Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-10-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 659/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A7:
Președinte: A. D.
Judecător: A. M.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. B. și inculpatul O. L. împotriva sentinței penale nr. 133 din data de 20 mai 2015 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13 octombrie 2015.
C.,
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 133/S/20.05.2015, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. s-au hotărât următoarele:
În baza art. 254 al.1 Cod penal 1969 raportat la art.6 din legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, s-a dispus condamnarea inculpatului O. L., fiul lui L. și F., născut la data de 03.09.1956 în București, domiciliat în B. ., jud. B., posesor CI . nr._, CNP_ – la pedeapsa închisorii de 3 ani și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
În baza art. 85 Cod penal 1969 s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. pronunțată de C. de A. B. în dosarul penal nr._ .
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a mai fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular – pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. a Curții de A. B. în următoarele pedepse componente:
- 27 de pedepse a câte 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular - pentru comiterea a 27 de fapte de luare de mită prevăzută de art. 254 al 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală anterior,
- două pedepse a câte 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 - de a mai fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită în formă continuată (denunțători Staver M. și R. A.), fapte prevăzute de art. 254 al 1 Cod penal 1969 cu raportat la art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (4 acte materiale) și art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală anterior,
- două pedepse a câte 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular pentru comiterea a două infracțiuni de luare mită în formă continuată (denunțători P. A. și N. C. P.), fapte prev. de art. 254 al. 1 Cod penal 1969 cu raportat la art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (două acte materiale) cu aplicarea art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior,
- pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 6 din L 78/2000 și art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior și
- pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular - pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (denunțător Cox T. Boglarka), faptă prevăzută de art. 254 al. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (3 acte materiale) și art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală anterior.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 al. 3 Cod penal 1969, a contopit aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
În baza art. 86/1 Cod penal 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani ce începe să curgă de la data de 24.03.2014 conform art. 86/5 Cod penal 1969 .
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale
În baza art. 86 indice 3 alin.1 Cod penal 1969 a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul O. L. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
A) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune B.;
B) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea aceluiași serviciu;
C) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă aceluiași serviciu;
D) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență aceluiași serviciu;
A atras atenția inculpatului O. L. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal 1969, art.83 Cod penal 1969, a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 255 al. 5 Cod penal 1969 raportat la art. 6/1 al. 4 L. 78/2000, a obligat inculpatul să restituie martorului denunțător C. A.-M. suma de 400 euro.
În baza art. 274 Cod procedură penală,
Onorariul parțial de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu F. O. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și s-a inclus în cheltuielile judiciare și a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare la urmărirea penală și instanța de fond, restul cheltuielilor judiciare (onorariu avocat oficiu) rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 10.10.2014 emis de P. de pe lângă T. B. în dosar penal nr. 791/P/2013, inculpatul O. L. a fost trimis în judecată, în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 6 din Legea 78/2000, ce constă în aceea că acesta, în calitate de profesor și șef de catedră la disciplina anatomie din cadrul Facultății de Medicină din B., în cursul lunii septembrie 2012 a pretins și a primit de la martorul denunțător C. A.-M. suma de 400 de euro, pentru a-l promova pe acesta din urmă la examenele restante.
În rechizitoriu s-a menționat că situația de fapt reținută se susține cu următoarele mijloace de probă: declarație martor denunțător C. A.-M.; declarație inculpat O. L.; înscrisuri ridicate de la locuința inculpatului O. L.; înscrisuri comunicate de Facultatea de Medicină din B..
La termenul de judecată din data de 11.03.2015 inculpatul a consimțit să dea declarație în cauză, a arătat că nu înțelege să se prevaleze de procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției, dar a menționat că își recunoaște scrisul de pe înscrisul din dosar prezentat ca probă ca Ministerul Public însă circumstanțele în care s-a produs fapta penală pentru care este trimis în judecată nu și le amintește, probabil dacă îl va vedea pe martorul denunțător îmi își va aminti de acesta, astfel că în concret nu a putut să precizeze dacă a luat sau nu bani de la acest martor.
În susținerea acestei atitudini inculpatul a invocat faptul că a trecut o perioadă îndelungată de timp, respectiv trei ani de zile.
La întrebarea procurorului de ședință: în ce împrejurări făcea mențiunile pe înscrisurile găsite acasă la el, inculpatul a răspuns: „așa cum s-a constatat si in procesul penal care s-a terminat, înscrisurile le făceam în împrejurări de derulare a activităților ilicite, deci nu există posibilitatea ca înscrisul folosit in acuzare sa fi fost întocmit de mine în alte împrejurări neilicite.”
La întrebarea apărătorului său, dacă a scris de acei 100 de euro în agenda sa, înseamnă că i-a și luat, inculpatul a răspuns „probabil că da”.
În continuare, întrebat fiind de avocatul său dacă modul de operare descris de Ministerul Public îl recunoaște ca fiind identic cu celelalte descrise, inculpatul a răspuns afirmativ.
În ședința publică din data de 06.05.2015 a fost audiat martorul denunțător C. A.-M. care a susținut în cursul anului 2 de facultate, respectiv anul 2011-2012 nu a promovat examenele la disciplina Anatomie la care profesor era inculpatul, în ambele semestre s-a derulat această disciplină. Astfel că a ajuns în sesiunea de restanțe, nici atunci nu a luat și trebuia să le iau neapărat. A recurs la această metodă greșită și ilegală de a cere inculpatului să îi remită o sumă de bani pentru a trece examenul. Acestea s-au întâmplat în septembrie 2014, precizează că i-a dat inculpatului într-o singură împrejurare suma de 600 de euro, s-a prezentat la examen și a promovat respectivul examen.
Întrebat fiind dacă suma pe care i-a remis-o inculpatului este în mod sigur de 600 euro, martorul a răspuns: „știam că 600 de euro, nu îmi mai amintesc exact.”
Martorul a avut și alte ezitări cu ocazia declarației date în fața instanței astfel că întrebat fiind despre această atitudine, martorul a precizat instanței că este foarte emoționat că se află în fața instanței, se mai întâmplă să aibă probleme de memorie, uită destul de frecvent ce i se întâmplă, a spus adevărul când a declarat în fața organelor de cercetare penală, dar a trecut timpul și anumite aspecte nu și le mai amintește.
După audierea martorului denunțător, instanța a luat un supliment de declarație inculpatului, ocazie cu care acesta a menționat că, văzându-l pe martor își amintește de acesta ca fost student și ca restanțier, dar așa cum a arătat în declarația inițială, nu mai știe dacă i-a pretins sau a luat bani de la acesta. Inculpatul a mai arătat că înscrisul pe care l-a recunoscut cu ocazia audierii anterioare se află la fila 30 dosar urmărire penală, este scris de el iar mențiunile sunt făcute de el.
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
În perioada 10.03.2008 – 06.12.2010 inculpatul O. L. profesor universitar șef al catedrei de „anatomie” și șef de lucrări la aceeași disciplină a îndeplinit funcția de prodecan al facultății de medicină din cadrul universității mai sus menționate, iar în perioada 06.12._12 funcția de decan al aceleiași facultăți.
Universitatea „Transilvania” din B. cât și Facultatea de Medicină din B. sunt instituții de învățământ superior de stat acreditate, evaluate instituțional de către agenția română de asigurare a calității în învățământul superior (Aracis) - instituție publică autonomă, de interes național înființată în baza ordonanței de urgență a guvernului nr. 75/2005 aprobată cu modificări prin legea nr. 87/2006.
Conform adresei din data de 07.10.2014 a Facultății de Medicină din B., în perioada 2010-2012 inculpatul O. L. a deținut în cadrul instituției următoarele funcții:
- profesor universitar, titular la disciplina anatomie-embriologie, șef de disciplină;
- prodecan, în anul 2010;
- decan interimar, din octombrie 2010 până în martie 2012;
- director al departamentului discipline fundamentale, profilactice și clinice, din martie 2012 până în decembrie 2012;
Dată fiind imprecizia constatată de instanță în declarația martorului denunțător C. A. M., instanța a reținut în conținutul stării de fapt cele declarate de acesta în faza de urmărire penală, aspectele invocate în acea declarație dată în prezența avocatului Terța A. coroborându-se cu restul probatoriului.
Din declarația martorului denunțător C. A.-M. rezultă că, în anul al II-lea de studiu nu a promovat examenele la disciplina anatomie, astfel că în sesiunea de reexaminări din toamna anului 2012 avea de susținut din nou aceste examene.
Martorul denunțător arată că s-a hotărât să nu mai apeleze la martorul M. S. pentru a-l ajuta în vederea promovării examenului, ci a decis să ia legătura în mod direct cu inculpatul O. L., titularul disciplinei anatomie și persoană responsabilă cu examinările.
Astfel, denunțătorul a aratăt că, l-a contactat telefonic pe inculpatul O. L. și i-a propus acestuia să se întâlnească. martorul denunțător nu își mai amintește locul în care s-a întâlnit cu inculpatul.
Inculpatul O. L. s-a întâlnit cu denunțătorul, iar acesta din urmă l-a întrebat pe inculpat dacă îl poate ajuta cu examenele, în sensul de a-l promova în schimbul unei sume de bani, având cunoștință că în același mod a promovat și examenele restante din toamna anului 2011, inculpatul a răspuns afirmativ, transmitându-i totdodată denunțătorului că va trebui să îi remită suma de 300 sau 400 de euro pentru acest ajutor.
Denunțătorul C. A.-M. a făcut rost de o parte din bani (300 de euro), pe care i-a remis inculpatului, urmând ca, înainte de susținerea examenului să-i remită și restul sumei (100 euro).
Inculpatul O. L. a trecut numele denunțătorului pe o coală de hârtie și i-a spus acestuia că nu trebuie să se mai prezinte la examene.
Înainte de examene denunțătorul i-a remis inculpatului restul sumei de bani, 100 de euro, promovând examenele.
Din adresa Facultății de Medicină din B. rezultă că martorul denunțător C. A.-M. s-a prezentat la examenul aferent semestrului întâi al anului al doilea de studiu și a obținut nota 4. În sesiunea de reexaminări, martorul denunțător a obținut la acest examen nota 5. Cu privire la examenul aferent semestrului al doilea al anului al doilea, din aceeași adresă rezultă că martorul denunțător nu s-a prezentat, dar în sesiunea de reexaminări din luna septembrie a anului 2012 a obținut la acest examen nota 6.
Din înscrisurile identificate cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului O. L. rezultă că denunțătorul nu a fost prezent la examenele respective și a dat o parte din bani (100 euro) înainte de ultimul examen. astfel, pe unul dintre înscrisurile arătate anterior se regăsește mențiunea “C. A.-M. an II. S I (06.09) S II (09.09). de scris. dim 09.09 dă 100. Sună pe 04.09”. Mențiunea în cauză, mai ales cea “de scris” se mulează perfect pe modelul infracțional adoptat de către inculpat cu privire la faptele care au făcut obiectul dosarului penal 901/P/2012, în sensul că acesta nota respectiva mențiune cu privire la studenții care îi remiteau sume de bani și care nu se mai prezentau la examene, pentru a nu uita să completeze catalogul cu numele și nota studenților în cauză.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, negând săvârșirea acesteia. Fiind întrebat care este semnificația mențiunii “dă 100. sună pe 04.09”, inculpatul a arătat că nu știe, fără a avea o justificare pertinentă pentru mențiunea respectivă, însă în cursul cercetării judecătorești, astfel cum rezultă din declarația mai sus expusă, inculpatul și-a reconsiderat poziția în sensul că, deși în esență chiar dacă nu își amintește în concret fapta penală admite că, înscrisul prezentat de acuzare îi aparține, neexistând posibilitatea ca acest înscris sa fi fost întocmit de el în alte împrejurări „neilicite” admițând totodată că probabil cei 100 euro menționați în agenda sa i-au fost remiși de martorul denunțător.
În drept, fapta inculpatului O. L. care, în calitate de profesor și șef de catedră la disciplina anatomie din cadrul Facultății de Medicină din B., în cursul lunii septembrie 2012 a pretins și a primit de la martorul denunțător C. A.-M. suma de 400 de euro, pentru a-l promova pe acesta din urmă la examenele restante, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 6 din Legea 78/2000, text de lege în baza căruia instanța urmează a realiza tragerea la răspundere penală a inculpatului întrucât din perspectiva art. 5 Cod penal aceasta este legea penală mai favorabilă sub aspectul cuantumului sancționator, mai blând în reglementarea în vigoare la momentul comiterii faptei penale.
Vinovăția inculpatului O. L. fiind dovedită, instanța a realizat tragerea la răspundere penală a acestuia.
În acest context, instanța a avut în vedere natura faptei penale, circumstanțele reale ale acesteia, data faptei – anul 2012, dar și profilul socio-moral al inculpatului - persoană cu perspective favorabile de reintegrare socială subliniate de referatul de evaluare presentențială întocmit inculpatului de Serviciul de Probațiune ce funcționează pe lângă T. B. - f. 56, 57 dosar fond, instanța a apreciat că răspunde cerințelor art. 52 Cod penal și este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului O. L. pedeapsa închisorii de 3 ani și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
Întrucât această faptă penală a fost comisă de inculpat până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 256/2013 a Tribunalului B. definitivă la data de 24 martie 2014 prin decizia penală nr. 120/. de A. B., prin care inculpatul a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța a făcut aplicațiunea art. 85 al. 1 Cod penal și a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. pronunțată de C. de A. B. în dosarul penal nr._ .
Pe cale de consecință, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. a Curții de A. B. în următoarele pedepse componente:
- 27 de pedepse a câte 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular - pentru comiterea a 27 de fapte de luare de mită prevăzută de art. 254 al 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior,
- două pedepse a câte 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 - de a mai fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită în formă continuată (denunțători Staver M. și R. A.), fapte prevăzute de art. 254 al 1 Cod penal 1969 cu raportat la art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal 1969 (4 acte materiale) și art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior,
- două pedepse a câte 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular pentru comiterea a două infracțiuni de luare mită în formă continuată (denunțători P. A. și N. C. P.), fapte prevăzute de art. 254 al 1 Cod penal 1969 cu raportat la art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal 1969 (două acte materiale) cu aplicarea art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior,
- pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 al 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 6 din L. 78/2000 și art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior și
- pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular - pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (denunțător Cox T. Boglarka), faptă prevăzută de art. 254 al 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 6 din L. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal 1969 (3 acte materiale) și art. 320/1 al 7 Cod procedură penală anterior.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 al. 3 Cod penal 1969, s-au contopit aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei rezultantă a concursului de infracțiuni, instanța a avut în vedere profilul socio-moral al inculpatului, persoană aflată la vârsta deplinei maturități și care a avut un debut infracțional tardiv, în anul 2011, timp până la care a desfășurat o consistentă activitate profesională.
Totodată, în acest context instanța a avut în vedere:
- înscrisurile depuse de inculpat în circumstanțiere din care se desprinde că a desfășurat activitate profesională, are contract de muncă pe perioadă nedeterminată ca medic la „Asociația să crești sănătos”, iar în paralel depune activitate de asistență medicală, de educație sanitară preventivă cu oameni ai străzii, a fost solicitat de un ONG și dă asistență medicală gratuită la 300 de asistați, copii ai străzii și oameni fără adăpost în B., a arătat instanței atât la audiere cât și cu ocazia ultimului cuvânt că a regretat și regretă situația în care a ajuns și și-a cerut public iertare față de societate așa cum a avut ocazia, prin presă când a fost intervievat și față de organele în drept, subliniind că manifestă un regret permanent, văzând consecințele faptelor sale, afirmând totodată că nu le va putea uita și ca atare încearcă să dea dovadă de faptul că se poate reabilita, poziția sa procesuală fiind una pozitivă față de ansamblul infracțional, în procesul penal anterior a restituit tuturor martorilor denunțători sumele la care a fost obligat de instanța de judecată, dar și
- concluziile referatului de evaluare care evidențiază interesul inculpatului pentru menținerea activităților dezirabile pe care le desfășoară în prezent, dar și motivația crescută în a-și reconstrui imaginea, atât la nivelul comunității din care face parte cât și la nivel societal, prin demonstrarea caracterului de derivă pe care l-a avut comportamentul trecut în comportamentul său general, evaluatorul de probațiune neidentificând conduite cu potențial adictiv în cazul inculpatului, ci dimpotrivă, acesta a indicat că inculpatul beneficiază de resurse importante atât la nivel intern, cât și la nivel extern, iar aceste resurse pot fi valorificate prin modalități de sancționare ce urmăresc menținerea mediului de viață al inculpatului care este bine integrat social și familial, precum și monitorizarea viitoare a resurselor voliționale de care dispune inculpatul în vederea evitării recidivei.
În raport de aceste circumstanțe, constatând totodată îndeplinite cerințele art. 86/1 Cod penal, instanța a conchis că reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului, dar și prevenirea săvârșirii de infracțiuni, se va putea realiza și fără privarea de libertate a acestuia, doar prin suspendarea sub supraveghere, sub controlul Serviciului de Probațiune.
Așa fiind, în baza art. 86/1 Cod penal 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani ce începe să curgă de la data de 24.03.2014 conform art. 86/5 Cod penal 1969.
Durata termenului de încercare astfel stabilită la maximul prevăzut de lege, are în vedere necesitatea realizării eficiente a scopului pedepsei. Măsurile de supraveghere la care se va supune inculpatul, sunt, în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul O. L. urmează să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. B.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea aceluiași serviciu;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă aceluiași serviciu;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență aceluiași serviciu;
A atras atenția inculpatului O. L. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal 1969, art.83 Cod penal 1969, a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 255 al. 5 Cod penal 1969 raportat la art. 6/1 al. 4 L. 78/2000, a obligat inculpatul să restituie martorului denunțător C. A.-M. suma de 400 euro.
Cu aplicarea art. 274 Cod procedură penală în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat la urmărirea penală și instanța de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă T. B. care a formulat critici de nelegalitate a sentinței vizând omisiunea primei instanțe de a aplica sporul de 6 luni stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 256/21.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.120/21.10.2013 a Curții de A. B. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită pentru inculpat, față de împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat prin sentința atacată și cele pentru care a fost condamnat anterior prin hotărârea antemenționată sunt concurente, pedeapsa finală ar fi trebuit să fie de 3 ani și 6 luni. Modalitatea de executare raportat la cuantumul de 3 ani și 6 luni, dar și raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite ar fi trebuit să fie detenția. S-a mai invocat nelegalitatea sentinței atacate și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 255 alin. 5 Codul penal din 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000, privind restituirea sumei de 400 de euro martorului denunțător C. A. M. apreciind că, raportat la obiectul judecății, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză. S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. 3 Codul penal de la 1969 rap la art. art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000 și confiscarea de la inculpatul O. L. suma de 400 Euro ( echivalentul în lei).
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și inculpatul O. L. care a solicitat reducerea pedepsei de 3 ani aplicate .
În motivarea apelului său a arătat următoarele:
Infracțiunea de luare de mită, dedusă judecății în prezenta cauză, a fost comisă de către inculpat împreună cu o seamă de alte infracțiuni pentru care deja acesta a fost condamnat printr-o altă sentință definitivă. Pentru acele infracțiuni de corupție, aflate în concurs, C. de A. B. s-a orientat spre o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar ca modalitate de individualizare a pedepsei a dispus suspendarea sub supraveghere. Apreciază nedrept ca, pentru una dintre faptele care intră în acel concurs de infracțiuni, comisă în aceeași situație, pe care Ministerul Public a trimis-o separat în judecată, să fie aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare și, urmare a refacerii concursului și aplicării sporului obligatoriu de 6 luni, să rezulte o pedeapsă de 3 ani și 6 luni cu executare în detenție.
A solicitat a se avea în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de Codul penal de la 1969 ca lege penală mai favorabilă și, pe cale de consecință, să fie coborâtă pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 din Codul penal.
De asemenea, s-a arătat că, la stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului trebuie să se aibă în vedere Ghidul de individualizare al pedepselor în materia infracțiunilor de corupție elaborat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, sens în care s-a făcut trimitere la două chestiuni din acest ghid, pe de o parte, împrejurarea că inculpatul O. L. nu a avut niciodată una dintre calitățile arătate de art. 7 din Legea nr. 78/2000 și, pe de altă parte, acesta a recunoscut faptele și ca urmare pedeapsa aplicată ar trebui executată prin modalitatea de suspendare sub supraveghere.
S-a mai arătat că inculpatul O. L. a depus acte la dosarul cauzei, în fața instanței de fond, pe care le-a suplimentat în fața instanței de control judiciar care atestă faptul că aceasta este implicat în mai multe activități de voluntariat, că deja de la rămânerea definitivă a pedepsei anterioare inculpatul urmează programul de supraveghere având referințe pozitive din partea Serviciului de supraveghere, că nu există niciun fel de date din care să rezulte că executarea pedepsei sub forma suspendării sub supraveghere ar periclita cu ceva starea de legalitate sau de normalitate și că reeducarea sa se poate face în continuare sub această modalitate de individualizare.
S-a învederat și că inculpatul O. L. a înțeles consecințele faptelor pe care le-a săvârșit, împrejurare ce rezultă din toate documentele pe care le-a depus la dosarul cauzeia înființat un Cabinet Individual de Medicină de Familie în . care nu exista niciun medic de familie datorită faptul că peste 90% din acea comunitate este de etnie rromă, astfel că s-a reintegrat în societate prin muncă și își câștiga existența în mod licit. ca medic de familie aspect care i se pare foarte important într-o comunitate.
Față de toate aceste motive, a solicitat admiterea și, rejudecând cauza, să se dispună coborârea pedepsei sub minimul special al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate
Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și urm. Cod de procedură penală, C. constată că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, urmare a coroborării judicioase a probelor administrate în cauză, dând o încadrare juridică legală faptei inculpatului.
În fapt s-a constatat că, inculpatul O. L., în calitate de profesor și șef de catedră la disciplina anatomie din cadrul Facultății de Medicină din B., în cursul lunii septembrie 2012, a pretins și a primit de la martorul denunțător C. A.-M. suma de 400 de euro, pentru a-l promova pe acesta din urmă la examenele restante.
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 6 din Legea 78/2000
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 Noul Cod penal și a constatat că, în raport cu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969.
Deși inculpatul nu a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea acestei fapte, iar în faza de judecată a avut o atitudine oscilantă, arătând că nu și-l amintește pe martorul denunțător și nu mai știe dacă i-a pretins acestuia bani sau doar i-a primit, admițându-și în final vinovăția.
C. apreciază că prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază potrivit art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituițe și art. 6 par. 2 din CEDO a fost răsturnată fără nici un dubiu de probe certe, decisive și sigure administrate în cauză ( în special înscrisurile găsite la percheziția domiciliară a locuinței inculpatului din care rezultă că martorul denunțător nu s-a prezentat la examenele restante la disciplina anatomie în sesiunea de reexaminări, dar a promovat totuși aceste examene, notițele inculpatului privind suma ce i-a fost remisă, care se coroborează cu declarația martorului denunțător C. A. M.).
C. își însușește argumentele primei instanțe în privința vinovăției inculpatului, fără a le reitera. Se constată, de altfel, că apelul inculpatului vizează numai cuantumul pedepsei aplicate.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a aplicat în nod just criteriile prevăzute de art. 72 din Vechiul Cod penal.
În mod clar s-au avut în vedere toate circumstanțele personale favorabile inculpatului, precum debutul tardiv al activității infracționale, activitățile de voluntariat în care s-a implicat după săvârșirea faptei, faptul că a făcut eforturi pentru a se reintegra în societate prin muncă și a-și asigura o existență cinstită, obținând venituri licite din activitatea prestată în cadrul Cabinetului Individual de Medicină de Familie, înființat în . care nu exista niciun medic de familie datorită faptul că peste 90% din acea comunitate este de etnie rromă, toate celelalte aspecte favorabile relevate de referatul de evaluare întocmit inculpatului.
Tocmai aceste circumstanțe personale au condus prima instanță la concluzia că se impune aplicarea pedepsei minime prevăzute pentru infracțiunea de luare de mită săvârșită de inculpa, aceea de 3 ani închisoare.
Nu se impune reducerea acestei pedepse prin reținerea circumstanțelor personale ca circumstanțe atenuante judiciare care să permită o eventuală scădere sub minimul special, de 3 ani, prevăzut de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
C. a ajuns la această concluzie luând în considerare inclusiv dovezile privind actele de voluntariat, caracterizările și documentele medicale depuse în apărarea inculpatului în apel.
Nu trebuie trecute cu vederea împrejurările comiterii faptei, aceasta nefiind un incident izolat, o deviere unică de pe calea unei existențe cinstite, ci expresia unui adevărat mod de viață, inculpatul fiind anterior condamnat pentru numeroase fapte concurente de luare de mită, unele în formă continuată și trafic de influență ( nu mai puțin de 42 de acțiuni), faptele de luare de mită fiind comise în același mod cu fapta dedusă judecății în prezenta cauză, respectiv pretinderea și primirea de sume de bani de la studenții Facultății de Medicină din B. pentru a-i promova pe aceștia la examenul la disciplina anatomie la care inculpatul era profesor titular, șef de catedră. Disciplina anatomie este o materie de o mare importanță în cadrul curiculei de materii a Facultății de Medicină, promovarea unor studenți care nu și-au însușit cunoștințele necesare ( nici măcar nu s-au mai prezentat la examen cum este cazul martorului denunțător C. M.), dar care devin medici și urmează să trateze pacienți reprezintă un adevărat pericol pentru societate.
În aceste condiții este evident că prima instanță a dat deja o mare valență circumstanțelor personale ale inculpatului, aplicându-i pedeapsa minimă pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsă ce nu se impune a fi redusă sub acest minim cu atât mai mult cu cât inculpatul nici a înțeles să recunoască în integralitate fapta dedusă judecății în prezenta cauză, dimpotrivă a negat-o vehement în faza de urmărire penală, iar în fața instanței a uitat-o, admițându-și vinovăția numai în momentul confruntării cu probele certe, decisive și sigure administrate în cauză.
În apărarea sa, inculpatul a învederat faptul că a recunoscut fapta, aspect care, în opinia sa, îl îndrituia potrivit Ghidului de individualizare al pedepselor în materia infracțiunilor de corupție elaborat de către Înalta Curte de Casație și Justiție (cu valoare pur orientativă pentru instanțele de judecată) la o pedeapsă mai redusă. C. apreciază că recunoașterea de către inculpat a faptei deduse judecății în condițiile arătate mai sus nu este expresia asumării și a regretului față de comiterea acesteia și nu justifică aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea la care s-a oprit deja prima instanță.
Tot în apărarea sa inculpatul a arătat că el nu a avut niciodată una dintre calitățile arătate de art. 7 din Legea nr. 78/2000, ceea ce nu înseamnă că fapta sa de corupție nu este gravă în condițiile în care inculpatul era un profesor la o facultate de medicină, forma viitori medici și viitori oameni de caracter, ca temelie a unei societăți sănătoase și ar fi trebuit să reprezinte un exemplu de cinste și corectitudine, de pregătire și probitate profesională.
S-a mai invocat că este nedrept ca, pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză și care, de fapt, este concurentă cu alte fapte, pentru care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere (prin sentința penală nr. 256/21.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.120/21.10.2013 a Curții de A. B.) să se mențină cuantumul de 3 ani închisoare și urmare a aplicării sporului de 6 luni rezultat din procedeul de descontopire să se ajungă la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni care nu mai permite suspendarea sub supraveghere a acesteia.
C. constată că sentința penală nr. 256/21.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.120/21.10.2013 a Curții de A. B. nu are autoritate de lucru judecat în privința faptei deduse judecății în prezenta cauză, magistrații prezentului dosar fiind liberi să ajungă la propriile concluzii cu privire la gravitatea faptei inculpatului și la cuantumul pedepsei ce trebuie aplicată pentru a se atinge scopul de prevenție generală și specială al acesteia.
De altfel, în prezentul dosar inculpatul nu a recunoscut fapta în integralitatea sa și nu a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, atitudine pe care a avut-o în dosarul nr._ (în care s-a pronunțat sentința penală nr. 256/21.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.120/21.10.2013 a Curții de A. B.) și care i-a adus beneficiul scăderii limitelor pedepselor cu o treime conform art. 320/1 alin. 7 din Vechiul Cod de procedură penală.
Raportat la cele anterior reținute privind gravitatea faptei comise, dată de împrejurările săvârșiri acesteia, de calitatea inculpatului (de profesor care ar fi trebuit să formeze caractere și să dea exemplu de probitate profesională caracteristice unei profesii nobile ca aceea de medic), de consecințele pe care fapta le-a avut și de cele pe care le-ar fi putut avea în viitor (sub acest aspect faptul că inculpatul a consemnat suma primită cu titlu de mită nu are mare relevanță, consecințele cele mai grave ale faptei fiind de fapt formarea unor medici nepregătiți să trateze pacienții), de ecoul faptelor de corupție în contextul proliferării acestora într-o măsură în care amenință valorile democrației se apreciază că prima instanță a dat deja dovadă de suficientă clemență, dând o generoasă valență circumstanțelor personale favorabile inculpatului aplicându-i acestuia pedeapsa minimă de 3 ani ce nu se impune a mai fi redusă.
Față de considerentele arătate apelul inculpatului este nefondat și va fi respins.
În ceea ce privește apelul parchetului se constată că, într-adevăr, fapta dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 256/21.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.120/21.10.2013 a Curții de A. B. astfel că, descontopind pedeapsa rezultantă de 2 ani aplicată prin hotărârile menționate și refăcând procedeul de contopire prin includerea pedepsei de 3 ani aplicată în dosarul de față, instanța ar fi trebuit să aplice pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care să adauge sporul de 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 256/21.10.2014 a Tribunalului B., care este intrat în autoritate de lucru judecat și se impune raportat la multitudinea faptelor săvârșite de inculpat.
Sentința se va reforma în sensul arătat, se va menține aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal de la 1969 și se va adăuga la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare stabilită prin sentința apelată sporul de 6 luni aplicat prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. a Curții de A. B. rezultând în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
Față de cuantumul de 3 ani și 6 luni închisoare al pedepsei rezultante stabilite pentru inculpat nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 86/1 alin 2 Codul penal de la 1969 pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse, cu precizarea că oricum gravitatea faptei deduse judecății nu justifica această modalitate de executare a pedepsei care nu era aptă să asigure funcția de exemplaritate și de prevenție generală și specială .
Se vor înlătura din sentința apelată dispozițiile art. 86/1 Cod penal, 86/3 alin. 1, 86/4 Cod penal de la 1969.
Se va face aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Apelul parchetului este fondat și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 255 alin. 5 Codul penal din 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000, privind restituirea sumei de 400 de euro martorului denunțător C. A. M. care nu sunt incidente în cazul luării de mită.
Incidente în cauză sunt dispozițiile art. 254 alin. 3 Codul penal de la 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000 privind confiscarea de la inculpatul O. L. suma de 400 Euro (echivalentul în lei).
Sentința va fi reformată și sub aspectele analizate.
Față de cele arătate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr. 133/S/20.05.2015 pronunțată de T. B. în dosarul nr._ pe care o va desființa parțial în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului O. L., în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante și a aplicării dispozițiilor art. 255 alin. 5 Codul penal din 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000, și rejudecând în aceste limite:
Va menține aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal de la 1969 și va adaugă la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare stabilită prin sentința apelată sporul de 6 luni aplicat prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. a Curții de A. B. rezultând în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
Va înlătură din sentința apelată dispozițiile art. 86/1 Cod penal, 86/3 alin. 1, 86/4 Cod penal de la 1969.
Va face aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Va înlătură din sentința apelată dispozițiile art. 255 alin. 5 Codul penal din 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000, privind restituirea sumei de 400 de euro martorului denunțător C. A. M.
În baza art. 254 alin. 3 Codul penal de la 1969 raportat la art. art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000 va confisca de la inculpatul O. L. suma de 400 Euro ( echivalentul în lei).
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. L. împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin.2, 3 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata a 100 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr. 133/S/20.05.2015 pronunțată de T. B. în dosarul nr._ pe care o desființează parțial în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului O. L., în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante și a aplicării dispozițiilor art. 255 alin. 5 Codul penal din 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000, și rejudecând în aceste limite:
Menținând aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal de la 1969 adaugă la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare stabilită prin sentința apelată sporul de 6 luni aplicat prin sentința penală nr. 256/21.10.2013 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 120/. a Curții de A. B. rezultând în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai ocupa funcția de cadru didactic în cadrul oricărei unități de învățământ de stat sau particular.
Înlătură din sentința apelată dispozițiile art. 86/1 Cod penal, 86/3 alin. 1, 86/4 Cod penal de la 1969.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Înlătură din sentința apelată dispozițiile art. 255 alin. 5 Codul penal din 1969 raportat la art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000, privind restituirea sumei de 400 de euro martorului denunțător C. A. M.
În baza art. 254 alin. 3 Codul penal de la 1969 raportat la art. art. 6/1 alin. 4 din Legea 78/2000 confiscă de la inculpatul O. L. suma de 400 Euro ( echivalentul în lei).
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. L. împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin.2, 3 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata a 100 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. DumitracheAurelia M.
Grefier
A. O.
Red.AD/23.11.2015
Tehnoredact.DS/23.11.2015/5 ex. /Jud.fond.D. M. G.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 582/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 660/2015. Curtea... → |
|---|
