programul de consiliere Unu la Unuorganizat de S. de probațiune de pe lângă T. B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 86⁴ al. 2 cod penal.

În baza art. 71 al. 5 cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b cod penal și a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 06.04.2013 la zi.

A constatat încetată de drept măsura arestării preventive și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

3. În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 320¹ al. 7 cod procedură penală și cu aplicarea 74 lit. a, c Cod penal, 76 lit. d cod penal a condamnat inculpatul G. L. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

A suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 110 Cod penal.

A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 86⁴ al. 2 cod penal și a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 06.04.2013 la zi.

A constatat încetată de drept măsura arestării preventive și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. V. și a obligat cei trei inculpați, în solidar, inculpatul G. în solidar și cu părțile responsabile civilmente G. P. și G. A., la plata către aceasta a sumei de 700 lei daune morale.

A obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele - prin rechizitoriul numărul 4670/P/2013 al Parchetului de lângă J. B., înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților G. L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, B. B. E. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și P. A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale sunt următoarele: plângere penală și declarații parte vătămată S. V. (filele 10, 17), proces verbal cercetare la fața locului însoțit de planșă foto ( 11, 12-16), certificat medico-legal ( fila 22), declarație martor N. C. ( fila 47), procese verbal de percheziție informatică însoțite de planșe foto ( fila 55, 60, 65, 69, 71-76, 77-85), proces verbal ridicare și, respectiv, predare bun ( fila 107, 110).

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, când au declarat că doresc să fie judecați conform procedurii prevăzute de art. 320¹cod procedură penală, în baza probelor administrate în cursul urmării penale, recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu. Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpați, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, care au fost însușite de inculpați.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 482 cod procedură penală, raportat la starea de minoritate a inculpatului G. L., instanța a dispus efectuarea unui referat de evaluare cu privire la acesta care a fost depus la dosarul cauzei de S. de probațiune de pe lângă T. B..

Pe latură civilă, partea vătămată S. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 700 lei daune morale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 05.04.2013 inculpații B. B. și P. A., veri, au petrecut timpul liber împreună după care l-au contactat și pe inculpatul G. L., propunându-i să se întâlnească în localul aparținând . SRL din localitatea Prejmer. Cei trei au rămas mai mult timp în incinta localului, la un moment dat observând și prezența părții vătămate S. V. aflat în stare avansată de ebrietate în condițiile în care pe parcursul mai multor ore acesta consumase băuturi alcoolice în diferite locații. Fiindcă inculpatul P. cunoștea partea vătămată, a invitat-o pe aceasta la masa lor, astfel că S. V. s-a mutat la masa inculpaților, continuând să consume băuturi alcoolice și cumpărând în mai multe rânduri băuturi pentru el și pentru inculpați.

Inculpații au remarcat astfel că partea vătămată are asupra sa o sumă mai mare de bani (acesta încasase salariul în ziua respectivă) precum și un telefon mobil de tip touch screen și, profitând la un moment dat de lipsa de la masă a acestuia, cei trei au discutat, luând împreună hotărârea de a-l deposeda de bunuri, inculpatul G. arătând că dorește telefonul părții iar P. suma de bani. De asemenea, inculpații au stabilit și planul de urmat pentru deposedarea părții vătămate de bunuri, respectiv conducerea acestuia de P. iar la momentul în care ar fi ajuns într-un loc mai întunecat ceilalți doi ar fi acționat, lovind partea vătămată și sustrăgând banii și telefonul. Conform acestui plan inculpații B. și G. au plecat primii din bar iar inculpatul P. a rămas cu partea vătămată, oferindu-se să o conducă spre domiciliu. În jurul orei 05.00 cei doi au părăsit localul, deplasându-se spre casa părții vătămate, pe drum inculpatul P. trimițând mesaje de tip sms pe telefonul inculpatului G. cu privire la momentul plecării și la traseul urmat. În baza informațiilor primite de la inculpatul P. ceilalți doi inculpați au localizat partea vătămată și au urmărit-o pe aceasta. La un moment dat inculpatul P. s-a despărțit de partea vătămată și s-a depărtat de aceasta, la scurt timp acționând ceilalți doi inculpați. Astfel, la momentul în care partea vătămată se deplasa într-o zonă mai întunecată, asigurându-se că nu vor fi recunoscuți, inculpatul G. a venit din spatele părții vătămate și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona cefei, S. V. căzând la pământ, moment în care inculpatul i-a aplicat o nouă lovitură în cap.

La acel moment a intervenit și inculpatul B., acesta controlând partea vătămată în buzunar și sustrăgând telefonul mobil, fără a luat și banii, după care ambii inculpați au fugit de la fața locului, întâlnindu-se în apropiere și cu inculpatul P. A..Inculpații au distrus cartela sim din interiorul telefonului iar bunul a rămas în posesia inculpatul G. de unde a fost recuperat de organele de poliție și restituit părții vătămate.

Prima instanță a avut în vedere plângerea penală și declarația părții vătămate S. V. în conformitate cu care în cursul zilei de 05.04.2013 a consumat în mai multe locuri băuturi alcoolice, iar în noaptea de 06.04.2013 s-a aflat într-un local din Prejmer, așezându-se la masă cu inculpatul P. pe care îl cunoștea precum și cu alte două persoane. Conform părții vătămate, a părăsit localul în jurul orei 05.30, însoțit de inculpatul P. A. care se oferise să îl conducă acasă. Conform părții vătămate, nu își amintește ce s-a întâmplat până la momentul în care s-a trezit în locuința sa, constatând lipsa telefonului mobil și faptul că prezenta lovituri în zona capului.

Declarația părții vătămate se coroborează cu privire la aspectele relatate de acesta cu cea a martorei N. C., barman în localul Hot and Cold din Prejmer, care a confirmat că partea vătămată, în stare avansată de ebrietate, s-a aflat în cursul nopții în bar, stând la masă cu inculpatul P. și cu alți băieți. Martora a susținut și că spre dimineață inculpatul P. i-a spus că pleacă împreună cu partea vătămată și i-a văzut părăsind localul.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul P. A. a recunoscut că s-a aflat în localul în discuție împreună cu coinculpații G. și B., la un moment dat invitându-l la masa lor și pe S. V. pe care îl cunoștea. În cursul nopții, inculpatul G. a propus să-i fure telefonul victimei iar inculpatul P. și-a exprimat acordul, sugerând să îi ia și banii pentru a-i împărți. Inculpatul P. a recunoscut și faptul că au plănuit modalitatea de săvârșire a faptei și apoi au acționat conform planului, el plecând împreună cu partea vătămată și înștiințând ceilalți inculpați în legătură cu direcția luată printr-un sms trimis lui G.. De asemenea, inculpatul a descris că ceilalți doi inculpați i-au urmărit, conform informațiilor transmise prin sms, iar după ce el s-a depărtat de partea vătămată coinculpații au urmat partea vătămată pe o străduță. La scurt timp toți trei s-au reîntâlnit, G. și B. spunând că au bătut partea vătămată și i-au luat telefonul mobil care a rămas în posesia inculpatului G.. La rândul lor, inculpații G. și B. au recunoscut că s-au aflat cu inculpatul P. și partea vătămată în bar precum și că toți trei au plănuit modalitatea de deposedare a părții vătămate de telefonul mobil și banii pe care îi avea asupra sa. De asemenea, cei doi inculpați au arătat că au primit informații de la P. prin sms-uri trimise lui G. cu privire la locația părții vătămate, astfel că, au urmărit-o pe aceasta, acționând după ce P. s-a îndepărtat și într-un loc mai întunecat.

Cu privire la modalitatea concretă de acțiune, inculpatul G. a recunoscut că el a lovit partea vătămată din spate, în ceafă, iar după ce a căzut la pământ i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în cap, declarații care sunt susținute și de inculpatul B. B.. De asemenea, ambii inculpați au relatat că inculpatul B. a controlat partea vătămată în buzunare, însușindu-și doar telefonul mobil nu și banii aflați asupra acestuia.

Toate aceste declarații se coroborează și cu procesele verbale de percheziție informatică din cursul urmăririi penale din cuprinsul cărora rezultă că inculpații G. L. și P. A. au schimbat mai multe sms-uri în cursul nopții de 06.04.2013. Din conținutul acestora – evidențiat la fila 73 din planșa foto, rezultă faptul că inculpatul P. a trimis mai multe sms-uri în care a indicat lui G. ce traseu să adopte și a stabilit că îl va anunța când să acționeze. În ceea ce privește exercitarea unor acte de violențe împotriva părții vătămate, acestea sunt confirmate și de certificatul medico-legal nr. 835/E/08.04.2013, în conformitate cu care partea a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, acestea putând fi create prin lovire cu corpuri dure.

În drept, fapta fiecăruia dintre inculpații G. L. și B. B. E. care, în cursul nopții de 06.04.2013, în jurul orei 05.30, în timp ce se aflau pe stradă lăturalnică din localitatea Prejmer, au aplicat părții vătămate S. V. o lovitură în spate, iar apoi în cap, iar când aceasta era prăbușită la pământ au deposedat-o de un telefon mobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Codul penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. A. C., fapta acestuia de la aceeași dată de a înlesni săvârșirea faptei de tâlhărie de către coinculpații G. și B. prin conducerea părții vătămate S. V. într-un loc neluminat și oferirea de informații celorlalți participanți în legătură cu locația victimei și momentul potrivit pentru a acționa, acțiuni realizate în baza unui acord prealabil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal.

Cu privire la sancțiunea ce se va aplica inculpatului G., minor la data săvârșirii faptei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 100 Cod penal care impun aplicarea unei măsuri educative sau a unei pedepse. Pentru alegerea sancțiunii, instanța a reținut criteriile oferite de al. 1, respectiv gradul de pericol social al faptei, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportamentul minorului, condițiile în care a trăit și orice alte elemente de natură a caracteriza persoana minorului. În raport de aceste criterii, instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, privită în abstract iar cu privire la circumstanțele concrete ale săvârșirii acesteia ușurința cu care inculpatul a luat rezoluția infracțională de procurare a unor bani în această modalitate ilicită, modul organizat în care acesta a acționat alături de ceilalți făptuitori, conform unui plan bine pus la punct precum și faptul că inculpatul minor este cel care a exercitat violențele împotriva victimei, toate acestea demonstrând în opinia instanței o periculozitate a acestuia care face necesară aplicarea unei pedepsei, măsurile educative prevăzute de Codul penal nefiind suficiente în cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, dar și prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Având în vedere comportamentul inculpaților anterior săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale, prima instanță a reținut prevederile art. 74 lit. a Cod penal, în favoarea acestora. De asemenea, a fost reținută și atitudinea acestora de după săvârșirea faptei, recunoașterea comiterii acesteia și cooperarea cu organele judiciare, atitudine căreia i se va da eficiență ca și circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal. Pe de altă parte, în privința inculpaților majori P. și B. a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal, respectiv săvârșirea faptei împreună cu minorul G., în condițiile în care, datorită relațiilor de rudenie existente între ei, cunoșteau cu certitudine că acesta nu împlinise vârsta de 18 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că în privința tuturor celor trei inculpați sunt aplicabile dispozițiile art. 86¹ Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 4 ani închisoare, aceștia nu au fost condamnați anterior și, raportat la circumstanțele de ordin personal analizate mai sus, sprijinul familial de care se bucură, ținând seama și de conduita acestora de după săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că partea vătămată S. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 700 lei daune morale.

Constatând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, dar și faptul că inculpații au fost de acord să despăgubească partea vătămată, în conformitate cu dispozițiile art. 16¹ al. 1 și 2 cod procedură penală, i-a obligat pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 70 lei reprezentând daune morale solicitate de către partea vătămată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs:

1.P. de pe lângă J. B., criticând-o pentru netemeinicie, pentru următoarele motive – privind cuantumul pedepselor aplicate, modalitatea de executare a pedepselor, reținerea în mod greșit a circumstanțelor atenuante și neaplicarea dispozițiilor legale privind circumstanța agravantă a premeditării. În dezvoltarea motivelor de recurs, P. a susținut că pedepsele aplicate inculpaților au un cuantum redus, prin raportare la circumstanțele reale de comitere a faptelor ( ușurința cu care au luat hotărârea infracțională, modul facil în care au înțeles să facă rost de bani, actele de agresiune ce s-au exercitat asupra părții vătămate).

Având în vedere aceste circumstanțe reale de comitere a infracțiunii, dar și pe cele personale ale inculpaților, s-a susținut de către P. că nici modalitatea de individualizare a executării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, nu este eficientă pentru a asigura reeducarea și reintegrarea socială a inculpaților.

S-a mai invocat și faptul că lipsa antecedentelor penale și atitudinea de recunoaștere a inculpaților sunt stării normale care nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, așa cum în mod greșit a procedat prima instanță.

Ultimul motiv de recurs vizează reținerea circumstanței agravante a premeditării, având în vedere modul organizat, în care au acționat inculpații.

Inculpații B. B. E. și P. A. C., au arătat că recursul vizează individualizarea judiciară a pedepselor, precum și modalitatea de executare a acestor pedepse. În acest sens, au arătat că sunt la primul contact cu legea penală, beneficiază de susținerea familiei, au fost mustrați de către familie pentru faptele săvârșite. Cele 40 de zile de arest au contribuit deja la reeducarea inculpaților și la conștientizarea de către aceștia a efectelor faptei săvârșite. Au mai arătat că înscrisurile de la dosarul cauzei atestă faptul că, deși la o vârstă fragedă, inculpații sunt încadrați în muncă.

În fața instanței de recurs, inculpații au dovedit că au plătit prejudiciul cauzat părții civile. În legătură cu modalitatea de executare a pedepsei au susținut că termenul de încercare prevăzut de art. 861 Cod penal de 7 ani este unul mult prea lung față de momentul dezvoltării și vârstei la care se află inculpații, solicitând reducerea acestuia.

Inculpatul G. L., a solicitat reducerea pedepsei aplicate și a duratei termenului de încercare, având în vedere împrejurările concrete, în care a săvârșit infracțiunea, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere, solicitarea de judecare, în temeiul prevederilor art. 320 ind. 1 cod procedură penală. Circumstanțele reale de comitere a faptei nu imprimă un pericol social acesteia, ci dimpotrivă a fost comisă într-un mod pueril, iar infracțiunea de tâlhărie nu a fost premeditată, ci intenția de violență a fost luată pe moment.

În fața instanței de recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, care atestă faptul că, inculpații au achitat integral prejudiciul invocat de către partea civilă, dar și înscrisuri din care rezultă faptul că inculpatul P. A. este angajat la o societate comercială, încă din anul 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 alin. 3 cod procedură penală, Curtea constată că, toate cele trei recursuri sunt fondate, urmând a fi admise, însă, pentru alte considerente decât cele invocate, în susținerea recursului, respectiv, pentru modul de soluționare a laturii civile, având în vedere că, potrivit înscrisului depus în fața instanței de recurs, inculpații au achitat integral prejudiciul cauzat, urmând a se lua act de această împrejurare de către instanța de recurs.

Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate, în fază de urmărire penală, în condiții de legalitate, deoarece inculpații au ales ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate, reglementate de art. 320 ind. 1 cod procedură penală.

Declarațiile de recunoaștere totală și necondiționată date de către inculpați se coroborează cu întregul material probator, administrat în faza de urmărire penală, în sensul cerințelor art. 69 cod procedură penală, prima instanță realizând o analiză minuțioasă a tuturor mijloacelor de probă.

Starea de fapt, constă, în esență, în următoarele - în noaptea de 06.04.2013, după ce au consumat băuturi împreună cu partea vătămată S. V. în barul . SRL, cei trei inculpați au luat hotărârea deposedării acesteia de telefonul mobil și banii pe care îi avea asupra sa. Astfel, inculpatul P. A. a însoțit partea vătămată pe traseul spre casă în timp ce inculpații B. și G. i-au urmărit la mică distanță, mergând în spatele acestora. La momentul la care au ajuns pe ., inculpații B. și G. s-au apropiat de victimă iar inculpatul P. s-a depărtat de aceasta. În timp ce partea vătămată își continua deplasarea, inculpatul G. s-a apropiat din spate și i-a aplicat o lovitură de picior în umărul stâng. Victima a căzut la sol, fiind lovită din nou în zona feței, după care B. i-a sustras din buzunarul pantalonului telefonul mobil marca Vodafone Smart 858, toți trei părăsind apoi zona.

Prima instanță a stabilit în mod judicios și încadrarea juridică a infracțiunilor, reținând față de inculpații G. L. și B. B. că fapta lor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a cod penal cu aplicarea art. 320¹ al. 7 cod procedură penală. În ceea ce-l privește pe inculpatul P. A. C., prima instanță a stabilit în mod judicios că fapta acestuia de la aceeași dată, de a înlesni săvârșirea faptei de tâlhărie de către coinculpații G. și B. prin conducerea părții vătămate S. V. într-un loc neluminat și oferirea de informații celorlalți participanți în legătură cu locația victimei și momentul potrivit pentru a acționa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cod penal.

Așa cum rezultă din motivele de recurs ale Parchetului și din cele ale inculpaților, nu au fost aduse critici nici în ceea ce privește starea de fapt, nici în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de către fiecare dintre cei trei inculpați.

În ceea ce privește criticile comune formulate atât de către P., cât și de către inculpați, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că toate aceste critici sunt nefondate, deoarece prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați, motiv pentru care nu se impune nici majorarea acestora așa cum susține P., dar nici reducerea cuantumului așa cum susțin inculpații.

În procesul de individualizare judiciară a cuantumului pedepselor aplicate, prima instanță a realizat un just echilibru între circumstanțele reale de comitere a infracțiunii de tâlhărie, dar și cele personale ale inculpaților, aplicându-le acestora pedepse just individualizate.

S-au avut în vedere, aspectele care se desprind din starea de fapt și care sunt în măsură să agraveze răspunderea penală a inculpaților (săvârșirea infracțiunii de către trei persoane împreună, modul facil de obținere a unor sume de bani și bunuri, actele de agresiune la care a fost supusă partea vătămată), dar și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv lipsa antecedentelor penale ale acestora, atitudinea sinceră a inculpaților, aceștia solicitând ca judecarea cauzei să se facă, în baza procedurii simplificate.

De asemenea, nu poate fi omisă, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, atitudinea manifestată de către inculpați, în sensul că, aceștia au înțeles să despăgubească integral partea civilă din cauză, până la soluționarea definitivă a cauzei, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei, în fața instanței de recurs.

Toate aceste aspecte, justifică pe deplin, contrar celor susținute de către Ministerul Public, în recurs, reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a și c cod penal.

Reținerea circumstanței atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, a avut în vedere nu numai lipsa de antecedente penale a inculpaților, dar și comportamentul social corespunzător al celor trei inculpați, anterior săvârșirii faptei, în sensul că, aveau un loc de muncă, erau integrați în familie și nu erau cunoscuți în rândul membrilor comunității ca persoane cu un comportament antisocial.

În mod temeinic, prima instanță a reținut circumstanțele atenuante, prezentate anterior, având în vedere că organele judiciare, trebuie să facă distincție în procesul de individualizare judiciară a pedepselor între persoane care nu au antecedente penale și persoane cunoscute cu astfel de antecedente, persoane care se prezintă la solicitarea organelor judiciare, la toate termenele de judecată, cum este cazul inculpaților din prezenta cauză și persoane care nu au o astfel de atitudine.

Prezența inculpaților din prezenta cauză, în fața organelor judiciare, atitudinea sinceră pe care au manifestat-o încă de la declanșarea cercetărilor din prezenta cauză, colaborarea cu organele judiciare, atitudinea de a despăgubi partea civilă sunt elemente care conturează, deja, conștientizarea de către inculpați a consecințelor faptelor sale și un prim pas spre reeducare și reintegrare social al inculpaților.

Curtea constată că, față de toate aceste aspecte, pedepsele aplicate celor trei inculpați au fost just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal, neimpunându-se a fi majorate sau reduse.

Aspectele invocate de către inculpați, în susținerea motivului de recurs care vizează reducerea cuantumului pedepselor, precum lipsa antecedentelor penale sau atitudinea sinceră a acestora, existența unui loc de muncă sau sprijinul familiei, au fost deja valorificate de către prima instanță în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, determinând aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Și în privința modalității de individualizare a executării pedepsei, cea a suspendării sub supraveghere, Curtea constată că, a fost temeinic aleasă de către prima instanță având în vedere, circumstanțele personale ale inculpaților, datele din referatul de evaluare al inculpatului minor G. L., care evidențiază faptul că există perspective de reintegrare socială și reeducare a inculpaților, chiar și fără executarea pedepselor în regim de detenție așa cum se susține de către P..

Potrivit referatului de evaluare, inculpatul minor G., a fost integrat familial și școlar, până la momentul arestării sale în această cauză. Ca factori care ar ajuta la reintegrarea socială a inculpatului, au fost reținuți de către specialiști serviciului de probațiune, implicarea mai activă a familiei în supravegherea acestuia. Prin urmare, modalitatea de executare a detenției nu a fost indicată nici în cuprinsul acestui referat de evaluarea, ca fiind una optimă să contribuie la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului.

Familia inculpatului minor, încă de pe parcursul derulării prezentului proces penal s-a prezentat, în fața organelor judiciare, însoțindu-l pe acesta la termenele de judecată, inclusiv, în fața instanței de recurs, ceea ce, reprezintă, un prim pas spre înțelegerea necesității de supraveghere a acestuia.

În fața primei instanțe, la filele 10 și următoarele, au fost depuse înscrisuri, reprezentând caracterizări depuse de către membrii comunității din care fac parte inculpații, iar potrivit acestora inculpații sunt cunoscuți ca persoane harnice, atașate de familie și care nu au creat probleme în localitățile în care trăiesc. Prin urmare, și aceste caracterizări, vin în sprijinul susținerii modalității de individualizare a executării pedepsei, prevăzută de art. 86 ind. 1 Cod penal.

Perioada de arest preventiv a inculpaților a reprezentat un prim pas spre reeducarea inculpaților, având în vedere că după punerea în libertate inculpații s-au prezentat în fața organelor judiciare, au despăgubit partea civilă din cauză, s-au reintegrat în societate prin găsirea unui loc de muncă, cum este cazul inculpatului P. A..

Gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpați și modalitatea concretă, în care am arătat că s-au petrecut faptele, justifică pe deplin această modalitate de executare, dar și termenele de încercare fixate de către prima instanță, contrar celor afirmate de către inculpați în apărare. Numărul persoanelor implicate, agresarea părții vătămate, urmărirea acesteia, timp de noapte, modul facil în care inculpații au înțeles să obțină bani și bunuri, gravitatea infracțiunii săvârșite, amploarea acestui fenomen infracțional, având ca obiect infracțiuni de tâlhărie, justifică pe deplin durata termenului de încercare, stabilit de către prima instanță, pentru fiecare dintre inculpați, neimpunându-se reducerea termenelor de încercare, așa cum se solicită de către inculpați.

Acest termen de încercare oferă instanței de judecată garanția reeducării și reintegrării sociale a inculpaților, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 cod penal, deoarece întâlnirile dintre inculpați și persoanele de specialitate din cadrul Serviciului de probațiune vor contribui la înțelegerea de către inculpați a consecințelor faptelor comise, pe de o parte, iar pe de altă parte, la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpați, având în vedere consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare.

Curtea constată că este nefondat și motivul de recurs al Parchetului, prin care se solicita reținerea circumstanței agravante a premeditării, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin 2 Cod penal, având în vedere că, din starea de fapt expusă anterior, nu rezultă îndeplinirea condițiilor legale, în ceea ce privește reținerea unei astfel de circumstanțe. Premeditarea presupune existența unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracționale și până la momentul executării infracțiunii, interval de timp, în care inculpatul săvârșește acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei. Premeditarea mai presupune, totodată și existența unei activități psihice de chibzuire asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârii infracționale. În speță, așa cum rezultă din declarațiile coroborate ale inculpaților, de la momentul luării hotărârii infracționale ( în bar, în timp ce se aflau cu partea vătămată) și până la momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie ( după ce partea vătămată a părăsit barul, după ce consumase băuturi cu inculpații) nu a trecut o perioadă mare de timp, în care inculpații să fi luat măsurii de pregătire a activității infracționale. Nu poate să fie primită susținerea formulată de către P., în motivele de recurs, în sensul că, inculpații au acționat în baza unui plan bine pus la punct, având în vedere că, aceștia nu au întreprins alte activități, anterior săvârșirii infracțiunii, în sensul pregătirii acesteia.

Motivul pentru care va fi admis atât recursul Parchetului, dar și cel al inculpaților, vizează latura civilă a cauzei, în sensul că, urmează a se constata recuperat integral prejudiciul invocat de către partea civilă S. V., în cuantum de 700 lei, potrivit înscrisului depus de către inculpați, în fața instanței de recurs și care atestă acest fapt.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de către P. de pe lângă J. B. și inculpații B. B. E., P. A. C. și G. L. împotriva sentinței penale nr. 908 din data de 16 mai 2013 a Judecătoriei B., pe care o va casa sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și rejudecând în aceste limite, va constata recuperat prejudiciul cauzat părții civile S. V. I., în cuantum de 700 lei, va menține restul dispozițiilor sentinței recurate. În temeiul art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne, în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, acordate prin încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2013.

Pentru aceste considerente

În numele legii

DECIDE

Admite recursurile declarate de către P. de pe lângă J. B. și inculpații B. B. E., P. A. C. și G. L. împotriva sentinței penale nr. 908 din data de 16 mai 2013 a Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.

Rejudecând în aceste limite,

Constată recuperat prejudiciul cauzat părții civile S. V. I., în cuantum de 700 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În temeiul art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, acordate prin încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2013.

PreședinteJudecătorJudecător

M. D. A. D. C. E.

Grefier,

D. C.

Red.M.D./23.09.2013

Dact. D.C./24.09.2013/2 exemplare

Jud.fond.C.M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

FIȘA – DOSAR PENTRU PRACTICA DE CASARE

1. Natura cauzei: RECURS

2. Nr. dosar Curtea de Apel: _

Inculpați: 1

3.Obiectul cauzei : art. 211 Cod penal

4. Termen de judecată: 05.09.2013

5. Complet de judecată: Președinte- M. D.

Recurs: Judecători - A. D.

- C. E.

6. Complet de judecată

fond

:- C. M.

7. Numele judecătorului: C. M.

redactor la fond

8. Numărul hotărârii: Sentința penală nr. 908/16.05.2013

Soluția la instanța de fond

1. În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cp cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cpp și cu aplic. art. 75 lit. c, 74 lit. a, c Cp, 76 lit. c Cp condamnă inculpatul B. B. E., fiul lui I. E. și M. R., născut la data de 29.03.1993 în municipiul B., domiciliat în L. Câlnicului, . nr. 364, jud. B., CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70/07.04.2013 emis de J. B. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cp interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ al. 1 Cp suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86² Cp.

În baza art. 86³ Cp obligă inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să urmeze programul de consiliere Unu la Unu organizat de S. de probațiune de pe lângă T. B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

În baza art. 359 Cpp atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cp și art. 86⁴ al. 2 Cp referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse precum și în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta.

În baza art. 71 al. 5 Cp suspendă executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cp.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 06.04.2013 la zi.

În baza art. 350 al. 3 lit. b rap. la art. 140 al. 2 Cpp constată încetată de drept măsura arestării preventive și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 70/07.04.2013 emis de J. B., dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziție executorie în baza art. 350 al. 4 Cpp.

2. În baza art. 26 Cp rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cp cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cpp și cu aplic. art. 75 lit. c, 74 lit. a, c Cp, 76 lit. c Cp condamnă inculpatul P. A. C., fiul lui A. și E., născut la data de 01.02.1989 în B., domiciliat în Prejmer, nr.565, jud. B., CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 69/07.04.2013 emis de J. B. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cp interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ al. 1 Cp suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86² Cp.

În baza art. 86³ Cp obligă inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să urmeze programul de consiliere Unu la Unu organizat de S. de probațiune de pe lângă T. B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

În baza art. 71 al. 5 Cp suspendă executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cp.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 06.04.2013 la zi.

În baza art. 350 al. 3 lit. b rap. la art. 140 al. 2 Cpp constată încetată de drept măsura arestării preventive și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/07.04.2013 emis de J. B., dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziție executorie în baza art. 350 al. 4 Cpp.

3. În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a Cp cu aplic. art. 99 și urm. Cp, art. 320¹ al. 7 Cpp și cu aplic. 74 lit. a, c Cp, 76 lit. d Cp condamnă inculpatul G. L., fiul lui P. și A., născut la data de 27.02.1996 în B., jud. B., domiciliat în L. Câlnicului, ., nr.364, jud. B.,CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71/07.04.2013 emis de J. B. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cp interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 86¹ al. 1 Cp suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 110 Cp.

În baza art. 86³ Cp obligă inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să urmeze programul de consiliere Unu la Unu organizat de S. de probațiune de pe lângă T. B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

În baza art. 71 al. 5 Cp suspendă executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cp.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 06.04.2013 la zi.

În baza art. 14, 346 Cpp rap. la art. 1349, 1357 C.civ și cu aplic. art. 16¹ Cpp admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. V., dom. în loc. Prejmer, ., jud. B. și obligă cei trei inculpați, în solidar, inculpatul G. în solidar și cu părțile responsabile civilmente G. P. și G. A., la plata către aceasta a sumei de 700 lei daune morale.

În baza art. 191 al. 1, 2, 3 Cpp obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 400 lei fiecare, inculpatul G. L. în solidar cu părțile responsabile civilmente G. P. și G. A..

9. Motivele schimbării/desființării/casării

soluției (pe scurt) cu mențiunea:

imputabilă/neimputabilă

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 720/2013. Curtea de...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel BRAŞOV