Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 603/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 603/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 19 iunie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – C. C. G. - judecător
Judecător – A. C. M.
Judecător- A. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul – inculpat Ș. F. împotriva sentinței penale nr. 713 din data de 16 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul inculpat Ș. F., avocat ales T. N. G. și avocat din oficiu J. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, motive de recurs formulate de către recurentul – inculpat Ș. F..
Instanța, în baza art. 171 alin. 5 Cod procedură penală, constată încetată delegația din oficiu a doamnei avocat J. A. pentru recurentul inculpat Ș. F., având în vedere că această parte și-a angajat apărător ales. În baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, se va dispune plata către Baroul B. a sumei de 50 de lei, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
Întrebate fiind părțile dacă au cereri de formulat, apărătorul ales al recurentului – inculpat Ș. F., respectiv avocat T. N. G., depune practică judiciară în materie, respectiv decizia penală nr. 2142 din 19 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție., decizia penală nr. 3116 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat Ș. F., respectiv avocat T. N. G., arată că instanța de fond a apreciat eronat coroborarea dispozițiilor legale de către judecătorul fondului. S-a considerat faptul că, aplicarea unei soluții cu achitarea inculpatului pentru situația prevăzută de art. 181 Cod penal ar fi inadmisibilă în raport de dispozițiile procedurale care permit inculpatului ca la primul termen de judecată să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală. Din punctul său de vedere, opinia judecătorului fondului este greșită, pentru că duce la încălcarea unor reguli de interpretare logică și logico – juridică, în sensul că, dacă legea prevedere mai mult, prevede și mai puțin. Este vorba de situația în care art. 181 Cod penal este aplicabil în situația săvârșirii oricărei infracțiuni adică atunci când se va constata la individualizarea judiciară a pedepsei, faptul că, fapta în raport de pericolul concret nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, se poate lua măsura aplicării unei sancțiuni administrative potrivit art. 911 Cod penal. Apreciază că, dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală nu pot să contravină principiului aflării adevărului înscris în art. 3 din Cod procedură penală care impune ca în desfășurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Prin urmare, instanța poate constata, și în cadrul procedurii simplificate, ca fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A se avea în vedere decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță în care se rețină că o astfel de procedură este admisibilă, în cazul în care se uzează de procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, caz în care instanța va putea să dispună una dintre măsurile cu caracter administrativ prevăzută de lege. În opinia sa, dacă instanța de fond ar fi considerat cum ar fi fost corect, că era admisibilă aplicarea unei astfel de sancțiuni poate decizia instanței ar fi fost alta. Pe fondul cauzei, consideră că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Ca stare de fapt s-a reținut împrejurarea că, inculpatul a băut două pahare de vin și un pahar de whiskey, iar din teribilism, s-a urcat la volanul mașinii, dându-se mare la o fată cu care a urcat în mașină, a coborât dintr-un club din Predeal și l-a momentul la care a ajuns în centrul orașului Predeal, la autogară, încercând să întoarcă mașina a făcut o manevră greșită și a intrat în vitrina frigorifică. A se avea în vedere că, în locul în care s-a produs evenimentul este imposibil să prinzi o viteză mare, întrucât este o curbă și trebuie ocolită statuia din fața gării. Un alt aspect, așa cum reiese din documentele întocmite de organele de cercetare penală nu se specifică și nu s-a reținut vreo viteză foarte mare sau o altă viteză. Cu privire la distrugerea unor bunuri, a se avea în vedere că, infracțiunea de distrugere nu a fost reținută, întrucât în concret, nu s-a întâmplat nimic decât a fost spart un frigider cu câteva cutii de bere, o cutie de chipsuri și două baxuri de țigări, iar proprietarul bunurilor nu a formulat niciun fel de pretenții și mai mult decât atât, a declarat faptul că, în momentul în care s-a întâmplat incidentul a venit imediat, chemat fiind de vânzător la fața locului, inculpatul spunându-i că dorește să achite prejudiciul cauzat. A se avea în vedere conduita bună a inculpatului pe tot timpul procesului. Aspecte care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond sunt vârsta inculpatului și prin dorința de a impresiona alți tineri a adoptat o conduită de teribilism, starea de oboseală, precum și împrejurarea că nu a mai avut alte antecedente penale și nu a produs prin „accidentul de circulație” niciun fel de urmări. De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, aspect pe care judecătorul fondului nu l-a avut în vedere, mai mult decât atât a considerat lipsa inculpatului în fața judecății ca o atitudine din partea sa care să antreneze o eventuală situație de circumstanță agravantă și nu atenuantă. Dimpotrivă, la primul termen de judecată, inculpatul și-a angajat un apărător ales, care a arătat judecătorului că urmează să prezinte o declarație notarială prin care să își recunoască săvârșirea faptelor. Nu a înțeles de ce această atitudine a fost considerată de către prima instanță ca fiind o conduită necorespunzătoare a inculpatului. Apreciază că, toate criteriile de apreciere a vinovăției inculpatului sunt îndeplinite și mai mult decât atât, criteriile speciale prevăzute de art. 181 Cod penal, pentru care o să depună concluzii scrise. Fiind îndeplinite criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și criteriile speciale prevăzute de art. 181 Cod penal consideră că, în cazul în care se va aprecia că, nu se impune achitarea inculpatului sau că este inadmisibilă în cauză ar trebui făcută o reindividualizare a pedepsei aplicate. Totodată, neprezența sa la termen este cauzată de faptul că s-a dus în Germania să își caute de lucru pentru a repara prejudiciile cauzate.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului formulat de către recurentul – inculpat Ș. F., ca fiind nefondat, atât pentru achitarea pentru fapta comisă de către acesta care constituie un pericol social, cât și față de reindividualizarea judiciară a pedepsei, orientată sub minimul special. De asemenea, solicită menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere împrejurarea că accidentul produs la . Predeal, unde în mod normal sunt persoane. În opinia sa nu este vorba de teribilism, având în vedere vârsta pe care a avut-o inculpatul la momentul comiterii faptei, mai mult decât atât de teribilism se vorbește la adolescenți. A se avea în vedere atitudinea inculpatului de a nu se prezenta în fața organelor judiciare contează foarte mult și aceasta relevă o trăsătură a personalității sale, și anume respectul față de autorități.
Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat Ș. F., respectiv avocat T. N. G., având cuvântul în replică, învederează faptul că incidentul s-a produs în incinta autogării și în care circula cu viteză foarte mică. În opinia sa, starea de teribilism se poate manifesta chiar și la vârsta de 30 de ani, fiind un aspect care poate fi avut în vedere la reindividualizarea pedepsei.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 713/16.04.2013 a Judecătoriei B., în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul Ș. F., fiul lui F. și V., ns. la data de 10.05.1983 în B., dom. în Predeal, ., jud. B., CI . nr._, CNP_ la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 4 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și exercitarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cursul nopții de 26.05.2012 inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-un club din Predeal după care, în jurul orei 03.00, s-a urcat la volanul autoturismului tatălui său marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare NEA-OG-20 pe care l-a condus pe raza localității Predeal, în vehicul aflându-se și martora Tilia A.. În timp ce rula pe . inculpatul a scăpat autoturismul de sub control și a lovit vitrina frigorifică amplasată lângă chioșcul aparținând numitului Tenci S.. La fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție care a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, respectiv 0,66 mg/l alcool pur în aer expirat la ora 03.30, după care a fost condus la spital în vederea recoltării de probe biologice, stabilindu-se că acesta prezenta o concentrație a alcoolului de 1,40 g/l la ora 04.10 și respectiv, 1,20 g/l la ora 05.10.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea fiind însușite de inculpat în conformitate cu prevederile art. 320¹ Cod procedură penală.
Astfel, instanța a reținut la soluționarea cauzei declarațiile inculpatului (fila 25 dosar de urmărire penală) din cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice în seara de 25.05.2012 iar după miezul nopții a condus autoturismul Mercedes Benz cu numărul NEA-OG-20 pe raza localității Predeal, împrejurare în care a produs și un accident de circulație fără victime omenești.
Instanța a avut în vedere și procesul verbal de constatare întocmit de agenții de poliție (fila 12 dosar de urmărire penală), aceștia deplasându-se în localitate Predeal, în dreptul gării, unde au constatat implicarea într-un accident de circulație a autoturismului cu numărul NEA-OG-20 condus de inculpatul Ș. F.. În această ocazie șoferul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv.
Prezența inculpatului la volanul autoturismului în această ocazie rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martora Tilia A. (fila 38 dosar de urmărire penală), aflată la rândul său în vehicul, a confirmat că inculpatul a condus mașina pe raza localității Predeal, pe . zona gării acesta a pierdut controlul volanului, intrând în vitrina frigorifică a unui chioșc. De asemenea, martorul N. P. (fila 40 dosar de urmărire penală) a relatat că, aflându-se în chioșc, a observat venind cu viteză mare autoturismul în discuție care s-a lovit de un frigider din apropiere. Din vehicul au coborât inculpatul Ș. F. și o altă persoană de sex feminin care îl însoțea.
În ceea ce privește consumul și concentrația de alcool instanța a reținut și probele științifice administrate în cauză, respectiv bonul etilotest (fila 26¹ dosar de urmărire penală) care atestă existența unei concentrații a alcoolului de 0,66 mg/l la ora 03.30 și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 829/T, 830/T din data de 29.05.2012 (fila 31 dosar de urmărire penală) care a stabilit existența unei alcoolemii de 1,40 g/mie la ora 04.10 și 1,20 g/l la ora 05.10. De asemenea, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (fila 32 dosar de urmărire penală) prin care s-a stabilit că inculpatul ar fi putut avea la ora 03.00 o alcoolemie de 1,50 g/mie, rezultat care se coroborează cu restul probelor amintite mai sus.
În drept, fapta inculpatului Ș. F. care, în data de 26.05.2012, în jurul orei 03.00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare NEA-OG-20 pe drumurile publice din Predeal, respectiv pe . sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr/mie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o concentrație a alcoolului mai mare decât cea prevăzută de lege, încălcând în acest fel prevederile legale care reglementează desfășurarea acestei activități. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, astfel că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art.19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
Instanța a avut în vedere și faptul că s-a solicitat de apărător a se constata că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cu privire la această susținere instanța de fond a remarcat, pe de o parte, că procedura reglementată de art. 320¹ Cod procedură penală este incompatibilă cu pronunțarea unei soluții de achitare conform textului legal amintit. Acest lucru rezultă cu evidență nu numai din dispozițiile art. 320¹ al. 7 în conformitate cu care instanța va pronunța condamnarea inculpatului dar în special din prevederile art. 320¹ alin. 4 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat în urma admiterii sesizării privind neconstituționalitatea sa în forma anterioară, în prezent arătându-se că instanța judecă conform acestei proceduri doar în măsura în care fapta există și constituie infracțiune.
Prin urmare, în situația în care o persoană solicită judecarea conform procedurii simplificate, instanța este chemată să analizeze dacă o astfel de cerere este întemeiată, observând atât verificarea condițiilor de formă, astfel cum rezultă din art. 320¹ al. 1 și 2 Cod procedură penală, respectivă ca recunoașterea să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești, să fie totală și să nu se solicite administrarea altor probe dar și a condițiilor prevăzute de art. 320¹ al. 4 Cod procedură penală, în sensul că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a se reține că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Prin urmare, după ce a constatat îndeplinite aceste condiții, instanța nu ar putea reveni și decide că fapta nu constituie infracțiune, într-o astfel de situație cauza neputându-se judeca conform procedurii simplificate, fiind necesară aplicarea procedurii obișnuite și efectuarea cercetării judecătorești.
În speță însă, raportat la criteriile oferite de art. 18¹ Cod penal, instanța de fond a constatat că nu se poate reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, instanța de fond a avut în vedere nivelul relativ ridicat al alcoolemiei, cu mult peste limita prevăzută de lege care delimitează faptele ce constituie contravenții de infracțiuni, situație în care riscul producerii unor urmări mai grave este mai ridicat. Mai mult, s-a constatat că în speță s-a și produs un rezultat concret, respectiv un accident de circulație, ceea ce conferă faptei o periculozitate sporită. De asemenea, instanța a ținut cont că din actele dosarului rezultă că nu a existat nici un fel de circumstanță deosebită care să-l fi determinat pe inculpat să se urce la volan după ce a consumat băuturi, dovedind în acest fel o atitudine de ignorare a unor reguli minime aplicabile în cazul circulației pe drumurile publice. Față de toate acestea instanța a considerat că nu se poate reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că fapta constituie infracțiune urmând ca inculpatul să răspundă penal pentru săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.
Instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii raportat la elementele analizate deja mai sus dar și de interesul manifestat de inculpat pentru situația sa prin angajarea unui apărător care să-l reprezinte în ciuda lipsei sale din țară și oferirea unei declarații notariale privind recunoașterea săvârșirii faptei, criterii în raport de care a aplicat acestuia pedeapsa închisorii, într-un cuantum mai ridicat decât minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală.
Ca urmare a stabilirii unei pedepse cu închisoare, în baza art. 71 al. 1 Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal, pedeapsă ce se execută pe parcursul executării pedepsei principale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 al. 1 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, atitudinea manifestată după săvârșirea infracțiunii, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul Ș. F..
Inculpatul arată că instanța de fond a apreciat eronat coroborarea dispozițiilor legale de către judecătorul fondului. S-a considerat faptul că, aplicarea unei soluții cu achitarea inculpatului pentru situația prevăzută de art. 181 Cod penal ar fi inadmisibilă în raport de dispozițiile procedurale care permit inculpatului ca la primul termen de judecată să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală. Din punctul său de vedere, opinia judecătorului fondului este greșită, pentru că duce la încălcarea unor reguli de interpretare logică și logico – juridică, în sensul că, dacă legea prevedere mai mult, prevede și mai puțin. Este vorba de situația în care art. 181 Cod penal este aplicabil în situația săvârșirii oricărei infracțiuni adică atunci când se va constata la individualizarea judiciară a pedepsei, faptul că, fapta în raport de pericolul concret nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, se poate lua măsura aplicării unei sancțiuni administrative potrivit art. 911 Cod penal. Apreciază că, dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală nu pot să contravină principiului aflării adevărului înscris în art. 3 din Cod procedură penală care impune ca în desfășurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Prin urmare, instanța poate constata, și în cadrul procedurii simplificate, ca fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță în care se rețină că o astfel de procedură este admisibilă, în cazul în care se uzează de procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, caz în care instanța va putea să dispună una dintre măsurile cu caracter administrativ prevăzută de lege. În opinia sa, dacă instanța de fond ar fi considerat cum ar fi fost corect, că era admisibilă aplicarea unei astfel de sancțiuni poate decizia instanței ar fi fost alta. Pe fondul cauzei, consideră că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Ca stare de fapt s-a reținut împrejurarea că, inculpatul a băut două pahare de vin și un pahar de whiskey, iar din teribilism, s-a urcat la volanul mașinii, dându-se mare la o fată cu care a urcat în mașină, a coborât dintr-un club din Predeal și l-a momentul la care a ajuns în centrul orașului Predeal, la autogară, încercând să întoarcă mașina a făcut o manevră greșită și a intrat în vitrina frigorifică. A se avea în vedere că, în locul în care s-a produs evenimentul este imposibil să prinzi o viteză mare, întrucât este o curbă și trebuie ocolită statuia din fața gării. Un alt aspect, așa cum reiese din documentele întocmite de organele de cercetare penală nu se specifică și nu s-a reținut vreo viteză foarte mare sau o altă viteză. Cu privire la distrugerea unor bunuri, a se avea în vedere că, infracțiunea de distrugere nu a fost reținută, întrucât în concret, nu s-a întâmplat nimic decât a fost spart un frigider cu câteva cutii de bere, o cutie de chipsuri și două baxuri de țigări, iar proprietarul bunurilor nu a formulat niciun fel de pretenții și mai mult decât atât, a declarat faptul că, în momentul în care s-a întâmplat incidentul a venit imediat, chemat fiind de vânzător la fața locului, inculpatul spunându-i că dorește să achite prejudiciul cauzat. A se avea în vedere conduita bună a inculpatului pe tot timpul procesului. Aspecte care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond sunt vârsta inculpatului și prin dorința de a impresiona alți tineri a adoptat o conduită de teribilism, starea de oboseală, precum și împrejurarea că nu a mai avut alte antecedente penale și nu a produs prin „accidentul de circulație” niciun fel de urmări. De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, aspect pe care judecătorul fondului nu l-a avut în vedere, mai mult decât atât a considerat lipsa inculpatului în fața judecății ca o atitudine din partea sa care să antreneze o eventuală situație de circumstanță agravantă și nu atenuantă. Dimpotrivă, la primul termen de judecată, inculpatul și-a angajat un apărător ales, care a arătat judecătorului că urmează să prezinte o declarație notarială prin care să își recunoască săvârșirea faptelor. Nu a înțeles de ce această atitudine a fost considerată de către prima instanță ca fiind o conduită necorespunzătoare a inculpatului. Apreciază că, toate criteriile de apreciere a vinovăției inculpatului sunt îndeplinite și mai mult decât atât, criteriile speciale prevăzute de art. 181 Cod penal, pentru care o să depună concluzii scrise. Fiind îndeplinite criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și criteriile speciale prevăzute de art. 181 Cod penal consideră că, în cazul în care se va aprecia că, nu se impune achitarea inculpatului sau că este inadmisibilă în cauză ar trebui făcută o reindividualizare a pedepsei aplicate. Totodată, neprezența sa la termen este cauzată de faptul că s-a dus în Germania să își caute de lucru pentru a repara prejudiciile cauzate.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul inculpatului Ș. F. nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive.
La aprecierea gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat trebuie ținut cont de gravitatea faptei, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de împrejurările comiterii, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În speță, curtea reține că fapta reținută în sarcina inculpatului, pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, nu este una lipsită în mod vădit de importanță, care să impună achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul este acuzat că în cursul nopții de 26.05.2012 a consumat băuturi alcoolice într-un club din Predeal după care, în jurul orei 03.00, s-a urcat la volanul autoturismului tatălui său marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare NEA-OG-20 pe care l-a condus pe raza localității Predeal și în timp ce rula pe . a scăpat autoturismul de sub control și cu care a lovit vitrina frigorifică amplasată lângă chioșcul aparținând numitului Tenci S.. După aceea inculpatul a fost condus la spital în vederea recoltării de probe biologice, stabilindu-se că acesta prezenta o concentrație a alcoolului de 1,40 g/l la ora 04.10 și respectiv, 1,20 g/l la ora 05.10.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice este una de pericol, reglementată pentru a preveni producerea unor accidente de circulație cu consecințe deosebite pentru viața și integritatea corporală a persoanelor. Fapta inculpatului a produs o consecință minoră, în sensul că prin pierderea controlului asupra autoturismului inculpatul a lovit o vitrină frigorifică, însă aceasta putea produce alte consecințe deosebit de grave pentru viața sau integritatea corporală a participanților la trafic sau a pietonilor. În primul rând putea fi pusă în pericol viața sau integritatea corporală a inculpatului și a martorei Tilia A., pasager în autoturismul condus de acesta. Cum aceste consecințe care s-ar fi putut produce sunt deosebit de grave, iar potrivit art. 181 alin. 2 Cod penal la stabilirea gradului de pericol concret se va ține seama nu doar de consecințele produse, ci și de cele care s-ar fi putut produce, curtea constată că fapta inculpatului nu îndeplinește, sub acest aspect, condițiile unei fapte lipsite în mod vădit de importanță.
De asemenea, împrejurările în care a fost comisă fapta nu justifică reținerea unei astfel de concluzii. Inculpatul a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice într-un club din orașul Predeal, ceea ce nu constituie un motiv pentru a considera fapta lipsită de importanță. Nu este vorba de o situație deosebită sau de o împrejurare care să constituie o circumstanță atenuantă. De asemenea, inculpatul a condus autoturismul pe timpul nopții, când vizibilitatea este mai scăzută și ar putea conduce mai ușor la comiterea unui accident, pe fondul consumului de alcool. Toate aceste împrejurări ale comiterii faptei sunt de natură să conducă la concluzia că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și necesită aplicarea unei pedepse.
Recunoașterea de către inculpat a săvârșirii faptei a fost avută în vedere de către instanța de fond, care s-a orientat spre minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. Instanța de recurs nu poate aplica o pedeapsă mai redusă, așa cum a solicitat inculpatul în subsidiar, deoarece la aplicarea pedepsei trebuie ținut cont de toate circumstanțele speței, de natură să atragă o agravare a răspunderii penale a inculpatului. S-a menționat anterior că împrejurările comiterii faptei și consecințele pe care aceasta ar fi putut să le producă pentru valorile sociale privind viața și integritatea corporală a persoanelor justifică o agravare a răspunderii penale a inculpatului. Această agravare a răspunderii penale a inculpatului trebuie să fie reflectată în aplicarea unei pedepse mai mari decât minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă. De asemenea, gradul alcoolemiei pe care inculpatul o avea în sânge la momentul depistării era unul destul de ridicat, care depășea cu 0,60 grame la mie pragul minim prevăzut de lege pentru a se reține infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, de 0,80 grame la mie. Acest fapt justifică de asemenea aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul Ș. F. împotriva sent. pen. nr. 713/16.04.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe inculpatul S. F. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. C. GhigheciAlina C. ManduAdina D.
aflată în concediu de odihnă
Semnează președintele completului
C. C. G.
Grefier,
D. C.
Red.C.C.G./02.07.2013
Dact.D.C./02.07.2013/2 exemplare
Jud.fond.C.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 74/2013. Curtea... → |
|---|
