Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 64/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-05-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 64/A DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CA2
- Președinte - C. E. - judecător
- Judecător - E. B.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă CURTEA DE APEL B. și inculpatul K. V. împotriva sentinței penale nr. 68/S din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22 mai 2012, din aceleași motiv, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 23 mai 2012.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 68/15.03.2012 a Tribunalului B., s-a dispus în baza art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1, literele a și c Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal condamnarea inculpatului K. V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
A făcut aplicarea art.71 Cod penal, art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 al. 1 lit. a-d Cod Penal a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. potrivit programului de supraveghere,
- să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 al. 3 lit. a Cod penal a obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de ore în cadrul Atelierului MFC B. sau altă locație stabilită de Serviciul de Probațiune.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod Penal referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilite, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.
În baza art. 71 al. 5 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă va comite o nouă infracțiune cu intenție în termenul de încercare se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, urmând a se dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate la care se va adăuga și pedeapsa ce se va stabili pentru infracțiunea comisă în termenul de încercare.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod de procedura penală, art. 998, 999 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părților civile despăgubiri civile după cum urmează:
- M. M. suma de 2250 lei cu titlu de daune materiale, suma de_ lei prestație globală și suma de 700 lei lunar de la data pronunțării prezentei sentințe și până la finalizarea studiilor sau până la intervenția unor dispoziții contrare, precum și suma de 30.000 lei daune morale.
- M. C. suma de 2250 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei daune morale.
- Spitalului C. Județean de Urgență B. suma de_,26 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei.
A constatat că inculpatul a achitat părților civile suma de 4.000 lei din pretențiile mai sus stabilite.
A respins celelalte pretenții formulate de părțile civile.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal în sensul că neexecutarea cu rea credință a obligațiilor civile stabilite până la expirarea termenului de încercare va determina revocarea suspendării executării pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 4700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părții civile M. M., suma de 1740 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 10.12.2010, în jurul orelor 23:00, victima M. M. M. se deplasa în autoutilitara marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ împreună cu mai mulți colegi de serviciu, angajați ai ., printre care martorii O. G. ZANIEL și O. N. V.. În zona benzinăriei Lukoil de pe . autoutilitarei a efectuat manevra de intrare în incinta benzinăriei, dar s-a oprit pentru că pe trotuarul de pe partea dreaptă a bulevardului A. V. se deplasau doi inculpatul K. V. și martorul B. D.. În acest moment s-a declanșat o discuție între șoferul autoutilitarei și cei doi pietoni, în urma căreia aceștia din urmă s-au apropiat de partea stângă a mașinii, martorul B. D. a tras de ușa stângă deschizând-o iar inculpatul K. V. a lovit cu piciorul autoutilitara, fără a cauza vreun prejudiciu. Autoutilitara și-a continuat deplasarea până la pompele de alimentare din incinta benzinăriei, timp în care inculpatul împreună cu martorul B. au traversat Bulevardul A. V. pentru a se deplasa la un magazin aflat pe partea stângă a bulevardului și care la acea dată comercializa produse etnobotanice. Inculpatul și martorul B. D. erau într-un grup mare de persoane care s-au deplasat la magazinul menționat, ulterior întorcându-se și deplasându-se spre cartierul Gemenii. În dreptul benzinăriei, martorul B. G. îl observă pe inculpat și pe persoanele care-l însoțeau, astfel că îi cheamă în incinta benzinăriei pentru a discuta cele întâmplate legate de lovirea autoutilitarei. Inculpatul K. V. împreună cu martorul B. D. au intrat în incinta benzinăriei Lukoil, au avut o discuție în contradictoriu cu victima M. M. M., aceasta din urmă s-a îndreptat către inculpat și i-a pus mâna dreaptă în zona gâtului, moment în care martorul B. D. care avea în mână o pungă cu o sticlă plină, a ridicat mâna pentru a mima o lovitură ori pentru a intimida în ideea de a nu fi lovit, iar în timp ce victima M. M. MARCE s-a întors către B. D. pentru a se apăra, inculpatul K. V. i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona feței, proiectându-l cu pe dalele de beton cu care este pavată benzinăria Lukoil. Imediat după aplicarea loviturii, inculpatul, împreună cu martorul B. D. și cunoscuți ai acestora care se apropiaseră, au fugit în direcția cartierului Gemenii, părăsind locul faptei. Victima M. M. M. a suferit leziuni la nivelul capului, constând în fractură parțială de mandibulă, fractură craniană cu apariția unui hematom extradural și deși a fost supus unei intervenții medicale, a decedat în urma leziunii.
Această situație de fapt a rezultat în primul rând din filmările realizate de camerele de luat vederi ale benzinăriei Lukoil precum și din filmările obținute de la magazinul de etnobotanice și de la Pizzeria . aflată vis a vis de benzinăria Lukoil. În plus, s-au avut în vedere declarațiile martorilor B. D., care a declarat că inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona feței, aceasta a căzut jos și a dat cu capul de beton. Martorul B. R. S. a văzut când inculpatul a lovit victima cu mâna în zona fetei și victima a căzut. Martorul M. V. A. a văzut victima că a îndreptat mâna către inculpat, acesta i-a dat un pumn și victima a căzut.
Inculpatul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile privind legitima apărare, fie în forma tipică, de la art. 41 alin. 1 și 2 Cod penal, fie în forma excesului justificat, de la art. 41 alin. 3 Cod penal. Instanța nu a putut reține această susținere a inculpatului, având în vedere că pentru a putea opera cauza care înlătură caracterul penal al faptei a legitimei apărări, în ambele forme menționate anterior, este necesar să se constate mai întâi existența unei stări de legitimă apărare. Această stare de legitimă apărare presupune existența unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva inculpatului și care să fi pus în pericol grav persoana sau drepturile acestuia. Or, în speță, din probele administrate a rezultat că nu a existat un astfel de atac asupra inculpatului. Atitudinea victimei M. M. M. de a se apropia de inculpatul K. V. și de martorul B. D., reproșându-le comportamentul acestora de pe trecerea de pietoni, când inculpatul a lovit cu piciorul autovehiculul în care se deplasa victima, nu întrunește condițiile unui astfel de atac material, direct, imediat și injust. Inculpatul era împreună cu martorul B. D., iar victima era singură. Victima nu a lovit pe niciunul dintre cei doi cu care se certa și nici nu reiese din vreo probă că ar fi intenționat să declanșeze vreun atac asupra inculpatului. Acesta din urmă a lovit victima intempestiv, în timp ce martorul B. D. a simulat o lovire a acesteia, fapt ce a dus la căderea victimei și lovirea acesteia cu capul de ciment. Față de toate acestea, nefiind în prezența unei stări de legitimă apărare, necesară atât pentru a se putea reține forma tip de la art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal cât și pentru forma excesului justificat de la art. 44 alin. 3 Cod penal, nu s-a putut reține în favoarea inculpatului această cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Pentru aceleași motive, nefiind în prezența unei stări de legitimă apărare, nu a putut fi reținută în favoarea inculpatului nici circumstanța atenuantă a excesului scuzabil, de la art. 73 lit. a Cod penal, privind depășirea limitelor legitimei apărări.
În cauză nu au fost elemente nici pentru reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, deoarece din situația de fapt descrisă anterior a rezultat că victima s-a apropiat de inculpat, l-a întrebat ce a avut cu mașina și l-a împins ușor cu mâna. Incidentul a fost declanșat chiar de atitudinea inculpatului și a însoțitorului acestuia, care au lovit cu piciorul autovehiculul în care se deplasa victima, iar aceasta din urmă era îndreptățită să discute cu cei doi tineri. Din probe a rezultat că victima nu a vorbit urât cu ei și nu i-a înjurat, astfel încât să se poată reține vreo faptă care să fie aptă să constituie o provocare. Pentru a putea îndeplini această condiție ar trebui să existe o faptă suficient de gravă, nu un simplu act de reproș. Față de aceste aspecte, nu a rezultat din nicio probă că inculpatul ar fi săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei. Mai degrabă, inculpatul a lovit victima pentru a sancționa demersul acesteia de a-i cere socoteală cu privire la comportamentul avut de inculpat pe trecerea de pietoni.
În drept, fapta inculpatului K. V., a constat în aceea că în data de 10.12.2010, în jurul orelor 23,00 a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona feței victimei M. M. MACEL proiectându-l pe acesta cu capul pe dalele de beton ale benzinăriei Lukoil de pe . B., producându-i leziuni grave la nivelul craniului care au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gravitatea faptei, persoana inculpatului precum și celelalte criterii menționate la art. 72 Cod penal. Inculpatul K. V. are 24 de ani, fiind integrat în familie și societate. Nu are antecedente și a regretat sincer acest eveniment, pe care îl consideră ca fiind un accident. Inculpatul a manifestat disponibilitate în ceea ce privește latura civilă a cauzei și în cursul procedurii a achitat suma de 4000 lei pentru despăgubirea părților civile. În prezent inculpatul are loc de muncă. Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care conduc la concluzia că acest eveniment a fost un accident în viața acestuia și că inculpatul a avut o atitudine pozitivă după săvârșirea faptei, s-a prezentat în fața organelor judiciare, a încercat să ajute familia victimei, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea inculpatului a unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege, urmând a reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 al. 1, literele a și c Cod penal (aceasta pe de o parte față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului cât și față de atitudinea corectă față de familie, relațiile de muncă și, în general, întreg contextul relațiilor sociale) cu efectele prevăzute de art. 76 litera b Cod penal, dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 litera a teza a doua și litera b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condițiile obiective și subiective cerute de art. 861 Cod penal, instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.
Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că partea vătămată M. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei daune morale, iar partea vătămată M. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei daune morale. Ambele părți vătămate s-au constituit părți civile cu sumele de 9.900 lei cheltuieli de înmormântare, parastase 3.500 lei și 7.000 lei; monumentul funerar în curs de ridicare în valoare de 10.000 lei; 3.500 lei parastasele ulterioare. De asemenea, partea vătămată M. M. a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice de 700 lei lunar, de a decesul tatălui și până la finalizarea studiilor.
Spitalului C. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de_,26 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei.
Conform art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea, potrivit art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa. P. urmare, pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.
Analizând probatoriul administrat prin raportare la soluția pe latură penală a cauzei și la criteriile și elementele care au stat la baza acesteia, instanța a apreciat că părțile civile au suferit atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral.
Martorii audiați sub aspectul laturii civile, martorul M. O., a menționat că părțile civile au cheltuit cu ocazia înmormântării și a parastaselor efectuate ulterior conform obiceiului ortodox, suma de aproximativ 9000 -_ lei, însă nu a precizat în mod concret și detaliat care au fost sumele cheltuite de părțile vătămate. Martorul S. C. G. nu a indicat vreo sumă de bani, ci doar a menționat că s-au cheltuit sume foarte mari cu această ocazie. Nefiind indicate în mod concret care au fost sumele cheltuite de părțile civile cu ocazia înmormântării și nici dovedite cu chitanțe sau alte înscrisuri, instanța nu a putut reține ca dovedită întreaga sumă solicitată de părțile civile pentru acest prejudiciu. Pentru acest motiv instanța a apreciat că suma de 4500 lei este echitabilă și aptă să asigure acoperirea cheltuielilor efectuate de părțile civile pentru comemorarea victimei. În ceea ce privește monumentul funerar, aceasta este o cheltuială viitoare a cărei dovadă nu s-a efectuat, ori prejudiciul trebuie să fie prezent și deci actual. Urmează ca după ce părțile civile vor edifica un asemenea monument funerar, să formuleze o nouă cerere, în prezent aceasta este prematură.
În ceea ce privește prestațiile periodice solicitate de partea civilă M. M., constând în suma de 700 lei pe lună, tribunalul a apreciat că acestea sunt întemeiate. Astfel se constată pe de o pate că tatăl acesteia, înainte de deces a contribuit la susținerea materială a acesteia. Partea civilă este în prezent studentă și are nevoie în continuare de sprijinul material al părinților, pentru finalizarea studiilor. Cum victima era cea care asigura în principal acest sprijin părții civile, instanța a admis cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice. Cum de la decesul victimei, care a avut loc la data de 22.12.2010 și până la momentul pronunțării sentinței, au trecut 15 luni, pentru care s-a stabilit o sumă globală de_ lei. De la data pronunțării sentinței și până la finalizarea studiilor sau până la momentul în care va intervine o dispoziție contrară, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile o prestație periodică de 700 lei lunar, până la finalizarea studiilor.
Pentru stabilirea daunelor morale cuvenite celor două părți civile, rude ale victimei, instanța a ținut cont de vârsta victimei, modul în care aceasta era legată afectiv de cele două părți civile, care îi erau soție și fiică, suferințele provocate părților civile de moartea victimei, dovedite cu declarațiile martorului M. G. O.. Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că suma de 30.000 lei, reprezentând daune morale, pentru fiecare parte civilă, este proporționată cu suferințele cauzate de decesul soțului, respectiv tatălui acestora.
P. urmare în baza art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod procedură penală, art. 998, 999 Cod civil, instanța a obligat inculpatul să plătească părților civile despăgubiri civile după cum urmează: M. M. suma de 2250 lei cu titlu de daune materiale, suma de_ lei prestație globală și suma de 700 lei lunar de la data pronunțării prezentei sentințe și până la finalizarea studiilor sau până la intervenția unor dispoziții contrare, precum și suma de 30.000 lei daune morale, M. C. suma de 2250 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei daune morale și Spitalului C. Județean de Urgență B. suma de_,26 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul K. V..
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, al modalității de executare a acesteia și al omisiunii constatării reținerii din data de 16.12.2010 a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că este neîntemeiată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal. Inculpatul K. V., deși nu are antecedente penale, nu a data dovadă că a ași avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, din referatul de evaluare rezultând că la vârsta de 14 ani inculpatul a început să dezvolte un comportament școlar deviant, lipsind frecvent de la cursuri, fiind nevoit să repete anumiți ani școlari, iar în jurul vârstei de 18 ani a părăsit sistemul școlar fără a avea o calificare. Imediat după ce a lovit victima, inculpatul a fugit și s-a deplasat la domiciliu, fiind identificat abia după vizionarea înregistrărilor efectuate de camerele din incinta benzinăriei la data de 15.12.2010. A recunoscut că a lovit victima, însă a încercat în tot cursul procesului penal să acrediteze ideea că a fost provocat de atitudinea victimei, care l-a înjurat și a încercat să îl lovească.
Modalitatea de executare nu a fost corect individualizată, în raport de modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul dând dovadă de o agresivitate mare fără a avea motiv, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, acesta fiind și consumator de etnobotanice.
În subsidiar se arată că termenul de încercare nu a fost în mod corespunzător stabilit, având în vedere concluziile referatului de evaluare și modalitatea de săvârșire a faptei.
Inculpatul K. V. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și în urma rejudecării, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală, cu aplicarea art. 44 Cod penal, achitarea sa și respingerea acțiunii civile formulată de părțile civile M. M. și M. C.. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, reținerea circumstanțelor atenuante referitoare la scuza provocării sau dolul repentin, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal și reducerea pedepsei aplicate, cu menținerea modalității de executare stabilită de către prima instanță. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că inculpatul, însoțit de martorii B. D., M. V. A. și B. R. Ș. se aflau pe trecerea de pietoni, iar autovehiculul în care se afla victima nu le-a acordat prioritate, de aceea a lovit ușor în anvelopa autovehiculului. Ocupanții autoutilitare, printre care și victima i-au chemat să se desocotească în incinta benzinăriei, victima s-a îndreptat spre inculpat cu palma ridicată, amenințându-l, iar inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în zona feței, care a determinat căderea victimei și lovirea ei cu capul de caldarâm. Astfel, sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea legitimei apărări.
Cu privirea la circumstanța atenuantă a provocării, probele administrate au relevat faptul că inculpatul a acționat sub impusul unei stări de teamă și emoție, generată de atitudinea agresivă a victimei, motiv pentru care a și plecat imediat de la locul faptei. Astfel, poate fi redusă mai mult pedeapsa aplicată, impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c și alin. 2 Cod penal, 73 lit. b Cod penal.
Menținerea modalității de executare se impune prin raportare la necesitatea de a asigura îndeplinirea obligațiilor civile. În condițiile reținerii culpei inculpatului doar în proporție de 20%, se impune reducerea corespunzătoare a despăgubirilor stabilite de către prima instanță. Inculpatul se confruntă cu probleme familiale, financiare, a avut un frate bolnav, care a decedat și a cărui înmormântare a trebuit să o suporte financiar, astfel că nu a mai putut face față plății acestor despăgubiri, deși a încercat să despăgubească părțile civile.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijoarcele de probă administrate în cauză. Din filmările realizate de camerele de luat vederi ale benzinăriei Lukoil precum și din filmările obținute de la magazinul de etnobotanice și de la Pizzeria . aflată vis a vis de benzinăria Lukoil, care se coroborează cu declarațiile martorilor B. D., care a declarat că inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona feței, aceasta a căzut jos si a dat cu capul de beton, ale martorului B. R. S., care a văzut când inculpatul a lovit victima cu mana in zona fetei și victima a căzut, ale martorului M. V. A., care a văzut că, atunci când victima a îndreptat mâna către inculpat, acesta i-a dat un pumn și victima a căzut, precum și din raportul de expertiză medico-legală nr. 3621/15.12.2010 al Serviciului Județean de Medicină Legală B. și raportul de autopsie nr. 468/23.12.2010 a Serviciului Județean de Medicină Legală B.. rezultă cu certitudine faptul că în data de 10.12.2010, în jurul orelor 23,00 inculpatul K. V. a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona feței victimei M. M. Macel proiectându-l pe acesta cu capul pe dalele de beton ale benzinăriei Lukoil de pe . B., producându-i leziuni grave la nivelul craniului care au condus la decesul victimei.
Prima instanță a încadrat juridic corespunzător fapta săvârșită, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal. De asemenea, prima instanță a analiza judicios apărările inculpatului referitoare la legitima apărare, excesul justificat și provocare, stabilind în mod temeinic că acestea nu pot fi reținute în cauză, mijloacele de probă administrate nerelevând existența condițiilor necesare pentru reținerea lor.
Referitor la legitima apărare, într-adevăr, vizionând înregistrările video aflate la dosarul cauzei, care se coroborează cu declarațiile martorilor sus menționați Curtea constată că nu a existat un atac asupra inculpatului, în condițiile art. 44 Cod penal. Atitudinea victimei M. M. M. de a se apropia de inculpatul K. V. și de martorul B. D., reproșându-le comportamentul acestora de pe trecerea de pietoni, când inculpatul a lovit cu piciorul autovehiculul în care se deplasa victima, nu poate constitui un astfel de atac material, direct, imediat și injust, având în vedere că inculpatul era împreună cu martorul B. D., iar victima era singură. Inculpatul a lovit victima intempestiv, în timp ce martorul B. D. a simulat o lovire a acesteia, fapt ce a dus la căderea victimei și lovirea acesteia cu capul de ciment. Se poate observa că nu este îndeplinită condiția privitoare la existența unui atac din partea victimei, iar acțiunea inculpatului, pe cale de consecință, nu se circumscrie unei acțiuni în apărare, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 Cod penal.
Nici provocarea, ca circumstanță atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului K. V., întrucât nu a existat o activitate de provocare din partea victimei: violență fizică sau psihică. Împrejurarea că victima le-a făcut semn cu mâna inculpatului și prietenilor săi, nu poate fi apreciată drept o amenințare, iar faptul că acesta a ridicat mâna îndreptându-se spre inculpat trebuie raportat la modalitatea în care a acționat inculpatul, acesta fiind cel care a generat conflictul, lovind cu piciorul în autovehiculul în care se afla în victima și care, însoțit de martorul B. D., s-au deplasat în incinta benzinăriei, unde se afla victima, astfel că lovirea victimei a reprezentat o sancționare a acesteia pentru demersul de a-i cere socoteală cu privire la comportamentul avut de inculpat pe trecerea de pietoni, iar nu o apărare împotriva gestului acesteia de a ridica mâna.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a valorificat criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, însă a reținut în mod neîntemeiat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în favoarea inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale nu este suficientă pentru reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în condițiile relevate de concluziile referatului de evaluare și raportat la gravitatea deosebită a faptei, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia (pe timp de noapte, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, ceea ce denotă îndrăzneala inculpatului) și urmările produse. Inculpatul K. V. a manifestat în perioada școlară un comportament deviant, la vârsta de 18 ani abandonând cursurile școlare, deși nu a finalizat clasa a IX-a. Acesta nu are o calificare profesională, iar afirmațiile sale în sensul că după împlinirea vârstei de 18 ani a lucrat în Germania nu au putut fi verificate, întrucât nu a prezentat înscrisuri doveditoare. În ceea ce privește modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, mijloacele de probă au reliefat faptul că acesta a acționat în mod intempestiv, că a fost cel care a generat conflictul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și în compania unor prieteni, împreună cu care au fost la magazinul de etnobotanice din zonă pentru a cumpăra substanțe etnobotanice. Toate aceste elemente împiedică reținerea circumstanței atenuate prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, în favoarea inculpatului.
De asemenea, reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, respectiv a atitudinii inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, nu poate fi reținută, având în vedere faptul că inculpatul, imediat după ce a lovit victima, a fugit și s-a deplasat la domiciliu, fiind identificat abia după vizionarea înregistrărilor efectuate de camerele din incinta benzinăriei la data de 15.12.2010. Chiar dacă a recunoscut în final că a lovit victima, inculpatul a încercat în tot cursul procesului penal să acrediteze ideea că a fost provocat de atitudinea victimei, care l-a înjurat și a încercat să îl lovească. D. urmare, raportat și la gravitatea deosebită a faptei, relevată de modalitatea și împrejurările acesteia, în cadrul unui conflict stradal generat de atitudinea inculpatului, acesta în mod intempestiv a lovit victima, părăsind apoi locul faptei, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal.
Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal, respectiv a situația sa familială, fiind întreținătorul mamei sale, iar până în urmă cu câteva luni și al fratelui său, bolnav de cancer, care a decedat între timp. Curtea apreciază însă că aceste împrejurări nu pot fi avute în vedere, în raport de conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia și urmarea cea mai gravă produsă, respectiv decesul victimei.
Pe cale de consecință, Curtea constată că apelul declarat de parchet este întemeiat, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, iar al inculpatului, nefondat.
În ceea ce privește modalitatea de executare, în raport de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, de împrejurarea că nu se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât minimul special de 5 ani închisoare, nefiind îndeplinite condițiile pentru reținerea circumstanțelor atenuante legale și judiciare în favoarea inculpatului, executarea acesteia se poate realiza doar în regim de detenție, o astfel de modalitate de executare fiind atât legală, cât și temeinică, raportat la gradul de pericol social concret al faptei și persona inculpatului, la necesitatea reeducării acestuia și a realizării scopului preventiv al pedepsei.
P. urmare și critica parchetului referitoare la modalitatea de executare stabilită de către prima instanță, este întemeiată, iar cea a inculpatului, vizând schimbarea modalității de executare a pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, neîntemeiată.
Prima instanță a omis să constate reținerea de o zi, din data de 16.12.2010, ca măsură preventivă dispusă împotriva inculpatului, astfel că, în raport de modalitatea de executare a pedepsei, care va fi detenția, urmare a desființării sentinței, sunt aplicabile dispozițiile art. 88 Cod penal, referitoare la computarea reținerii din durata pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea constată că aceasta a fost soluționată în mod just, în urma analizei probelor administrate în acest sens și care au dovedit atât prejudiciul material, cât și prejudiciul moral suferit de părțile vătămate M. M. și M. C., fiica și soția, victimei, inculpatul fiind în mod direct și singurul răspunzător pentru producerea acestor prejudicii. Sumele de câte 30.000 lei reprezentând daune morale, acordate părților civile reprezintă o justă și proporțională despăgubire pentru suferințele cauzate părților civile de decesul soțului, respectiv tatălui acestora și nu constituie o sursă de îmbogățire fără just temei. Despăgubirile materiale în sumă de 4500 lei au fost apreciate de către instanță în urma analizei declarațiilor martorilor care au relatat că părțile civile au cheltuit cu ocazia înmormântării și a parastaselor efectuate ulterior conform obiceiului ortodox, suma de 9000-_ lei, fără însă a le preciza în mod detaliat, astfel că, într-adevăr, suma de 4500 lei stabilită de către prima instanță este echitabilă și aptă să asigure acoperirea cheltuielilor efectuate de către părțile civile cu comemorarea victimei. De asemenea, cuantumul prestației periodice stabilit în favoarea părții civile M. M., fiica victimei, studentă în prezent, este corect.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 68/S/15.03.2012 a Tribunalului B., pe care o va desființa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al modalității de executare a acesteia și al omisiunii aplicării art. 88 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite,
Pedeapsa aplicată inculpatului K. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal, va fi majorată de la 4 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Vor fi înlăturate dispozițiile art. 86/1, 86/3 Cod penal, art. 359 Cod procedură penală și art. 71 alin. 5 Cod penal, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.
În baza art. 88 Cod penal, se va scade din pedeapsa aplicată timpul reținerii din data de 16.12.2010.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse apelul declarat de inculpatul K. V. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat să plătească statului jumătate din cheltuielile judiciare avansate apel, în sumă de 50 lei, iar restul acestora vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 68/S/15.03.2012 a Tribunalului B., pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al modalității de executare a acesteia și al omisiunii aplicării art. 88 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite,
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului K. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal, de la 4 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Înlătură dispozițiile art. 86/1, 86/3 Cod penal, art. 359 Cod procedură penală și art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, scade din pedeapsa aplicată timpul reținerii din data de 16.12.2010.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de inculpatul K. V. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelantul inculpat să plătească statului jumătate din cheltuielile judiciare avansate apel, în sumă de 50 lei, iar restul acestora rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile civile M. M. și S. C. Județean de Urgență B. și de la pronunțare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2012.
Președinte, Judecător,
pt. C. E. E. B.
aflat în concediu de odihnă,
semnează Vicepreședinte instanță
N. Țînț
GREFIER,
A. O.
Red. E.B./16.07. 2012
Tehnoredact. A.O./17.07.2012/2 ex.
Jud. fond. C.C. G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 415/2012. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 550/2012.... → |
|---|
