Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Încheierea nr. 36/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Încheierea nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-07-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 36/U DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 iulie 2014

Instanța constituită din:

Completul de judecată CJDLV4:

Judecător de Drepturi și Libertăți: A. D.

Grefier: C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror I. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B.

Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de inculpat T. C. împotriva Încheierii din ședința Camerei de Consiliu nr. 62/UP din data de 10 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat T. C., în stare de arest, în arestul IPJ B., asistat de avocat ales B. B. și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. C..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de contestatorul inculpat T. C., prin apărător.

Avocat S. C. solicită a se constata încetarea delegației pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 să se dispună plata onorariului parțial.

Instanța, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația din oficiu a doamnei avocat S. C., pentru contestatorul inculpat T. C., având în vedere că această parte și-a angajat apărător ales, respectiv pe domnul avocat B. B..

Astfel, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, dispune plata către Baroul B. a sumei de 25 lei, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.

În temeiul art. 83 lit. a Cod procedură penală, instanța aduce la cunoștință inculpatului T. C. dreptul de a nu da nicio declarație în fața instanței, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da o declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat T. C. arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței.

Întrebate fiind părțile dacă mai sunt cereri de formulat, reprezentatul Ministerului Public, precizează că, dorește să depună, în probațiune, declarația unui martor și a doi suspecți, declarații care nu se află la dosarul cauzei întrucât au fost administrate după momentul la care dosarul a fost înaintat Tribunalului B., în vederea soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive. Respectiv este vorba de declarația martorului Kolumban B. – șofer la firma ., care confirmă că după ce a vorbit cu inculpatul nu a fost sancționat de către agentul de poliție, precum și declarațiile suspecților C. I. C. care confirmă că dacă contravenientul îl cunoștea pe șeful său direct, prin prisma acestui mesaj primit, însemna aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoară, respectiv a unui avertisment și respectiv declarația suspectului S. V. C.- agent de poliție, care confirmă situația privind autoturismului înmatriculat de . – șofer T. E., intervenția inculpatului ducând la o sancțiune mai ușoară. Precizează că apărătorii inculpatului au participat la toate cele trei audierii, ca atare, probabil sunt cunoscute cele trei declarații.

Avocat B. B. arată că nu solicită termen pentru a studia declarațiile la care a făcut vorbire reprezentatul Ministerului Public. De asemenea, arată că dorește să depună, în probațiune, o cerere întocmită de domnul avocat D. D., către DNA, referitor la audierea agentului de poliție P. B., la care a asistat, în care sunt trecute o . întrebări ce au fost respinse de către procurorul de caz și astfel a formulat în scris aceste întrebări pentru a reliefa aspecte de luat în seamă pentru a se aprecia asupra corectitudinii declarației acestui martor.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra contestației.

Apărătorul ales al contestatorului – inculpat T. C., respectiv avocat B. B., pune concluzii de admitere a contestație în temeiul art. 425¹ alin.4 și 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea încheierii atacate și ca urmare, apreciind prin prisma probelor noi administrate până la acest moment, prin prisma înscrisurilor depuse atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, care a pronunțat încheierea atacată, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă, prevăzută de art. 202 pct. 4 lit. b, d Cod procedură penală. În principal, apărarea opinează pentru măsura arestului la domiciliu, în condiție în care apărarea apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții, însă instanța poate aprecia asupra oricărei altei măsurii preventivă, mai blândă, față de cea mai gravă măsură, respectiv măsura arestului preventiv.

Apreciază nu se poate discuta această măsură și această cerere, fără a se antama fondul cauzei, astfel a se observa că până la acest moment au fost audiate încă 10 persoane din cadrul poliției, respectiv A. C., S. V., P. B., oameni la care se și face referire prin aceste declarații și prin acuzațiile făcute de către parchet . În urma acestor audierii, apreciază că nu s-a putut stabili, așa cum se arată de către parchet, că a existat un cod secret de comunicare între inculpatul T. și agenții sau alți lucrătorii de poliție din cadrul IPJ B.. Precizează că erau simple interogării „Ce faci?, Esti ok,? Unde ești? Ai găsit AN-ul?, care orice șef de serviciu, șef care dorește să-și controleze și să monitorizeze activitatea agenților de poliție face a cest lucru în timpul unei zile fără a avea legătură în mod special cu anumite fapte. Acest lucru reiese și din declarația lui A. C. care a rată expres că "Nu am auzit ca T. C. să fi intervenit la vreun agent din Serviciu sau Birou pentru a nu sancționa o persoană anume.”, de asemenea S. V. și P. B. susțin același lucru. Totodată, declarații luate lui C. C., H. N., D. A., M. G., Ferar A., toți agenți de poliție, toate reliefează un singur aspect că niciodată T. nu a influențat decizia vreunui dintre ei, prin telefon sau prin alt fel de comunicare.

A se observa că din analiza declarațiile acestor agenți de poliție, a martorilor audiați, a persoanelor sancționate efectiv sau care a fi beneficiate de un eventual ajutor, toate au fost sancționate cu sancțiuni contravenționale, un aspect care trebuie să fie avut în vedere de instanța de judecată. Acest inculpat nu a fost acuzat niciodată în legătură cu infracțiuni, cu fapte de o anumită gravitate care să nască un semn de întrebare, toate faptele în legătură cu care acesta este cercetat sunt sancțiuni contravenționale . Ori, este cunoscut faptul că un om poate să aibă o opinie asupra unui sancțiuni contravenționale referitor la modalitatea în care se aplică această sancțiune. Precizează că și Ordonanța nr. 2 care reglementează modalitatea de sancționare a contravențiilor lasă această sferă largă de apreciere a agentului constatator a acelui care este îndrituit să aplice sancțiunea. De asemenea, această Ordonanța nr. 2 arată că și în cazul în care anumite contravenții nu sunt susceptibile de a fi sancționate cu amendă se lasă posibilitatea aplicări unui avertisment. Precizează că și instanțele de judecată aplică sancțiunea avertismentului plângerilor împotriva proceselor verbale. Ori iată că prin această apreciere asupra gravității acestor fapte în legătură cu care s-a reținut fapta inculpatului T., apreciază că aceste fapte sunt de o importanță minimă, întrucât tuturor li s-a aplicat o sancțiune mai blândă sau mai gravă în funcție de cum agentul de poliție a apreciat situația respectivă.

A se observa că din toate declarațiile date sau din interceptările redate nu rezultă că inculpatul T. să-i fi sunat sau le-ar fi cerut în mod expres să nu sancționeze sau să sancționeze mai blând pe unul dintre cei opriți în trafic.

Totodată, s-a făcut vorbire de 3-4 persoane care ar fi beneficiat de acest „ajutor”, respectiv martorul C. C. care este un operator de transport, reținându-se că a existat discuții între inculpat și acest martor pe sfera prevenirii acelei piraterii referitoare la acele persoane neautorizate care făceau transport în comun și s-a ajuns la concluzia că trebuie să se suplimenteze aceste autobuze de către C.. Aceasta a fost discuția și se întreabă cu ce a fost favorizat sau nu acest martor și de ce i s-a reținut în sarcina inculpatului că ar fi influențat în vreun fel sau a determinat pe cineva să nu-l sancționeze. Precizează că există o convorbire telefonică, precum și declarația martorului C. care a arătat că la un moment dat exista un telefon prin care aceștia corespondau referitor la jocul de fotbal pe care cei doi îl practicau, însă ulterior inculpatul T. și-a achiziționat acel telefon, păstrând și număr de telefon, achitând de fiecare dată abonamentul. Ori, prin prisma acestui lucru trebuie să se aprecieze dacă că este chiar atât de grav ca o persoană să folosească un anumit telefon pentru care își plătește abonamentul fără a oferi nimic în schimb.

Cu privire la persoana oprită în trafic, din anturajul domnului Maurer, o persoană care nu a avut actele la el pentru a putea fi identificată, însă identificarea oricărei persoane se poate face apelând prin stație sediul IPJ, serviciul respectiv, care îți pune la dispoziție, raportat la datele furnizate de cel oprit în trafic, dacă date sunt conforme cu realitatea. Apreciază că nu există nici un fel de influență în ceea ce privește această faptă.

De asemenea, s-a făcut vorbire de faptul că cineva fost oprit în trafic și nu a avut asigurare RCA și nu a fost sancționat, având în vedere faptul că pentru această contravenție sancțiunea prevăzută de lege este de amendă între 1000-2000 lei. Consideră că sunt situații în care într-adevăr nu se putea fără sancțiune și însă doar agentul de circulație poate aprecia aceste situații, de exemplu dacă aceea persoană a fost implicat într-un accident rutier era obligatorie sancționarea, așadar dacă ești oprit în trafic și ai uitat să-ți prelungești RCA-ul apreciază că nu este imperios necesar să fi sancționat mai ales în condițiile în care această sancțiune este de la 1000-2000 lei . Astfel că fapta a fost reținută inculpatului de către parchet, deși nu a exista nicio discuție directă cu acest agent care i-a aplicat omului un avertisment și care i-a reținut talonul până când a venit cu RCA-ul.

Cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului, raportat un card de motorină pe care acesta la primit de la M. V. în data de 27 mai 2014 și în condițiile arătate pe larg în concluziile scrise de la dosarul cauzei este clar acest card a fost primit într-adevăr în scopul de a asigura necesarul de motorină pentru o delegație a poliției în Ungaria la Ziua Poliției Mondiale. A se avea în vedere faptul că de acest card nu a beneficiat inculpatul în mod direct, ci ar fi trebuit să fie folosit pentru deplasarea delegație în Ungaria, lucru care de altfel nici nu s-a întâmplat, întrucât s-au deplasat cu mașinile persoanele.

Cu privire la lemnele furnizate, precizează că această cantitate lemne, de 50-100 kg, încap în trei saci și se întreabă dacă se poate vorbi de un folos pentru aceste lemne. De asemenea, antamând discuția cu privire la o cantitate de anumite băuturi răcoritoare ( apă și pepsi ) în valoare de 750 lei, care au fost reținute ca fiind date de D. C., solicită a se avea în vedere convorbire telefonică în care inculpatul și această persoană, în care îi spune „Nu o să mai iau de la tine niciodată apă și băuturi răcoritoare dacă nu primești plata.„ făcându-se plata pentru toate aceste cantități.

Apreciază că sunt anumite indicii pe anumite discuții telefonice, dar care în accepțiunea apărări nu fac nici pe departe necesară luarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat. A se observa că în multe situații martorii care au fost audiați la DNA au arătat că nu au cerut niciodată inculpatului să intervină, nu au cerut niciodată altor persoane să intervină la inculpat să nu le aplice vreo sancțiune. Este vorba de oameni, care deși îl cunoșteau de mai mulți ani, nu l-au apelat și dacă au sunat și au vorbit au fost discuții de prietenie, discuții legate de conjunctură. Este clar că și inculpatul trăia într-o anumită societate și avea contact direct cu oamenii și că i se cereau consultații, lămurii în legătură cu anumite aspecte, cu anumite contravenții, ce se poate întâmpla sau care este calea legală de a ataca o anumită soluție, ori de aici și până a duce activitatea inculpatului în sfera unor infracțiuni, apreciază că este un drum foarte lung, care probabil, raportat că această urmărire penală este pe fază de finalitate, se va clarifica în faza de judecată.

Însă până la acel moment și până la momentul la care va trebui să se clarifice și va fi soluționată definitiv această cauză, apreciază că se impune față de situația de fapt reliefată, ce decurge din audierea acestor martori, la acest moment, ținând cont și de conduita inculpatului, de comportamentul acestuia, de faptul că nu există nicio probă care să demonstreze că prin luarea unei măsuri mai blânde de cât cea a arestului preventiv s-ar impieta buna desfășurare a procesului penal . Este clar că prin oricare măsură, pe care instanța o va dispune, alta de cât cea măsurii arestării preventive, se poate atinge scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, împiedicarea sau sustragerea inculpatului de urmărirea penală și prevenirea săvârșirii oricăror altor infracțiuni( pentru că așa cum se știe inculpatul este pus la dispoziție și nu mai poate să desfășoare nicio activitate în legătură cu infracțiunea pentru care este cercetat) în condițiile în care se va dispune controlul judiciar sau măsura arestului la domiciliu.

Solicită a se analiza această cerere prin prisma faptului că o dată ce față de inculpatului se va dispune măsura controlul judiciar sau măsura arestului la domiciliu se limitează libertatea de mișcare a acestuia și este pus la dispoziția organelor de urmărire penală și organelor de judecată. De asemenea, solicită a se observa că și măsurile care se pot lua trebuie să fie proporționale cu gravitatea acuzațiilor. Prin prisma declarațiilor, pe care au fost prezentat la acest termen de judecată precum și cele existente la dosarul cauzei, consideră că există o disproporționalitate vădită între acuzație și măsura dispusă față de acest inculpat.

Nu în ultimul rând, nici punerea în mișcare a acțiuni penale sau emiterea rechizitoriu nu au drept efect înlăturarea prezumției de nevinovăție, prezumție de care inculpatul se bucură până la soluționarea definitivă a acestui proces.

În acest context la evaluarea pericolului social, așa cum rezultă din starea de fapt, prezentată și dovedită cu înscrisuri, la acest moment nu rezultă nicio stare de pericol, dar chiar și în acest context nu se poate avea în vedere un pericol social al faptei de a cărei săvârșire este suspectat inculpatul, pentru că prin această apreciere s-ar aduce clar atingere prezumției de nevinovăție. Consideră că nu există nici un risc pentru o bună judecată și pentru o bună desfășurare a procesului penal, prin înlocuirea acestei măsurii preventive cu o altă măsură mult mai blândă, acordându-i se astfel posibilitatea inculpatului să-și organizeze apărarea. De asemenea, nu există nici un risc de influențare a anchetei pentru că se pot impune inculpatului anumite obligații și restricții de către instanța de judecată.

A se avea în vedere faptul că dosarul este din 2011 și nicio persoană audiată nu a declarat că s-ar fi simțit amenințată sau influențată de către inculpat, pentru că în toată această perioadă inculpatul a fost liber, a fost la serviciu, a intrat în contact cu aceștia și chiar în ultima perioadă a știut și a dat explicații atât la DNA cât și la P. de pe lângă Tribunalul B.. În acest context acesta nu a încercat în nici un fel să influențeze obținerea vreunei dovezi așa cum s-a cerut de către DNA.

Totodată, a se observa faptul că la filele 86 – 171 sunt anumite înscrisuri care nu fac obiectul acuzației, au fost depuse ulterior și referitor la aceste fapte inculpatul nu a fost acuzat, probabil se va face ulterior însă acest lucru nu reprezintă un impediment pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv.

De asemenea la fila 73 există o plângere foarte veche, referitor la un accident unde deși se amintește de domnul T., dosarul a fost în lucru la inspectorul P. M. nu la T..

Solicită a se ține cont de sentința penală nr.22/2014 a Tribunalului C. ( fila 189) din care rezultă că alți patru sau cinci agenți de poliție au fost achitați referitor la infracțiunea de abuz în serviciu.

Solicită admiterea acestei contestații și a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă prevăzută de Codul de procedură penală, având în vedere poziția inculpatului, de vârsta acestuia, de vechimea pe care acesta avut-o de peste 10 ani în cadrul acestui serviciu, de faptul că nu s-a implicat niciodată direct în luarea unei decizii de către un agent constatator care acționa în stradă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită în baza art. 425¹ alin. 7, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea contestației formulată de către inculpatul T. C. împotriva încheierii nr. 62 /10.07.214 a Tribunalului B. prin care a fost respinsă cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, căci așa și-a precizat în fața instanței de fond cererea formulată.

Solicită a se observa că în această cauză măsura arestării preventive a fost dispusă la data de 25.06.2014 de către Tribunalul B., contestația inculpatului fiind respinsă de către Curtea de Apel B. la data de 27.06.2014, deci în urmă cu 16 zile și atunci inculpatul a solicitat instanțelor de judecătorești luarea unei alte măsurii preventive decât cea mai gravă dintre măsurile preventive . Însă atât Tribunalul B. cât și Curtea de Apel B. au apreciat că măsura arestului preventive corespunde scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală.

O parte din chestiunile invocate de inculpat, prin apărătorul ales, și la acest termen de judecată, dar și prin memoriile depuse la dosarul cauzei au fost cunoscute încă de la momentul luării măsurii preventive, prin prisma declarației dată de inculpatul T. C. în fața judecătorului investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă. Respectiv chestiunea card-ului de motorină, primit de inculpat de la M. V. pentru autoturismul său diesel. În mod greșit atât apărarea cât și inculpatul, prin modalitatea în care a înțeles să dea declarația au făcut referire la acea deplasare în Ungaria, însă acel card nu a fost folosit cu acea ocazie. De altfel M. V. i-a dat inculpatului pentru propriu autoturism și nu pentru deplasarea în Ungaria.

De asemenea, inculpatul a susținut încă de la început că discuțiile, comunicările telefonice interceptate în această cauză sunt echivoce vis-a-vis de acuzația adusă, respectiv de trafic de influență sau instigare la abuz în serviciu asupra agenților de poliție.

Au fost cunoscute afirmațiile inculpatului vis-a-vis de protejarea numitei B. A., de o potențială agresiune din partea conducătorului R. cu care avusese un accident de circulație. De asemenea, există o explicație și pentru beep-ul dat suspectului H. N., susține inculpatul, fără consecințele susținute de acuzare. Există o explicație în ceea cel privește pe Helțeanu I. raportat la relația de prietenie prealabilă pe care o avea cu acesta și obținerea din prietenie a câteva kilograme de pește de la acesta din urmă, fără însă a interveni pentru prietenul său C..

Raportat la cele 11 infracțiuni de instigare la abuz în serviciu, de asemenea inculpatul și-a precizat poziția cu ocazia audierii, găsind de fiecare dată o altă explicație privind contactarea agenților de poliție, în timp real, în timp ce persoane cunoscute din anturajul său, contravenienți, erau depistați de agenții de poliție din subordinea sa. A se observa că la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent procurorul de caz a procedat la audierea în calitate de suspecți a cumpărătorilor de influență, respectiv a agenților de poliție, acuzați de infracțiunea de abuz în serviciu, aceștia, o parte dintre ei, au înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, alți au încercat să minimalizeze participația lor penală sau să dea o altă conotație fără eventuale consecințe juridice în planul răspunderii penale, însă sunt și declarații care confirmă pe deplin starea de fapt expusă și în acest sens a se avea în vedere mărturiile celor doi suspecți despre care a făcut vorbire, respectiv a martorului și nu în ultimul rând a actelor care au fost depuse în fața judecătorului investit cu soluționarea cererii în fond.

Tot de la momentul luării măsurii arestări preventive au apărut în această cauză situații noi, necunoscute instanțelor judecătorești, care atestă un demers infracțional mai bogat în sarcina inculpatului T. . În acest sens va puncta următoare aspecte:

S-a depus la dosarul cauzei un denunț al numitului Țupea M. O. din 2.07.2014 care a înțeles să se plângă împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni de favorizare a infractorului. La prezenta cauză a fost conexat un dosar penal instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul B., în care același inculpat mai este cercetat pentru 2 infracțiuni de favorizare a infractorului, cu referire la dosarul nr. 709/P/2013, privind pe F. D. și C. S.. În cauză a fost audiară nora suspectului M. V., respectiv M. N., care confirmă intervenția exercitată de soțul ei asupra inculpatului, în două rânduri, raportat la o contravenție pe care o săvârșise în trafic, pe . altă contravenție pe care o săvârșise pe .> Au fost audiate și persoanele pentru care s-a intervenit în vederea evitării tragerii la răspundere contravențională, persoane care confirmă starea de fapt din această cauză.

În plus inculpatul este cercetat și pentru comiterea infracțiuni de fals în declarații, raportat la maniera la care a înțeles să completeze declarațiile de avere pe anii 2012-2013, în acest sens procurorul de caz urmând a dispune o extinderea acțiunii penale în această cauză.

Punctual a se observa următoarea situație deși apărarea a susținut atât în fața Tribunalului B., dar și la acest termen de judecată, faptul că la dosar există doar eventual niște indicii privind săvârșirea unor fapte penale, totuși prin cererea formulată de înlocuire a măsurii arestării preventive, că apărarea își asumă îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, deci existența probelor care indică comiterea cu vinovăția prevăzută de lege de către inculpatul T. a infracțiunilor de care este acuzat. Pentru că în cazul în care așa cum se susține că nu ar exista niciun fel de probe cu privire la implicarea inculpatului în demersul infracțional de care este acuzat, apărarea ar fi trebuit să formuleze o cerere de revocare a măsurii preventive a măsurii arestări preventive, aspect pe care la învederat și în fața Tribunalului B..

Solicită a se observa următoare aspecte: M. V., administratorul de la ., îl apelează în două rânduri pe inculpat pentru a evita aplicarea de sancțiuni contravenționale angajaților săi (în data de 1.10.2013 și 14.10.2013). Inculpatul îi contactează pe B. A. și S. V., în prima situație întrebând agentul „În ce zonă ești?” ,iar a doua discuție cu M. este explicită „ Am un băiat lângă C.” îi spune M., răspunsul fiind „Zi băiatului ăla al tău să-mi dea un telefon.” agentul contactându-l pe T. .

D. A., administratorul de la ., în data de 18.10. 2013, lipsă poliță RCA valabilă, în această situație este evident art. 64 din Lege 136 /1995 pentru a ceastă contravenție este revăzută o amendă între 1 000- 2 000 lei. D. A. recunoaște intervenția pentru evitarea sancțiuni și de asemenea recunoaște că în diferite rânduri i-a remis produse din carne inculpatului, precizând că a făcut acest lucru din prietenie.

I. D., directorul de la Selgros, inculpatul recunoaște că a primit de la acesta o sticlă de whiskey.

În ceea ce privește intervenția inculpatului prin prisma accidentului în care a fost implicată B. A., inculpatul a susținut că nu a transmis altceva de cât ca agentul din teren să aibă grijă de femeia implicată în accidentul rutier . Însă a se observa că această intervenție a condus la nesancționarea contravențională a numitei B. A. și de asemenea, fiind audiată, aceasta a precizat explicit că nu a fost implicată în niciun fel de violență verbală sau de natură fizică din partea șoferului R., ca să necesite protejarea ei de către agentul din teren.

În ceea ce privește pe S. Maurer, se surprinderea în trafic șoferul acestuia fără forme omologate și lipsă documente, a se observa că intervenția inculpatului a condus și de data aceasta la nesancționarea șoferului lui S. Maurer.

M. G. recunoaște că a fost contactat de șeful său când avea oprit în trafic un autoturism cu număr de Bihor, conducătorul auto fiind un simplu muncitor, cu acea ocazie inculpatul transmițându-i agentului de poliție” filmează la trecere pietoni.”

Proprietarul păstrăvăriei, în interceptările telefonice apare cu apelativul „I.”, la apelat în trei rânduri pe inculpat cu privire la prietenul său C. care urma să toarne niște betoane și care era posibil să întârzie, inculpatul dându-i acordul să meargă și să-și rezolve treaba, o altă intervenție vizează o contravenție pe . una în orașul Predeal.

Din punctul de vedere al parchetului nu se poate susține că nu există la dosarul cauzei probe care să conducă la suspiciunea rezonabilă că inculpatul a fost implicat în mai multe infracțiuni de corupție, că demersul infracțional este mult mai amplu de cât cel cunoscut la momentul luării măsurii arestării preventive, că interceptările din această cauză sunt edificatoare raportat la modalitatea de acțiune a inculpatului – șef la S. Rutier în cadrul IPJ B.. Din aceste interceptări rezultă atitudinea activă a inculpatului de a acționa în timp real intervenind în acea apreciere a agentului de poliție cu privire la contravenția constatată, aspect care de altfel este confirmat de persoanele pentru care s-a intervenit. Astfel că individualizarea sancțiuni contravenționale evident nu a rămas la atitudinea agentului constatator.

Pericolul sporit a faptelor reținute în sarcina inculpatului este demonstrat, pe de o parte de numărul acestora,iar pe de altă parte de calitatea participaților la activitate infracțională ( agenți de poliție).

În ceea ce privește art. 12 alin.1 lit. b din Legea 78/2000, situația cu C. C., apreciază că interceptările din această cauză sunt pe deplin edificatoare vis-a-vis de această infracțiune reținută în sarcina inculpatului.

Procurorul de caz a procedat la efectuarea unor verificării pentru a se constat dacă între IPJ sau inculpat și Selgros a existat vreun contract de sponsorizare și s-a stabilit că nu a existat un astfel de contract.

Martorul I. C. pe care D. C. l-a sunat ca să-l apeleze pe telefonul fix pe inculpat, a afirmat că ulterior acestui moment, inculpatul i-a comunicat că situația s-a rezolvat.

Situația amenzilor aplicate, atașate la dosarul cauzei, apreciază că sunt edificatoare. Aceste situați sunt întocmite pe agenții de poliție, iar rubricatura este foarte clară: data numele persoanei, viteza, articolul călcat, sancțiunea aplicată. De exemplu lui T. E. i s-a aplicat sancțiunea contravențională a avertismentului, acesta a circulat cu o viteză de 86km/h, însă toți ceilalți contravenienți au avut viteze mai mici de cât 86 km/h, așa cum rezultă din tabelul atașat la dosarul cauzei, și toți ceilalți au primit ca sancțiune contravențională amendă.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 12 Legea 78/2000, întrucât ulterior momentului arestării preventive din documentele atașate la dosar s-a constatat că șoferi lui C. C. nu au fost sancționați contravențional pentru transport persoane, fiind aplicate alte sancțiuni contravenționale, pentru viteză, pentru alte situații, dar pentru transport persoane nu a existat nicio sancțiune contravenționale. Mai mult pentru acțiunile ce vizează transportul de persoane, așa cum anunță și există un înscris la dosar din partea IPJ B., aceste acțiuni nu se anunță, lucru care a fost precizat și de inculpat procurorului. IPJ B. a confirmat, printr-o adresă, că acțiunile pe transport de persoane în perioada septembrie – noiembrie 2013 nu au condus la sancționarea autovehiculelor lui C. C..

Apreciază că la acest moment măsura arestării preventive răspunde scopului prevăzut de art. 202 alin.3 Cod procedură penală, că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, neimpunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar .

La momentul luării măsurii arestării preventive inculpatul era cercetat pentru 18 infracțiuni, în acest moment demersul infracțional, așa cum a precizat, este mult mai amplu sau descoperit fapte noi, inclusiv din anul 2014. Pe de altă parte, față de calitatea inculpatului, față de acțiunile sale repetate în plan infracțional, parchetul apreciază că se impune respingerea cererii formulate.

Interceptările realizate într-un interval scurt de timp relevă aspecte neechivoce ce țin de modalitatea în care inculpatul a înțeles să-și îndeplinească prerogativele de șef al Serviciului Rutier. În mod just la momentul propunerii arestării preventive, instanța de judecată a analizat posibilitatea aplicării unei alte măsurii preventive însă vis-a-vis de gravitatea demersului infracțional această măsură preventivă este singura care corespunde gravității activității infracționale desfășurate. Apreciază că este chiar îngrijorătoare atitudinea inculpatului față de aplicarea în mod preferențial al legii în funcție de persoanele care apelau la serviciile sale și de la care primea anumite benefici materiale și niciodată în niciun context, în interceptările din cele două luni supuse atenției, inculpatul nu a demonstrat o atitudine neechivocă, de respingere a oricărei intervenții asupra agenților constatatorii.

Pentru toate aceste considerente, solicită a se da relevanță textului de lege amintit și să se respingă contestația formulată.

Avocat B. B., în replică, arată că probele la care a făcut referire s-au administrat după 10.07.2014, ori reprezentatul parchetului a precizat că s-au analizat toate probele prin acea încheiere din 25 iunie 2014, însă de atunci s-au administrat forte multe probe și atunci există posibilitatea ca unele dovezi anterior administrate la acel moment să nu mai stea în picioare. S-a făcut vorbire că inculpatul lua legătura în timp real, însă a se avea în vedere faptul că inculpatul prin prisma relațiilor de serviciu trebuia să-și verifice angajații din teritoriu, aflați în timpul serviciului tot timpul, de aceia era o legătură cu fiecare agent în parte.

De asemenea, s-a făcut referire la faptul că inculpatul trebuia să formuleze o cerere de revocare dacă nu existau elemente din care să rezulte nelegalitatea măsurii, însă tocmai această stare de dubiu, când încă nu s-au administrează unele probe și tocmai de aceia pentru a pune în balanță corect această situația apărarea a formulat această cerere de înlocuire care nu este o măsură definitivă și care este mai blândă și-l pune la dispoziția instanței ori de câte ori va fi solicitat.

S-a făcut vorbire de o apelare pe un telefon fix, inculpatul a solicitat să fie apelat pe un telefon fix, iar apărarea se întreabă în cazul în care inculpatul vroia să facă vreun „aranjament”cerea cuiva să-l apeleze pe telefonul fix al poliției, pentru că acesta știa că acesta s-ar putea fi monitorizat.

S-a vorbit de o persoană care a fost oprită în trafic cu o viteză mare și care a primit doar sancțiunea cu avertisment, însă a se avea în vedre faptul că agentul este cel care apreciază situația .

A se avea în vedere faptul că toate acțiunile inculpatului au fost și de natură a preveni, întrucât inculpatului i se anunțau, prin telefon, și abuzurile polițiștilor, rezolvând situația însă nu prin favorizarea contravenienților, însă prin prisma funcției trebuia să răspundă la telefoane și să asculte variantele părților implicate.

Apreciază că această măsură a arestului preventiv este o măsură depășită din punct de vedere uman .

Contestatorul inculpat T. C., având ultimul cuvânt, în ceea ce privește card-ul de motorină, arată că acel card era al unei firme și l-a solicitat persoanei respective ca în momentul în care va pleca în delegație în Ungaria să se folosească de acel card. Însă a se observa potrivit extrasului de cont bancar, că a cumpărat motorină din Ungaria cu bani săi, întrucât în delegație a plecat cu mașina sa personală, drept pentru care nici nu putea să utilizeze acel card care era pe numele firmei și nu putea ca persoană fizică să folosească acest card.

Se face referire la un dosar penal, că cineva la reclamat că a instrumentat un dosar, însă a se avea în vedere faptul că nu el instrumenta dosarele, ci compartimentul de cercetări penale. Se întreabă ce legătură are el cu un caz de acum 5 ani, probabil sunt anumite date pentru care nu i s-a soluționat plângerea până la acest moment.

A se avea în vedere faptul că în B., pe an, se anulau 500 de permise. Dacă toți celor cărora li s-au anulat permise veneau la DNA și făceau reclamații că a favorizat pe cineva, în condițiile în care el nu are astfel de atribuții, aceste atribuții revin compartimentului de cercetări penale, care sunt supravegheați de procurori.

A se avea în vedere faptul că din nicio discuție nu rezultă faptul că el ar fi avut vreo intervenție în mod direct la agenți și să le comunice să ia o măsură mai blândă sau mai drastică. Într-adevăr de foarte multe ori era sunat în timp real și întrebat chiar de cunoștințe care îi aducea la cunoștință anumite situații și îi cereau sfatul ce să facă .

Deși acuzarea a făcut vorbire că respectivi conducători auto nu au fost sancționați, din verificările ulterioare a rezultat faptul că aceștia au fost sancționați. De exemplu T., ce se spune că a avut viteza de 83 km/h, potrivit procesului verbal, atașat la dosarul cauzei, acesta avut un cumul de trei contravenții, unde una fost sancționată pecuniar, una cu avertisment și puncte de penalizare, deci este la latitudinea agentului ca fiind un cumul de contravenții, una dintre le sau două, așa cum consideră el, să fie sancționată cu avertisment.

De asemenea, cu privire la Kolumban B., când a fost sunat și i s-a spus că nu are documentele la el, în afara de afirmația”Poate fi verificat în baza de date” nu există nicio convorbire cu vreun agent constatator în care să-i spună să face sau nu ceva. Potrivit procesului verbal, atașat la dosarul cauzei, rezultă că acestui Kolumban B., i-a fost reținut de către agent certificatul de înmatriculare și sancționat pecuniar pentru folie. Se întrebăm că dacă ar fi intervenit atunci pentru el, de ce nu ar fi intervenit și de această dată.

De asemenea există și alte procese verbale de contravenție unde acuzarea a afirmat că agenții nu au sancționat, dar ele sunt atașate la dosarul cauzei și confirmă contrarul.

Precizează că de foarte multe ori i se aduceau la cunoștință așa zise abuzuri sau comportamente neconforme ale polițiștilor, ori în calitatea sa de șef era obligat să cunoască o situație pentru a gestiona un eventual conflict care ar fi avut repercusiuni asupra imagini Poliției Rutiere și a poliției în general.

I se reproșează faptul că a avut cunoștințe și prieteni, apreciază că este normal când lucrezi de 20 ani în cadru Poliției Rutiere, într-un oraș ca Brașovul,care nu este un oraș foarte mare, deci este normal să-l cunoască foarte multă lume.

Cei care sunau nu erau interlopi sau oameni dintr-o anumită factură socială, sunau oameni care de foarte mute ori interacționau cu interesele poliției, în sensul că ei erau folosiți la activitățile preventive pe care poliția le desfășura, erau partenerii. De exemplu, ., această firmă de transport în momentul în care erau evenimente rutiere în județul B. tractau autovehiculele avariate și le țineau în custodie până veneau aparținătorii. Cu societatea ., IPJ B. - C. de prevenire și S. Rutier încheiase cu această societate un protocol de colaborare care avea tocmai ca obiect prevenirea evenimentelor în rândul tinerilor și copiilor. Apreciază că era normal să vorbească cu oamenii, mai ales prin prisma funcției pe care o deținea. Precizează că era sunat de mulți oameni, pe care îi asculta din politețe după care închidea telefonul și nu avea nicio reacție, nu suna pe nimeni, dar a cest lucru nu este specificat în materiale.

Mai mult deși procurorul de caz a spus că cunoaște aceste aspect, precizează că în data de 26 mai 2014, în timp ce se întorcea cu prietena sa de la București, pe raza județului I. au fost opriți în trafic, prietena sa fiind la volanul autoturismului, și pentru că încălcase regimul legal de viteză au fost sancționat prin proces verbal. Această copie a procesului verbal nu se regăsește la dosar, dar nici nu se face referire la el. Se întreabă că dacă nu a intervenit pentru el de ce ar interveni pentru alt cineva .

A se avea în vedere faptul că a lucrat timp de 20 ani la Poliția Rutieră B., din care 10 ani în calitate de șef, a se pune în balanță tot ceea cea făcut pentru această comunitate, câte zile și nopți pierdute, sărbătorii legale pierdute, în detrimentul familie motiv pentru care, întrucât nu putea să stea cu familia, a și divorțat . Consideră că faptele bune sunt mut mai multe decât cele care i se reproșează la acest moment.

Precizează că sunt persoane pe care le cunoaște de 15-20 ani când era un simplu ofițer, iar aceștia nu aveau cum să anticipeze că peste 10 ani va deveni șef și acesta să fie motivul pentru care au cultivat aceste prieteni. Apreciază că acestea sunt niște relații de prietenii normale și ori de câte ori i s-a cerut sfatul la acordat.

Consideră că înlocuirea acestei măsurii preventive nu obstrucționează cu nimic aflarea adevărului, tot timpul s-a pus la dispoziția justiției, iar instanța poate să-i stabilească anumite obligații, interdicții, restricții și în aceste condiții poate să-și pregătească apărarea, apreciind că nu este un pericol pentru ordinea publică. Precizează că a înțeles ce era de înțeles în cele 16 zile de arest preventiv și își reproșează că, deși câteodată din politețe și din felul său de a fi, nu a respins mai fără echivoc orice încercare de prezentare a unei situații prin închiderea telefonului sau folosirea unui ton mai agresiv.

De asemenea, arată că intenționează să dimisioneze din poliție.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI

Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr.62/UP/10.07.2014, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a respins cererea inculpatului T. C. vizând înlocuirea măsurii arestării preventive

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 7 iulie 2014, inculpatul T. C., prin apărător, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În motivarea cererii de înlocuire s-a aratat, în esență, că nu există în cauză – punctual, legat de fiecare infracțiune ce i se impută – „suspiciunea rezonabilă” privind faptul că inculpatul T. C. ar fi comis respectivele fapte penale.

Pe de altă parte s-a aratat că, raportat la persoana inculpatului T. C., o măsură preventivă mai puțin severă apare ca suficientă pentru asigurarea scopurilor vizate de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Analizând cererea inculpatului T. C., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a observat următoarele:

Prin Încheierea nr. 58/25.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. – definitivă prin Încheierea nr. 35/CC/U/27.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B. a dispus admiterea propunerii formulate de P. de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – S. T. B. relativ la inculpatul T. C. și în consecință:

A dispus arestarea preventivă a inculpatului T. C. pe o durată de 30 de zile respectiv de la data de 25.06.2014 și până la data de 24.07.2014 inclusiv.

Prin aceste încheieri, în mod definitiv, a mai reținut atât că există în cauză „suspiciunea rezonabilă”, vizată de art. 223 al 1 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul T. C. ar fi putut săvârși infracțiunile ce i se impută dar și că apare ca incident temeiul procesual avut în vedere de art. 223 alin. (2) Cod procedură penală relativ la inculpatul indicat .

Privitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut următoarele:

În primul rând, din punct de vedre procesual penal, toate susținerile apărătorului inculpatului T. C. – relativ la inexistența „suspiciunii rezonabile” vizate de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală privitor la fiecare dintre cele 18 infracțiuni ce i se impută acestui inculpat – ar putea justifica o cerere de revocare a măsurii arestării preventive și nu una a înlocuirii arestării preventive cu arestul la domiciliu, în mod expres art. 218 alin. 1 Cod procedură penală făcând trimitere la art. 223 Cod procedură penală și implicit la existența „suspiciunii rezonabile” la care s-a făcut referire.

Altfel spus este evident că există o contradicție logică între a solicită o măsură preventivă ce presupune actualitatea art. 223 alin. 1 Cod procedură penală – arestul la domiciliu – și a susține că nu apare ca incident acest text procesual.

În al doilea rând, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a ținut a sublinia că și în prezent există în cauză „ probele” vizate de art. 202 al. 1 Noul Cod de procedură penală și de art. 223 al 1 Noul Cod de procedură penală din care rezultă „ suspiciunea rezonabilă ” în sensul că inculpatul T. C. ar fi putut comite infracțiunile ce i se impută de către P. de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – S. T. B..

În cauză nu au intervenit elemente probatorii esențialmente noi – exemplificativ de la pronunțarea Încheierii nr. 58/25.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. sau a Încheierii nr. 35/CC/U/27.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B. – de natură a înlătura sau modifica incidența art. 223 al 1 Noul Cod de procedură penală ,cu privire la inculpatul indicat, din contră probele ce au mai fost administrate ulterior arestării preventive a inculpatului T. C. par a conduce procurorul la anumite extinderi ale urmăririi penale, în sensul art. 311 Cod procedură penală.

Apare ca esențial că mai multe instanțe de judecată – ce au analizat inițial propunerea de arestare a inculpatului dar și contestația exercitată de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă – au apreciat ca existentă în cauză “suspiciunea rezonabilă” vizată de art. 202 al 1 Noul Cod de procedură penală în sensul că inculpatul T. C. ar fi putut comite infracțiunile ce i se impută de către P. de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – S. T. B..

Cu titlu exemplificativ sunt de observat interceptările realizate în cauză ce relevă aspecte neechivoce ce țin de modul în care pare a fi înțeles inculpatul T. C. să-și exercite prerogativele de șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., în sarcina acestuia fiind reținută de către procurorii Direcției Naționale Anticorupție – S. T. B. comiterea unui număr de 18 infracțiuni săvârșite în aproximativ 2 luni de zile.

A apărut ca important a fi observate convorbirile telefonice interceptate cu autorizarea instanțelor de judecată ce relevă – fără dubiu, aspect recunoscut parțial și de către inculpatul T. C. care îi conferă însă o altă interpretare – implicarea activă a inculpatului, șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., în diverse “probleme“ avute în trafic de o multitudine persoane (administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori, funcționari din autorități publice locale sau centrale, sportivi și jurnaliști etc.), “implicare” ce a avut ca urmare nesancționarea ( sau sancționarea cu un simplu “avertisment“) respectivelor persoane, dar și obținerea de către inculpat a unor avantaje, aparent derizorii (precum sticle de whisky, carne, lemne, băutură carbogazoasă, card de combustibil etc.) dar pe care respectivul inculpat nu a înțeles să le plătească ci să le aprecieze, exemplificativ, ca și “ sponsorizări “ ale poliției ( situația unor sticle de whisky obținute de la Selgros, unde director este I. D. sau a unor produse din carne obținute de la D. A.).

La conturarea “suspiciunii rezonabile“ vizate de art. 223 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul indicat ar fi putut fi implicat în acțiunile infracționale expuse de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B., convorbirile telefonice interceptate cu autorizarea instanțelor de judecată se coroborează și cu declarațiile unor persoane ascultate până în prezent în cursul urmăririi penale, cu procese-verbale verificări/interogări baze de date, procese-verbale verificări sancțiuni aplicate persoanelor oprite în trafic, rapoarte de activitate agenți poliție, registru radar, declarații suspecți, alte înscrisuri puse la dispoziție de IPJ B. (rapoarte activitate, fișe post etc.).

Se arată că judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. nu este ținut a analiza cu ocazia examinării fiecărei cereri formulate în cauză, în amănunt, probele existente la dosarul cauzei ci, în mod necesar, trebuie a examina în ce măsură – din perspectiva art. 202 al. 1 Noul Cod de procedură penală sau ale art. 223 al 1 Noul Cod de procedură penală – subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului ori, așa cum s-a arătat, nu au intervenit nici un fel de elemente probatorii esențialmente noi de natura a modifica sau a determina dispariția incidenței acestor texte procesuale.

Apărătorul inculpatului T. C. a contestat practic, prin susținerile sale, inclusiv relevanța unor interceptări realizate în cauză cu autorizarea instanțelor judecătorești, or, așa cum s-a arătat, important este că actualmente că mai multe instanțe de judecată – ce au analizat inițial propunerea de arestare a inculpatului dar și contestația exercitată de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă – au apreciat ca existentă în cauză “suspiciunea rezonabilă” vizată de actualmente de art. 202 al 1 Noul Cod de procedură penală în sensul că inculpatul T. C. ar fi putut comite fiecare dintre infracțiunile ce i se impută de către P. de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – S. T. B.

În analiza acestei cerințe legale, judecătorul de drepturi și libertăți a reamintit că acest aspect are în vedere interpretarea dată art. 5 par. 1 lit. c. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de către Curtea Europeană care a arătat că „existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată” (CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell .- Uni), ceea ce apare evident ca o condiție îndeplinită privitor la fiecare dintre infracțiunile ce i se impută inculpatului T. C. de către P. de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – S. T. B. .

O reiterare a acestei discuții – în lipsa unor elemente probatorii esențialmente noi – apare în prezent ca inutilă și lipsită de fundament juridic, probele anterior analizate de către mai multe instanțe de judecată neputându-se „evapora” sau nu își pot schimba semnificația,cum pare a aprecia apărătorul inculpatului T. C. relativ la toate infracțiunile ce i se impută acestuia de către P. de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – S. T. B. .

În al treilea rând judecătorul de drepturi și libertăți a observat că subzistă și temeiul procesual vizat de art. 223 al 2 Noul Cod de procedură penală - privitor la inculpatul T. C. .

Relativ la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpatul T. C., urmare a examinării criteriilor vizate de art. 223 al 2 Noul Cod de procedură penală respectiv „pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia”, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că privareade libertate a inculpatului indicat apare și actualmente ca necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Art. 242 al 2 din Noul Cod de procedură penală arată că “ măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al 1 ”.

În sensul textului indicat judecătorul de drepturi și libertăți a observat că, în cauza de față, „conduită procesuală” a inculpatului T. C. nu a fost una deosebită, cum are expres în vedere art. 242 al 2 din Noul Cod de procedură penală, și nici “evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei ” nu justifică în prezent o măsură preventivă mai ușoară.

Din contră, întreaga atitudine procesuală a inculpatului – care încearcă să găsească diverse explicații ale acțiunilor sale, apreciate ca infracționale de către P. de pe lângă I.C.C.J, D.N.A, S. T. B. – denotă lipsa conștientizării posibilelor semnificații penale ale acestor acțiuni ( apreciate de Tămărjan C. ca activități normale, firești și care se circumscriu funcției sale de șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B. ).

Cu titlu exemplificativ în fața judecătorului de drepturi și libertăți inculpatul T. C. arată – ca o „explicație” a atitudinii sale „tolerante” privitor la numitul Maurer S. – că cetățenilor străini nu li se poate aplica de către agenții de poliție decât sancțiunea avertismentului, în timp ce ascultat de către procuror martorul A. C. arată, fără echivoc, că „ în 2011 s-a revenit și putem reține inclusiv permise” ( privitor la cetățeni străini ce încalcă regulile de circulație pe drumurile publice), aspect presupus a fi cunoscut de către șeful poliției rutiere din B..

Tot în fața procurorului suspectul P. B. arată că nu a sancționat o femeie -”A.”, faptă din 2.10.2013 – întrucât „a făcut asocierea cu T.” iar „ nesancționarea femeii respective a fost influențată de telefonul lui T.”, telefon ce a fost perceput ca un „ ajutor pentru femeie”.

Prin prisma acestor criterii indicate de art. 242 al 2 din Noul Cod de procedură penală judecătorul de drepturi și libertăți arată că nu poate ignora nici „ gravitatea faptelor “ sau „ modul și circumstanțele de comitere a acestora” aspecte ce se constituie în aspecte neechivoce, consacrate legislativ de Noul Cod de procedură penală, de natură a justifica privarea de libertate a inculpatului.

Trebuie observată și repetabilitatea deosebită a acestor fapte, în sarcina inculpatului T. C. fiind reținută de către procurorii Direcției Naționale Anticorupție – S. T. B. comiterea unui număr de 18 infracțiuni săvârșite în aproximativ 2 luni de zile.

În mod similar trebuie observat și numărul de persoane ce par a fi fost implicate în complexa activitate infracțională reținută de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B.,toateaceste persoane ( inclusiv polițiști ) urmând a fi ascultate în cursul urmăririi penale.

Toate aceste aspecte relevă, în mod coroborat, că privarea de libertate a inculpatului T. C., sub forma arestului preventiv, au apărut ca necesare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a apreciat ca evidentă reacția opiniei publice în cazul în care organele judiciare nu ar acționa suficient de ferm împotriva manifestărilor infracționale cu un accentuat pericol social ale persoanelor care înțeleg să folosească funcția și de autoritatea ce o dețin pe alte criterii ( prietenie, interes, etc ) decât, exemplificativ, acela al egalității în fața legii.

Inculpatul insistă în a „explica” că a urmărit să se clarifice asupra unor situații de fapt din trafic dar apare ca cel puțin surprinzător că toate aceste “ lămuriri “ – ce au în vedere prieteni, cunoscuți etc - au condus polițiștii din subordine la aplicarea unor “ avertismente” sau la neaplicarea unor sancțiuni contravenționale.

Este de observat și că ținerea inculpatului T. C. la dispoziția organelor judiciare – sub forma arestului preventiv vizat de art. 202 al 4 lit. e Noul Cod de procedură penală - a apărut ca necesară ,în opinia judecătorului de drepturi și libertăți, pentru lămurirea stării de fapt și pentru atingerea scopurilor vizate de art. 202 al 1 din Noul Cod de procedură penală.

Aspectele subliniate de inculpatul T. C. – lipsa antecedentelor penale, situație familială, integrare socială etc. –s-a apreciat că nu pot prevala nici în prezent, la acest moment incipient al procesului penal, în raport de cele arătate privitor la gradul de pericol social al faptelor, la repetabilitatea acțiunilor infracționale ce i se impută de către Direcția Națională Anticorupție – S. T. B., la conduita procesuală a inculpatului.

Judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că - pentru atingerea în bune condiții a scopurilor vizate de art. 202 al 1 din Noul Cod de procedură penală și prin examinarea coroborată a criteriilor prevăzute de art. 223 al 2 Noul Cod de procedură penală - o altă măsură preventivă, mai puțin severă, nu apare actualmente ca suficientă cum consideră apărătorul inculpatului T. C..

Față de cele expuse tribunalul a respins cererea inculpatului T. C. ce a vizat înlocuirea măsurii arestării preventiv.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul T. C. care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau eventual cu măsura controlului judiciar întrucât nu există probe că ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat, nu poate influența martorii și, prin obligațiile si restricțiile ce i se vor impune, este asigurată desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 242 raportat la art. 223 alin. 2, art.202 alin. 3 și art. 204 Cod procedură penală Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.

Faptele de care este acuzat inculpatul T. C. și încadrarea juridică a acestora:

Inculpatul T. C. este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de: trafic de influență prevăzută de art. 291 Codul penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal (6 fapte), instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 47 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea 78 raportat la art. 297 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal (11 fapte), infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.1 lit. b) din Legea 78/2000 (1 faptă), în final cu aplicarea art. 38 alin.1 Codul penal

În fapt, aceste acuzații constau în următoarele:

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de influență prevăzute de art. 291 Codul penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal (6 fapte):

La data de 01.10.2013, la solicitarea cumpărătorului de influență M. V., administrator al ., utilizator al postului de telefonie mobilă nr._, inculpatul T. C. a intervenit pentru evitarea aplicării unei sancțiuni contravenționale unui conducător auto, rămas neidentificat, din anturajul primului. În acest scop inculpatul T. l-a contactat pe agentul B. A., comunicându-i acestuia codul cunoscut: „în ce zonă ești”. Potrivit înscrisurilor puse la dispoziție de IPJ B. (raport activitate, buletin posturi, situație amenzi aplicate), în data de 01.10.2013, agentul de poliție a întocmit un singur proces-verbal de contravenție, pentru o persoană de sex feminin, sancțiunea aplicată fiind avertismentul.

La data de 14.10.2013 M. V. a solicitat din nou ajutorul, inculpatul T. C. intervenind în scopul nesancționării contravenționale a conducătorului auto oprit în trafic, în conformitate cu abaterea comisă. Respectiva persoană a fost identificată ca fiind T. E., angajat al ., acestuia fiindu-i aplicată de agentul S. V. sancțiunea avertismentului, deși fusese depistat în trafic având o viteză de 86 km/h în interiorul localității. Potrivit legii, art. 108 din OUG 195/2002, sancțiunea care ar fi trebuit aplicată era amenda, fără a exista posibilitatea aplicării avertismentului. Aparatul radar a înregistrat ca oră a comiterii contravenției ora 10:57, iar M. V. l-a apelat pe T. la ora 11:02, comunicându-i că”are un băiat lângă C.”, răspunsul fiind ”Zi-i lui băiatul ăla să îmi dea un telefon”. La ora 11:07 agentul de poliție a fost apelat de inculpatul T., rezultatul fiind cel menționat mai sus.

În schimbul acestor favoruri suspectul M. V. i-ar pus la dispoziție lui T. un card pentru alimentare combustibil – motorină. În plus, suspectului T. i-au fost aduse lemne de foc pentru imobilul în care locuiește în zona Bunloc, mun. S., aspect care rezultă din convorbirile telefonice din data de 08.10.2013.

La data de 18.10.2013, la cererea cumpărătorului de influență D. A., administrator al . (societate care are ca obiect de activitate comerț cu amănuntul al cărnii și produselor din carne), utilizator al postului de telefonie mobilă_, T. C. și-a exercitat influența asupra agentului de poliție P. T., care oprise în trafic autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aparținând societății susmenționate și urma aplice o sancționeze conducătorul auto pentru lipsa asigurării obligatorii de răspundere civilă.

Din verificările efectuate a rezultat că respectivul autoturism nu avea încheiată la data de 18.10.2013 o poliță RCA valabilă, aceasta fiind încheiată abia la data de 22.10.2013.

A doua zi, T. C. a solicitat și a primit de la D. A. produse din carne, pe care le-a consumat ”la grătar” împreună cu alte persoane, comunicându-le acestora că ”vor lua și altă dată”.

La data de 28.10.2013 inculpatul T. C. și-a exercitat influența asupra lucrătorilor din cadrul Poliției Locale B., direct asupra șefului acestei structuri, numitul I. C. N., pentru a împiedica sancționarea contravențională a numitului D. C. zis ”C.”, angajat la . Harghita, utilizator al postului de telefonie mobilă nr._, care parcase neregulamentar autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .

În schimbul intervenției D. C. a asigurat suspectului T. în mod regulat băuturi carbogazoase marca Pepsi și apă plată (în valoare totală de 750 lei).

La data de 03.10.2013 inculpatul T. C. l-a contactat pe directorul ., I. D., solicitându-i acestuia, ”ca de obicei”, băuturi alcoolice, respectiv whisky Jack Daniels, trimițându-l în acest scop pe agentul de poliție Sîngerozan C. R. să ridice ”dosarele”, pe care urma să le consume la o petrecere a poliției.

În schimbul acestor foloase T. C. și-a pus la dispoziție ajutorul, oricând va fi necesar. În acest sens, la data de 02.12.2013, I. D. l-a contactat telefonic pe T., solicitându-i ajutorul pentru a împiedica sancționarea contravențională a asistentei sale, B. A., care cauzase un accident de circulație într-un giratoriu din mun. B., tamponând un autobuz. La scurt timp T. C. a contactat mai mulți agenți de poliție, reușind în final să vorbească cu cel care era de serviciu, spunându-i „să aibă grijă de femeie”. Din verificările efectuate în baza de date a rezultat că în ziua respectivă B. A. nu a fost sancționată contravențional.

În perioada octombrie-decembrie 2013, inculpatul T. C. a intervenit în aceeași manieră pentru a împiedica aplicarea de sancțiuni contravenționale legale, beneficiar fiind suspectul S. Maurer, utilizator al postului de telefonie mobilă_, dezvoltator al complexului imobiliar Avantgarden, unde T. deține un apartament:

Astfel, la data de 04.10.2013, în jurul orelor 19:28, inculpatul T. C. a fost contactat de numitul Ștefănoaie G., socrul numitului S. Maurer, care i-a transmis că unul dintre șoferii săi are probleme. Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului Kolumban B., acesta neavând asupra sa actele solicitate de lucrătorii de poliție, iar autovehiculul avea aplicate folii neomologate. S-a stabilit că deși conducătorul auto a fost verificat în baza de date (conform proceselor-verbale de la dosar), urmare a intervenției inculpatului T. C., acesta nu a mai fost sancționat contravențional.

La data de 17.10.2013 suspectul S. Maurer i-a solicitat ajutorul lui T. întrucât o cunoștință a fost oprită la barieră în B.. Imediat T. C. a contactat agenți de poliție din mai multe echipaje de pe teren, până a ajuns la inspectorul M. G. din cadrul Serviciului Rutier, care îi transmite că „filmează la trecere pietoni”, rezultând astfel indicii că celui pentru care s-a intervenit trebuia să i se rețină permisul de conducere pentru neacordare prioritate, conform art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002. Din verificările efectuate a rezultat că la data respectivă inspectorul M. G. a reținut un singur permis de conducere pentru o contravenție săvârșită în altă zonă, de o persoană domiciliată în Bistrița Năsăud. Potrivit declarațiilor date în calitate de martor, M. G. recunoaște că a fost contactat de șeful său, la momentul respectiv având oprită o persoană care conducea un autoturism cu numere de înmatriculare de Bihor și care părea un simplu muncitor.

La data de 16.11.2013 Maurer S. a fost depistat în localitatea Ghimbav conducând cu o viteză de 75km/h, peste limita de viteză legală, împrejurare în care i-a cerut ajutorul lui T., spunându-i la telefon „că are o problemă cu mașina în Ghimbav”. Convorbirea a fost interceptată, iar pe fundal se aude conversația cu agentul constatator, Maurer fiind interesat de viteza avută („Cât am avut”). În momentul următor T. a apelat postul cu nr._, aparținând agentului de poliție H. N., sub forma unui „beep”. Din verificările efectuate a rezultat că, la data respectivă, Maurer S. a fost sancționat cu avertisment, situație în care au fost încălcate prevederile art. 108 din OUG 195/2002, text de lege în baza căruia trebuia aplicată în mod obligatoriu o amendă, viteza legală fiind depășită cu peste 20 km/h. Ceilalți conducători auto, depistați la aceeași dată de agentul de poliție în cauză, au fost sancționați cu amendă contravențională.

La data de 02.12.2013 Maurer S. a fost oprit în trafic la ieșirea din localitatea C. pentru încălcarea unei reguli privitoare la circulația pe drumurile publice, împrejurare în care a apelat din nou la serviciile lui T. C.. Din verificări nu a rezultat ca suspectul Maurer ar fi fost sancționat contravențional.

Pe parcursul lunilor octombrie-noiembrie 2013, T. C. i-a solicitat, în mai multe rânduri, păstrăvi numitului Heltianu I. (”I.”), utilizatorul postului de telefonie mobilă_, acesta fiind proprietar al unei păstrăvării în zona Râșnov. În schimbul acestor foloase suspectul T. C. și-a exercitat influența, ori de câte ori i s-a solicitat, pentru ca Heltianu I. sau persoane din anturajul acestuia să nu fie sancționate contravențional.

Astfel, la data de 24.10.2013 Heltianu I. i-a solicitat lui T. o favoare pentru ”C., prietenul cu betoanele”, menționând că a doua zi are o turnare la Predeal și nu vrea ca betonierele să fie oprite în trafic. T. i-a transmis „Da, mă, să meargă”.

La data de 27.11.2013 Heltianu I. a fost oprit în zona Predeal de către agentul de poliție B. M., împrejurare în care i-a solicitat din nou ajutorul lui T. C. pentru a nu fi sancționat. Agentul de poliție a întocmit proces-verbal, dar pentru că a fost sunat de către T., a aplicat doar sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13/2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a reținut că inculpatul T. C., în mod repetat, la solicitarea unor persoane din anturajul său, a determinat agenții de poliție din subordine să nu le aplice sancțiuni contravenționale, rezultatul fiind obținerea pentru acestea de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu au plătit amendă), fiind cauzată astfel și o pagubă bugetului de stat, constând cel puțin în minimul amenzii contravenționale pe care aceștia trebuiau să o plătească.

Astfel, la data de 02.10.2013, la solicitarea numitului Olaianos M. Nicușor (comentator sportiv), T. C., profitând de autoritatea sa, l-a determinat pe agentul de poliție P. A. C. să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu aplice sancțiunea contravențională, deși persoana în cauză parcase neregulamentar, iar apoi nu a putut prezenta nici documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002.

Respectivul agent de poliție a aplicat la aceeași dată mai multe amenzi contravenționale pentru aceeași faptă, de fiecare dată stabilind și sancțiunea amenzii.

La data de 02.10.2013, inculpatul T. l-a determinat pe agentul de poliție P. B., care își exercita atribuțiile de serviciu în zona Gării CFR B. - Complex Comercial Unirea, să își îndeplinească necorespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul nesancționării contravenționale a unei conducătoare auto, numita ”A.” (care avea aplicate pe parbriz însemne IPA), deși constatase săvârșirea unui contravenții de către aceasta - oprire neregulamentară (HCL 545/2011).

La data de 04.10.2013, la solicitarea numitului C. Andreas J., inculpatul T. i-a determinat pe agenții de poliție T. D. și P. T., care își desfășurau serviciul pe linie rutieră în zona Hotelului ARO din B., să nu aplice sancțiune, deși constatase săvârșirea unei fapte contravenționale. Din verificări a rezultat ca respectivei persoane nu i s-a întocmit proces verbal cu toate ca a fost verificata de agenți în baza de date exact în momentul în care este sunat T..

La data de 18.10.2013, la solicitarea lui P., identificat ca fiind B. M. (fotbalist), i-a determinat pe agenții de poliție P. C. si A. G., care își desfășurau serviciul pe linie rutieră, în autospeciala cu nr._, să nu-l sancționeze contravențional pe conducătorul autoturismului cu care se deplasa, deși acesta comisese o contravenție care trebuia sancționata cu amenda si reținerea certificatului de înmatriculare, așa cum rezulta din convorbirile interceptate. Din verificări a rezultat ca, urmare a intervenției lui T., conducătorul auto, numitul M. D., a fost sancționat doar cu avertisment.

La data de 29.10.2013, suspectul T. C. l-a determinat pe un agent de poliție din subordine să nu-l sancționeze pe numitul Iliodor R. M., deși acesta săvârșise o contravenție la regimul rutier, respectiv nu a putut prezenta documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002 la solicitarea organelor de poliție.

La data de 15.11.2013, la solicitarea numitului L. L., vicepreședinte PSD B., T. l-a determinat pe agentul de poliție S. I. să nu constate săvârșirea unei contravenții săvârșite de nepotul acestuia implicat într-un accident de circulație într-un sens giratoriu din mun. B.. Sancțiunea legala, conform art. 105 si art. 108 din OUG 195/2002, trebuia sa fie amenda si reținerea permisului de conducere. Din verificări a rezultat că, la data respectiva, agentul de politie în cauza a aplicat doar sancțiuni contravenționale pentru depășirea vitezei.

La data de 29.11.2013, la solicitarea utilizatoarei postului de telefonie mobilă nr._ (post telefonic înregistrat pe .), suspectul T. i-a determinat pe agenții de poliție A. G. V. și P. A. C. să nu o sancționeze contravențional pe aceasta, deși nu parcase regulamentar.

La data de 02.12.2013, la solicitarea lui ”D.”, persoană rămasă neidentificata, suspectul T. l-a determinat pe agentul de poliție Negritu L. I. să nu o sancționeze contravențional pe soția acestuia. Astfel, fiind sunat de „D.”, Tămîjan l-a apelat imediat pe agentul de politie căruia i-a spus codat „Daca a gasit AN-ul”. La scurt timp a primit un mesaj de mulțumire de la „D.”.

La data de 08.10.2013, la solicitarea lui „C.”, angajat la TESS B., societate administrată de fostul său naș, numitul G. R., Inculpatul T. l-a determinat pe agentul de poliție aflat în subordinea sa, C. I. C., care își desfășura serviciu în zona Râșnov, să nu-l sancționeze contravențional pentru depășirea vitezei de deplasare pe respectivul sector de drum.

La data de 15.10.2013, la solicitarea jurnalistei V. A., inculpatul T. a intervenit pentru ca numita C. M., persoană din cadrul aceluiași trust media și care, la acea dată săvârșise o contravenție care implica și aplicarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, să fie sancționată pentru o contravenție cu un grad de pericol redus. Din verificări a rezultat că la data menționată mai sus, persoana in cauza a fost sancționată pentru ”nefolosirea luminii de întâlnire ziua” cu amenda contravenționala de 160 lei.

La data de 24.10.2013, inculpatul T. C. l-a determinat pe numitul D. A., agent de poliție aflat în subordinea sa, să nu-l sancționeze pe numitul P. B., administrator al restaurantului ”Casa B.”, care, cu ocazia opririi în trafic, nu a putut prezenta agentului de poliție documentele menționate de art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002. Pe raportul întocmit de agentul de politie apare verificat in baza de date P. B., fără sancțiune.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea 78/2000

La data de 08.10.2013, orele 17:52, inculpatul T. C. l-a informat pe numitul C. C., patron al unei firme de transport, cu care se găsea în relații de prietenie, despre acțiunile desfășurate de poliția rutieră în scopul verificării respectării normelor legale referitoare la transportul în comun de persoane, comunicându-i că el, personal, a constatat nereguli, în sensul că șoferii firmei C. primesc mult mai mulți călători decât este permis. L-a atenționat ca aceste controale vor fi efectuate si în perioada imediat următoare. A doua zi, C. C. l-a contactat la rândul sau pe T. spunându-i ca acum poate fi controlat întrucât a suplimentat numărul mijloacelor de transport si astfel nu mai are probleme.

Îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat:

Cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea nr. 58/UP/25.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. definitivă prin încheierea nr.35/CC/U/27 iunie 2014 s-au constatat îndeplinite cerințeledispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat rezultând din: convorbirile telefonice interceptate cu autorizarea instanțelor de judecată care se coroborează cu declarațiile unor martori și suspecți, ascultați până la momentul formulării propunerii de arestare în cursul urmăririi penale, cu procese-verbale verificări/interogări baze de date, procese-verbale verificări sancțiuni aplicate persoanelor oprite în trafic, rapoarte de activitate agenți poliție, registru radar, alte înscrisuri puse la dispoziție de IPJ B. (rapoarte activitate, fișe post etc.).

Analiza apărărilor inculpatului:

În cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată inculpatul și-a făcut unele apărări a căror analiză pretinde reaprecierea probelor administrate până la momentul formulării propunerii de arestare. A solicitat și analiza unor probe administrate după formularea propunerii de arestare, în opinia inculpatului nefiind întrunite condițiile pentru a se reține incidența prevederilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Astfel, inculpatul a arătat că, din declarațiile date de martorii A. C.,S. V., Puscariu B., C. C., H. N., D. A., M. G., Ferar A., P. A. C., I. C. N., audiați după luarea măsurii arestării preventive, a rezultat că nu există un cod secret de comunicare între inculpat și agenți, acesta nu a intervenit niciodată pentru ca subordonații săi să nu sancționeze anumite persoane, neexistând probe în privința infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu și trafic de influență ( prezentând în detaliu declarațiile menționate).

A mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență imputate, întrucât, primirea pretinderea, de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni trebuie să aibă loc înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență să fi îndeplinit respectivul act sau, cel mai târziu, în timpul îndeplinirii acestuia. În cazul său pretinsele bunuri sunt primite ori acceptate cu mult timp după convorbirile avute cu cumpărătorii de influentă, astfel pretinderea unui card de motorină de la numitul M. V. a avut loc în ziua de 27.05.2014, iar pretinsele intervenții la subordonați pentru angajații Mondotrans au avut loc în datele de 01 și 10.10.2013, deci cu 8 luni înainte de pretinderea cârdului. Prin urmare, în opinia inculpatului, nu există infracțiunea de trafic de influență în privința cardului de motorină, cum nu există nici în privința lemnelor de foc, întrucât acestea au fost achitate, conform notei de redare existentă la fila 237 din vol II partea 1 b. In privința intervenției avută la agentul S. V. în data de 14.10.2013 în favoarea numitului T. E. (angajat a lui M. V.), audiat în acest sens la data de 11.07.2014, fostul agent de politie a declarat expres „Când m-a sunat T. C. era întocmit procesul verbal de sancționare" (cu amendă 160 RON, 4 puncte și avertisment, măsura fiind „corect aplicată"), și că discuția purtată nu a considerat-o ca pe o intervenție {„nu mi s-a părut ciudat că m-a sunat atunci") întrucât discuția era „despre fotbal" .In acest caz, în opinia inculpatului, mod eronat, DNA susține că șoferul T. E. a fost sancționat doar cu amendă, în condițiile în care audiat în data de 09.07.2013, acest șofer a depus la dosar copie după procesul verbal de sancționare din 14.10.2013, unde se observă expres faptul că a fost sancționat cu amendă, 4 puncte de penalizare si avertisment. Mai mult acesta a declarat „Nu s-a întâmplat vreodată ca pentru fapta pentru care am fost oprit să nu fi fost sancționat ca urmare a telefonului dat șefului. Nu am fost în situația de a mi se lua permisul". Inculpatul a mai arătat că, în mod similar, nici în cazul D. A. nu există trafic de influență în privința laturii obiective, întrucât produsele din carne pentru grătar au fost primite în data de 19.10.2013, iar pretinsa intervenție a avut loc în data de 18.10.2013. Audiat în cauză, la data de 10.07.2014, șoferul P. A. (angajat a lui D. A.) a declarat că i s-a reținut permisul de conducere și a primit amendă 160 de RON, aspect ce se coroborează cu înscrisurile existente la filele 276 și 283 vol. II partea lb, unde acesta a fost sancționat, conform art. 135/4 și art. 147/1 din HG 1391/2006 - Regulament de aplicare a OUG 195/2002.Nici așa - zisul folos material (apă și pepsi în valoare de 750 de lei) obținut de pe urma traficării influenței în favoarea numitului D. C. nu există, în opinia inculpatului, deoarece acesta a plătit bunurile .Mai mult, în opinia inculpatului, presupusa intervenție din data de 28.10.2013 a fost clarificată prin declarația luată la data de 04.07.2014, martorului I. C. N. (șef la Poliția Locală B. și la care se presupune că inculpatul a intervenit), în sensul că nu a existat vreo solicitare din partea inculpatului în privința lui D. C.. Această mărturie se coroborează inclusiv cu conținutul convorbirii purtate cu martorul D. C., în cuprinsul căreia se observă că aceasta îi cere inculpatului o consultație în privința sancțiunii pe care ar urma să o primească. Inculpatul mai arată că, în cazul sticlelor de whisky solicitate de la prietenul său I. D., director Selgros, în data de 03.10.2013 a fost audiată în data de 09.07.2014 angajata acestuia, martora B. A. implicată în tamponarea suferită în data de 02.12.2013, după 2 luni de la primirea sticlelor solicitate. În declarația dată, acesta a confirmat comportamentul agresiv al șoferului R. B. ( numitul N. S.) „avea un ton certăreț,... nu ne-am înțeles amical, ...șoferul nu mă lăsa să vorbesc, vorbea peste mine", astfel că, solicitarea inculpatului („Să-i facă cum s-a întâmplat") adresată celor de la Biroul tamponări a fost făcută în scopul să nu „Preseze ală pe acolo" deoarece „Șoferii aia de la R. sunt mai nesimțiți așa”. Inculpatul opinează că, în mod eronat DNA afirmă că ar fi dispus subordonaților „să ai grijă de femeie", în condițiile în care din conținutul notei de redare de la fila 312 - voi. II partea 1 b, nu rezultă o astfel de afirmație. Audiat de DNA la data de 11.07.2014, șoferul R., martorul N. S. a recunoscut expres „nu s-au exercitat influente ori presiuni direct sau indirect de către polițist pentru a recunoaște vinovăția", astfel că pretinsa intervenție în favoarea angajatei Selgros de a nu fi sancționată contravențional nu a existat în realitate. Pretinsul folos material obținut ca urmare a traficului de influență exercitat în favoarea numitului S. Maurer și indicat de acuzare prin faptul că inculpatul deține un apartament în complexul imobiliar Avantgarden nu a putut fi dovedit până în prezent deoarece nu a existat niciodată, în condițiile în care, la dosarul de urmărire penală. în vol. IV partea 1 au fost depuse înscrisuri edificatoare (ridicate la percheziția domiciliară) despre modalitatea în care inculpatul a cumpărat acest apartament de la dezvoltatorul Maurer Imobiliare. În ceea ce privește intervenția pentru a-1 exonera de amendă pe numitul Kolumban B. (angajatul lui Maurer S.), în cauză a fost audiat, la data de 10.07.2014, acest martor - șofer și care confirmă că toată discuția avută se rezuma la a confirma identitatea acestuia în fața agentului, motiv pentru care l-am sfătuit să-i comunice că îl poate verifica prin stație „Te pot... te pot verifica prin stație că ai documente" (fila 343 voi. II partea 2). Totodată acest martor a depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._ prin care a fost sancționat (pentru dotări atipice - folie și proiectoare) cu amendă și reținerea certificatului de înmatriculare de către agentul Ferar A., astfel că, procesul verbal întocmit de DGA și existent la fila 345 voi. II partea 2, în care se arată că „numitul Kolumban B. nu figurează că a fost sancționat în data de 14.10.2013 și nici ulterior pentru abateri de la regimul circulației publice" este nereal. Față de cele actele de instigare la abuz în serviciu, inculpatul a arătat că, în cauză au fost audiați următorii martori B. M., M. C., C. M., care nu confirmă intervențiile avute la subordonați. Inculpatul a arătat că fotbaliștii B. M. și M. C. au dat declarații la DNA în data de 11.07.2014 și au arătat că au fost sancționați. Numita C. M. angajată a trustului de presă MIX TV a declarat la DNA în data de 10.07.2014 următoarele aspecte legate de evenimentul rutier din 15.10.2013, când la fel se presupune că inculpatul a intervenit la agenții A. C. și Serbănel A. (urmare a telefonului primit de la jurnalista A. V. de la MIX TV) „Știu că am vorbit cu A. V. după ce s-au dus polițiștii să scrie procesul verbal. Nu știu ca A. V. să fi vorbit cu cineva. I-am spus că au vrut să-mi ia permisul și m-au iertat pentru că aveam certificat de handicap. I-am spus că nu e nevoie să mă ajute, polițiștii au fost cumsecade. Am primit amendă se poate verifica”. Martorul P. B. a fost audiat în data de 09.07.2014 în legătura cu pretinsa intervenție din data de 24.10.2013 avută la agentul D. A. și care confirmă declarația dată în cauză în calitate de suspect de acesta (fila 39 vol. III partea 1) unde acesta precizează expres că inculpat nu a intervenit vreodată la el. Astfel, în declarația dată martorul P. B. a recunoscut că 1-a sunat pe numitul M. Potloagă pentru a-i cere nr. de telefon al inculpatului („pentru a confirma identitatea nu pentru a interveni"), întrucât fusese oprit de poliție și inițial nu își găsea actele personale (permis și CI). În perioada de timp cât agentul de poliție făcea verificări prin stația portabilă asupra identității Iui P. B. (pe baza actelor de mașină ridicate), acesta și-a găsit actele personale și le-a înmânat polițistului, astfel că nu a fost sancționat. Mai mult acest martor a declarat că „Nu cunosc oameni de afaceri să fi apelat la serviciile lui T. C.. în toată perioada de când îl cunosc pe T. C. eu nu am apelat la serviciile lui pentru a fi lăsat în pace de către agenții de poliție rutieră din subordinea sa, în momentul când am încălcat regulile rutier" .

. Inculpatul a mai arătat că, din audierea de la DNA a martorului C. C. realizată de procuror N. I. în data de 11.07.2014, a rezultat indubitabil că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de divulgare a informațiilor ce nu sunt destinate publicității prevăzută. de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000, acest martor arătând că inculpatul nu i-a divulgat informații secrete, ci doar l-a sfătuit să suplimenteze cursele, că i-a dat un telefon mobil pentru a vorbi despre fotbal, inculpatul plătindu-și abonamentul. Referitor la presiunea ce ar putea să o exercite asupra subordonaților (martori și suspecți cercetați în dosarul nr. 709/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.) prin lăsarea în libertate, inculpatul a arătat că i-au fost respinse probele cu martori solicitate în dovedirea nevinovăției. Concluzionând inculpatul a arătat că, din analiza tuturor mijloacelor de probe indicate de acuzare ori administrate ulterior nu există suficiente probe care să întărească suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit fără dubiu faptele pentru care s-a impus luarea măsurii arestării preventive. A arătat că toate persoanele în favoarea cărora se susține că ar fi intervenit au fost sancționate contravențional, că agenții care au aplicat sancțiunile nu au fost influențați de el, că aceștia au o marjă de apreciere în stabilirea sancțiunilor și astfel nu este exclus ca o persoană care circulă cu 86 Km/h să fie sancționată cu avertisment dacă oferă explicațiile necesare, că trăim în România și astfel apare firesc să nu se aplice o amendă de 1000 de lei pentru o persoană care a uitat să-și reînnoiască asigurarea RCA timp de o zi sau două, că nu avea cum să primească un card de motorină care este emis pe numele unei firme cu care să alimenteze mașina poliției care se deplasa în Ungaria, motorina fiind plătită de polițiști, din banii lor, că numiții M. V. și S. Maurer sunt prieteni ai săi și au ajutat poliția în acțiunile sale, așa că era normal să vorbească cu ei la telefon dar fără a interveni pentru a-i favoriza). A mai arătat că era normal să-și sune subalternii pentru a-i verifica în teren. A mai arătat că, actualmente, nu mai deține calitatea de șef serviciu rutier, întrucât este pus la dispoziție, ca urmare a dobândirii calității de inculpat si nu mai poate desfășura vreo activitate în cadrul acestui serviciu rutier (operativ în integralitate), urmând că să fie mutat într-un compartiment neoperativ, cu siguranță logistic. Așadar, nu mai este îndeplinită condiția periculozității raportată la calitatea persoanei care să săvârșească pe viitor si alte infracțiuni avute în vedere la luarea măsurii și nici măcar condiția ca, prin lăsarea în libertate, să existe riscul de a influența declarațiile foștilor subordonați (deși mai sunt de audiat doar 3) sau să se realizeze înțelegeri frauduloase cu martorii sau persoanele cercetate, având în vedere tocmai lipsa unor minime dovezi pe acest palier, dar și protecția oferită de obligațiile impuse prin conținutul oricărei dintre măsurile preventive solicitate a-i fi aplicate în locul măsurii arestului preventiv. A mai precizat că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, este un om onest și își reproșează doar faptul că, din politețe, a răspuns la telefon unor amici și cunoscuți ( pe care nu avea cum să nu îi aibă din moment ce exercită o funcție publică de 20 de ani) care îi solicitau informații despre sancțiunile pe care le riscau în momentul comiterii unor contravenții dar fără a interveni vreodată în favoarea lor.

Curtea constată că, în apărările sale, inculpatul interpretează în manieră personală declarațiile date în cauză de martori și suspecți, oferind explicații cu privire la acuzațiile ce i se aduc. În acest moment al procedurii judiciare nu este necesară analiza amănunțită a tuturor probelor administrate pro și contra acuzării, nefiind necesar să existe dovezi certe, indubitabile de vinovăție, ci numai probe care să creeze o suspiciune rezonabilă că persoana cercetată ar putea fi autor al infracțiunilor de care este acuzat.

Desigur vinovăția inculpatului va putea fi reținută dacă există probe certe, după epuizarea întregului probatoriu ce se impune a fi administrat, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin 11 din Constituție și art. 6 par 2 din CEDO.

Luând în considerare toate apărările formulate, Curtea constată că, la acest moment al procedurii, continuă să fie întrunite cerințele dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunile pentru care este cercetat.

În ceea ce privește momentul primirii bunurilor și foloaselor specificate de acuzare ca fiind obiect material al infracțiunii de primire de foloase necuvenite, acesta urmează a fi determinat, prin coroborarea tuturor probelor ce s-au administrat sau se vor mai administra, în funcție de modalitățile alternative în care s-au săvârșit infracțiunile (pretindere, primire, acceptare), în situația în care se dovedește existența unei înțelegeri prealabile între părți echivalentă cu o pretindere, fapta se consumă în momentul pretinderii, deci momentul primirii efective a folosului nu mai are relevanță juridică, o eventuală primire ulterior efectuării actului de către funcționarul pe lângă care se realizează traficul de influență conduce la întrunirea elementelor constitutive ale unei alte infracțiuni ( înșelăciune), o tare analiză în amănunt nu se impune în acest moment, din notele de redare și din împrejurarea repetabilității actelor s-ar contura suspiciunea existenței unei pretinderi, nefiind necesare în acest moment probe certe.

În ceea ce privește declarațiile martorilor și suspecților audiați înainte de momentul luării măsurii arestării preventive, 25.06.2014, acestea au fost deja analizate de instanțele care au dispus această măsură, inculpatul formulând apărări cu privire la aceste probe în fața judecătorilor care au dispus și, respectiv, au confirmat măsura arestării. În acest moment nu este posibilă reaprecierea acestor probe în raport cu care instanțele au apreciat cu autoritate de lucru judecat că impun reținerea prevederilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

În ceea ce privește probele administrate după data de 25.06.2014, Curtea apreciază că se impune analiza acestora din perspectiva existenței unor elemente noi în măsură să conducă la concluzia că se impune ori nu constatarea incidenței în continuare a suspiciunii rezonabile că inculpatul ar putea fi autor al infracțiunilor de care este acuzat, condiție obligatorie pentru luarea și menținerea oricărei măsuri preventive dintre cele prevăzute la art. 203 Cod procedură penală.

După data de 25.06.2014 au fost audiați o . martori și suspecți ( dintre care o parte s-au prevalat de dreptul la tăcere), declarațiile luate nu modifică în mod esențial probatoriul în ansamblul său de natură a ajunge la concluzia că cerințele art. 223 alin 2 Cod procedură penală nu ar mai fi întrunite.

Dimpotrivă o . declarații întăresc suspiciunea rezonabilă în sensul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală astfel:

În declarația dată de martorul Kolumban B., în data de 10 iulie 2014, acesta arătă că este angajatul suspectului S. Maurer și că, fiind oprit, anul trecut, în toamnă, lângă Piața Stupini, agentul constatator i-a comunicat că urmează să-l sancționeze pentru că nu avea la el actele microbuzului pe care-l conducea și avea aplicate folii neomologate, moment în care el l-a apelat pe socrul dlui. Maurer, dl. Ștefănoaie G., de la care a primit un nr. de telefon ( ce s-a dovedit a fi al inculpatului), după conversația telefonică a primit actele de la agent care nu l-a mai sancționat ( martorul precizând că anterior mai fusese sancționat pentru folii neomologate).

În declarația dată de suspectul S. V.,în data de 11 iulie 2014, deși acesta neagă că ar fi existat un cod de comunicare între agenți și superiori sau că ar fi aplicat unui conducător auto care circula cu 86 Km/h altă sancțiune decât cea legală, admite că a fost sunat de inculpat în timp ce se îndrepta spre mașina contravenientului și, deși au discutat despre fotbal, a putut presupune că mașina contravenientului fiind înmatriculată pe firma Mondotrans unde știa că inculpatul avea prieteni, contravenientul ar putea fi prietenul inculpatului A admis că au existat situații în care a fost sunat de T. în momentul în care oprise o persoană în trafic, dar a afirmat că lua măsuri legale întotdeauna și că măsura luată în privința lui T. E. a fost legală. A mai admis totuși că individualizarea sancțiunii depindea de starea materială a contravenientului dar și de telefonul unui șef.

În declarația dată de suspectul C. I. C., în data de 11 iulie 2014, acesta arată că era de serviciu în zona Râșnov cu un coleg, iar colegul a oprit un contravenient cetățean străin, după care a primit un telefon de la dl. G. care i-a cerul să-l sune pe T. deoarece au oprit în trafic un prieten al inculpatului, l-a sunat pe T. și i-a transmis colegului că cel oprit îl cunoaște pe inculpat, contravenientul fiind în final sancționat doar cu avertisment. Suspectul a admis că împrejurarea că un contravenient îl cunoștea pe șeful ( inculpatul) presupunea aplicarea doar a unui avertisment. A mai arătat că el nu ar fi aplicat avertisment raportat la viteza cu care rula contravenientul.

Declarații altor martori și suspecți A. C., H. C.,, D. A., M. G., Ferar C., P. A., I. C. N. care au arătat că n-au cunoștință ca inculpatul T. să fi intervenit în favoarea unor contravenienți nu sunt în acest moment în măsură să răstoarne în mod hotărâtor probele care conduc la concluzia suspiciunii rezonabile la care face referire art. 223 alin. 2 Cod procedură penală prin prisma coroborării notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu declarațiile martorilor și suspecților, inclusiv cu o parte din cele luate după momentul arestării (descrise anterior).

În acest moment procesual se păstrează proporționalitatea măsurii arestării luate față de inculpat (chiar în contextul declarațiilor date de inculpat care a arătat că era normal să-și supravegheze subalternii, să răspundă prietenilor la telefon, minimalizând totodată acțiunile sale prin prisma foloaselor pe care le apreciază derizorii) raportat la funcția deținută de inculpat de exercițiu a autorității publice ( chiar de șef al unui serviciu însărcinat cu aplicarea legii), la impactul faptelor inculpatului asupra opiniei publice căreia i se induce impresia că legea se aplică selectiv în funcție de starea și situația persoanei, la repetabilitatea faptelor inculpatului ( acuzarea depunând dovezi că se fac cercetări cu privire la denunțuri pentru fapte similare depuse după momentul arestării existând posibilitatea extinderii cercetării), raportat la faza în care se află procedura judiciară, la ritmicitatea anchetei, la raporturile de serviciu dintre inculpat și celelalte persoane anchetate sau audiate din perspectiva posibilității influențării anchetei ( raportat la presupunerea că polițiștii care au dat declarații în dosarul 709/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. au întocmit din dispoziția inculpatului rapoarte privind aceste declarații).

Apreciind că, în acest moment procesual, raportat la împrejurările cauzei și la conduita procesuală a inculpatului o măsură preventivă mai blândă nu și-ar atinge scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal prevăzut de art. 202 alin 1 Cod procedură penală, că măsura arestării preventive păstrează condiția de a fi necesară și proporțională în cauză, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 Cod procedură penală pentru a se dispune revocarea ori înlocuirea acestei măsuri, se constată că încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. atacată este legală și temeinică și va fi menținută

Față de cele arătate, în baza art. 425/1 alin. 7 pact.1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 204 și art. 242 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul T. C. împotriva încheierii nr. 62/UP/din data de 10 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul T. C. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul T. C. împotriva încheierii nr. 62/UP/din data de 10 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul T. C. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 14 iulie 2014.

Judecător de drepturi și libertăți,

A. D. Grefier,

C. G.

Red. A.D.-15.07.2014

Dact. C.G.-18.07.2014

4 ex

Jud. fond.-B. B.

← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 42/2014. Curtea...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 252/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 248/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 265/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 42/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 102/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel BRAŞOV