Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 550/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-06-2012
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 550/R
Ședința publică din 7 iunie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR2:
PREȘEDINTE – N. Țînț - judecător
Judecător – E. B.
Judecător – N. H.
Grefier – V. P.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror R. Veșteameanu– din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul N. L. împotriva sentinței penale nr. 121/27.01.2012, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ .
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 mai 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 7 iunie 2012.
CURTEA,
Constată că, prin sentința penală nr. 121/27.01.2012, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul N. L., fiul lui I. și A., născut la data de 31.01.1968 în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., ., ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Inculpatului i-au fost puse în vedere dispozițiile art. 83 Cod penal arătându-i-se că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea în întregime a pedepselor aplicate cumulate aritmetic.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal conform art. 71 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 50 de lei, reprezentând 25% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost inclusă în cheltuielile judiciare avansate de stat, fiind suportată din fondurile special alocate Tribunalului B..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, la data de 5 iulie 2010, în jurul orelor 00.30, inculpatul N. L. a condus autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_ pe . B.. În timp ce rula, datorită faptului că nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de vehiculul ce rula în fața sa, a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare ERJ – 242, condus de martorul A. S.. Din accident a rezultat avarierea celor două autoturisme și vătămarea corporală a martorului A. Adelin M., care ocupa locul din dreapta față al autovehiculului Ford Trazit, acesta suferind leziuni traumatice pentru care a necesitat 1 – 2 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul N. L. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,43 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00.58. În consecință acesta a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. unde i-au fost recoltate două probe de sânge, rezultatul fiind de 2,85 g/l alcool pur în sânge la ora 01.55, respectiv, 2,75 g/l alcool pur în sânge la ora 02.55.
Procedând la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului aflat la prima confruntare cu legea penală, precum și circumstanțele reale ale cauzei și nivelul relativ mare al alcoolemiei stabilit în urma analizelor de laborator.
În conturarea profilului moral al inculpatului N. L., s-a ținut seama de depoziția martorului C. C. care a confirmat existența unor probleme personale sub imperiul cărora inculpatul a consumat băuturi alcoolice, precum și caracterul accidental al acestui incident menționând că inculpatul este o persoană corect integrată social.
Aceleași aspecte au fost relevate și de caracterizarea eliberată inculpatului de societatea la care acesta își desfășoară activitatea în calitate de instalator și fochist, inculpatul fiind cunoscut ca un coleg de muncă bine integrat, disciplinat.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia nefiind necesare măsuri speciale de supraveghere a inculpatului din probele administrate în circumstanțierea inculpatului rezultând caracterul accidental al implicării inculpatului într-o faptă cu caracter penal, în ciuda nivelului mare al alcoolemiei stabilit.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă J. B. și inculpatul N. L..
Parchetul de pe lângă J. B. a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apreciind că s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art.861 și art.863 Cod penal, având în vedere pericolul social concret al faptei, materializat nivelul ridicat al alcoolemiei și în accidentul rutier produs de inculpat, soldat cu pagube materiale și cu vătămarea corporală a martorului A. Adelin M.. S-a apreciat că se impune un termen de încercare mai lung, în care inculpatul să respecte obligațiile prev. de lege, mai ales aceea prev. de art.863 alin.3 lit.e Cod penal.
Recurentul inculpat a solicitat, prin concluziile orale ale apărătorului ales, casarea hotărârii și, în principal, achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
S-a invocat că alcoolemia reținută de instanță, de 2,85 g/l, 2,75 g/l, nu exista la momentul în care inculpatul a fost depistat în trafic. Fapta inculpatului este continuă și s-a epuizat în momentul în care a fost oprit în trafic. Conform calculului retroactiv, la momentul opririi în trafic inculpatul avea o alcoolemie teoretică de 0, 75%0 ceea ce nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.
Este adevărat că fiind testat cu aparatul alcooltest inculpatul a avut o alcoolemie în aerul expirat de 1,43 ‰, însă a fost testat la o jumătate de oră după depistarea în trafic. Din punct de vedere medico-legal, chiar dacă ar fi consumat 2 litri de tărie nu ar fi putut depăși această limită întrucât corpul uman are o limită maximă de absorbție. Alcoolemia maximă, în cazul în care nu s-ar fi produs acea tamponare, s-ar fi împlinit în momentul în care inculpatul ar fi ajuns acasă.
În subsidiar, recurentul inculpat a invocat probele în circumstanțiere depuse la dosar, pe care instanța de fond le-a avut în vedere, însă nu le-a reținut ca și circumstanțe atenuante.
Examinând sentința recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține că recursurile promovate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, nemijlocit, în cadrul cercetării judecătorești realizate.
În mod legal și temeinic s-a apreciat că fapta inculpatului N. L. constând în aceea că, la data de 5 iulie 2010, în jurul orelor 00.30, a condus autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_ pe . B., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,85 g/l alcool pur la orele 01.55, respectiv, 2,75 g/l alcool pur în sânge la orele 02.55, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Deși prin declarațiile date inculpatul a recunoscut faptul că, ulterior consumului de băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice un autoturism și a produs un accident rutier, acesta s-a apărat invocând faptul că la momentul incidentului alcoolemia sa era sub limita necesară pentru ca fapta să constituie infracțiune, invocând raportul de expertiză medico-legală nr.1829/i/2010 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
În acord cu opinia primei instanțe și Curtea reține că proba invocată în apărare nu poate servi aflării adevărului în prezenta cauză având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că rezultatele unei astfel de expertize au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal.
Pe de altă parte, în chiar cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat că, prin corelarea datelor obținute din efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite la analiză, se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, ceea ce denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
Așa fiind, sunt nefondate susținerile recurentului inculpat privind achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod penal. Rezultatul înregistrat la alcotest, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1011/T; 1012/T din 05.07.2010 și cu mențiunile cuprinse în buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică justifică concluzia primei instanțe în sensul că fapta comisă de inculpat constituie infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Relativ la modul în care s-a procedat la individualizarea pedepsei și a modalității de executare, se constată că au fost evaluate toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind menită să asigure realizarea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, rezultat din nivelul deosebit de ridicat al alcoolemiei, în prezența căruia inculpatul a înțeles să conducă, pe timp de noapte și pe drumurile publice un autoturism.
Conduita inculpatului nu doar a pus în pericol siguranța circulației rutiere, ci a și creat un rezultat concret, constând în coliziunea cu un alt vehicul, avarierea celor două autovehicule și vătămarea corporală a martorului A. Adelin M., acesta suferind leziuni care au necesitat 1-2 zile îngrijire medicală.
Prima instanță a dat relevanța cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului, reținând că este la prima confruntare cu legea penală, că este integrat la locul de muncă, fiind bine caracterizat de angajatorul său.
Curtea apreciază însă că aspectele pozitive ale conduitei inculpatului nu pot căpăta valențele unor circumstanțe atenuante judiciare, în sensul solicitat de apărătorul ales. Buna conduită în societate reprezintă o situație normală, obișnuită, iar din probele administrate în circumstanțiere nu rezultă că inculpatul s-ar fi remarcat în vreun fel în comunitatea din care provine.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciem nefondate susținerile recurentului procuror. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei proceduri reprezintă un eveniment izolat în viața inculpatului, asumat de acesta.
Vârsta inculpatului, faptul că acesta are un loc de muncă și conduita adoptată pe parcursul procesului justifică concluzia instanței de recurs în sensul că pentru reeducarea inculpatului nu sunt necesare măsuri speciale de supraveghere Aspectele invocate de recurentul procuror în susținerea acestei solicitări au fost valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei și sunt reflectate în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
În considerarea celor mai sus expuse, constatând că în speță nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art.3859 Cod procedură penală și nici un alt motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, în baza art.38615 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul N. L. împotriva sentinței penale nr. 121/27.01.2012, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care a fost inclusă și suma de 50 lei, acordată la termenul de judecată din data de 24.05.2012, cu titlu de onorariu parțial, pentru avocatul desemnat din oficiu în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul N. L. împotriva sentinței penale nr. 121/27.01.2012, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. Țînț E. B. N. H.
GREFIER
V. P.
Red. N.Ț./12.06.2012
Dact.V.P/13.06.2012
- 2 ex -
Jud. fond P. C.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
